VOLTA, volte, s. f. 1. Miscare in forma de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (brusca) in atitudine, trecere subita de la o conceptie la alta. ♦ (Scrima) Miscare (de rotatie) facuta pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevra de rotatie facuta de o ambarcatie sau de o nava cu panze pentru schimbarea bordului din care primeste vantul. ◊ Volta in vant = manevra pentru schimbarea directiei impotriva vantului. Volta sub vant = manevra pentru schimbarea directiei in sensul vantului. 3. Semn care indica repetarea unui fragment muzical, de fiecare data cu un alt sfarsit. – Din fr. volte.

VELA, vele, s. f. Panza de corabie, care asigura deplasarea navei sub actiunea vantului; p. ext. corabie, ambarcatie cu panze. ♦ (La pl.) Sport care se practica cu ajutorul ambarcatiunilor cu panze. – Din it. vela.

ARDENT, -A, ardenti, -te, adj. 1. (Livr.) Infocat, inflacarat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. – Din fr. ardent.

EVITARE, evitari, s. f. 1. Actiunea de a evita. 2. Pozitie (determinata de directia prorei) pe care o ia nava sub actiunea vantului si a curentilor. 3. Manevra efectuata de o nava pentru intoarcere sau pentru a ocoli o alta nava. – V. evita.

DUNA, dune, s. f. Forma de relief cu aspectul unor coame paralele, aparute sub actiunea vantului in regiunile nisipoase. – Din fr. dune.

DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limba, cuvinte si sensul lor) A-si trage originea din...; (tranz.) a arata provenienta unui cuvant din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinari introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intr-un canal. ♦ A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatie pe alta cale. ♦ A ramifica o cale de comunicatie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei functii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se departa din drumul sau normal sub actiunea vantului sau a unui curent; a devia. – Din fr. deriver, lat. derivare.

A DERIVA deriv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la directia data sub influenta vanturilor sau a curentilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (functii) A determina prin calcul pentru a obtine derivata. 3) (ape curgatoare) A abate din albie, dand o directie noua. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicatie pe alta. /<fr. deriver, lat. derivare

DERIVA ~e f. 1) Deviere a unei nave sau a unui avion sub actiunea vantului sau a curentilor marini. ◊ A merge in ~ a naviga in voia vantului si a valurilor. 2) mil Unghi format de planul de tragere indirecta a unei arme cu planul de ochire. 3) Parte anterioara, fixa, a ampenajului vertical al unui avion. /<fr. derive

A DEVIA ~ez intranz. 1) A se abate de la directia data (sub influenta vantului sau a curentilor). Mingea ~at. 2) A se abate de la calea buna (comitand fapte reprobabile). 3) fig. A se indeparta de la subiectul discutiei. [Sil. -vi-a] /<fr. devier, lat. deviare

A FLUTURA¹ flutur 1. intranz. 1) (despre panze, plete etc.) A se misca neregulat (sub actiunea vantului); a falfai. 2) (despre pasari, animale) A face miscari dintr-o parte in alta (cu aripile, cu coarnele etc.). 3) (despre fulgere) A aparea pentru o clipa. 2. tranz. (obiecte) A agita in aer. ~ batista. ~ sabia. ◊ Flutura-vant calificativ depreciativ, atribuit unei persoane nestatornice si neserioase. /Din fluture

A FREMATA freamat intranz. 1) (despre frunze, paduri, ape etc.) A produce un zgomot usor si inabusit, miscandu-se incet (sub actiunea vantului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-si exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitatie si murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emotie puternica; a palpita; a vibra. 4) fig. A se misca in tremur. /Din freamat

A UNDUI ~ieste 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se misca ca valurile unei ape sub adierea vantului; a ondula. 2. tranz. A face sa se unduiasca. /unda + suf. ~ui

GIRA vb. I. I. tr. 1. A garanta printr-un gir o cambie. 2. V. gera. II. refl., intr. (Despre vant) A(-si) schimba treptat directia de la dreapta spre stanga; a se roti. ♦ (Despre nave) A se roti in jurul unei ancore sub actiunea vantului sau a curentului de maree. [< it. girare].

ARDENT, -A adj. 1. (Rar) Inflacarat, infocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde].

DERIVA vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea in..., a veni din... 2. tr. A abate o apa din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se indeparta de la directia de mers sub influenta vanturilor, a curentilor; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei functii. [P.i. deriv, -vez. / < fr. deriver, it., lat. derivare].

ARDENT, -A adj. 1. inflacarat, infocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. (< fr. ardent, lat. ardens)

DERIVA vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) a-si avea originea in... 2. (despre /aero/nave) a devia de la directia de mers sub influenta vanturilor, a curentilor. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei functii. 2. a abate o apa din cursul ei firesc. (< fr. deriver, lat. derivare)

DUNA s. f. ingramadire de nisip in forma de coame paralele, in regiunile nisipoase sub actiunea vantului. (< fr. dune)

EOLIAN, -A adj. actionat de vant; anemogen. ♦ formatie ~a = formatie geologica provenind din actiunea de transport, sedimentare sau de eroziune a vantului; harpa ~a = instrument muzical ale carui corzi, intinse, sunt puse in v******e sub actiunea vantului. (< fr. eolien)

EVITARE s. f. 1. actiunea de a evita. 2. pozitia pe care o ia o nava aflata la ancora sub actiunea vantului si a curentilor; evitaj. 3. manevra intreprinsa de o nava pentru intoarcere sau pentru a ocoli o alta nava. (< evita)

GIRA vb. I. tr. a garanta printr-un gir (1). ◊ a garanta pentru cinstea, actiunile cuiva. II. refl., intr. (despre vant) a(-si)schimba treptat directia de la dreapta spre stanga; a se roti. ◊ (despre nave) a se roti in jurul unei ancore sau geamanduri sub actiunea vantului ori a curentului de maree. ◊ a se indeparta de la drumul stabilit. (< it. girare)

ARDENT, -A, ardenti, -te, adj. 1. (Rar) Infocat, inflacarat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. – Dupa fr. ardent.

DEFLATIE (‹ fr. {i}) s. f. 1. (EC.) Modalitate (cea mai drastica) de combatere a inflatiei prin reducerea masei monetare in circulatie, in scopul diminuarii cererii de consum. ◊ D. monetara = restrangere a circulatiei biletelor de banca. ◊ D. financiara = practicarea politicii excedentelor bugetare, achitarea datoriei publice fata de banca centrala. ◊ D. de credit = ridicare a nivelului dobanzilor si limitare a acordarii creditelor, controlul preturilor si al salariilor, sporirea nivelului impozitelor. 2. (GEOMORF.) Proces de indepartare, sub actiunea vantului, a materialului fin rezultat in urma coraziunii.

COROZIUNE, coroziuni, s. f. Proces chimic sau electrochimic de degradare, exercitat la suprafata corpurilor de oxigenul din aerul umed sau de diverse substante chimice. ♦ Proces de eroziune a unor roci sub actiunea apelor, a vantului etc. [Pr. -zi-u-] – Din fr. corrosion.

SORB², sorburi, s. n. 1. Vartej de apa cu un ochi adanc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui rau dispare de la suprafata, curgand in continuare printr-un curs subteran. 2. vant puternic care se propaga sub forma unui vartej. 3. Piesa metalica perforata sau prevazuta cu sita care se monteaza la capatul introdus in lichid al conductei de aspiratie a unei pompe pentru a impiedica patrunderea in pompa a corpurilor straine, a impuritatilor; p. gener. teava, conducta aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv).

A SE INNEGRI ma ~esc intranz. 1) A deveni negru; a capata culoare neagra. 2) A pierde culoarea initiala, intunecandu-se sub actiunea unor factori externi (ploi, vanturi). 3) (despre persoane sau parti ale corpului lor) A deveni negru (sub actiunea razelor solare); a se parli; a se bronza. /in + negru

SLAM s. n. 1. deseuri din faramitarea minereurilor. 2. substanta petroliera in suspensie care pluteste pe mare sub forma unor aglomerari poluante dense, purtate de vanturi si curenti. (< germ. Schlamm)

OMETITA s. f. (Reg.) 1. Zapada fina (spulberata de vant). 2. Partea cea mai fina a fainii, care se depune sub forma de praf in timpul macinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja.

ANEMOTROPISM s.n. (Biol.) Curbare a organelor plantelor sub actiunea curentilor de aer. [< fr. anemotropisme, cf. gr. anemos – vant, tropein – a intoarce].

MUZICA s. f. 1. arta care exprima cu ajutorul sunetelor sentimente si atitudini. ♦ a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vanturile solare si de pulsatiile corpurilor planetelor. 2. stiinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei. 3. opera, bucata muzicala, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ usoara = muzica cu caracter distractiv, adesea in ritmuri de dans. 4. formatie instrumentala; orchestra. ♦ ~ militara = fanfara; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ Bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).

DERIVA s. f. 1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub actiunea curentilor. ♦ a merge (sau a fi) in ~ = a naviga in voia vantului, a valurilor si curentilor. ◊ deplasare a gheturilor de la poli. ♦ a fi in ~ = (fig.) a fi fara vointa, fara energia necesara unei actiuni. 2. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. 3. (tehn.) abatere intr-un singur sens a valorii unei marimi fata de valoarea initiala. 4. partea verticala fixa a ampenajului unui avion sau planor. (< fr. derive)

CLIMA, clime, s. f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatura, vanturi, precipitatii atmosferice) care caracterizeaza starea medie multianuala a unui loc; climat. 2. Regiune considerata sub raportul climei (1) specifice. – Din lat. clima, -atis, germ. Klima.

DERIVA s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinala a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub actiunea curentilor maritimi sau aerieni. ◊ A merge in deriva = a naviga in voia vantului si a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticala fixa a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. derive, it. deriva].

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) Proces de crestere la nivel micro si macroeconomic pe baza adaugarii de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. 4. (Geol.) Proces de asociere naturala a mineralelor utile in scoarta Pamantului, sub forma de filon, strat, lentila, cuib. – V. acumula.

TROMBA s. f. 1. coloana de apa ridicata in forma de con de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu o mare iuteala. ♦ in ~ = vertiginos, rapid. ◊ coloana de fum, de praf, ridicata de un vant puternic; vartej. 2. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioara, prin care se face aerisirea incaperilor de sub punte. (< fr. trombe, it. tromba)

A SE IUTI ma ~esc intranz. 1) (despre actiuni, fenomene) A creste in intensitate; a deveni mai iute. vantul s-a iutit. 2) (despre oameni) A se misca mai iute; a deveni mai vioi. 3) (despre unele produse alimentare) A pierde proprietatile pozitive sub influenta agentilor exteriori, capatand un gust iute; a se strica; a se altera; a se inacri. /Din iute

MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.

MASCA vb. I. 1. tr., refl. A(-si) acoperi fata cu o masca (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparente, cu intentia de a insela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele sa primeasca vantul din fata, astfel ca nava sa fie impinsa inapoi. [P. i. 3,6 -cheaza. / cf. fr. masquer].

MASCA vb. I. tr., refl. a(-si) acoperi fata cu o masca. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparente, cu intentia de a inslea. ◊ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de lupta, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier incat velele sa primeasca vantul din fata, stopand nava. ◊ a interpune o vela intre vant si o alta vela, impiedicand-o sa primeasca vant. ◊ a manevra astfel un velier incat sa ajunga in vantul altei ambarcatii cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, facandu-l ininteligibil. (< fr. masquer)

VIRA I. vb. intr. 1. (despre vehicule, nave, aeronave) a-si schimba directia ◊ (despre vant) a gira in sensul acelor unui ceasornic. 2. (mar.) a trage la bord o parama, lantul ancorei; a ridica o greutate. II. tr. 1. (cont.) a face un virament. 2. (despre culori) a trece la alta culoare (sub actiunea unui reactiv). ◊ (fot.) a schimba culoarea unui pozitiv cu ajutorul unui reactiv. ◊ (fig.) a-si schimba nuanta. (< fr. virer)

MUZICA, (4) muzici, s. f. 1. Arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate intr-o maniera specifica. 2. Stiinta a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului si al armoniei. 3. (Adesea fig.) Creatie componistica, melodie, cantec; p. ext. executare sau audiere a unei compozitii muzicale. ◊ Expr. (Fam.) A-i face (cuiva) muzica = a-i face (cuiva) galagie, scandal. 4. Orchestra. ◊ Muzica militara = fanfara. Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vanturile solare si de pulsatiile corpurilor planetelor; cantecul planetelor. – Din lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik.

ARIPA ~i f. 1) Organ al pasarilor, al unor insecte si al unor mamifere care serveste la zbor. A bate din ~i. ◊ A capata (sau a prinde) ~i a deveni ferm, increzut in fortele sale; a prinde curaj. A taia cuiva ~ile a face pe cineva sa-si piarda curajul. 2) fig. Luare sub protectie; ocrotire; aparare. ◊ A lua pe cineva sub ~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de inot; inotatoare. 4) Fiecare dintre planurile de sustinere ale unui avion. 5) Parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala. 6) mil. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale unor trupe asezate in pozitie de lupta; flanc. ~a dreapta. ~a stanga. 7) Parte a caroseriei unui vehicul asezata deasupra fiecareia dintre roti. 8) Fi-ecare dintre lopetile unei mori de vant. 9) fig. Grupare extrema (de dreapta sau de stanga) in cadrul unei organizatii sau partid. [G.-D. aripii; Acc. si aripa] /<lat. alapa