SEMN, semne, s. n. 1. Tot ceea ce arata, ceea ce indica ceva. ◊ Loc. adv. Pe semne = dupa cat se pare, dupa cat se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioara a unui fenomen care permite sa se presupuna sau sa se precizeze natura lui. ◊ Expr. (In superstitii) Semn bun (sau rau, prost) = fapt, fenomen caruia i se atribuie insusirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii in legatura cu o intamplare viitoare. A da semn (sau semne) de viata = a se manifesta, a-si vadi existenta, a face sa se auda noutati despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstitiosi ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului. ♦ Proba, dovada. ◊ Loc. adv. In (sau ca) semn de (sau ca)... = dand dovada de..., ca proba ca..., ca argument pentru... 2. Gest, miscare care exprima un gand, o intentie, o stare sufleteasca sau sugereaza cuiva o actiune. ♦ (Inv.) Semnal. Semnul de razboi. 3. Nota specifica, trasatura distinctiva dupa care se recunoaste un lucru, o fiinta; semnalment; insemnare facuta pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaste. ♦ Pata de alta culoare decat restul trupului pe care o au unele animale. 4. Obiect asezat intr-un loc sau intr-un anumit fel pentru a marca sau a desparti ceva; indicator. ◊ Semn de hotar (sau, in trecut, de mosie) = piatra, stalp etc. care marcheaza un hotar sau linia de demarcatie a unui teren; p. ext. hotar. ♦ Insemnare facuta spre a nu uita ceva. ◊ Semn de carte = fasie ingusta de matase, de carton, de piele etc. (special lucrata) care se pune intre paginile unei carti pentru a indica pagina la care s-a intrerupt lectura. ♦ Loc marcat, tinta pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva dupa o atingere sau apasare; urma, pata. ♦ Urma, cicatrice ramasa pe piele dupa o boala, o lovire, o rana etc. 6. Unitatea dintre un sens si o indicatie grafica. ◊ Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuatie folosite in scriere. Semne de punctuatie = semne grafice (punct, virgula, doua puncte etc.) intrebuintate pentru a desparti, in scris, partile unei propozitii sau ale unei fraze sau propozitiile si frazele intre ele. Semnele citarii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operatiunilor matematice. Semne conventionale = figuri simbolice intrebuintate pentru a marca diferite notari pe harti, planse etc. Semn diacritic = semn adaugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiva. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens si un complex sonor. Semn moale = litera care indica, in scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = litera care indica, in scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprima sau se graveaza pe o moneda; p. ext. moneda. 7. Simbol, emblema. ◊ Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evoca o persoana, un lucru sau un fapt; amintire. – Lat. signum.

AUSPICIU s.n. 1. (La romani) Prevestire facuta dupa zborul sau dupa cantecul pasarilor. V. augur. ♦ Preot care lua auspiciile. 2. (Rar) Protectie. ◊ Sub auspiciile cuiva = sub egida, sub protectia cuiva. [Pron. a-us-pi-ciu, pl. -ii. / < lat. auspicium < avis – pasare, specere – a examina].

GANDIRISM s.n. Curent ideologic din Romania care propovaduia misticismul ortodox, traditionalismul retrograd, nationalismul si unitatea nationala deasupra claselor sociale, sub egida bisericii. [< „Gandirea” + -ism].

ANTETITLU s. n. text inaintea titlului unei carti, denumirea institutiei sub egida careia apare, numarul seriei, numele colectiei etc. (dupa fr. avant-titre)

AUSPICIU s. n. 1. (la romani) prevestire facuta de auguri (I). ♦ dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor si cenzorilor). 2. (rar) protectie. ♦ sub ~ iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ ii = in imprejurari favorabile. (< lat. auspicium, fr. auspice)

GANDIRISM s. n. curent ideologic si politic din Romania, format in jurul revistei „Gandirea”, care propovaduia misticismul ortodox, traditionalismul, nationalismul si unitatea nationala deasupra claselor sociale, sub egida bisericii. (< „Gandirea” + -ism)

CIPRU, stat in ins. cu acelasi nume din E M. Mediterane; 9.251 km²; 690 mii loc. (1989). Limbi oficiale: greaca si turca (81% din populatie sint greci si 18,7% turci). Cap.: Nicosia. Orase pr.: Limassol, Famagusta, Larnaca. Este impartit in cinci districte. Terit. tarii este strabatut de doua lanturi muntoase care incadreaza o cimpie mai inalta, fertila si bine populata. Clima mediteraneana. Vegetatie de maquis. Expl. de gips (46 mii t, 1987), min. de fier (114 mii t, 1987), pirite, cuprifere, azbest. Terenurile agricole ocupa 17,6% din supr. tarii (33.000 ha irigate, 1988), pe care se cultiva orz (95% din productia de cereale), cartofi (193 mii t, 1989), tutun; plantatii de citrice si maslini. Viticultura (30 mii ha, 212 mii t struguri, 1989). Cresterea animalelor (caprine si ovine). Intreprinderi ind. care produc ulei de masline, conserve de peste, ciment (1 mil. t, 1989), tesaturi, incalt., produse chim. s.a.; rafinarie de petrol. C. f.: 35 km. Cai rutiere: 9,2 mii km. Flota comerciala: 8,2 mil. t (1985). Trafic maritim international: 6,15 mil. t (1988). Moneda: 1 lira = 1.000 mils. Exporta textile si conf (c. 1/3), legume, cartofi si frunte (c. 1/5), produse electronice, produse petroliere, ciment, azbest s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport, bunuri ind. de larg consum, combustibili, produse alim. s.a. – Istoric. In insula s-au stabilit prin milen. 2 i. Hr. aheii; ulterior, C. s-a aflat in stapinirea succesiva a egiptenilor, hititilor, asirienilor, persilor, Egiptului elenistic, romanilor, bizantinilor, arabilor, cruciatilor, Venetiei. In 1571 a fost cucerit de turci. In 1878, Turcia, in baza unui acord secret, a trecut temporar Marii Britanii drepturile sale asupra insulei. In 1914, dupa intrarea Turciei in primul razboi mondial, de partea Germaniei, Marea Britanie a anexat C., declarindu-l in 1925 colonie britanica. In 1955 cipriotii au trecut la lupta armata pentru eliberarea nationala a tarii; la 16 aug. 1960, C. a fost proclamat republica independenta. In 1963 au avut loc primele incidente grave intre membrii comunitatilor greaca si turca, marcind inceputul unei indelungate crize. In iul. 1974, o lovitura de stat organizata de Garda Nationala greaca duce la inlaturarea, temporara, a presedintelui rep. C., arhiepiscopul Makarios III (care paraseste ins. si se reintoarce in dec.). In partea de nord a ins. debarca trupele turcesti, care au ocupat o parte din terit. Tratativele intercomunitare sint reluate (ian. 1975), dar in febr. 1975, administratia cipriota turca proclama ilegal N ins. drept „stat autonom si federat”. Negocierile intercomunitare desfasurate, cu unele intreruperi, intre 1975 si 1983, sub egida O.N.U., nu au dus la rezultate concrete. In nov. 1983, administratia cipriota turca proclama unilateral „Republica Turca a Ciprului de Nord” si intrerupe tratativele cu comunitatea cipriota greaca. Negocierile au fost reluate ulterior sub egida secretarului general O.N.U., dar nu au dus la nici un rezultat semnificativ (1989-1990). Potrivit constitutiei din 1960, puterea executiva este detinuta de un cabinet condus de presedintele statului, iar cea legislativa de Camera Reprezentantilor.

SMURD (Serviciul Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare), unitate de interventie publica avand in structura sa echipe integrate de reanimare specializate in acordarea asistentei medicale si tehnice de urgenta (inclusiv terapie intensiva mobila), precum si echipe cu personal paramedical specializat in acordarea de prim ajutor calificat. Are in vedere toate urgentele care pun viata unor persoane in pericol imediat (accidente rutiere, explozii, accidente de munca sau casnice, stari de urgenta ca stopul c**************r, suspiciuni de infarct, insuficienta respiratorie acuta). Foloseste ambulante de reanimare, elicoptere si avioane (inclusiv pentru transferul unor pacienti in stare critica intre diverse centre medicale), personal medical si auxiliar specializat in domeniul asistentei medicale de urgenta si colaboreaza cu pompierii militari (sub aspect operativ). Prima unitate de acest fel, initiata in 1992, sub egida clinicii de anestezie si terapie intensiva din Targu Mures, a devenit centru-pilon national. In prezent unitatile SMURD din tara functioneaza in cadrul Inspectoratelor pentru Situatii de Urgenta, unitatii speciale de interventie in situatii de urgenta (avand ca operator aerian structurile de aviatie ale Ministerului Administratiei si Internelor) in colaborare cu autoritatile publice locale sau cu spitale judetene si regionale de urgenta.

DACOROMANIA 1. Revista de lingvistica, filologie si istorie literara, aparuta la Cluj, in perioada 1921—1948, sub conducerea lui Sextil Puscariu, ca buletin al Muzeului Limbii Romane. In cele 11 vol. editate se regasesc studii de istorie a limbii romane, de lexicologie, fonetica, gramatica, dialectologie, lingvistica generala, istorie literara etc., precum si o bogata bibliografie a publicatiilor din aceste domenii, aparute in tara si peste hotare. Din 1994, apare din nou, la Cluj-Napoca, sub egida Institutului de Lingvistica si Teorie Literara „Sextil Puscariu“. 2. Revista de studii literare si istorice aparuta in 1973-1993 la Freiburg (Germania).

ROMANIA LITERARA 1. Publicatie stiintifica, istorica si literara, aparuta saptamanal la Iasi (1 ian.-3 dec. 1855), sub conducerea lui V. Alecsandri. Colaboratori: A. Russo, D. Bolintineanu, D. Ralet, A. Donici, I. Ionescu de la Brad, Gr. Cobalcescu, M. Koganiceanu, G. Sion s.a. 2. Saptamanal de critica si informatie literara, artistica si culturala, aparut la Bucuresti (20 febr. 1932-6 ian. 1934), sub directia lui Liviu Rebreanu. Colaboratori: G. Calinescu, M. Sebastian, A. Holban, C. Baltazar, Camil Petrescu, Em. Bucuta, E. Jebeleanu, P. Comarnescu, S. Cioculescu s.a. 3. Saptamanal aparut la Bucuresti (din 1968), editat de Uniunea Scriitorilor din Romania. Continua „Gazeta literara” (18 mart.-19543 oct. 1968). Colaboratori: Geo Dumitrescu, George Ivascu, V. Teodorescu, Constanta Buzea, V. Carianopol, I. Alexandru, A. Paunescu, T. George, I. Horea, M. Dinescu, R. Tudoran, M. Preda, A. Buzura, N. Breban, C. Baltag, S. Cioculescu, Z. Ornea, L. Raicu, G. Dimisianu, Magdalena Popescu, Al. Piru, N. Manolescu, E. Simion, L. Ulici, N. Balota, M. Iorgulescu, V. Cristea, Al. Graur, D.R. Popescu, M. Cartarescu s.a. O serie noua, incepand din 4 febr. 1990 (director: N. Manolescu, director adjunct: G. Dimisianu, redactor sef: Alex Stefanescu); apare sub egida Uniunii Scriitorilor si este editata de Fundatia Romania literara cu sprijinul Fundatiei Anonimul. Colaboreaza scriitori importanti din toate generatiile: D. Desliu, Fl. Iaru, P. Stoica, St. Aug. Doinas, D. Tudoran, M. Ciobanu, C. Toiu, E. Brumaru, T. Urian, M. Mihaies, Gh. Grigurcu, D. Cristea-Enache, Rodica Zafiu, C. Teodorescu s.a.

SAXONIA² (germ. Sachsen), denumirea unei reg. istorice si a unei formatiuni statale care de-a lungul timpului a acoperit realitati istorice diferite. Nucleul statului S. l-a constituit amrca Meissen, intemeiata pe un terit. situat pe cursul mijlociu al fl. Elba, cucerit de franci de la slavii sorbi (sec. 10) si care in 1089 a intrat in stapanirea familiei saxone de Wettin prin Henric de Ellenburg, conte de Wettin, numit markgraf (1089-1103) de imparatul german Henric IV. In 1247 (definitiv in 1264), Henric III cel Ilustru, markgraf (1221-1288) a primit la moartea unchiului sau Henric Raspe, ultimul landgraf al Thuringiei, ca mostenire, Thuringia si comitatul palatin de Saxonia (situat in partea de S a Ducatului saxonilor, care, din 1180, apartinea Thuringiei). Din 1423, ca rasplata pentru participarea la luptele impotriva husitilor, Frederic I cel Viteaz, markgraf de Meissen (ca Frederic IV, din 1407), a primit Saxonia-Wittenberg (o parte din Ducatul saxonilor), impreuna cu titlul de principe-elector (6 ian. 1423). Din aceasta epoca, pentru stapanirile familiei de Wettin a inceput sa fie folosita denumirea de S., Electoratul de S. sau S. Superioara (spre a o deosebi de reg. din N, locuita din Antic. de saxoni, numita S. Inferioara). Prin intelegerea de la Leipzig (26 aug. 1485), Ernst si Albrecht, fiii si succesorii principelui-elector Frederic II cel Bland de Wettin (1428-1464), au hotarat sa-si imparta mostenirea: Ernst a pastrat partea de N a S. (S.-Wittenberg), o mare parte din Thuringia, precum si titlul de principe-elector, intemeind linia Ernestina a familiei de Wettin, cu resedinta in orasul Wittenberg, in timp ce Albrecht a primit markgrafiatul Meissen, parti din tinutul Osterland (situate in jurul Leipzigului), precum si N Thuringiei, avand titlul de duce, intemeind linia Albertina a familiei de Wettin, cu resedinta in orasul Dresda. Orasul Wittenberg a avut un rol important in introducerea Reformei in Germania, aici desfasurandu-si activitatea Martin Luther si Philipp Melanchthon, iar principele-elector Johann cel Ferm (1525-1532), imbratiseaza luteranismul in 1528, facand din principatul sau un bastion al noii confesiuni. Un succesor lipsit de noroc, principele-elector Johann Frederic I cel Marinimos (1532-1547), alaturandu-se celorlalti principi luterani din „Uniunea de la Schmalkalden”, a luptat impotriva imparatului Carol V, dar a fost infrant si luat prizonier in lupta de la Muhlberg (24 apr. 1547); mare parte din stapanirile sale au au revenit varului primar – Mauriciu, duce apartinand liniei Albertine, aflat in tabara Habsburgilor catolici, care a reusit in acest fel sa supuna autoritatii sale aproape toate stapanirile saxone, dobandind si titlul de principe-elector (24 febr. 1548). Participand la Razboiul de 30 de Ani, principele-elector Johann Georg I (1611-1656), a primit din partea imparatului Ferdinand II de Habsburg Lusatia (Lausitz) Superioara si Inferioara, precum si o parte din terit. stapanite de Magdeburg. Mai tarziu, Frederic August I cel Puternic, principe-elector (1694-1733), a fost ales rege al Poloniei (ca August II, 1697-1706 si 1709-1733), intemeind Dinastia Saxona in Regatul Poloniei (1697-1763). In cursul sec. 18, S. a participat la majoritatea razboaielor de pe continent: in timpul Razboiului de 7 Ani (1756-1763) s-a aflat in lupta cu Regatul Prusiei, suferind o serie de infrangeri, fiind obligata la plata unor importante despagubiri si cunoscand regimul de ocupatie militara (1756) a ostilor regelui Frederic II cel Mare. In 1792-1796 S., sub carmuirea principelui-elector Frederic August III cel Drept (1763-1827), a participat, alaturi de coalitia a IV-a, impreuna cu Prusia, impotriva lui Napoleon I Bonaparte, dar dupa infrangerea armatei prusace in luptele de la Jena si Auerstadt (14 oct. 1806), trecea de partea invingatorului de la care primeste titlul de rege (11 dec. 1806) si intra in Confederatia Rinului, aflata sub protectoratul lui Napoleon I. In 1807 i s-a acordat titlul de arhiduce al Marelui Ducat al Varsoviei. Regatul S., cu capitala la Dresda, a participat, ca aliat al Frantei, la Razboaiele napoleoniene pana la lupta de la Leipzig (16-19 oct. 1813), cand trupele saxone au trecut de partea coalitiei antifranceze, iar Frederic August a fost luat prizonier; intre 1813 si 1815, Regatul S. s-a aflat sub administratie ruseasca si apoi prusaca. Congresul de Pace de la Viena a hotarat (la 8 iun. 1815) ca mai mult de jumatate din terit. Regatului S. (asa-numita S. prusaca, de c. 20.000 km²) sa intre in stapanirea Prusiei, Regatul S. pastrand un terit. de c. 15.000 km². In oct. 1866, Regatul S. a intrat in Confederatia Germana de Nord, aflata sub egida Prusiei, iar din 18 ian. 1871 in Imp. German; ultimul rege al S. a fost Frederic August III (1904-1918); la 10 nov. 1918 s-a proclamat Republica saxona de la Dresda, iar la 11 aug. 1919, prin Constitutia de la Weimar, S. a intrat in componenta Germaniei, ca land (1920-1945). In 1945, dupa capitularea Germaniei naziste, S. s-a aflat in zona sovietica de ocupatie, iar din 1949 a facut parte din Republica Democrata Germana; prin legea din iul. 1952, pe terit. s-au constituit districtele Leipzig, Karl-Marx-Stadt si Dresda. Dupa reunificarea Germaniei (3 oct. 1990), a fost reinfiintat landul S., avand aproximativ acelasi terit. cu cel dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

EGIDA, egide, s. f. Ocrotire, sprijin, protectie; indrumare, ingrijire. ◊ (In loc. prep.) sub egida... = sub auspiciile... – Din fr. egide, lat. aegis, -idis.

EGIDA s.f. 1. (Mit.) Scut al lui Zeus, acoperit cu pielea caprei Amalteea. ♦ Scutul Minervei. 2. Ocrotire, sprijin. ◊ sub egida = sub auspiciile, cu indrumarea si raspunderea unei institutii, unei asociatii. [Cf. fr. egide, it. egida, lat. aegis – scutul Minervei, gr. aigis – piele de capra].

KAMA (KAMADEVA) (in mitologia vedica), zeul dragostei, personificarea dorintei si a desfatarii. Atributele sale fundamentale sunt simbolizate prin cele doua sotii: Prῑti sau Māyāvatῑ (Iubirea, Prietenia) si Rati (Voluptatea). Reprezentat ca un adolescent frumos, calarind un papagal si insotit de alaiul fecioarelor ceresti; inarmat cu un arc cu sageata din flori. sub egida lui ar fi fost scrise in Antichitate tratatele „Kāmasūtra” si „Kāmatāntra” despre arta sau stiinta dragostei. Potrivit legendei, a fost transformat in cenusa de Siva devenind astfel acorporal.

UNIUNEA INTERNATIONALA PENTRU CONSRRVAREA NATURII (UICN, IUCN), organizatie internationala fondata de UNESCO in 1948, avand ca scop promovarea actiunilor menite sa asigure mentinerea cadrului natural si a resurselor naturale, atat pentru valoarea lor culturala sau stiintifica, cat si pentru o sustinuta bunastare economica si sociala a omenirii. sub egida UICN se realizeaza listele rosii sau carti rosii de plante si animale (care semnaleaza, pentru fiecare tara sau regiune, speciile periclitate, vulnerabile sau rare). UICN stabileste principiile si normele pentru declararea si managementul ariilor protejate, dupa care se ghideaza organele nationale de decizie. Din 1952 se numeste Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor sale.

egida ~e f. Putere care protejeaza si ajuta la realizarea unor actiuni (culturale, sociale, politice etc.); ocrotire. ◊ sub ~a (cuiva sau a ceva) cu ajutorul protector (al cuiva sau a ceva); sub auspiciile (cuiva). [G.-D. egidei] /<fr. egide, lat. aegis, ~idis

egida s. f. 1. (mit.) scut al lui Zeus, acoperit cu pielea caprei Amalteia. ◊ scutul Minervei. 2. indrumare, ingrijire, ocrotire; sprijin. ♦ sub a = sub auspiciile, cu indrumarea si raspunderea unei institutii. (< fr. egide)

OCROTIRE s. 1. v. aparare. 2. aparare, protectie, sprijin, (inv. si pop.) obladuire, (inv.) aparamant, scuteala, scutinta, scutire, (fig.) scut. (Serveste ca ~ impotriva ...) 3. protejare, sprijinire, sustinere, (rar) proteguire. (~ batranetelor lui.) 4. v. ajutor. 5. grija, protectie, (fig.) aripa, pavaza, scut. (Se afla sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protectie, sprijin, tutela, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societati de binefacere.) 7. v. egida.

PROTECTIE s. 1. sprijin, (inv.) regea, regealac, (reg. fig.) propta. (Ii serveste ca ~.) 2. aparare, ocrotire, sprijin, (inv. si pop.) obladuire, (inv.) aparamant, scuteala, scutinta, scutire, (fig.) scut. (~ impotriva ...) 3. v. ajutor. 4. grija, ocrotire, (fig.) aripa, pavaza, scut. (Se afla sub ~ lor.) 5. ajutor, ocrotire, patronaj, sprijin, tutela, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei socie-tati de binefacere.) 6. v. egida. 7. v. favoare. 8. v. apa-rare.