Rezultate din textul definițiilor
HIDROFOB, -A, hidrofobi, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combina cu apa sub nici o forma; care nu se imbiba de apa, care nu are afinitate pentru apa; hidrofug. 2. S. m. si f. (Med.) Persoana care sufera de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.
hiola s. f. – In expresia: in hiola, tiris. – Var. fiola, fiula. Origine necunoscuta. Dupa Bogrea, Dacor., I, 258, urmat de Scriban, din lat. fibula (ca. subula › sula), care nu se intelege sub aspect semantic si nici fonetic (formele cu f nu apar in DAR si par incerte; accentul nu este clar). Pare formatie expresiva, pe baza lui a se hai, hii „a se narui, a se prabusi”. In Mold.
CENUSA s. f. 1. Reziduu solid format din substante minerale sub forma de pulbere, care ramane dupa arderea completa a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface in cenusa = a (se) distruge in intregime (prin foc). A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie. A-si pune cenusa in cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Ramasitele unui mort incinerat. 2. (In sintagma) Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata in atmosfera de un vulcan in eruptie. – Lat. *cinusia (< cinis).
UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placa cornoasa subtire, care acopera partea de deasupra a capatului degetelor. ◊ A reteza (sau a taia) cuiva ~ile a reduce posibilitatile de actiune (agresive) ale cuiva. A-si manca ~ile a regreta amarnic o imprudenta comisa. A-si manca si de sub ~ a fi foarte zgarcit. nici cat ii negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a in gat a sili pe cineva sa-si indeplineasca obligatia. 2) (la pasari si la animale) Parte cornoasa si incovoiata a degetelor; gheara. 3): ~a-gaii planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze compuse, flori galbene-verzui si fructe pastai. ~a pasarii planta erbacee de padure cu tulpina culcata, avand frunze rotund-cordate si flori albastre, solitare, in forma de pinten. 4) Parghie cu care se manevreaza leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla
PULBERE, pulberi, s. f. 1. Material solid care se prezinta sub forma unor particule fine; praf, pudra. ◊ Expr. A se face (praf si) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful si) pulberea (sau praf si pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri. A ridica pe cineva din pulbere = a inalta pe cineva intr-o situatie foarte buna. A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecand de jos. A face pulberea praf = a nu face nici o isprava. ♦ Fig. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care indica felul) Multime, puzderie. 2. Spec. (Inv.) Praf de pusca. 3. substanta exploziva care se prezinta in forma de firisoare sau de granule. – Lat. pulvis, -eris.
imbuiba (imbuib, imbuibat), vb. – 1. A ghiftui, a indopa cu mincare. – 2. (Refl.) A minca lacom, in exces. – 3. A creste din abundenta, a se inmulti. Origine necunoscuta. nici una din explicatiile date pina acum nu pare multumitoare. Dupa Densusianu, Archiv. lat. Lex., XII, 425, Din lat. bubia, glosare incerta a lui „sfirc”, pe baza unui der. *imbubiāre, cf. Puscariu 72 si REW 4286a; insa autorul a renuntat mai tirziu la aceasta ipoteza, convingindu-se ca glosarea era incorecta. Dupa Giuglea, Dacor., II, 632-37, din lat. imbuere, prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre, cf. DAR, si Rosetti, I, 167, care stabileste o legatura cu lat. bubῑre „a umfla”. sub aspect semantic, cuvintul ofera o identitate perfecta cu buieci, cf. buiac; insa explicatia fonetica este dificila cf. sl. buiti sę „a trai inconjurat de placeri”, cu care DAR admite ca s-a incrucisat.