HIALURONIC adj. acid ~ = glucida compusa, hialina si vascoasa, substanta amorfa a tesutului conjunctiv. (< fr. hyaluronique)

CEARA f. 1) substanta amorfa, de culoare galbuie, produsa de albine, care se obtine prin topirea fagurilor. ◊ Galben ca ~a foarte palid. 2) Substanta solida de diferite origini (animala, vegetala, minerala sau sintetica) folosita in industria farmaceutica, electronica, cosmetica etc. Lumanare de ~. ◊ ~ de parchet amestec de ceara sintetica si parafina, folosit la lustruirea parchetului. ~ rosie amestec de colofoniu cu ulei de terebentina, folosit la aplicarea sigiliilor. ~ de pamant ceara minerala; ozocherita. 3) Substanta ceroasa, care se formeaza in canalul extern al urechii; cerumen. [G.-D. cerii] /<lat. cera

RASINA ~i f. substanta amorfa vascoasa si inflamabila, secretata de unele plante conifere sau obtinuta pe cale sintetica, avand diverse intrebuintari (in prepararea lacurilor, cleiurilor, la obtinerea maselor plastice, ca adeziv etc.). ~ naturala. ~ sintetica. /<lat. resina

AMILOIDOZA s. f. Fenomen patologic care consta in formarea si depozitarea in anumite organe a unei substante proteice amorfe. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. amyloidose.

HUMUS s. n. Amestec de substante organice amorfe aflat in sol, care ii conditioneaza fertilitatea si care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub actiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus.

HUMUS ~uri n. Amestec de substante organice amorfe din sol, rezultat din descompunerea materialului vegetal si animal, care asigura fertilitatea acestuia. Sol bogat in ~. /<lat., fr. humus, germ. Humus

STICLA ~e f. 1) la sing. substanta solida amorfa, cu luciu caracteristic, de obicei transparenta si incolora, obtinuta prin topirea nisipului de cuart, avand diferite intrebuintari (la fabricarea geamurilor, veselei, obiectelor de arta etc.). 2) Obiect facut din aceasta substanta. ~ de geam. ~ de lampa. ~ de ochelari. 3) Vas din aceasta substanta, ingustat in partea superioara in forma de gat, folosit pentru pastrarea si transportarea lichidelor. 4) Cantitate de lichid cat incape intr-un astfel de vas. [G.-D. sticlei; Sil. sti-cla] /<sl. stiklo

AMILOIDOZA s.f. Depunere in unele organe si tesuturi a unei substante proteice amorfe asemanatoare cu amidonul. [Pron. -lo-i-. / < fr. amyloidose, cf. gr. amylon – amidon, eidos – forma].

HUMUS s.n. Amestec de substante organice amorfe, rezultat din descompunerea unor microorganisme, a unor ciuperci etc. [< lat. humus, cf. fr. humus, germ. Humus].

AMILOIDOZA s. f. boala grava a metabolismului constand din depunerea in tesutul conjunctiv a unei substante proteice amorfe asemanatoare cu amidonul. (< fr. amyloidose)

amorf, -A, amorfi, -e, adj. 1. (Despre substante), Care nu prezinta o structura cristalina, regulata; p. ext. fara forma precisa. 2. Fig. Care nu este organizat, structurat etc. – Din fr. amorphe.

amorf, -A adj. 1. (despre substante solide) care nu are forma cristalizata proprie. 2. fara forma precisa. 3. (fig.) nediferentiat; inform. 4. (fam.) indiferent, nepasator, apatic. (< fr. amorphe, gr. amorphos)

amorf, -A, amorfi, -e, adj. 1. (Despre substante) Care nu prezinta o structura cristalina; p. ext. fara forma precisa. 2. Fig. Neorganizat, nediferentiat. – Fr. amorphe (< gr.).

amorf ~a (~i, ~e) 1) (despre substante) Care nu are structura cristalina. Fosfor ~. 2) fig. Care este neorganizat, nediferentiat. /<fr. amorphe

amorf adj. 1. inform. (O masa ~ de ...) 2. (CHIM.) necristalin. (substanta ~.)

CRISTALIZA, cristalizez, vb. I. 1. Intranz. si refl. (Despre substante) A se transforma dintr-o stare gazoasa, lichida sau solida-amorfa in stare solida-cristalina. 2. Refl. si tranz. Fig. A lua sau a da o forma precisa, potrivita; a (se) inchega, a (se) limpezi, a (se) clarifica. – Din fr. cristalliser.

CELULOZA (‹ fr. {i}) s. f. Polizaharid (C₆H₁₀O₅)_n format din resturi de glucoza, component principal al peretilor celulari ai plantelor; nu este digerata de sucurile digestive la om, ci numai la rumegatoare. substanta pura se prezinta ca o masa alba, lucioasa, matasoasa, cu aspect amorf; se obtine din lemn, stuf, paie de cereale etc. prin diferite tratamente chimice. Materie prima pentru ind. hirtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice, a explozivilor etc.

FOSFOR n. Nemetal, care prezinta mai multe stari alotropice, aflat in natura in compusi si avand diferite intrebuintari. ◊ ~ alb substanta alba sau galbena, moale ca ceara, translucida, foarte inflamabila, toxica, luminescenta. ~ rosu praf amorf, rosu sau cafeniu-inchis, putin inflamabil, netoxic, neluminescent. /<fr. phosphore

NECRISTALIZAT, -A, necristalizati, -te, adj. (Despre substante) Care nu prezinta o stare cristalina regulata; care nu a luat o forma precisa, potrivita; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a inchegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Ne- + cristalizat.

MINERAL, -A I. adj. 1. referitor la minerale, care contine minerale. ♦ apa ~a = apa in a carei solutie se afla saruri, substante radioactive, gaze. 2. de piatra. II. s.n. corp solid, care se afla in natura cristalizat, sau amorf (in interiorul, sau la suprafata pamantului). (< rus. mineral, fr. mineral, lat. mineralis)

MINERAL, -A, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumita compozitie chimica, care se gaseste in natura in stare cristalina sau amorfa, in componenta rocilor si a minereurilor. 2. Adj. Care contine minerale (1), care tine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contine in solutie saruri, gaze sau substante radioactive si care ii confera proprietati terapeutice; p. ext. loc, statiune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtinut prin distilarea titeiului. – Din fr. mineral, lat. mineralis.

chinina f., pl. e (d. quina, pron. kina, numele spaniol de origine peruviana al copacului din care se scoate chinina; fr. chinine, sp. quinina, it. chinina). Chim. O substanta amara care se gaseste, cu alti alcaloizi, in scoarta de chinina (speciile cinchona calisaya, cinchona succirubra si cinchona huanuco), care creste in Anzi la inaltimi de 1600 m.-2500 m. Sulfat de chinina, care e renumitu medicament contra frigurilor. – Sulfatu de chinina, caruia lume-i zice abuziv chinina, e amorf, alb, inodor si foarte amar. A fost descoperit la 1820 de Francejii Caventou si Pelletier in scoarta de chinina. El se ia in prafuri invalite [!] in hirtie sau in buline (capsule) sau pin [!] injectiuni pe supt pele [!] supt forma de sulfat ori de cloridrat [!]. Chinina e specificu paludizmului, pe al carui parazit il ucide. De aceia rolu ei e capital in combaterea frigurilor si se intrebuinteaza si contra migrenei, nevralgiilor s. a. – Numele stiintific de cinchona vine de la contele Spaniol Chinchon (vice-rege al Peruului), a carui sotie a raspindit in lume scoarta de chinchina († 1639).