BRAS s. n. Stil de inot, in care inotatorul, in pozitie ventrala, executa simultan cu mainile si cu picioarele miscari largi, simetrice, sub nivelul apei. – Din fr. brasse.

VALE, vai, s. f. 1. Depresiune, adancitura de teren alungita, strabatuta (permanent sau vremelnic) de o apa curgatoare; regiune de ses situata sub nivelul tinuturilor din jur (si udata de o apa curgatoare). ◊ (In limbajul biblic) Valea plangerii (sau a lacrimilor) = pamantul (considerat ca loc al suferintelor si al durerii). ◊ Loc. adj. si adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmeaza, in continuare. ◊ Loc. adv. la vale = la coboras; in jos; in josul apei. De vale = la capatul coborasului, acolo unde incepe valea; mai departe (in sensul coborarii). ◊ Expr. (Fam.) A-si lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleaca! plecati (imediat)! 2. (Reg.) Apa curgatoare; albia unei ape curgatoare. – Lat. vallis.

DETESTABIL, -A, detestabili, -e, adj. Vrednic de ura, de dispret. ♦ Care este foarte rau, care este cu mult sub nivelul asteptat sau cerut. – Din fr. detestable, lat. detestabilis.

ORCHESTRA, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentisti care executa impreuna compozitii muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care canta membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei sali de spectacol destinata orchestrantilor, situata intre scena si sala, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestra = loc in primele randuri intr-o sala de concert sau, p. ext., in orice sala de spectacol. 3. Spatiu circular in arhitectura teatrelor antice, situat intre avanscena si gradenuri. [Var.: orhestra s. f., (inv.) orchestru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr.

SUBSOL, subsoluri, s. n. 1. Partea de pamant aflata sub suprafata solului; totalitatea formatiilor geologice mai vechi decat patura actuala de sol. 2. Totalitatea incaperilor dintr-o cladire situate, total sau partial, sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, a unui periodic, rezervat notelor explicative; p. ext. nota explicativa data in acest spatiu. ♦ Partea de jos a unei pagini de ziar, de periodic, de obicei despartita de restul paginii printr-o linie orizontala, unde se publica, adesea pe toata lungimea foii, recenzii, articole cu subiect literar, stiintific etc. – Sub¹- + sol (dupa fr. sous-sol).

LOJA, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzand un numar redus de locuri pentru spectatori, asezat, alaturi de altele, in jurul incintei unei sali de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spatiul dintre scena si primul rand de scaune (intr-o sala de spectacol), amenajat sub nivelul scenei si al salii, in care sta orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele cladiri, comunicand cu exteriorul, destinat unor servicii de indrumare a publicului sau de paza. 3. (In sintagma) Loja masonica = asociatie de francmasoni. II. 1. Cavitate in floarea unei plante, in care se gasesc ovulele sau polenul; cavitate in fructul unei flori, in care se gasesc semintele. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale staminei, care contin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de alta formatie anatomica. [Pl.si: loje] – Din fr. loge.

RECE, reci, adj. 1. Care are o temperatura (mai) scazuta fata de o limita data, fata de un mediu oarecare sau fata de caldura corpului omenesc; lipsit de caldura; care da senzatia de frig, care aduce frig. ◊ Clima rece = clima polara; p. ext. clima regiunilor situate in apropierea cercului polar, unde temperatura nu depaseste, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fara caracter inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatura scazuta, raceala, frig. ◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatura scazuta, in jurul lui 0°C; b) la temperatura normala, fara a incalzi; c) fig. neinfluentat de sentimente, nepartinitor, obiectiv. ♦ Fig. Care infioara, care infrigureaza. ◊ Expr. (Substantivat) A-i trece (cuiva) rece prin inima (sau prin spate) = a se infiora. ♦ (Despre hrana) Care si-a pierdut caldura; racit; care se compune din alimente neincalzite; care se consuma fara a fi in prealabil incalzit. ♦ (Despre produse de panificatie, in special despre paine) Care nu e proaspat; vechi, uscat. ♦ (Despre imbracaminte) Care nu tine cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scazuta sub nivelul normal; p. ext. intepenit (de frig, de emotie). ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teama. (Cu) sange rece = (cu) calm, (cu) prezenta de spirit. ♦ Care si-a pierdut sau e lipsit de caldura animala; inert, neinsufletit, teapan. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de caldura sufleteasca; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor) Care exprima ostilitate, indiferenta, lipsa de sensibilitate. ♦ Nepasator, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gandire, idei, notiuni etc.; adesea peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o incapere) Neprietenos, neospitalier, strain. – Lat. recens „proaspat, recent”.

DEBLEU, debleuri, s. n. Sapatura facuta sub nivelul terenului natural in vederea executarii platformei unui drum ori a unei cai ferate sau a construirii unui canal deschis. – Din fr. deblai.

TUNEL, tuneluri, s. n. Galerie subterana care traverseaza un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apa etc., servind drept cale de comunicatie. [Pl. si: tunele] – Din fr. tunnel.

DEMISOL, demisoluri, s. n. Parte a unei cladiri situata pe jumatate sub nivelul solului, sub parter. – Din fr. demi „jumatate” + sol.

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

SUBLITERAR, -A, subliterari, -e, adj. Care se situeaza, valoric, sub nivelul unei literaturi adevarate. – Dupa engl. subliterary.

SUBMERSIUNE, submersiuni, s. f. 1. Cufundare totala a unui corp sub suprafata unui lichid. ♦ Spec. (Geol.) Coborare a unei regiuni sub nivelul marii. 2. Adancime la care se afla cufundat un corp sub nivelul suprafetei unui lichid. 3. Metoda de irigatie (folosita mai ales in cultivarea orezului) care consta in acoperirea solului cu un strat de apa care stagneaza un timp limitat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. submersion.

SUBPAMANTEAN, -A, subpamanteni, -e, adj. Care se afla in pamant, sub nivelul solului; subteran. ♦ (Rar; despre vehicule) Care circula pe sub pamant. – Sub¹- + pamantean.

COTLON, cotloane, s. n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzatoare, ascunzis. ♦ (Reg.) Scobitura in malul unui rau, sub nivelul apei. 2. Constructie de zid, suport solid de fier sau injghebare simpla de pietre, in care se face foc si pe care se asaza cazanul la fiert. 3. Firida facuta in zid, sub cuptorul vetrei taranesti. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trandavi. ♦ (Rar) Adancitura facuta in zid; firida, ocnita. – Din magh. katlan.

CUSCA, custi, s. f. 1. Adapost in forma de casuta sau de cutie, cu sau fara gratii, pentru unele animale (domestice sau salbatice). ♦ Fig. Incapere stramta. 2. Incapere mica, sub nivelul scenei, rezervata sufleorului in timpul spectacolului. – Din ucr. kucka.

COTLON ~oane n. 1) Cuptor taranesc de vara. 2) Adancitura, special facuta in peretii caselor taranesti, care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; cotruta. 3) Loc dosit; ascunzis. 4) Gaura in malul unui rau sub nivelul apei. 5) Scobitura orizontala sapata de oameni intr-un mal de lut. /<ung. katlan

DEBLEU ~ri n. constr. Sapatura facuta sub nivelul terenului in vederea amenajarii unei cai de comunicatie. [Sil. -bleu] /<fr. deblai

DEMISOL ~uri n. Parte a cladirii situata pe jumatate sub nivelul solului. /<fr. demisol

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. Masa ~a. ◊ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

PROST² proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu

SUB prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand pozitia de mai jos de ceva sau de cineva) Sade sub copac. 2) (exprima un raport temporal, indicand perioada de timp in decursul careia are loc ceva sau momentul apropiat) In timpul; pe vremea; inspre; catre. Au ajuns sub seara. 3) (exprima un raport cauzal, uneori cu o nuanta temporala sau locala) Din cauza; de. Pietrele s-au sfaramat sub loviturile valurilor. 4) (exprima un raport modal, indicand o anumita situatie sau inferioritatea unei caracteristici) Lucrarea a fost scrisa sub conducerea sefului. Articolul este scris sub nivel. ◊ Sub pretext (sau motiv) indicand un fals motiv. Sub ochii cuiva in prezenta cuiva; de fata cu cineva. Sub nici un cuvant (sau chip, motiv) cu nici un pret; nici intr-un caz. Sub semnatura avand semnatura cuiva; fiind semnat de cineva. A trece sub tacere a nu spune ceva; a tainui. A tine sub straja a pazi; a tine arestat. A tine sub cheie (sau sub lacat) a tine inchis, incuiat. Sub auspiciile cuiva sub protectia, sub patronajul cuiva. Sub asteptari la un nivel mai scazut decat era de asteptat. Sub lozinca avand ca deviza. Sub titlu de avand titlul. /<lat. subtus

ANTECALA s.f. Parte a calei unei nave care se gaseste sub nivelul marii. [< it. antecala].

DEBLEU s.n. (op. rambleu) Sapatura deschisa sub nivelul natural al pamantului, prin care trece o cale de comunicatie. [Pl. -uri, -ee. / < fr. deblai].

SUBLIMINAL, -A adj. Sub pragul constiintei. ◊ E*******e subliminala = e*******e foarte slaba, sub nivelul pragului senzorial, care nu poate provoca o senzatie. [< fr. subliminal, cf. lat. sub – dedesubt, limen – prag].

TUNEL s.n. 1. Galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (Fig.) Efect de tunel = trecerea unei particule printr-o bariera de potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ Tunel aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (Anat.) Spatiu prin care trec anumite formatiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr., engl. tunnel].

DEMISOL s.n. Parte a unei cladiri situata pe jumatate sub nivelul solului, sub parter. [Cf. fr. demi-sol].

DRAGLINA s.f. Masina cu o cupa fixata la capatul unui brat lung si usor, folosita mai ales la sapatul pamantului sub nivelul terenului pe care se deplaseaza. V. excavator. [< engl., fr. dragline].

argea (argele), s. f. – 1. Firida, nisa, bolta. – 2. Incapere facuta in partea sub nivelul solului, unde se pastreaza razboiul de tesut si lana sau inul. Cuvint foarte discutat, in care, in ce ne priveste, vedem un cuvint oriental, fie tc. arca „cutie”, fie corespondentul sau cuman sau tat. (cf. DAR). Totusi, conform unei traditii indelungate in filologia romaneasca, acest cuvint provine dintr-un etimon autohton. Hasdeu, Col. Traian, 1873, 232, indica drept posibil un dacic *argilla, in timp ce in Etymologicum, 1577-9, se referea la gr. ἄργιλλα „casa subterana” sau la macedoneanul ἄργελλα „camera de baie”. Ipoteza a fost adoptata de Densusianu, Filologie, 449 si Hlr., 38; GS, VII, 86; de Philippide, Principii, 33 si 148; de Iordan, Dift., 58; si semnalata cu retinere de DAR (cf. REW 636). La rindul lor, Jokl, IF, XLIV, 13 si Puscariu, Lr., 257, considera ca cuvintul macedonean reprezinta un prototip cimerian conservat si in alb. ragelia (cf. Philippide, II, 698, si Rosetti, II, 108), Gregoire, Byzantion, XIV, 537, se refera la ngr. ἀργαλείος, si pentru Lahovary 313, avem a face cu un cuvint anterior fazei indoeurop. Cuvintul tc. (pronuntat arga) pare a fi explicatia cea mai sigura, cel putin din punctul de vedere al rom.

manga s.f. (reg.) 1. surpatura in mal; prapastie. 2. drum sub nivelul ogoarelor din jur. 3. om incapatanat.

SUBSOL s.n. 1. Partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. Parte a unei cladiri aflata sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, unde se tiparesc note explicative. ♦ Partea de jos a unei pagini de publicatie periodica, unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. [< sub- + sol, dupa fr. sous-sol].

SUBTERAN, -A adj. Aflat sub nivelul solului; de sub pamant. ♦ Care se face, se executa sub pamant. ♦ (Fig.) Ilegal; secret. // s.n. Mina. [Dupa fr. souterrain].

ANTECALA s. f. parte a calei unei nave, sub nivelul marii. (< it. antecala)

CRIPTODEPRESIUNE s. f. depresiune in interiorul continentului, cu fundul sub nivelul oceanului, umpluta de apele unui lac adanc. (< fr. cryptodepression)

DEBLEU s. n. lucrare de terasament sub nivelul solului unei cai de comunicatie sau al unui canal. (< fr. deblai)

DEMISOL s. n. parte a unei cladiri situata pe jumatate sub nivelul solului, sub parter. (< fr. demi-sol)

DETESTABIL, -A adj. demn de dispret, de ura. ◊ (despre lucruri) foarte rau, cu mult sub nivelul cerut. (< fr. detestable, lat. detestabilis)

SUBCONSUM s. n. consum de bunuri sub nivelul fiziologic necesar. (< sub- + consum)

SUBLIMINAL, -A adj. inferior pragului constiintei. ♦ e*******e ~a = e*******e foarte slaba, sub nivelul pragului senzorial, care nu poate provoca o senzatie. (< fr. subliminal)

SUBSOL s. n. 1. partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. parte a unei cladiri sub nivelul solului. 3. loc in partea de jos a unei carti unde se tiparesc note explicative. ◊ partea de jos a unei pagini de publicatie periodica unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. (dupa fr. sous-sol)

SUBTERAN, -A I. adj. 1. aflat sub nivelul solului. ◊ sub pamant. 2. (fig.; si adv.) ilegal; secret. II. s. n. mina¹ (1). III. s. f. incapere, galerie sub pamant. (< fr. souterrain, lat. subterraneus)

TUNEL s. n. 1. galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (fig.) efect de ~ = trecerea unei particule printr-o bariera cu potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ ~ aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (anat.) spatiu prin care trec anumite formatiuni. (< fr. tunnel, germ. Tunnel)

ACADEMIA ROMANA, cel mai inalt for stiintific si cultural al tarii, infiintat la 1 apr. 1866, in timpul locotenentei Domnesti, sub numele de „Societatea literara Romana”, cu scopul de a stabili ortografia si de a elabora si publica dictionarul si gramatica limbii romane. Si-a inaugurat efectiv activitatea la 1 aug. 1867 cind, o data cu adoptarea statutelor, a devenit „Societatea Academica Romana”. Era organizata in 3 sectiuni: literar-filologica, istorico-arheologica si a stiintelor naturale, fiecare cu cite 12 membri titulari, 20 de corespondenti si un numar nelimitat de membri de onoare romani si straini. Printre membrii societatii in 1866-1867 (reprezentanti ai tututor provinciilor locuite de romani): V. Alecsandri, C. Negruzzi, I. Heliade Radulescu, A. Treboniu Laurian (Vechiul Regat), T. Cipariu, G. Baritiu (Transilvania), A. Hurmuzachi (Bucovina), I. Caragiani (Macedonia). La 29 mart. 1879 societatea este declarata, prin lege, institutie nationala, devenind „Academia Romana”. Sub egida ei, s-au studiat primele scrieri in limba romana, s-au tiparit documente istorice, s-au publicat numeroase studii de istoriografie, de fizica, matematica, chimie, medicina, biologie, geografie etc., editii critice, precum si cataloage si bibliografii. In perioada 1948-1965 poarta denumirea de Academia Republicii Populare Romane, iar din 1965 pana in 1990, aceea de Academia Republicii Socialiste Romane. In ultimele decenii, A. si-a pierdut treptat autonomia, ceea ce a facut ca activitatea ei sa fie sub nivelul aceleia din perioada anterioara, cind, pe linga realizarile legate de ortografia, gramatica si dictionarul limbii romane, a avut un rol major in promovarea si dezvoltarea stiintei si culturii romanesti. Incepind cu data de 5 ian. 1990, A. si-a recapatat vechea denumire si functioneaza in prezent cu 12 sectii stiintifice. Pe linga sectii au fost constituite comisii de profil, cu caracter inter- si multidisciplinar. Are patru filiale: Iasi, Cluj, Timisoara si Tirgu Mures. In subordinea A. sint peste 50 de institute si centre de cercetari stiintifice, Biblioteca A., Editura A., Fundatia „Elias”, Casa Oamenilor de Stiinta, statiuni experimentale si case memoriale. In A. pot fi alesi maximum 181 de membri titulari si corespondenti. Este condusa de un Prezidiu compus din presedinte, cei patru vicepresedinti, presedintii sectiilor si ai filialelor Academiei. Organul suprem de conducere este Adunarea Generala. A. decerneaza, anual, premii pentru contributii deosebite, originale, in diferite domenii ale stiintei si culturii. Publica numeroase periodice generale si de specialitate, ca: „Analele Academiei Romane”, Memoriile sectiilor stiintifice, reviste de profil ale institutelor etc., in limba romane si in limbi de circulatie internationala.

AFAR (DENAKIL, DANCALIA, DANCALLA), depr. in E Africii (Ethiopia si Djibouti), la Marea Rosie, in unele puncte sub nivelul marii (~ 155 m.); clima tropicala desertica (30ºC media lunii iulie). Lacuri sarate (Assal, Afrera s.a.). Zacaminte de sare, izvoare geotermale. Pe litoral, pescuit de perle; palmieri.

IERIHON (JERICHO, ARῙHᾹ), localitate situata pe dr. vaii Iordanului (la 7 km V de aceasta), la 10 km de tarmul NV al Marii Moarte, la 250 m sub nivelul marii si la 23 km NE de Ierusalim; aflat sub autoritatea palestiniana (din 1994); c. 13 mii loc. Aici au fost descoperite vestigiile uneia dintre cele mai vechi asezari urbane din lume, datand din Neoliticul preceramic (milen. 7 i. Hr.). Potrivit „Vechiului Testament”, zidurile lui s-ar fi surpat la sunetul trambitelor razboinicilor evrei, condusi de Iosua, care asediau orasul. Ruinele palatului arab construit de califul omeiad Hisham (724).

AUSTRALIA 1. Cel mai mic continent al Pamantului impreuna cu Oceania, asezat in emisfera australa, traversat de Tropicul Capricornului; 8,94 mil. km²; 28,2 mil. loc. (1986). Este cuprins intre 10º41’ lat. S (Capul York) si 38º55’ lat. S (Wilson’s Promontory), pe 3.600 km si intre 113º05’ long. E (Steep Point) si 153º34’long. E (Capul Byron), pe 3.800 km. Inconjurat de Oc. Indian (la S si V) si Oc. Pacific si marile marginase ale acestuia (la E si N). Relieful australian este compus din trei trepte hipsometrice. In E se desfasoara, pe c. 3.400 km de-a lungul coastei, C********a Australiana (Alpii Auastralieni), formata in timpul cutarilor caledoniene si hercinice, dupa care a urmat peneplenizarea mezozoica si reinaltarea tertiara. Alt. max.: 2.234 m (vf. Kosciusko). Podisul Australiei de Vest ocupa c. 50 la suta din suprafata continentului si prezinta o reg. aflata sub nivelul Oceanului Planetar. Marginile sale au alt. mai mari, centrul sau constituind o imensa arie depresionara, ocupata de pustiurile Victoria, Gibson si Marele Desert de Nisip. Cimpiile centrale, desfasurate intre G. Carpentaria (la N) si Marele Golf Australian (la S), ocupa c. 30 la suta din suprafata continentului, constituind treapta cea mai joasa a reliefului, cu extindere mai mare in partea centrala si meridionala. A. este bogata in zacaminte de carbuni, min. de fier, plumb, min. auroargentifere, cupru, zinc, metale rare, min. radioactive etc. Clima si apele. Clima este ecuatorial-musonica in N (cu temperaturi ridicate, amplitudini termice mici si precipitatii abundente), tropicala in centru (cu temperaturi ridicate) si subtropicala in S. Cel mai important sistem hidrografic este cel al fl. Murray (cu afl. sau Darling). In cimpiile centrale se gasesc lacurile Eyre si Torrens, iar in Podisul Australiei de Vest lacurile Moore, Barlee, Mackay si Amadeus. 2. Uniunea Australiana, stat federal ocupind continentul australian, ins. Tasmania, si citeva ins. mici; 7,68 mil. km²; 16,81 mil. loc. (1989) (81,8 la suta anglo-australieni, 5,7 la suta englezi, 2,1 la suta asiatici, 2 la suta italieni, 1,1 la suta aborigeni s.a.). Limba de stat: engleza. Cap.: Canberra. Orase pr.: Sydney, Melbourne, Brisbane, Adelaide, Perth. Este format din 6 state si doua terit. federale. Se expl. carbune (178 mil. t. 1988), petrol (22,73 mil. t, 1989), gaze naturale, min. de fier (97,7 mil t, 1989), bauxita (39,64 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), min. de plumb, zinc, argint, titan, aur, min. radioactive si zirconiu (85 la suta din prod. mondiala). Ind. tarii produce anergie electrica (140,35 miliarde kWh, 1988), fonta (5,88 mil. t, 1989), otel (6,7 mil. t, 1989), aluminiu (1,07 mil. t, 1988), motoare, masini-unelte, instrumente de masura, motoare electrice, masini agricole si tractoare, material rulant, autoturisme (332,4 mii buc., 1989), nave, explozibili, ingrasaminte chimice, coloranti, produse farmaceutice, derivate petroliere (capacitatea rafinariilor 36 mil. t, 1986), ciment (6,9 mil. t, 1989), tesaturi de bumbac, incalt., zahar (3,6 mil. t, 1988), produse lactate si din carne. Pe intinsele pasuni naturale (56,7 la suta din supr. tarii) s-a dezvoltat cresterea animalelor. A. ocupind locul 1 pe glob in ce priveste efectivul de ovine (164 mil. capete, 1988, majoritatea de rasa merinos, c. 30 la suta din prod. mondiala de lina), alaturi de care se mai cresc bovine (23,5 mil. capete, 1988), porcine (2,7 mil. capete, 1988), cabaline. Pe 6,2 la suta din supr. tarii se cultiva griu (14,1 mil. t, 1988), orez, sorg (1,6 mil. t, 1988), trestie de zahar (27,7 mil. t, 1988), bumbac, plante furajere, legume, cartofi (1 mil. t, 1988). Mari prod. de unt, brinzeturi, carne si piei. Pescuit. C. f.: 40,8 mii km. Cai rutiere: c. 900 mii km. Flota comerciala: 2,36 mil. t (1988). Moneda: 1 australian dollar = 100 cents. Exporta produse agricole, carbune, minereuri, lina, masini, utilaje si mijloace de transport, aur, aluminiu s.a. si importa masini si utilaje, materii prime si semifabricate, mijloace de transport, bunuri de larg consum, produse alim. s.a. A. administreaza si teritoriile ins. Christmas (din Oc. Indian), ins. Norfolk, Cocos/Keeling si Teritoriul Antarctic Australian. – Istoric. Triburi de vinatori si pescari au populat terit. A. cu 40.000 de ani i. Hr. In sec. 18, cei c. 300 mi aborigeni erau grupati in 500 de triburi. Navigatorii spanioli, portughezi si olandezi descopera si exploreaza la inceputul sec. 17 coasta de N si V a A. In apr. 1770, James Cook atinge coasta rasariteana si declara A., la 23 aug. 1770, posesiune engleza. Fondarea primei asezari (26 ian. 1788) este urmata de crearea de colonii separate care primesc, din 1850, o larga autonomie interna. Se intensifica explorarea si popularea interiorului continentului. Descoperirea aurului (1851) in New South Wales si Victoria determina un nou val de emigranti. La 1 ian. 1901 cele sase colonii engleze autonome din A (New South Wales, Victoria, Queensland, Western A., South A. si Tasmania) se unesc, formind Commonwealth of Tasmania, cu statul de dominion in cadrul Imp. Britanic; colonia britanica Papua si terit. german Noua Guinee sint administrate de A. (1919-1975). A. participa, alaturi de Marea Britanie, la primul si al doilea razboi mondial. In 1986, A. a abolit ultimele prerogative ale interventiei Marii Britanii in afacerile sale interne. Este membru fondator al O.N.U. (1945). A. este o monarhie constitutionala, seful statului fiind, de iure, suveranul Marii Britanii, reprezentat de un guvernator general. Activitatea legislativa este exercitata de Parlamentul Federal (Senat si Camera Reprezentantilor), iar cea executiva de Consiliul Executiv, condus de primul-ministru.

CASPICA, Marea ~, cel mai intins lac sarat de pe glob, situat la limita dintre Europa si Asia, intre Azerbaidjan, Rusia, Turkmenia si Iran; 376 mii km². Ad. max.: 1.025 m. Ad. medie: 184 m. Din 1929 pina in 1960, nivelul sau a scazut cu 2 m; el este cu 27,9 m sub nivelul Oceanului Planetar. Salinitatea variaza de la 1-2‰ in N, la 300‰ in G. Kara-Bogaz Gol. In M.C. se varsa fl. Volga, Ural, Terek, Emba, Kuta s.a. Pescuit de sturioni. Zacaminte de petrol. Navigatie. Porturi pr.: Baku, Astrahan, Bandar e Anzali.

CHINA, Republica Populara Chineza, stat in Asia cuprinzind o parte din Asia Centrala si din Asia Orientala, cu o larga iesire la Oc. Pacific (linia tarmurilor masoara 18 mii km); 9,6 mil. km² (locul 3 pe glob); 1,13 miliarde loc. (1989; tara cu cea mai numeroasa pop.), dintre care 93,3% chinezi (han). Limba de stat: chineza. Cap.: Beijing. Orase pr.: Shanghai, Tianjin, Shenyang, Wuhan, Guanghzou, Chongqing, Harbin, Chengdu, Nanjing, Xian, Dalian, Taibei, Jinan, Changchun, Taiyuan, Zhengzhou, Kunming, Lanzhou, Anshan, Qiqihar, Qingdao, Hangzhou. Este impartit in 23 de prov., cinci reg. autonome si trei orase de subordonare republicana. In functie de conditiile orohidrografice, de clima si vegetatie poate fi impartita in China de Est si China de Vest. In China de Est intra reg.: C. de Nord-Est, cu caracter muntos la extremitati si o intinsa cimpie interioara, clima temperata cu precipitatii de 750-1.000 mm/an si ierni aspre; C. de Nord drenata de fl. Huanghe (Fl. Galben) cuprinde Marele Podis de Loess (partial), Cimpia Chinei de Nord si M-tii Tzinlin; clima temperata de tranzitie; C. Centrala cuprinde o vasta cimpie valurita, traversata de fl. Chang-Jiang (fl. Albastru), o reg. muntoasa inalta (Alpii Sichuan au peste 7.000 m alt.) si Pod. Yunnan; clima subtropicala (media lunii ian. 6 ºC, cu precipitatii 750-2.000 mm/an); C. de Sud este o reg. muntoasa traversata de riuri scurte (exceptie fl. Xijiang/fl. Perlelor), in care zona litorala este bine populata; clima calda-musonica. Ins. Taiwan si Hainan au un relief variat, predominant muntos (alt. max. 4.500-5.000 m), cu inguste cimpii litorale. Clima tropicala musonica. In C. de Vest intra urmatoarele regiuni naturale: Tibet-Tsinghai (Xizang-Qinghai), cea mai intinsa si inalta, include sectorul de N al M-tii Himalaya (alt. max.: 8.848 m in vf. Chomolungma), cel estic al M-tilor Karakorum (vf. K₂ = Qogir Feng, 8.611 m), podisul Tibet (alt. medie: 5.000 m), bazinul endoreic Tsaidam (Qaidam Pendi, alt. minima: 2.700 m) si depr. Tsinghai (alt. minima: 3.200 m). Clima aspra cu precipitatii bogate in S si reduse in NV; Xinjiang, vasta zona endoreica in Asia Centrala, la N de M-tii Altin Tagh, cuprinde doua sectoare: Kashgaria (cu pustiul Taklimakan) si Jungaria, podis semidesertic prin care trecea odinioara celebrul „Drum al matasii”. Ele sint separate de M-tii Tian Shan (alt. max.: 6.995 m), sistem de munti lung de 2.500 km si in care unele depr. tectonice se afla sub nivelul marii (Turpan – 154 m). Ultima mare reg. a C. de Vest o reprezinta Mongolia interioara ce include sectoare ale M-tilor Marele Hingan, ale Marelui Podis de Loess si ale Desertului Gobi; clima rece, precipitatii reduse. Mari zacaminte de: carbune, min. de fier, mangan, petrol, sisturi bituminoase, metale neferoase, pretioase si rare, sare s.a. Ind. extractiva este bine dezvoltata: expl. de carbuni (946,5 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), petrol (136,8 mil. t, 1988), gaze naturale (14,3 miliarde m³, 1988), min. de fier (154,4 mil. t, 1988, locul 2 pe glob), mangan, molibden, bauxita (2,4 mil. t, 1987), wolfram (18.000 t, 1987, locul 1 pe glob), cupru, nichel, vanadiu, stibiu, mercur, fosfati naturali (9 mil. t, 1987), sare (17,6 mil. t, 1987, locul 2 pe glob), jad. C. produce energie electrica (593,5 miliarde kWh, 1988), otel (59,1 mil. t, 1988), fonta (59,1 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), utilaje ind., masini agricole, material feroviar, automobile si autocamioane, nave maritime si fluviale, produse electronice si electrotehnice, tractoare, aparate de precizie, produse chimice, ciment (204,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), celuloza si hirtie, textile (4,52 mil. t fire de bumbac, 17,62 miliarde m tesaturi de bumbac, 1988, matase naturala, tesaturi din lina, covoare s.a.), conf. si tricotaje, produse alim. (ceai, tigarete, faina, conserve, ulei, zahar s.a.); ind. atomica si aerospatiala. Veche traditie in prod. mestesugareasca (sticla, portelanuri, obiecte de arta s.a.). Terenuri arabile reprezinta 9,7% din supr. tarii, pasunile 32,2%, iar padurile 12,2%. Se cultiva orez (179,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), griu (91 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), porumb (75,8 mil. t, 1989, locul 2 pe glob), gaolean, floarea-soarelui, rapita (5,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), soia (10,8 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), cartofi (29,6 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), batate (110,6 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), arahide (5,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), sfecla de zahar, trestie de zahar (55,3 mil. t, 1989), bumbac (11,76 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), ceai (590 mii t, 1989, locul 2 pe glob), iuta (565 mii t, 1989, locul 3 pe glob), camfor (75% din prod. mondiala), cafea, cacao, tutun (2,9 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), arbori de chinina, de cauciuc, banane (2,43 mil. t, 1989), ananas s.a. Pomicultura (inclusiv plantatii de citrice), legumicultura, viticultura. Cresterea animalelor (capete 1989): bovine (77,1 mil.), ovine (102,7 mil., locul 3 pe glob), porcine (349 mil., locul 1 pe glob), caprine (77,9 mil., locul 2 pe glob), cabaline (10,7 mil., locul 1 pe glob), pasari; sericicultura, pescuit (10,36 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), vinatoare. C. f.: 88,6 mii km (inclusiv cele forestiere si speciale). Cai rutiere: c. 1 mil. km; cai navigabile interne: 136 mii km. Flota comerciala maritima: 19,36 mil. t (1988). Moneda: 1 yuan (= renminbi) = 100 fen. Exporta textile si conf. c. 25%, produse agricole si alim., petrol si prod. chimice, piei, bumbac, fosfati, masini si utilaje, metale s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport (c. 1/3), semifabricate si materii prime ind., produse chimice, produse alim. s.a. – Istoric. Pe terit. C., locuit din timpuri stravechi, leagan al uneia dintre cele mai stralucite civilizatii antice (milen. 3 i. Hr.), s-a constituit in sec. 18 i. Hr. statul Shang, care in sec. 11 i. Hr. a fost cucerit de statul Zhou; acesta din urma s-a destramat in mai multe formatiuni de sine statatoare, unificate de-abia in sec. 3 i. Hr., sub dinastia Qin. In timpul dinastiei Han (206 i.Hr.-220 d. Hr.), C. a cunoscut o mare dezvoltare. Rascoala taraneasca a „Turbanelor galbene” (184 d. Hr.) a slabit statul chinez, care s-a destramat. S-a unificat din nou in 589 sub dinastia Sui, iar din 618 pina la inceputul sec. 10 sub dinastia Tang. Intre 1279 si 1368 C. a fost ocupata de mongoli. In timpul dinastiei Ming (1368-1644) a avut loc Marele Razboi Taranesc (1628-1645), inabusit cu ajutorul manciurienilor, care insa au cucerit intreaga tara, instaurind dominatia dinastiei Qing (1644-1911). In sec. 19, in urma celor doua „razboaie ale opiului” (1840-1842 si 1856-1860) si a incheierii unor tratate inrobitoare cu Marile Puteri, incepe patrunderea capitalului strain in C., amplificata, catre sfirsitul sec., dupa inabusirea rascoalei populare I-he-tuan. Revolutia din 1911-1913, condusa de Sun Zhongshan, a rasturnat dinastia manciuriana, C. devenind republica. In timpul primului razboi mondial s-a intensificat lupta antiimperialista si antifeudala. In 1921 a fost creat Partidul Comunist Chinez. In 1924-1927 s-a desfasurat primul razboi civil revolutionar, in care partidul Gomindan a colaborat cu P.C. Chinez impotriva fortelor conservatoare din nord. Insa, in 1927 conducatorii Gomindanului au adoptat o atitudine anticomunista. In cursul celui de-al doilea razboi civil revolutionar (1927-1937), comunistii chinezi au creat Armata Rosie Chineza si baze revolutionare la sate. In 1931, Japonia a ocupat partea de NE a Chinei, iar in 1937 a inceput un razboi pentru cucerirea intregii Chine. In timpul razboiului de eliberare (1937-1945) fortele armate create si conduse de P.C. Chinez au eliberat o mare parte a terit. ocupat de japonezi. In 1946 Gomindanul a intrerupt tratativele initiate de P.C. Chinez, in 1945, in vederea formarii unui guvern de coalitie, ceea ce a provocat al treilea razboi civil revolutionar (1946-1949), in cursul caruia Armata Populara de Eliberare a infrint fortele armate gomindaniste; ramasitele acestora s-au retras in ins. Taiwan. La 1 oct. 1949 a fost proclamata Republica Populara Chineza. In 1971 au fost restabilite drepturile R.P. Chineza la O.N.U. R.P. Chineza este un stat socialist; este unui dintre cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al O.N.U. In 1954 a fost adoptata prima constitutie de tip socialist din istoria Chinei. Mao Zedung (Mao Tzedun) presedintele C.C. al P.C. Chinez a fost ales presedintele R.P. Chineza (1954). Incercarea de a forta dezvoltarea economica a tarii („Marele salt inainte”), intreprinsa intre anii 1958 si 1960, a esuat. In 1965 a fost lansata „Marea revolutie culturala proletara”, amplu program de indoctrinare a populatiei cu ideologia comunista in varianta maoista. „Revolutia culturala” a fost insotita de grave excese si acte de violenta impotriva celor considerati „adepti ai capitalismului” (in realitate adversarii extremismului stingist). Dupa moartea (1976) a lui Mao Zedong, grupul radicalilor stingisti condus de sotia sa („banda celor patru”) a fost inlaturat. Din 1982, conducatorul de fapt al tarii devine Deng Xiaoping, care lanseaza un amplu program de reforme, menit sa modernizeze structurile societatii chineze in cadrul mentinerii socialismului. Cererile formulate de studenti privind democratizarea vietii politice au fost insa respinse si manifestatiile acestora din Beijing reprimate dur (Piata Tiananmen, 3-4 iun. 1989). Pe plan extern, dupa o lunga perioada de tensiune si confruntare cu U.R.S.S., care a culminat cu incidente de frontiera (1969), a intervenit din 1986 o destindere, care a facut posibile vizite reciproce la cel mai inalt nivel de partid si de stat (1989, 1991). In C. are loc un amplu proces de modernizare a agriculturii, industriei, stiintei si tehnologiei; politica externa cunoaste o larga deschidere, prin stabilirea sau consilodarea relatiilor de cooperare politica, economica si culturala cu tarile industrializate si cu cele in curs de dezvoltare. Potrivit constitutiei, puterea executiva este detinuta de presedintele republicii si de Consiliul de Stat (guvernul), iar cea legislativa de Adunarea Nationala a Reprezentantilor Populari (intre sesiunile ei de Comitetul Permanent).

CLOACA MAXIMA, principal canal de scurgere in Roma antica, construit in epoca regalitatii si restaurat sub August. Aflat la 5-6 m sub nivelul orasului, de forma semicirculara si placat cu tuf vulcanic, exista si astazi.

PACIFIC, Oceanul ~, cel mai intins si mai adanc ocean al Pamantului, limitat de peninsulele Alaska si Ciukotka (la N), de Asia si Australia (la V), Americile de Nord si de Sud (la E) si Antarctida (la S). Comunica cu Oc. Arctic prin str. Bering, cu Oc. Atlantic prin str. Drake, str. Magellan si Canalul Panama, iar cu Oc. Indian prin marile si stramtorile din Arh. Malaez. In S comunica larg cu Oc. Indian si Oc. Atlantic. 165,3 mil. km² (179,7 mil. km² cu marile marginase – c. 50% din Supr. Oc. Planetar). Volum: 707,6 mil. km³ (iar cu marile marginase 723,7 mil. km³). Salinitatea medie: 34,9‰, max.: 36,5‰ si minima: 32‰. Temp. apei este in febr. 28ºC la Ecuator si -1ºC la lat. mari, iar in aug. 29ºC la Ecuator si +8ºC in N si 0ºC in S. Se intinde de la N la S pe 15,8 mii km, iar de la V la E pe 19,5 mii km. Ad. medie: 3.028 m; ad. max.: 11.033 (fosa Marianelor, cea mai mare adancime oceanica). Tarmuri abrupte insotite de lanturi muntoase. Paralel cu tarmurile vestice se intind siraguri de insule ce delimiteaza mari marginale. Regiunea sa periferica cuprinde zone cu seismicitate puternica si activitate vulcanica intensa („Cercul de foc al Pacificului”) si cu gropi abisale. In centru si SV se afla numeroase insule care formeaza Oceania, iar in partile marginale in N ins. Aleutine, in V Kurile, Sahalin, arhipelagul japonez, arh. Filipine, Noua Guinee, Noua Zeelanda, in E arh. Galapagos. Relieful fundului cuprinde cel mai mare numar de munti submarini (c. 1.400), in cea mai mare parte de origine vulcanica, formand o dorsala cu o latime considerabila si cu inaltimi de 2.000-3.000 m deasupra nivelului general al fundului; alt. max. se afla in partea de E a arh. Tonga, respectiv de 8.325 m, varful muntelui aflandu-se la 365 m sub nivelul apei. In alte cazuri, varfurile muntilor se ridica deasupra nivelului apei, aparand la suprafata ca insule vulcanice (ex. Mauna Kea, in Hawaii atinge 4.205 m deasupra nivelului marii) sau se afla la mica adancime, in jurul lor formandu-se insule coraligene. Curentii formeaza doua circuite: in emisfera nordica Curentul Ecuatorial de N, Kuroshivo (Kuroshio), Curentul P. de N si Curentul Alaskai – curenti calzi si Oyashivo (Oyashio), Kamceatka si Curentul Californiei – curenti reci; in emisfera sudica Curentul Ecuatorial de S, Curentul Australiei de E – curenti calzi si Curentul P. de S, Curentul Perului (Humboldt) – curenti reci. In zona ecuatoriala se formeaza contracurentii ecuatoriali de N si de S. Un fenomen natural aparte, care se manifesta in partea central-sudica a P., este El Nino. Strabatut de importante cai de navigatie. Principalele porturi: Vladivostok, Vancouver, San Francisco, Los Angeles, Valaparaiso, Shanghai, Sidney. Flora si fauna bogata si variata. Importante zone de pescuit (c. 60% din cantitatea de peste de peste pescuit pe glob). P. a fost descoperit la 29 sept. 1513 de conchistadorul spaniol Vasco Nunez de Balboa, in urma expeditiei de traversare a istmului Panama, care l-a numit Mar del Sur (Marea Sudului). Traversat pentru prima data de Magellan, care i-a atribuit numele Mar Pacifico(Marea Linistita). Este strabatut de meridianul de 180º, care constituie (cu mici abateri legate de impartirea administrativa a arhipelagurilor) linia internationala de schimbare a datei. – Batalia din ~, ansamblul operatiunilor militare duse in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial intre Japonia si S.U.A., asistata de aliatii ei (1941-1945).

CRAS ~sa (~si, ~se) livr. Care este sub orice nivel; extrem (in sens negativ). Prostie ~sa. Ipocrizie ~sa. /<fr. crasse

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

A DEPASI ~esc tranz. 1) A lasa in urma; a intrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, masuri, niveluri) A intrece sub aspect cantitativ. 3) A intrece din punct de vedere al componentei. /<fr. depasser

CRITICA ~ci f. 1) Analiza continand interpretarea si aprecierea operelor artistice sau stiintifice. 2) Dezvaluirea neajunsurilor si a greselilor unor persoane sau institutii cu scopul de a le inlatura. ◊ sub orice ~ la un nivel foarte scazut. Mai presus de orice ~ la un nivel foarte inalt. 3) Totalitate a studiilor care apreciaza creatia literara si artistica. [G.-D. criticii] /<lat. criticus, fr. critique

FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].

FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)

SIFONA vb. tr. 1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon¹ (1). 2. a trece o conducta pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decat restul conductei. (< fr. siphonner)

GANG ~uri n. 1) Loc de trecere la nivelul terenului intre cladiri sau pe sub bolta unei case cu mai multe etaje. 2) Incapere lunga si ingusta intr-o cladire de-a lungul unei serii de camere care serveste ca loc de trecere si de legatura intre camere; coridor; culoar. /<germ. Gang

HIDROIZOPIEZA s. f. curba care uneste punctele cu acelasi nivel hidrostatic ale unui strat acvifer sub presiune. (< fr. hydroisopiese)

DEFLATIE (‹ fr. {i}) s. f. 1. (EC.) Modalitate (cea mai drastica) de combatere a inflatiei prin reducerea masei monetare in circulatie, in scopul diminuarii cererii de consum. ◊ D. monetara = restrangere a circulatiei biletelor de banca. ◊ D. financiara = practicarea politicii excedentelor bugetare, achitarea datoriei publice fata de banca centrala. ◊ D. de credit = ridicare a nivelului dobanzilor si limitare a acordarii creditelor, controlul preturilor si al salariilor, sporirea nivelului impozitelor. 2. (GEOMORF.) Proces de indepartare, sub actiunea vantului, a materialului fin rezultat in urma coraziunii.

CUANTIC, -A (‹ fr. {i}) adj. Referitor la cuanta sau la cuantificare ◊ Teoria c. = teorie care sta la baza fizicii moderne, conform careia emisia si absorbtia de energie la nivel atomic sau subatomic se face sub forma de cuante. ◊ Logica c. = logica trivalenta propusa in 1944 de H. Reichenbach pentru a rezolva anumite probleme specifice mecanicii c.: contine trei valori: adevarat, fals si indeterminat, in sensul principiului de indeterminare al lui Heisenberg.

DEBUSEU, debuseuri, s. n. 1. Piata pe care producatorii isi pot desface produsele usor si in mari cantitati. 2. (In sintagma) Debuseul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod, astfel incat, de la nivelul apei pana la partea de jos a podului, sa ramana un anumit spatiu liber de siguranta. [Pl. si: debusee] – Din fr. debouche.

SIFON ~oane f. 1) Tub in forma de U, folosit pentru trecerea unui lichid de la un nivel superior la un nivel inferior. 2) Butelie in care se pastreaza sub presiune apa gazoasa. 3) Piesa montata pe o conducta de canalizare pentru a impiedica iesirea gazelor din canal in incapere. 4) Aparat pentru spalarea si dezinfectarea unor cavitati ale corpului (nas, gura etc.). 5) Organ de locomotie in forma de tub la unele moluste marine. /<fr. siphon, lat. sipho, ~onis, germ. Siphon

TASA vb. I. 1. refl. (Despre terenuri, materiale, constructii etc.) A se indesa, a-si cobori nivelul, a se lasa, a se afunda sub povara propriei lor greutati; a se turti. 2. tr. A indesa, a compacta. [P.i. 3 -seaza. / < fr. tasser].

TASA vb. I. refl. (despre terenuri, materiale, constructii etc.) a se indesa, a-si cobori nivelul, a se lasa, a se afunda sub povara propriei greutati. II. tr. a indesa, a compacta. (< fr. tasser)

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** Diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.

SPECTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumita marime in conditii determinate. ◊ ansamblul radiatiilor de frecvente diferite cu o radiatie electromagnetica complexa. ♦ ~ atomic = spectru prin tranzitii electronice in atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranzitii intre nivelele energetice ale moleculelor in stare libera. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezinta ceva. 2. totalitatea radiatiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse in functie de lungimea lor de unda sau de frecventa. ♦ ~ solar = spectrul radiatiei emise de Soare. 3. fantoma, vedenie, fantasma. ◊ (fig.) ceea ce provoaca ingrijorare, spaima; pericol iminent. 4. proportie procentuala a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoza. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)

A SE CIVILIZA ma ~ez intranz. 1) (despre colectivitati) A atinge un nivel inalt de dezvoltare (materiala si spirituala); a deveni dezvoltat sub toate aspectele. 2) (despre persoane) A capata deprinderi de comportare politicoasa; a deveni manierat; a se ciopli; a se slefui; a se cizela. /<fr. civiliser

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

nivel s. n. I. 1. inaltime a unui loc, obiect etc. in raport cu un plan orizontal de referinta. ◊ cota a suprafetei libere a unei ape, masurata fata de un plan orizontal de referinta sau fata de nivelul zero al marii. 2. etaj, cat. 3. subdiviziune stratigrafica a unui (sub)etaj geologic. 4. (chim.) valoare intensiva a unei marimi, in raport cu o valoare de referinta. 5. (fig.) stadiu, grad la care a ajuns o marime, o activitate; situatie, treapta; etapa; indice. II. nivelmetru. (< nivela)

REGIONARE (‹ regiune) s. f. (GEOGR.) R. climatica = impartire a unui teritoriu in regiuni cu conditii climatice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climatici. R. fizico-geografica = impartire a unui teritoriu in regiuni naturale, caracterizate printr-o fizionomie proprie, prin anumite particularitati ale elementelor componente, printr-o dinamica interna proprie si printr-un anumit grad de utilizare de catre societatea omeneasca. R. hidrologica = impartire a unui teritoriu in unitati cu particularitati hidrologice proprii (sub aspectul regimului hidrologic), pe baza analizei detaliate a regimului nivelurilor, a debitelor etc.

DUPLEX s. n. 1. sistem de telegrafie in care pe aceeasi linie se pot face in acelasi moment mai multe transmisiuni. 2. masina de imprimat cu role, care imprima in mai multe culori pe ambele fete ale unei tesaturi. 3. hartie, carton din doua straturi de pasta lipite prin presare. ◊ (poligr.) procedeu de reproducere in doua culori a ilustratiilor monocrome in semitonuri. 4. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea otelurilor superioare, prin combinarea a doua procedee siderurgice. 5. apartament (de lux) pe doua nivele. 6. parbriz lamelar din doua placi de sticla speciala, unite la cald sub presiune, dupa ce s-a introdus intre ele o folie pe polivinil. 7. (biol.) organism care are doua gene dominante pentru acelasi caracter. (< fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)

SIFON¹ s. n. 1. tub curbat sub forma de U intors, pentru a transversa un lichid intre doua niveluri diferite. 2. piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. butelie de sticla pentru apa gazoasa; apa insasi. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. organ in forma de tub sau de palnie, la cefalopode, servind pentru locomotie sau hranire. 6. canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

DUPLEX s.n. 1. Sistem de telegrafie in care pe aceeasi linie se pot face in acelasi moment mai multe transmisiuni. 2. Masina de imprimat cu role, care imprima in mai multe culori pe ambele fete ale unei tesaturi. 3. Hartie sau carton format din doua straturi de pasta lipite prin presare in stare umeda. ♦ (Poligr.) Procedeu de reproducere in doua culori a ilustratiilor monocrome in semitonuri. 4. Procedeu duplex = procedeu complex pentru elaborarea otelurilor superioare constand din combinarea a doua procedee siderurgice. 5. Apartament duplex = apartament construit pe doua niveluri. 6. Parbriz lamelar fabricat din doua placi de sticla speciala, unite la cald sub presiune dupa ce s-a introdus intre ele o folie de polivinil. 7. (Genet.) Organism care are doua gene dominante pentru acelasi caracter. [Pl. -xuri. / < fr., lat. duplex].

SIFON s.n. 1. Tub curbat sub forma de U intors, folosit pentru a transvaza un lichid intre doua niveluri diferite. 2. Piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie de sticla pentru apa gazoasa. ♦ Apa gazoasa dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor in forma de tub, care serveste pentru locomotie. 6. Canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

subMERSIBIL, -A I. adj. adaptat pentru a putea pluti sau actiona sub apa. ◊ (despre constructii) care poate fi depasit de apa de la anumite niveluri prestabilite. II. s. n. submarin. (< fr. submersible)

SALARIU (‹ fr.; lat. salarium „solda data soldatilor pentru sare”) s. n. Contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, care cuprinde s. de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri. ◊ S. de baza minim brut pe economie garantat in plata = nivelul minim al s. brut, de obicei lunar, stabilit prin hotarare a Guvernului, sub care angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul colectiv de munca. ◊ S. brut = suma totala a s. cuvenit pentru orele de munca prestate. Cuprinde atat s. net, cat si impozitul pe s. individual, si a contributiilor conform legii (pentru fondul de somaj). ◊ S. net = suma efectiva de bani incasata dupa scaderea din s. brut a impozitului pe s. individual si a contributiilor salariatiilor conform legii. ◊ S. real = cantitatea de marfuri si servicii de consum care poate fi achizitionata, la un moment dat, cu salariul net.

VARIATIE s.f. 1. Schimbare; stare a unui lucru care prezinta (multe) schimbari. ♦ Diversitate, felurime. ♦ (Biol.) Schimbare a unei insusiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal si vegetal. 2. (La pl.; si in forma variatiuni) Piesa muzicala compusa pe o tema sau pe un motiv dat, caruia i se adauga diferite ornamentatii. ♦ Dans solistic clasic, variat si de virtuozitate. 3. (Mat.) Variatia unei functii = diferenta dintre valorile functiei in doua puncte. 4. (Statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitati sub influenta anumitor factori. [Gen. -iei, var. variatiune s.f. / cf. fr. variation, lat. variatio].

TUSINAT², -A, tusinati, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre oi) Tuns pe sub pantece si intre picioarele dinapoi. 2. (Despre par, barba, mustati) Tuns scurt. 3. (Despre iarba, copaci) Tuns scurt sau la acelasi nivel. – V. tusina.

REFLUX s. n. 1. coborare periodica a nivelului apei marilor si oceanelor datorita atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) descrestere, regres. 3. (chim.) reintoarcere catre baza coloanei de fractionare, sub forma de lichid condensat, a unei parti din vapori datorita pierderii de caldura. ◊ lichidul astfel obtinut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr. reflux)

ECLUZA s. f. 1. constructie hidrotehnica amplasata pe o cale navigabila, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stavilar. 2. camera metalica etansa, presurizata, la partea superioara a unui cheson, destinata intrarii si iesirii personalului sau materialelor; campana (2). ◊ camera care permite iesirea echipajului dintr-un submarin, sub apa, fara inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanseizare comandata, al unei nave spatiale, destinat iesirii cosmonautilor in spatiul cosmic. (< fr. ecluse)

ORANDUIRE, oranduiri, s. f. Actiunea de a orandui si rezultatul ei. 1. Asezare, grupare intr-o anumita ordine, intr-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, intocmire; stabilire. 2. Investire. 3. (Inv. si reg.) Hotarare, dispozitie, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinarile „sociala” si „social-economica”) Treapta a dezvoltarii istorice a societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestuia si prin suprastructura generata de aceste relatii; formatiune sociala, formatiune social-economica. ◊ Oranduire de stat = organizare politica si teritoriala a statului sub aspectul regimului si al formei de stat, precum si al impartirii administrativ-teritoriale, determinata, in esenta, de caracterul oranduirii sociale. – V. orandui.

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) Proces de crestere la nivel micro si macroeconomic pe baza adaugarii de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. 4. (Geol.) Proces de asociere naturala a mineralelor utile in scoarta Pamantului, sub forma de filon, strat, lentila, cuib. – V. acumula.

INFRASTRUCTURA s. f. 1. ansamblu de elemente care sustin partea principala a unei constructii, a unui drum. 2. parte a unei nave care se afla sub corpul principal al vasului. 3. totalitatea instalatiilor tehnice si a constructiilor la sol necesare activitatii de zbor. 4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materiala a unei societati. 5. ansamblu de elemente ori relatii care conditioneaza sau determina pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme. (< fr. infrastructure)

TUSINA, tusinez, vb. I. 1. Tranz. (Reg.) A tunde oile pe sub pantece si intre picioarele dinapoi, pentru a usura mulsul si suptul mieilor. 2. A tunde scurt parul, barba sau mustata cuiva. 3. A taia atele, destramaturile de la capetele sau de pe laturile unei tesaturi, ale unei impletituri. 4. A tunde iarba; a aranaja (la acelasi nivel) frunzisul unor arbori sau arbusti. – Lat. *tonsionare (< tonsio).

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub in forma de U rasturnat folosit pentru a face ca un lichid sa treaca de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care impiedica scurgerea libera a lichidului. 2. Dispozitiv in forma de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalatie sanitara si o conducta de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apa, trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie etansa de sticla, de material plastic etc., cu peretii grosi, folosita pentru pastrarea si debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apa gazoasa obtinuta prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spalarea si dezinfectarea anumitor cavitati ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomotie sau de circulatie in forma de palnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.