POLICAPROLACTAMA, policaprolactame, s. f. Fibra sintetica de tip poliamidic, cu structura filiforma, obtinuta prin polimerizarea caprolactamei, comercializata la noi sub denumirea de relon. – Din fr. polycaprolactame.

JIREBIE s. (IST.) delnita, sesie. (Forma de proprietate numita in Moldova ~ era cunoscuta in Tara Romaneasca sub numele de delnita, iar in Tran-silvania sub denumirea de sesie.)

DADA s.n. Nume adoptat de curentul cunoscut mai ales sub denumirea de dadaism (cuvantul pare imprumutat din limbajul copiilor). [< fr. (l'ecole) dada, cf. dada – calut de lemn].

ANDIVA, andive, s.f. 1. Planta comestibila cu frunze alb-galbui, ovale, foarte amare, obtinuta prin cultivarea radacinii de cicoare prin musuroire la intuneric; fr. endive; engl. chicory; amer. Belgian endive; germ. Chicoree, Bruesseler Endivie (Cichorium intybus). 2. Planta de gradina cu frunze crete, verzui, galbui sau roscate, cu gust amarui, utilizata ca si salata verde; fr. chicoree frisee; engl. endive, curly endive, French endive; amer. chicory; germ. Frisee; it. insalata riccia, lollo rosso (Cichorium endivia). 3. Varietate de andiva cu frunze verzi netede, asemanatoare cu salata verde, dar cu gust amarui; fr. scarole / escarole; engl. escarole, Dutch endive; germ. Eskariol (Cichorium endivia / Lactuca scariola). 4. Varietate de andiva cu frunze rosii, lunguiete sau sub forma de capatana, asemanatoare cu varza rosie, dar cu gust amarui, comercializata sub denumirea it. radicchio (Cichorium endivia).

COD s.m. (Iht.) In general, peste marin din fam. gadidae, avand corpul mai mult sau mai putin alungit, acoperit cu solzi mici, moi si zimtati; este pestele de consum cel mai important din lume, raspandit in zonele nordice ale Oceanului Atlantic si ale celui Pacific. Codul propriu-zis sau morua (Gadus morhua), preponderent in Oceanul Atlantic, atinge lungimea de 1,5 m, are spatele cenusiu cu pete rotunde cafenii (engl. Atlantic cod); cel din Pacific (Gadus macrocepahlus) este mai deschis la culoare, galbui cu pete maronii (engl. Pacific cod, gray cod) si de talie mai mica. Se comercializeaza drept cod patat. Adesea, sub denumirea de cod se comercializeaza si celelalte specii de gadidae; v. eglefin, merlan, bacaliar, merluciu, leng, pollack (cod negru).

EGLEFIN (Iht.) Peste marin din fam. gadidae (cod), de 50-90 cm lungime, foarte apreciat ca peste de consum (Gadus aeglefinus / Melanogrammus aeglefinus). Eglefinul eviscerat, sarat si afumat, se comercializeaza sub denumirea engl. haddock, consumat traditional in Marea Britanie si SUA.

LANGUSTINA, langustine, s.f. Crustaceu asemanator cu homarul, dar de talie mai mica, numit si homar norvegian, utilizat in gastronomie ca si creveta; din fr. langoustine; se comercializeaza, cu exceptia tarilor francofone, sub denumirea (it.) scampi.

NAP, napi, s.m. Planta erbacee a carei radacina carnoasa de culoare alba sau rozalie, de forma rotunda sau lunguiata, este comestibila (Brassica rapa, var. napus); este utilizata ca o leguma, avand gust de gulie, mai ales in bucataria franceza si cea germana (aici numita weiße Rube = sfecla alba). In tarile scandinave si in SUA este preferat napul galben (Brassica napobrassica), un hibrid dintre nap si varza, cat o sfecla mare, cu pulpa de culoare oranj, avand gust pronuntat de varza (germ. Kohlrube = sfecla-varza), comercializat sub denumirea scandinava rutabaga.

SALANGANA s.f. Gen de pasarele raspandite in Asia si Oceania, care isi fac cuibul din frunze si fire de par lipite cu saliva, cunoscute sub denumirea de „cuiburi de randunele”. [< fr. salangane < salamga – cuv. filipinez].

AFRICA DE SUD, Republica ~, stat in S Africii; 1,22 mil. km²; 33,75 mil. loc. (1988; 68,2 la suta negri; 18 la suta albi; 10,5 la suta metisi si 3,3 la suta asiatici). Limbi de stat: afrikaans si engleza. Cap.: Pretoria (resed. guvernului) si Cape Town (resed. parlamentului). Orase pr.: Johannesburg, Soweto/Southwest Town, Durban, East London, Port Elizabeth. Este impartit in patru prov. (Cape, Natal, Orange, Transvaal) si noua teritorii autonome indigene. Relief predominant de podisuri strabatute de lanturi muntoase nu prea inalte; exceptie M-tii Scorpiei (Drakensberg) cu alt. max.: 3.657 m; in lungul tarmului inguste cimpii litorale. Climat tropical in N si subtropical in restul terit., moderat de alt.; in NV (desertul Kalahari) si pe litoralul vestic (desertul Namib) ariditate accentuata. Mari expl. de aur (664,6 t. 1985, locul I pe glob), diamante (10,2 mil. carate, 1985), min. de fier (29,84 mil. t. 1989), mangan (1,5 mil. t. 1989, locul 2 pe glob), nichel, crom (1,05 mil. t., 1985, locul 1 pe glob), bauxita, cupru, uraniu, metale rare (antimoniu, platina, titan). Expl. carbonifere (173,6 mil. t., 1989) si forestiere (4,5 mil. ha de padure). Ind. A. de S., diversificata, produce energie electrica (156,74 miliarde kWh, 1989), fonta, otel (9,1 mil. t., 1989), material rulant, autovehicule (montaj, 368,4 mii buc., 1988), tractoare, echipament pentru centrale electrice, masini agricole, nave maritime, aparataj electrotehnic, utilaj minier, ciment (6,94 mil. t., 1989), tesaturi de lina si bumbac, produse chimice, alim. (conserve de carne si de peste, lactate), zahar (2,26 mil. t., 1988), hirtie si celuloza etc. Predomina cresterea ovinelor (29,8 mil. capete, 1988), bovinelor (11,8 mil. capete, 1988), caprinelor (5,84 mil. capete, 1988), porcinelor (1,5 mil. capete, 1988), realizindu-se o productie ridicata de carne, lina (92,4 mil. t., 1988) si produse lactate. Pescuit intens (628,7 mii t. peste, 1986). Pe 10,8 la suta din terit. se cultiva porumb (6,9 mil. t., 1988), griu (3,4 mil. t. 1988) cartofi (956 mii t. 1988), vita de vie (1,4 mil. t. struguri, 1988), tutun, citrice (620 mii t. 1988), arahide (231 mii t. 1988), banane, ananas s.a. C.f: 23,4 mii km² (c. 5,5 mii km electrificati). Cai rutiere: 184.520 km. Moneda 1 rand = 100 cents. Exporta aur, carbune, produse siderurgice, diamante, metale neferoase, utilaje si mijloace de transport s.a. si importa utilaje industriale si mijloace de transport, produse chimice, bunuri de larg consum, prod. alim. s.a. – Istoric. Inainte de colonizarea europeana, terit. A. de S. a fost populat de bosimani, de hotentoti, iar apoi de polulatia bantu. Colonizarea a fost inceputa de olandezi: in 1652 s-a intemeiat Colonia Capului (din 1806 in stapinirea Angliei). Prin razboaie impotriva cafrilor, purtate in sec. 18-19 de buri si de englezi, acestia si-au largit considerabil posesiunile. In deceniul 4 al sec. 19 burii intemeiaza republica Natal (proclamata colonie engleza in 1843), iar in deceniul 6 al sec. 19 republicile Transvaal si Orange, ocupate de Anglia in urma razboiului anglo-bur (1899-1902). In 1910 se creeaza Uniunea Sud-Africana, ca dominion britanic, prin unirea Coloniei Capului, republicilor Orange, Natal si Transvaal, care participa la primul razboi mondial, de partea Aliatilor. In 1949, guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase pina atunci sub un mandat instituit de Liga Natiunilor si mai tirziu de O.N.U. In anii postbelici, autoritatile sud-africane au inasprit regimul de asuprire rasiala, legiferind apartheid-ul. La 31 mai 1961 Uniunea Sud-Africana s-a proclamat republica sub denumirea actuala si s-a retras din Commonwealth. Ca urmare a politicii de apartheid si a ignorarii rezolutiilor O.N.U., Adunarea Generala a hotarit in nov. 1974 sa suspende participarea delegatiei autoritatilor sud-africane la lucrarile sale. Izolarea republicii A. de S. s-a accentuat dupa destramarea sistemului colonial portughez (1975) si a proclamarii independentei Republicii Zimbabwe (1980). Guvernul de la Pretoria a lansat atacuri impotriva Angolei si a Mozambicului (1981), apoi impotriva republicilor Zimbabwe, Botswana si Zambia (1986), pe ca le-a acuzat ca sprijina miscarea SWAPO (Angola) si Congresul National African. Amploarea miscarilor de protest ale populatiei de culoare a determinat introducerea starii de urgenta pe intreg teritoriul (12 iun. 1986). Sprijinul larg acordat de opinia publica internationala luptei impotriva apartheid-ului a constrins guvernul sa faca un sir de concesii, intre care eliberarea din inchisoare a lui Nelson Mandela, lider al Congresului National African. In 1991 s-a adoptat o legislatie prin care apartheid-ul a fost abandonat. A. de S. este republica prezidentiala. Activitatea legislativa este exercitata de un parlament bicameral ales exclusiv de populatia alba, iar cea executiva de presedinte si de un cabinet condus de liderul partidului majoritar in Camera Adunarii.

ARCTIC, Oceanul ~ (Oceanul Inghetat), cel mai mic ocean al Pamintului, situat in reg. Polului Nord, intre Eurasia si America de Nord, si care comunica cu Oc. Atlantic prin Str. Hudson, Davis, Danemarcii, iar cu Oc. Pacific prin Str. Bering; c. 13,1 mil. km². Ad. max.: 5.220 m. Tarmuri crestate. Relieful fundului oceanic este complex, cu o intinsa platforma continentala. Mare parte din supr. sa este acoperita cu gheturi. Cunoscut si sub denumirea de Oc. Boreal sau Mediterana Arctica.

AREZZO [aretto], oras in Italia centrala (Toscana); 91,5 mii loc. (1989). Nod de comunicatii. Ind. matasii, conf., produse din piele. Fresce celebre (Piero della Francesca) in biserica San Francisco (sec. 14); ateliere de tapiserii din ev. med. Oras etrusc, apoi roman, celebru prin productia de ceramica de extrema finete, cunoscuta sub denumirea de ceramica arretina (terra sigilatta).

ARHIMEDE (c. 287-212 i. Hr., n. Siracuza), invatat grec. A descoperit principiul fundamental al hidrostaticii (cunoscut sub denumirea de „Legea lui ”A.„), conform caruia orice corp cufundat intr-un lichid este impins de jos in sus cu o forta egala cu greutatea volulmului de lichid dezlocuit; a formulat legile pirghiilor si a inventat numeroase sisteme de pirghii si scripeti, masini si dispozitive de lupta. In matematica s-a ocupat de calculul lungimii curbelor, al raportului dintre lungimea cercului si diametru (numarul π), de proprietatile spiralelor si pentru ca a facut cuadratura parabolei este considerat precursor al calcului integral.

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE (O.N.U.; in engl.: United Nations Organization – U.N. sau U.N.O.), organizatie internationala guvernamentala cu sediul in United Nations Plaza din New York (S.U.A.), fondata, prin semnarea la 26 iun. 1945, a Cartei de la San Francisco de catre 50 de state (intrata in vigoare la 24 oct. 1945). Constituie o organizatie cu vocatie universala, creata in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale prin luarea de masuri colective impotriva actelor de agresiune, dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni, promovarea cooperarii internationale in domeniul economic, social, cultural si umanitar. La 12 iun. 1941 este parafata la Londra „Declaratia interaliata” in care semnatarii se angajau „sa conlucreze cu celelalte natiuni libere, atit in timp de razboi, cit si in timp de pace”. A fost primul dintr-o serie de documente care au marcat procesul de formare a O.N.U. La 14 aug. 1941, presedintele S.U.A. Franklin D. Roosevelt si primul-ministru britanic Winston Churchill au cazut de acord asupra unor principii care urmau sa favorizeze colaborarea internationala in scopul mentinerii pacii si securitatii. Documentul semnat la bordul navei „Prince of Walles”, este de atunci cunoscut sub denumirea de Carta Atlanticului. Numele organizatiei a fost folosit prima data, la sugestia presedintelui F.D. Roosevelt, in „Declaratia Natiunilor Unite”, semnata, la Washington, la 1 ian. 1942, de catre reprezentantii a 26 de state care luptau contra Axei si care si-au proclamat sprijinul pentru Carta Atlanticului. Intr-o declaratie semnata la Conferinta de la Moscova, la 30 oct. 1943, guvernele U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei au preconizat crearea unei organizatii internationale, obiectiv reafirmat de conducatorii Statelor Unite, Marii Britanii si U.R.S.S. la Conferinta de la Teheran (1 dec. 1943). Primul proiect al O.N.U. a fost elaborat in cursul unei conferinte tinute la hotelul „Dumbarton Oaks” din Washington, In cursul unor serii de reuniuni (21 aug.-7 oct. 1944) cind, reprezentatii U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei s-au pus de acord asupra scopurilor, structurii si functionarii acestei organizatii mondiale. La 11 febr. 1945, dupa reuniunea de la Ialta, Roosevelt, Churchill si Stalin si-au declarat vointa de a pune bazele unei „organizatii generale internationale pentru salvgardarea pacii si securitatii”. La 25 apr. 1945 reprezentantii a 50 de state s-au reunit la San Francisco in Conferinta Natiunilor Unite asupra Organizatiei internationale. Ei au elaborat cele 111 articole ale Cartei care a fost adoptata in unanimitate. Aceasta defineste scopurile si principiile Organizatiei, structura, organele principale si functiile acestora. A doua zi ei au semnat-o in auditoriul Teatrului Herbst din incinta Monumentului Vechilor Combatanti. A intrat in vigoare dupa ce a fost ratificata de cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate si a majoritatii celorlalti semnatari (24 oct. 1945, nasterea O.N.U.). Prima Adunare Generala, unde sUnt reprezentate toate statele membre, se deschide la Central Hall din Westminter (10 ian. 1946). Consiliul de Securitate reunit pentru prima oara la Londra (17 ian. 1946) adopta regulamentul sau de ordine interioara. Adunarea Generala adopta (24 ian. 1946) prima sa rezolutie consacrata in principal utilizarii pasnice a energiei atomice si eliminarii armelor atomice si a celorlalte arme de distrugere in masa. La 1 febr. 1946 Trygve Lie (Norvegia) devine primul secretar general al O.N.U., iar pe 24 oct. 1947 Adunarea Generala proclama oficial aceasta zi drept „Ziua Natiunilor Unite”. La 24 oct. 1949 se pune piatra de temelie a actualului sediu al O.N.U. din New York. In istoria sa de aproape sase decenii, din care cea mai mare parte s-a desfasurat in conditii nefavorabile determinate de confruntarea din anii razboiului rece, O.N.U. a reusit in mare masura sa raspunda sperantelor pe care omenirea le pusese in Organizatie. Activitatea sa a cuprins domenii diverse, de la aplanarea conflictelor, interdictia armelor de distrugere in masa si neproliferarea armelor atomice la decolonizare, codificarea dreptului international, mediul, drepturile omului etc. Astfel, in iun. 1948 este stabilit in Palestina organismul Natiunilor Unite insarcinat cu supravegherea armistitiului, prima misiune de observare a Natiunilor Unite, iar emisarul O.N.U. Ralph Bunche obtine incetarea focului intre noul stat creat, Israel, si tarile arabe (7 ian. 1949). Adunarea Generala adopta Declaratia universala a omului (10 dec. 1948). In absenta reprezentantului Uniunii Sovietice, Consiliul de Securitate decide sa intervina de partea Coreii de Sud si sa respinga invazia Nordului. O conventie de armistitiu in Coreea este semnata (27 iul. 1953) de catre Comandamentul O.N.U. si Comandamentul China-Coreea de Nord. In 1954, Inaltul Comisariat O.N.U. pentru refugiati primeste primul dintre cele doua Premii Nobel pentru Pace pentru interventiile sale in favoarea refugiatilor europeni. Adunarea Generala isi tine prima sa sesiune extraordinara de urgenta (1 nov. 1956) pentru a face fata crizei Canalului Suez si creeaza (5 nov.) prima forta de mentinere a pacii a O.N.U. – Forta de Urgenta a Natiunilor Unite (F.U.N.U.). In sept. 1960, 17 noi state independente (dintre care 16 africane) intra in O.N.U. (cea mai numeroasa primire a unor noi state membre). La 18 sept. 1961 secretarul general Dag Hammarskjold moare intr-un accident de avion in Congo, in cursul unei misiuni O.N.U. Consiliul de Securitate adopta un embargou voluntar asupra armamemtelor impotriva Africii de Sud (7 aug. 1963), iar mai apoi (5 mart. 1964) aproba trimiterea unei forte de mentinere a pacii in Cipru. Adunarea Generala retrage (27 oct. 1966) Africii de Sud mandatul prin care administra Africa de Sud-Vest (azi Namibia), iar la 16 dec. 1966 sunt impuse sanctiuni obligatorii impotriva Rhodesiei (azi Zimbabwe) de catre Consiliul de Securitate. Dupa „Razboiul de 6 zile”, Consiliul de Securitate adopta, la 22 nov. 1967, Rezolutia 242, baza viitoarelor negocieri care vizeaza instaurarea pacii in Orientul Mijlociu. Adunarea Generala aproba Tratatul de nonproliferare a armelor nucleare si cere statelor membre sa-l ratifice (12 iun. 1968). La 4 ian. 1969 intra in vigoare Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala. Adunarea Generala admite (25 oct. 1971) R.P. Chineza in O.N.U. In iun. 1972 are loc la Stockholm prima Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu care creeaza Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (P.N.U.E.), cu sediul la Nairobi (Kenya). La 13 nov. 1974 Adunarea Generala recunoaste Organizatie pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) ca „singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. „Anul international al femeii”, marcat de prima conferinta O.N.U. asupra drepturilor femeilor, organizata la Ciudad de Mexico (iun.-iul. 1975) este urmat de adoptarea de catre Adunarea Generala la 18 dec. 1979 a Conventiei asupra eliminarii oricaror forme de discriminare a femeilor, definind drepturile femeilor in domeniul politic, economic, social, cultural si civil. Consiliul de Securitate adopta un embargou obligatoriu asupra armamentelor impotriva Africii de Sud (4 nov. 1977), iar Adunarea Generala convoaca prima sa sesiune extraordinara consacrata dezarmarii (mai-iun. 1978). Trei ani dupa declararea ultimului caz cunoscut, la 8 mai 1980, Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) proclama oficial eradicarea variolei. La 25 nov. 1981 Adunarea Generala adopta Declaratia asupra eliminarii oricaror forme de intoleranta si discriminare pe baza religioasa. La 10 dec. 1982 este semnata Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii de catre 177 state si doua entitati (cel mai mare numar de semnaturi puse pe un tratat in ziua votarii). In dec. 1984 secretarul general Javier Perez de Cuellar creeaza Biroul de operatii de urgenta in Africa pentru coordonarea ajutoarelor organizate pentru combaterea foametei. Tot acum (10 dec. 1984) Adunarea Generala adopta Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. In iun. 1985, la Nairobi, are loc Conferinta de incheiere a Deceniului Natiunilor Unite pentru femei, care reuneste mii de participanti. In sept. 1987 eforturile desfasurate de P.N.U.E. sunt incununate de semnarea Tratatului asupra protectiei paturii de ozon, cunoscut sub numele de Protocolul de la Montreal, primul acord mondial de protectie a mediului. In 1988 Operatiunile O.N.U. de Mentinere a Pacii primesc Premiul Nobel pentru Pace (in acel moment erau in desfasurare un numar de 7). In apr. 1989, Grupul de Asistenta O.N.U. pentru perioada de tranzitie (G.A.N.U.P.T.) este trimis in Namibia pentru a supraveghea retragerea trupelor Africii de Sud si pentru a furniza asistenta in vederea alegerilor care au avut loc in nov. 1989 (Namibia devine independenta la 21 mart. 1990). La 31 mai 1991 este negociata o incetare a focului in Angola (unde razboiul civil se desfasura de 16 ani) supravegheata apoi de Misiunea de verificare a Natiunilor Unite in Angola (U.N.A.V.E.M II). Guvernul din El Salvador si Frontul de Eliberare Nationala (F.E.N.) semneaza (31 dec. 1991), prin intermediul bunelor oficii ale secretarului general al O.N.U., un acord de incetare a focului si un tratat de pace, dupa 12 ani de razboi. Consiliul de Securitate tine prima reuniune din istoria sa (31 ian. 1992), la nivelul sefilor de stat si de guvern. In iun. 1992 are loc la Rio de Janeiro (Brazilia) Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului, cu participarea a 104 sefi de stat si guvern si alti conducatori (Conferinta, cea mai mare din istorie, adopta „Actiunea 21” – plan de actiune pentru dezvoltarea durabila). Secretarul general Boutros Boutros Ghali publica „Agenda pentru pace” (17 iun. 1992), plan de diplomatie preventiva, de restabilire si mentinere a pacii. La 27 apr. 1993 este declarata independenta Eritreii, in urma unui referendum verificat de O.N.U. cu participarea a 99,5 la suta din electoratul inscris (Eritrea a fost pe urma admisa ca membru al O.N.U. si al Organizatiei Unitatii Africane, azi Uniunea Africana). In mai 1993 alegerile din Cambodgea, supervizata de O.N.U., au drept consecinta elaborarea unei noi Constitutii si instalarea unui guvern democratic, marcind incheierea conflictului ce dura de 15 ani. Are loc la Viena (iun. 1993) Conferinta Mondiala asupra drepturilor omului in timpul Anului International al populatiilor autohtone (1993). La 6 mai 1994 secretarul general publica „Agenda pentru dezvoltare”, plan de actiune al carui scop este de a ameliora conditia umana. Au loc alegeri in Africa de Sud (26-29 apr. 1994) sub supravegherea a 2.527 observatori ai Misiunii de Observare a Natiunilor Unite in Africa de Sud (M.O.N.U.A.S.), care marcheaza sfarsitul regimului de apartheid. Consiliul de Securitate ridica embargoul asupra armelor si altor restrictii impuse Africii de Sud (25 mai), iar la 23 iun. 1994 Africa de Sud isi reia locul in Adunarea Generala, dupa 24 ani de absenta. La 13 sept. 1994 Conferinta Internationala a O.N.U. asupra populatiei si dezvoltarii, reunita la Cairo, adopta un Program de actiune. In oct. 1994 au loc in Mozambic primele alegeri multipartite (27-29 oct.) supravegheate de peste 2.300 observatori internationali. In acelasi an, este adoptat un program de activitate, insotit de manifestari care marcheaza a 50-a aniversare a O.N.U., cu tema „Noi, popoarele Natiunilor Unite... aliate pentru o lume mai buna”. Se reuneste la Copenhaga (mart. 1995) Conferinta mondiala pentru dezvoltare sociala, una dintre cele mai importante reuniuni a conducatorilor politici, pentru a reinnnoi angajamentul de a combate saracia, somajul si excluderea sociala. La 26 iun. 1995 are loc la San Francisco (California) o conferinta de celebrare a celei de a-50-a aniversari de la semnarea Cartei Natiunilor Unite, urmata la 22-24 oct. 1995 de o reuniune speciala cu participarea sefilor de stat si guvern, la sediul O.N.U. din New York. La 10 sept. 1996 Adunarea Generala adopta Tratatul pentru interzicerea completa a experientelor nucleare (Acest tratat, a carui adoptare semnifica o cotitura in istoria eforturilor in materie de dezarmare si de neproliferare, este deschis semnarii la 24 sept.). La 17 dec. 1996 Adunarea Generala alege pentru prima data un reprezentant al tarilor din Africa neagra (Kofi Annan, Ghana), pentru un mandat (1 ian. 1997-31 dec. 2001), reconfirmat la 29 ian. 2001. O.N.U. are 191 de membri (2003), printre care si Romania (din 14 dec. 1955). Cea de-a XXII-a sesiune a Adunarii Generale a ales drept presedinte pe ministrul de Externe al Romaniei, Corneliu Manescu (era pentru prima data in istoria de pana atunci a organizatiei cand un reprezentant al tarilor socialiste era ales in aceasta demnitate). Nu face parte din O.N.U. un singur stat suveran, Vaticanul (care are totusi statutul de observator permanent). In anul 2002 au fost admisi ca membri Elvetia (in urma succesului referendumului din 3 mart. 2002) si Timorul de Est (al 46-lea stat independent al Asiei). Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) are statutul de observator special. Principalele organe ale O.N.U. sunt: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul. 1. Adunarea Generala este organul reprezentativ al O.N.U. alcatuit din reprezentantii tuturor tarilor membre (maximum 5 din fiecare tara), investit cu dreptul de a discuta orice problema de competenta organizatiei. Rezolutiile sale au caracter de recomandare pentru statele membre, precum si pentru celelalte organe sau institutii din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite. Se intruneste in sesiuni ordinare anuale, dar si in sesiuni extraordinare sau de urgenta, atunci cand este necesar. Acestea din urma sunt convocate de catre Secretarul General, la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritatii membrilor organizatiei. Ia hotarari cu majoritatea simpla a membrilor prezenti si votanti sau pentru problemele mai importante (admiterea de noi membri, recomandarile pentru mentinerea pacii etc.) si cu majoritate de doua treimi in fiecare sedinta plenara sau in Comisii. Adunarea Generala isi stabileste propriile reguli de procedura si isi alege un presedinte la fiecare sesiune. II. Consiliul de Securitate este principalul organ in domeniul mentinerii pacii si securitatii internationale. Cuprinde 15 membri, dintre care 5 permanenti (R.P. China, Franta, Marea Britanie, S.U.A. si Federatia Rusa, care ocupa locul fostei U.R.S.S.), ce pot exercita dreptul de veto, si 10 nepermanenti, alesi de Adunarea Generala (cate 5 in fiecare an), de regula pentru un mandat de doi ani (in 1962, pentru un an, 1976-1977, 1991-1992 si 2004-2005. Romania a fost membru al Consiliului de Securitate), pe baza principiului repartitiei geografice echitabile. Fiecare membru dispune de un vot. Pentru a se adopta deciziile este suficient un vot favorabil a 9 membri (inclusiv unanimitatea membrilor permanenti). Rezolutiile sale au un caracter obligatoriu. Poate fi convocat la cererea Secretarului general al O.N.U. sau a oricarui stat membru si la lucrarile sale poate participa, fara drept de vot, orice membru al organizatiei. III. Consiliul Economic si Social (C.E.S. sau E.C.O.S.O.C.) promoveaza cooperarea internationala in domeniile economic si social. Este alcatuit din 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pentru un mandat de 3 ani, pe baza principiului repartitiei geografice echitabile (18 sunt alesi in fiecare an). Rezolutiile sale au caracter de recomandari. Se intruneste anual, principala sa functie fiind de a stabili directiile de actiune si de a coordona agentiile speciale ale O.N.U. Are comisii regionale si pe domenii de activitate. Pentru prima data Romania a fost aleasa membru al E.C.O.S.O.C. pentru anii 1965-1967. IV. Consiliul de Tutela supravegheaza administrarea teritoriilor aflate sub tutela O.N.U. Deoarece ultimul teritoriu aflat sub tutela O.N.U. (Rep. Palau) si-a declarat independenta (1 oct. 1994), iar altele s-au unificat cu statele vecine, C.T. si-a suspendat oficial activitatea la 1 nov. 1994, urmand ca in viitor sa fie convocat numai in cazul in care va aparea o situatie deosebita. V. Curtea Internationala de Justitie (C.I.J.) este organul judiciar principal al organizatiei, are sediul la Haga (Olanda) si cuprinde 15 judecatori independenti, fiecare de alta nationalitate, alesi cu titlu personal (sau realesi), pentru o perioada de 9 ani, cu majoritate absoluta, de catre Adunarea Generala si de catre Consiliul de Securitate. Statul Curtii este parte integranta a Cartei O.N.U. Curtea rezolva numai litigiile dintre statele care recunosc jurisdictia sa intr-o anumita categorie de dispute. VI. Secretariatul este principalul organ administrativ si executiv al O.N.U. Este condus de Secretarul general, numit de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, pe o perioada de 5 ani. Are sediul la New York (S.U.A.). Executa programele politice deliberate de celelalte organe ale O.N.U. si are delicata functie de mediere. Au ocupat aceasta functie: Trygve Lie – Norvegia (1946-1952), Dag Hammarskjold – Suedia (1953-1961), U Thant – Birmania (1961-1971,) Kurt Waldheim – Austria (1972-1981), Javier Perez de Cuellar – Peru (1982-1991), Boutros Boutros Ghali – Egipt (1992-1996), Kofi Annan – Ghana (1997-2006) si Ban Ki-Moon – Coreea de Sud (din 2007). In vederea desfasurarii activitatii in bune conditiuni, Adunarea Generala, Consiliul de Securitate si C.E.S. au infiintat numeroase organe subsidiare: Comisii Regionale O.N.U. Pe langa O.N.U. functioneaza 5 comisii regionale, in calitate de centre regionale O.N.U.: – Comisia Economica pentru Europa (C.E.E.; in engl.: Economic Commission for Europe – E.C.E.); fondata in 1947; sediu: Geneva (Elvetia). Studiaza problemele economice, tehnologice, si de mediu si face recomandari privind solutionarea acestora. Membri: statele europene, precum si Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Canada, Israel si S.U.A. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia si Pacific (C.E.S.A.P.; in engl.: Economic and Social Commission for Asia and the Pacific – E.S.C.A.P.); fondata in 1947 sub denumirea de Comisia Economica pentru Asia si Orientul Apropiat – E.C.A.F.E.; a adoptat actuala denumire in urma reorganizarii din 1974; sediu: Bangkok (Thailanda). Reprezinta singurul forum interguvernamental pentru Asia si Pacific. Acorda asistenta tehnica, servicii de consultanta pe langa guverne, programe de cercetare, pregatire si informare. Membri: statele din Asia si Pacific, precum si Franta, Marea Britanie, Rusia si S.U.A. – Comisia Economica pentru America Latina si Caraibe (C.E.A.L.C.; in engl.: Economic Commission for Latin America and the Caraibbean – E.C.L.A.C.); fondata in 1948; sediu: Santiago de Chile (Chile). Comisia colaboreaza cu guvernele statelor membre in analizarea problemelor economice nationale si regionale si acorda sprijin in elaborarea planurilor de dezvoltare. Coordoneaza programe de asistenta tehnica, cercetare, informare, pregatire a cadrelor si cooperare cu organizatii nationale, regionale si internationale. Membri: statele din America de Sud si zona Caraibelor, precum si Canada, Franta, Italia, Marea Britanie, Spania si S.U.A. – Comisia Economica pentru Africa (C.E.A.; in engl.: Economic Commission for Africa – E.C.A.); fondata in 1958; sediu: Addis Abeba (Ethiopia). Activitatile sale au ca scop incurajarea dezvoltarii economice si sociale, cresterea cooperarii dintre tarile membre si dintre Africa si alte parti ale lumii. Membri: cele 53 de state africane. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia de Sud-Vest (C.E.S.A.V.; in engl.: Economic and Social Commission for Western Asia – E.S.C.W.A.); fondata in 1974 sub denumirea de Biroul Economic si Social al O.N.U. din Beirut; a adoptat actuala denumire in 1985; sediu: Beirut (Liban). Propune strategii si masuri menite sa promoveze cooperarea in domeniul economic si social. Membri: Arabia Saudita, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Iraq, Kuwait, Liban, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Yemen.

AUTOMOBIL CLUB ROMAN (A.C.R.), asociatie a automobilistilor din Romania, infiintata in Bucuresti in 1904 sub denumirea „Asociatia Automobil Club Roman”, la initiativa lui G.V. Bibescu, pentru dezvoltarea sportului si turismului cu automobilul; reorganizata in 1967 sub denumirea actuala. Este membra a Federatiei Internationale a Automobilului, din 1912, si a Aliantei Internationale de Turism, din 1979.

AVESTA, colectia cartilor sacre ale zoroastrismului. Elaborata incepind din prima jumatate a milen. 1 i. Hr. si definitivata sub dinastia Sasanizilor (sec. 3-7 d. Hr.). Cunoscuta si sub denumirea improprie Zend-Avesta.

BARDEEN [ba:di:n], John (1908-1991), fizician american. Prof. la universitatile din Minessota si Illinois. Contributii in fizica solidului si temperaturilor joase. Impreuna cu W.H. Brattain si W. Shockley a inventat tranzistorul (1948) si impreuna cu L.N. Cooper si J.R. Scrieffer a formulat o interpretare cuantica sub denumirea de teoria BCS. Premiul Nobel (1956), impreuna cu W.H. Brattain si W. Shockley, si (1972), impreuna cu L.N. Cooper si J.R. Scrieffer.

BAILE HERCULANE, oras in jud. Caras-Severin, pe Cerna; 6.076 loc. (1991). Statiune balneoclimaterica permanenta, cu ape termale (55ºC), sulfuroase, sodice, calcice, magneziene, slab radioactive, cunoscute si folosite din epoca romana. Statiunea este indicata pentru tratarea afectiunilor reumatice, neurologice periferice, respiratorii, ginecologice, dermatologice etc. Este cea mai veche statiune balneoclimaterica din Romania, atestata documentar ca atare din anul 153 i. Hr., sub denumirea Ad aquas Herculis sacras. Vestigiile arheologice din Pestera Hotilor (la N de statiune), atesta locuirea din Paleoliticul inferior pina in epoca feudala. Muzeu de istorie.

BAILESTI 1. Cimpia Bailestilor, cimpie in partea central-sudica a Olteniei, intre Jiu si Dunare, limitata de Platforma Strehaiei (la N), de C. Blahnitei (la NV) si strabatuta de Desnatui. Alt. descresc de la 200 m (in N) la 15-20 m (in S). Cereale. 2. Oras in jud. Dolj, in cimpia cu acelasi nume; 22.915 loc. (1991). Constr. de masini si utilaje agricole, de aparate electrice; piese turnate din fonta; mat. de constr.; mobila; produse textile (conf.) si alim. (lactate, panificatie, bauturi alcoolice); ateliere de reparatii. Fabrica de nutreturi combinate. Complex zootehnic (bovine, porcine). Atestat documentar in 1536 sub denumirea de Baiulesti. Declarat oras in 1921.

BELL-LANCASTER, [bel-læŋcəstə], metoda de invatamint mutual intemeiata in Anglia de pastorul scotian Andrew Bell (1753-1832) si de profesorul Joseph Lancaster (1778-1838) pentru scoli elementare cu elevi multi si profesori putini. Se mai numeste sistem lancasterian sau monitorial, deoarece elevii erau impartiti in grupe conduse de un monitor. In Tarile Romane a fost aplicat sub denumirea de „imprumutata invatatura” sau „metod alilodidactic”.

BIRSA 1. Riu, afl. stg. al Oltului la Feldioara; 66 km. Izv. din M-tii Fagaras, de sub vf. Comisul si trece prin Zarnesti. 2. M-tii Birsei, denumire data muntilor din S depr. Birsei (Piatra Mare, Postavaru, Magura Codlei) formati din flis. Alt. max.: 1.843 m (vf. Piatra Mare). Obiective turistice. 3. Depresiunea Birsei, depr. intramontana tectonica, in V Depr. Brasov, cuprinsa in zona de curbura a Carpatilor Orientali. Morfologic este o cimpie aluvio-proluviala, slab fragmentata, cu citeva dealuri si cu zona centrala mlastinoasa. Clima racoroasa cu inversiuni de temperatura. Strabatura de Olt cu afl. sai. Soluri fertile. Cunoscuta si sub denumirea de Tara Birsei. 4. Com. in jud. Arad, pe Crisu Alb; 2.067 loc. (1991). Mat. de constr.

BRASOV 1. Depresiunea ~, depr. intracarpatica, de origine tectono-eroziva, situata pe Olt, si afl. sai Birsa si Riul Negru, limitata de M-tii Bodoc si Baraolt la N, de M-tii Ciucas, Birsei, Bucegi si Piatra Craiului la S, de M-tii Vrancei la E si Persani la V. Supr.: c. 1.800 km². Relief de piemonturi, sesuri, terase si lunci. Culturi de cereale, cartofi, sfecla de zahar etc. Cresterea animalelor. Subdiviziuni: compartimentul vestic (Tara Birsei), compartimentul central (Depr. Sfintu Gheorghe) si compartimentul estic (Depr. Tirgu Secuiesc). 2. Municipiu in depr. cu acelasi nume, la poalele masivelor Timpa, Postavaru si Piatra Mare, resed. jud. omonim; 355.593 loc. (1991). Nod feroviar si rutier. Pr. centru politico-ad-tiv, cultural-stiintific, de transport si al doilea centru industrial al tarii. Constr. de masini (tractoare, autocamioane de mare tonaj, cu motor Diesel de 215 C.P., masini unelte pentru prelucr. metalelor); intreprindere de rulmenti; ind. chimica (produse cosmetice, locul 2 pe tara, dupa Bucuresti, articole tehnice din cauciuc, vopsele). Ind. de prelucr. petrolului, mat. de constr. (prefabricate din beton, produse refractare), de prelucr. lemnului (mobila, placaje, furnire, cherestea), piel. si incalt., textila (stofe, tricotaje), ind. alim. si poligrafica. Universitatea „Transilvania”, cu noua facultati, doua colegii tehnice, teatru de stat, filarmonica, muzeu judetean. Monumente istorice: turnurile si bastioanele vechilor fortificatii (Turnul Alb, 1494; Turnul Negru, sec. 15; Bastionul Tesatorilor, 1425-1436 s.a.), Biserica Sf. Bartolomeu, in stil gotic timpuriu (sec. 13, refacuta in sec. 15), Biserica Neagra, in stil gotic (c. 1385-c. 1476) cu o vasta colectie de covoare orientale, Casa Sfatului (sec. 14-18, azi muzeu), Biserica Sf. Nicolae din Schei (sec. 18) etc. Numeroase case de locuit si biserici din sec. 16-18. Mentionat documentar la 1235 (in „Catalogul Ninivensis”) sub denumirea de „Corona”, dar cu o existenta anterioara. Pr. centru mestesugaresc si comercial din S Transilvaniei, B. a intretinut strinse relatii comerciale cu Tara Romaneasca si Moldova. In sec. 16 a devenit un important centru cultural romanesc (activitatea tipografica a diaconului Coresi, scoala de la Biserica Sf. Nicolae din Schei) si sasesc (umanistul J. Honterus). La B. se organizeaza primul liceu umanist din tara (1541). In 1546 ia fiinta prima moara de hirtie din tara. Aici au functionat (incepind din 1788 si 1834) doua scoli elementare romanesti si un liceu infiintat de Andrei Saguna (1850) si au aparut din 1838 „Gazeta de Transilvania” si „Foaie pentru minte, inima si literatura”, care au contribuit la inchegarea si dezvoltarea constiintei nationale a poporului roman. Centru al Revolutiei de la 1848-1849; la 12/24 mai 1848 emigrantii moldoveni la B. au elaborat, sub conducerea lui M. Kogalniceanu, programul revolutionar „Printipiile noastre pentru reformarea patriei”. Populatia orasului a participat activ la evenimentele revolutionare ce au premers Marea Unire de la 1918. In perioada interbelica, B. a cunoscut o importanta dezvoltare economica si culturala. La 15 nov. 1987, in ziua in care aveau loc alegeri de deputati in Marea Adunare Nationala, muncitorii uzinelor de autocamioane si de tractoare, la care s-au raliat si muncitori de la alte intreprinderi, precum si o mare parte a populatiei orasului, au manifestat violent impotriva conditiilor extrem de grele de viata si de munca impuse de regimul comunist si de dictatura ceausista. Revolta a fost inabusita cu brutalitate de fortele de represiune, iar liderii ei intemnitati sau exterminati. In dec. 1989, B. a fost unul dintre centrele Revolutiei. Intre 1950 si 1968 (cind orasul a fost declarat municipiu), B. s-a numit Orasul Stalin. Din 1968 resedinta jud. cu acelasi nume. 3. Jud. in partea centrala a Romaniei, in interiorul arcului carpatic, pe cursul mijlociu al Oltului; 5.351 km² (2,25% din supr. tarii); 685.117 loc. (1991), din care 77,0% in mediul urban; densitate: 129 loc/km². Resed.: municipiul Brasov. Orase: Codlea, Fagaras (municipiu), Predeal, Risnov, Rupea, Sacele, Victoria, Zarnesti. Comune: 43. Relief variat: in S si SE o zona montana, cu alt. ce depasesc frecvent 2.000 m, cuprinde sectoarele M-tilor Fagaras (vf. Moldoveanu, 2.544 m – cel mai inalt din tara), Piatra Craiului, Bucegi si Ciucas, in NV o reg. colinara reprezentata prin Pod. Hirtibaciului (500-650 m alt.), iar spatiile central-nordice, vestice si estice sint ocupate ait de mari arii depresionare, numite „tari” (Depr. Fagarasului sau Tara Oltului, Depr. Brasov sau Tara Birsei), cit si de depr. de mai mica extindere (Depr. Baraolt, Depr. H**********r s.a.). Ca unitati aparte sint M-tii Persani, Taga si M-tii Birsei, acestia din urma incluzind masivele Postavarul (1.799 m) si Piatra Mare (1.844 m). Clima temperat-continentala, moderata, cu temp. medii anuale de -2,5ºC in zonele montane inalte, 7,5ºC in reg. dealurilor piemontane si 8,2ºC in depr. Iarna in depr. se produc frecvente inversiuni de temp. determinind scaderi bruste (la 25 ian. 1942, la Bod, s-au inregistrat -38,5ºC, minima absoluta din tara). Precipitatii medii intre 600 si 700 mm anual. Vinturi dominante dinspre NV si V. Reteaua hidrografica este bine organizata, majoritatea riurilor mici fiid colectate de Olt, ce strabate jud. pe 210 km. In mare masura cursul Oltului este regularizat, iar energia apelor lui folosita in hidrocentralele din aval de Fagaras. Afl. pr.: Ghimbasel, Birsa, Sercaia, Simbata, Vistea, Ucea. Resurse naturale: paduri de conifere, calcare (Codlea, Cristian, Risnov, Zarnesti s.a.), bazalte (Racos, Hoghiz, Bogata Olteana), tufuri vulcanice (Cata, Drauseni, Venetia de Jos), argile caolinoase (Cristian, Holbav), gresii (Teliu), gnaise, dolomite, nisipuri, pietrisuri etc. O bogatie aparte o reprezinta apele minerale clorosodice, iodobromurate, sulfuroase care apar sub forma de izvoare la Rodbav, Zizin, Persani, H*****d. Economia: Industria are ca pr. ramura constr. de masini si prelucr. metalelor (51,5% din prod. globala ind. a jud., 1989) care produce tractoare (Brasov, Codlea), autocamioane de mare tonaj, utilaj petrolier si energetic, masini si utilaje agricole, motoare electrice, masini-unelte pentru prelucr. metalelor, rulmenti, cabluri de otel (Brasov), motoplanoare si elicoptere (Ghimbav), echipament electric de bord pentru autovehicule (Sacele), biciclete si motociclete (Tohanu Nou-Zarnesti), scule (Risnov) s.a. Celelalte ramuri ind. mai produc: energie electrica (termocentralele Brasov, Fagaras, Victoria si hidrocentralele Fagaras, Voila, Zarnesti si Vistea), ingrasaminte chim., amoniac, acid azotic si sulfuric, vopsele si coloranti, mase plastice, articole tehnice din cauciuc, cosmetice (Brasov, Fagaras, Victoria, Codlea, Risnov), celuloza si hirtie (Zarnesti, Ghimbav), mat. de constr. (prefabricate din beton, ciment, var, caramida, teracota etc.) la Brasov, Hoghiz, Cristian, Racos, Feldioara, Timisu de Jos, mobila, furnire, placaje si cherestea (Brasov, Codlea, Sacele, Zarnesti, Cristian, Sercaia, H*****d, Rupea), stofe, tricotaje, conf., covoare (Brasov, Codlea, Harman), articole din piele (Brasov), produse alim. (preparate din carne si lapte, produse zaharoase, paste fainoase, zahar, bauturi racoritoare si alcoolice etc.). Agricultura se caracterizeaza prin predominarea sectorului zootehnic si prin cultura plantelor tehnice (sfecla de zahar, cartofi, in, plante furajere etc.). In 1989, din totalul terenurilor arabile (118.607 ha), 23.816 ha erau cultivate cu griu si secara, 19.258 ha cu orz si orzoaica, 17.351 ha cu porumb, apoi ovaz, legume, cartofi, sfecla de zahar etc. Pomicultura, in cadrul careia predomina prunii si merii, este mai dezvoltata in zona dealurilor din Pod. Hirtibaciului, in apropiere de Rupea, si in zona de contact a depr. cu ramura muntoasa din sud (Lisa, Recea, Dragus). In 1990, sectorul zootehnic cuprindea 158,3 mii capete bovine, 368,6 mii capete ovine, 232,9 mii capete porcine; avicultura si apicultura. Cai de comunicatie (1990): reteaua feroviara insumeaza 333 km (166 km linii electrificate), municipiul B. fiind unul dintre cele mai importante noduri feroviare din tara. Lungimea drumurilor este de 1.348 km, din care 395 km sint modernizate. Prin jud, trec soselele internationale E 60 (Sighisoara-Brasov-Predeal) si E 68 (Sibiu-Brasov). Unitatile de invatamint, cultura si arta (1989-1990): Universitate si doua colegii tehnice, trei teatre (dramatic, muzical, de papusi), o filarmonica („Gheorghe Dima”), 207 scoli generale, 34 licee, 576 biblioteci, muzee, case memoriale etc. Turism. Jud. B. are un potential turistic ridicat, legat de varietatea si frumusetea peisajului montan, cu numeroase trasee turistice, cabane (Trei Brazi, Diham, Susai, Girbova, Piatra Mare, Postavarul etc.), mijloace de transport pe cablu si posibilitati de alpinism, de nenumaratele monumente istorice si de arhitectura (cetatile de la Fagaras, Brasov, Risnov, Rodbav, Rupea, H*****d, Prejmer, Feldioara, Cincsor, castelele medievale de la Bran, Hoghiz, Racos, turnurile si bastioanele vechilor fortificatii, Casa Sfatului, Biserica Neagra s.a. din Brasov), de statiunile climaterice si balneoclimaterice (Poaina Brasov, Predeal, Timusu de Jos, Rodbav, Simbata de Jos, Zizin, Persani), de monumentele naturii de la Dumbrava Vadului (poienile de narcise), Racos (coloane de bazalt), Cristian (padurea de stejari seculari) etc. Indicativ auto: BV.

BRUXELLES [brusel] (flam. BRUSSEL), cap. Belgiei, situata in centrul tarii, pe un canal navigabil; 2,4 mil. loc. (1987, cu suburbiile Anderlecht, Ixelles, Molenbeek-St. Jean, Saint-Gilles, Schaerbeek, Uccle si Forest). Mare port fluvio-maritim. Nod de comunicatii. Aeroport international (Zavanthem). Al doilea centru ind. al tarii; mecanica de precizie, autoturisme, aparataj electrotehnic, constr. de masini si utilaje, locomotive, conf., tesaturi, dantele, marochinarie, produse chimice (coloranti, medicamente, cauciuc) si alim. Centru comercial si financiar. Universitate (1834). Academie de stiinte, litere si arte (1772). Monumente: catedrala Sainte Gudule (sec. 13), Porte de Hal (sec. 14), primaria (sec. 15), Palatul Regal (sec. 18). Muzee. Parcul Expozitiei Mondiale (1958). Mentionat documentar pentru prima oara in sec. 11. Centru al Revolutiei belgiene (1830), dupa victoria careia a devenit capitala a Regatului belgian. Ocupat de trupelel germane (1914-1918 si 1940-1944). Sediul NATO si al Comunitatii Economice Europene. Locul mai multor conferinte internationale. Tratatul de la B., pact militar si economic, incheiat in 1948, intre Belgia, Franta, Luxemburg, Marea Britanie si Olanda (cunoscut sub denumirea de Uniunea Occidentala); sta la baza crearii, prin acordurile de la Paris din 1954, cu participarea R.F.G. si Italiei, a Uniunii Europene Occidentale.

CALEA LACTEE, briu luminos care se vede noaptea de la un capat la celalalt al boltei ceresti. Este format din miliarde de stele ale galaxiei noastre, care nu pot fi distinse cu ochiul liber. Cunoscuta si sub denumirea de Calea Laptelui, Calea sau Drumul Robilor.

CAMBODGEA (KAMPUCHIA), stat in SE Asiei, in S Pen. Indochina; 181 mii km²; 8,06 mil. loc. (1989). Limba oficiala: khmera; limba uzuala: franceza. Cap.: Phnom Penh. Orase pr.: Battambang, Kompong Cham. Este impartit in 18 prov. si doua orase. Centrul tarii este ocupat de o intinsa cimpie drenata de fl. Mekong, cimpie inconjurata in E, V si N de podisuri nu prea inalte (Dand, Rael, Muong) iar in S de M-tii Kravanh (alt. max. 1.813 m). Clima tropical-musonica, cu precipitatii abundente. Pe terenurile arabile (16,9% din supr. tarii) se cultiva orez (1,5 mil. ha, 2,1 mil. t 1988), porumb (115 mii t 1989), manioc, batate, trestie de zahar (220 mii t 1989), tutun, bumbac, banane (112 mii t 1989), arbori de cauciuc (26,5 mii t 1989), iuta s.a. Se cresc bovine (2 mil. capete, 1989), bubaline (730 mii capete, 1989), porcine (1,55 mil. capete 1989). Pescuit: 70 mii t (1988). Padurile acopera c. 3/4 din supr. tarii. Resurse de carbune, min. de fier, de cupru, aur, sare. Ind. C. produce cherestea, ciment, tesaturi, incalt., conserve, tigarete s.a. C. f.: 1,4 mii km. Cai rutiere: 15 mii km. Moneda: 1 riel = 100 sen. Exporta cauciuc natural (c. 80%), orez, iuta, porumb, lemn si produse din lemn, peste, tutun, s.a. si importa masini si utilaje, mijloace de transport (c. 40%), petrol si produse petroliere (c. 30%), produse chimice, conf., textile s.a. – Istoric. Pe terit. C., locuit din timpuri stravechi, s-au constituit in primele veacuri d. Hr. statele Fu-nan (in S Pen. Indochina) si Cen-la (in valea fl. Mekong). In sec. 9-13 pe terit. C. a existat unul dintre cele mai dezvoltate si mai puternice state din SE Asiei, Imp. Kambujadesa si s-a dezvoltat civilizatie khmera (v. Angkor). Dupa destramarea acestuia, in sec. 14-18, terit. C. a fost invadat si supus, cu unele intreruperi, de catre statele Thai si Vietnam. In a doua jumatate a sec. 19. terit. C. a fost ocupat de catre francezi si transformat in protectorat (1863) si apoi in colonie (1884) a Frantei (sub denumirea de C.). In 1887 C. a fost inclusa in Uniunea Vamala Indoneziana. In anii celui de-al doilea razboi mondial, C. a fost ocupata de japonezi. Stat independent din 1953. In 1970, o lovitura de stat, indreptata impotriva printului Norodom Sihanouk, seful statului, a marcat declansarea unui razboi civil. Lupta impotriva regimului instaurat de Lon Noi – dusa de Frontul Unit National, constituit (1970) sub conducerea lui Norodom Sihanouk, si de Guvernul Regal de Uniune Nationala – continua pina in 1975, cind fortele khmere isi instituie controlul asupra intregului terit. national. In 1975 este promulgata o noua Constitutie, statul adoptind denumirea de Kampuchia Democrata. In 1976, Sihanouk este constrins sa se retraga din functia de sef al statului. Adunarea Reprezentantilor Poporului desemneaza, in 1976, Prezidiul de Stat, in frunte cu Khieu Samphan, si guvernul, condus de Pol Poth. Regimul khmerilor rosii s-a angajat intr-o campanie de restructurare socialista a societatii soldate cu un milion de victime (executii si morti in lagare de munca fortata). Duritatea represiunii a generat mari nemultumiri in randurile populatiei. In dec. 1978, in zone in care actionau forte ostile guvernului, se formeaza Frontul Unit National pentru Salvarea C. (F.U.N.S.K.), condus de Heng Samrin. In dec. 1978-ian. 1979 pe terit. C. are loc o interventie militara vietnameza. In ian. 1979, guvernul paraseste Phnom Penh-ul, care este ocupat de fortele F.U.N.S.K. In 1979, O.N.U. cere incetarea tuturor ostilitatilor militare in C., retragerea imediata a trupelor straine si solutionarea diferendelor dintre partile in conflict prin mijloace pasnice. La Phom Penh esre proclamata Republica Populara Kampuchia, seful statului fiind presedintele Consiliului de Stat. Organul legislativ devine Adunarea Nationala, organul executiv Consiliul de Ministri, iar partid unic devine Partidul Popular Revolutionar. In 1982, fortele de rezistenta formeaza un guvern de coalitie care reuneste pe partizanii printului Norodom Sihanouk, presedinte al Frontului Unit National, cei ai khmerilor rosii (Khieu Samphan – vicepresedinte) si cei ai lui Son Sann, presedintele Frontului de Eliberare a Poporului Khmer. In 1989, guvernul de la Phom Penh a schimbat denumirea tarii in C., proclamind „neutralitatea” sa permanenta; in sept. ultimele trupe vietnameze s-au retras din tara, si s-au anuntat alegeri libere. In baza unui acord, incheiat in ian. 1991, intre partile in conflict s-a decis incetarea ostilitatilor. La 23 oct. 1991 a fost semnat, la Paris, un tratat de pace intre reprezentanti ai guvernului si al celor trei grupari din miscarea de rezistenta, plasind in mod provizoriu C. sub un regim de tutela O.N.U., in asteptarea alegerilor. Consiliul National Suprem, prezidat de printul Norodom Sihanouk, reintors in tara in nov. 1991 si desemnat sef al statului pina la alegerile prezidentiale din 1993, asigura conducerea tarii.

CAMERUN 1. Republica ~, stat in Africa Ecuatoriala, cu iesire la G. Guineii; 475,4 mii km²; 11.54 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: franceza si engleza. Cap.: Yaounde. Orase pr.: Douala, Nkongsamba, Maroua. Este impartit in zece prov. ad-tive cu 50 departamente. Podis intins traversat de lanturi muntoase, intre care masivul Adamaoua in centru. In zona litorala apare masivul vulcanic C. (4.070 m). Clima ecuatoriala cu precipitatii bogate (pina la 10 mii mm anual), care determina existenta padurii exuberante pe coasta si tropicala in care mai mare parte a tarii; in nord vegetatie de savana. Expl. de petrol (8,64 mil. t 1989), huila, aur si bauxita. Pe 14,7% din supr. tarii, se cultiva manioc (1,53 mil. t 1989), sorg, arahide, porumb (430 mii t, 1989); orez; plantatii de cacao (440 mii ha, 120 mii t, 1989), trestie de zahar (1,3 mil t. 1989), bananieri (1,15 mil. t, 1989) si arbori de cauciuc (31,2 mii t cauciuc natural, 1989). Se cresc bovine (4,6 mil. capete, 1989), ovine (3,2 mil capete, 1989), porcine (1,3 mil. capete, 1989). Pescuit: 82.5 mii t (1988). Padurile ocupa 52,1% din terit. tarii si sint bogate in esente valoroase (abanos, mahon, okoume). Intreprinderile ind. ale C. produc energie electrica (2, 4 miliarde kWk, 1988), aluminiu (79 mii t, 1987), ciment, conserve de carne, uleiuri vegetale, zahar s.a. Cf.: 1,2 mii km. Cai rutiere: 67 mii km. Moneda: 1 C. f. a. = 100 centimes. Exporta cacao si cafea (c. 40%), petrol, lemn pretios, bumbac, aluminiu, cauciuc natural, banane, bumbac s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport, semifabricate si materii alim. – Istoric. In ev. med. timpuriu, pe terit. C. au exista mai multe state (Bornu, Bagirmi). In sec. 17, C. a devenit una dintre sursele comertului de sclavi negri pentru America. In 1884, Germania proclama C. colonie. Dupa primul razboi mondial, cea mai mare parte a tarii a trecut sub administratia Frantei ca terit. sub mandat al Ligii Natiunilor, iar partea de NV, sub administratia Marii Britanii. La 1 ian. 1960, C. francez a devenit stat independent, sub denumirea de Republica C. In 1961, ca urmare a unui plebiscit, partea de N a C. britanic a intrat in componenta Nigeriei. Totodata partea de S a C. britanic (devenita C. de Vest) s-a unit cu Rep. C. (devenita C. de Est), constituind Rep. Federativa c. In 1972, in urma unui plebiscit, este adoptata o noua Constituie, care proclama C. stat unitar cu numele de Republica Unita C., iar din 1984 de Republica C. Este o republica prezidentiala. Puterea executiva este detinuta de un cabinet numit de presedinte, iar cea legislativa de presedinte si Adunarea Nationala. 2. Masiv muntos vulcanic activ in Africa de Vest (Rep. Camerun) pe tarmul G. Guineea. Alt. max.: 4.070 m (vf. Fako). Ultima eruptie: 1959. Clima ecuatoriala umeda (c. 10.000 mm/an). Paduri ecuatoriale.

CARANSEBES, oras in Jud. Caras-Severin, la confl. Sebesului cu Timisul; 34.165 loc. (1991). Aeroport. Expl. de argile. Combinat pentru industrializarea lemnului (mobila, placaje, furnire, dogarie), intreprinderi de constructii metalice (macarale turn si portuare), de mat. pentru constr. (caramida, tigla), de panificatie; ateliere de reparatii. Centru viticol. Muzeu. Mentionat pentru prima oara in 1290 sub denumirea de Sebes. Din unirea asezarilor medievale Caran (Caravan) si Sebes (sec. 15) a rezultat denumirea actuala. Recunoscut oras in 1564. Monumente: Biserica Sf. Gheorghe (sec. 15-18), Biserica Sf. Ioan Botezatorul (sec. 18), fosta cazarma (sec. 18).

CAILE FERATE ROMANE (C.F.R.), denumire a retelei de cale ferata si a institutiei insarcinate cu exploatarea si administrarea ei. Infiintata in 23 apr. 1880, sub denumirea Directiunea principiara a Cailor Ferate Romane.

CEAHLAU 1. Masiv muntos, situat in Carpatii Orientali, intre Valea Bistritei la E, a Bistricioarei la N si a Bicazului la S. Este alcatuit in special din conglomerate, care dau in relief forme pitoresti (abrupturi, turnuri, colti). Alt. max.: 1.907 m (vf. Ocolasu Mare). Importante obiective turistice (cascada Duruitoarea, Caciula Dorobantului, Turnul lui Budu, cabane, la poale statiunea Durau s.a.). Rezervatie complexa (4.073 ha) declarata in 1990 parc national, cu numeroase endemisme carpatice (coada soricelului, garofita de munte, vulturica etc.), raritati floristice (vulturica de Pojorita, ghintura s.a.), monumente ale naturii (papucul doamnei, floarea de colti, tisa etc.) si unele dintre cele mai frumoase exemplare de larice din tara, cunoscute si sub denumirea de zada, „stejarul muntilor” sau „crin”, de unde si denumirea rezervatiei naturale „Polita cu Crini”. 2. Com. in jud. Neamt, la poalele masivului Ceahlau, pe malul lacului de acumulare Izvorul Muntelui; 2.470 loc. (1991). Expl. forestiere. Centru turistic. In apropiere, statiune arheologica din Paleoliticul mijlociu si tirziu.

CEAPLIGHIN, Serghei Alekseevici (1869-1942), om de stiinta rus. Cercetari in domeniul mecanii teoretice si aerodinamicii fluidelor incompresibile; a pus bazele metodei de calcul al profilelor aripii de avion pe baza postulatului cunoscut sub denumirea de postulatul Ceaplighin-Jukovski.

CENTRAFRICANA, REPUBLICA ~, stat in Africa Ecuatoriala; 623 mii km²; 2,81 mil. loc. (1989). Limba de stat: franceza. Cap.: Bangui. Orase pr.: Bombari, Bouar. Este impartita in 16 prefecturi si un oras autonom. Relief predominant de pod. ondulat (in principal Podisul Azande) cu alt. de 600-900 m si munti nu prea inalti (alt. max.: 1.420 m). Clima subecuatoriala. Expl. de diamante (industriale 109 mii carate, pentru bijuterii 304 mii carate, 1987), de aur (224 kg, 1987). Bogat fond forestier (57,5% din supr. tarii), partial valorificat. Se cultiva bumbac (26 mii t, 1989), cafea (25 mii t, 1989), citrice, banane, arahide (100 mii t, 1989), manioc (540 mii t, 1989), igname (230 mii t, 1989), porumb, mei, sorg s.a. Se cresc bovine (2,2 mil capete, 1987), porcine, ovine, caprine (1,1 mil. capete, 1987). Pescuit: 13 mii t (1988). Intreprinderi de prelucr. a produselor agricole. Nu are cai ferate. Cai rutiere: 40 mii km. Navigatia fluviala pe Oubangui. Moneda: 1 franc C. f. a. = 100 centimes. Exporta cafea (c. 50%), diamante (25%), lemn, bumbac, produse din lemn, tutun s.a. si importa masini si utilaje, produse agricole, si alim., produse chimice, textile s.a. – Istoric. In 1894, terit. tarii a fost ocupat de francezi si, sub denumirea de Oubangui-Chari, a fost inglobat in 1910 in Africa Ecuatoriala Franceza. In 1958 a devenit rep. cu autonomie interna in cadrul Comunitatii Franceze; la 13 august 1960 s-a proclamat rep. independenta. In 1976, in baza unei noi constitutii republica se transforma in imperiu, sub denumirea de Imp. Centr-African, condus de Bokassa I, presedinte al tarii din 1966. In 1979, in urma unei lovituri de stat, este reinstaurata republica, sub presedentia lui D. Dacko (presedintele republicii intre 1960-1966). In 1981, dupa o noua lovitura de stat, puterea este asumata de generalul A. Kolingba. Potrivit constitutiei din 1986, puterea executiva este detinuta de presedinte, iar cea legislativa de Adunarea Legislativa.

CERENKOV, Pavel Alekseevici (1904-1990), fizician rus. Prof. univ. la Moscova. A descoperit (in 1934, sub conducerea lui S.I. Vavilov) fenomenul de emisie a unei radiatii luminoase (radiatia C.-Vavilov) de catre electronii rapizi, in timpul frinarii lor, la patrunderea intr-o substanta (efectul C., cunoscut sub denumirea efectul Vavilov-C.). Contributii la crearea acceleratorilor de electroni, la studiul reactiilor fotonucleare. Premiul Nobel (1958), impreuna cu I.M. Frank si I.I. Tamm.

CHILAM-BALAM, opera fundamentala a literaturii maya, compusa din mai multe manuscrise cunoscute sub denumirea de Cartile lui ~. Contine texte istorice, religioase, astronomice si medicale si are un pronuntat caracter mitologic si profetic.

CHOMOLUNGMA [tʃomolungma], virf si masiv muntos in Himalaya, situat la granita dintre Nepal si China. Alcatuit din gnaise si granite si acoperit de ghetari si zapezi persistente. Alt. max.: 8.848 m, cel mai inalt virf al planetei, cucerit la 29 mai 1953 de neozeelandezul Edmund Hillary si nepalezul Tenzing Norgay din expeditia britanica a lui J. Hunt. Mai este cunoscut si sub denumirea Everest, data in cinstea lui sir George Everest. Parc national nepalez.

CINDREL, culme situata in grupa muntoasa Paring, intre valea Sebesului si cea a Sadului. Alt. max.: 2.244 m (vf. Cindrel). Alcatuit din roci metamorfice (gnaise, micasisturi, sisturi amfibolice); urme glaciare. Cunoscuta si sub denumirea de M-tii Cibinului. Zona de pastorit. Turism.

HANUCA (ebr. hanukkah „inaugurare”) (REL.) Sarbatoare anuala evreiasca prin care se comemoreaza victoria evreilor, condusi de Iuda Macabeul, asupra sirienilor seleucizi, avandu-l in frunte pe Antioh IV Epifanes (165 i. Hr.) si resfintirea Templului din Ierusalim, profanat de dusmani; dureaza opt zile in luna decembrie. Este cunoscuta si sub denumirea de „Sarbatoarea luminilor”.

COANDA 1. Constantin C. (1857-1932, n. Bucuresti), general si om politic roman. Ministru de mai multe ori si prim-min. (oct.-nov. 1918). 2. Henri C. (1886-1972, n. Bucuresti), inginer si savant roman. Fiul lui C. (1). Acad. (1970). Pionier al aviatiei mondiale. A conceput si a construit in 1910 primul avion cu reactie din lume, incercat de el, in zbor, in acelasi an. In perioada 1911-1914 a construit mai multe tipuri de avioane de conceptie proprie, cunoscute sub denumirea de „Bristol-Coanda”. A descoperit efectul care-i poarta numele (1934) cu aplicatii in numeroase domenii ale tehnicii.

KARAMAN, oras in S Turciei, la 100 km SE de Konya. Cunoscut in Antichitate sub denumirea de Laranda. Cucerit initial de Alexandru cel Mare. Disputat de Danismendizi si Selgiucizi, a fost ocupat, succesiv, de Federic I Barbarossa (1190), Leon II, regele Ciliciei (1210-1216), de emirii Karamanoglu, acestia din urma dandu-i actuala denumire si facand din el capitala celui mai puternic principat rezultat in urma dezmembrarii statului selgiucid. In sec. 14-15, emiratul cu capitala la K. a opus o puternica rezistenta ascensiunii otomanilor, care, in cele din urma, i-au cucerit (1486).

CODRU-MOMA, masiv muntos impadurit in V M-tilor Apuseni, intre Crisu Alb si Crisu Negru. Alt. max. 1.112 m (vf. Plesu), in E lui apar calcare cu numeroase fenomene carstice, in V sisturi cristaline si riolite, iar in S roci vulcanice. Expl. de marmura si calcare ornamentale (Vascau si Moneasa). Ape minerale termale (Moneasa). Cunoscut si sub denumirea de M-tii Codrului.

KGB (prescurtare de la Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnoti – Comitetul Securitatii Statului), denumire adoptata in 1954 de structurile de securitate ale statului sovietic, create in 1917, sub denumirea de Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei si a Sabotajului in Rusia (CEKA) si care au cunoscut mai multe restructurari si denumiri in cursul existentei lor. Au indeplinit functii de represiune interna si de spionaj extern, fiind o componenta fundamentala a regimului sovietic. Printre conducatorii cei mai cunoscuti ai acestor structuri s-au numarat Felix E. Dzerjinski (1917-1926), Nikolai I. Ejov (1936-1938), Lavrenti P. Beria (1938-1941, 1953), Iuri V. Andropov (1967-1982).

COMISIA PENTRU OCROTIREA MONUMENTELOR NATURII, institutie infiintata in anul 1930, sub denumirea de Comisiunea Monumentelor Naturii; este afiliata Academiei Romane (din 1950); are sarcina de a inventaria monumentele naturii si de a adopta masuri pentru ocrotirea lor. Pina in prezent a delimitat c. 400 de rezervatii naturale (ex. Parcul national Retezat, Polita cu Crini din Ceahlau, Valea Fagilor din N M-tilor Macin, Padurea Letea, lacul si piriul Petea etc.) si a declarat monumente ale naturii o serie de elemente floristice (ex. laleaua Cazanelor, floarea de colti) si faunistice (ex. risul, nagitul, ciocinstorsul). C. a propus, pe baza unor studii fundamentate, constituirea a inca 11 parcuri nationale (Rodna, Calimani, Ceahlau, Piatra Craiului, Delta Dunarii s.a.) realizate in 1990 si reglementarea prin legi a protectiei mediului inconjurator.

CONGO, Republica Populara ~, Stat in Africa Ecuatoriala; 342 mii km²; 2,25 mil. loc. (1989). Limba de stat: franceza. Cap.: Brazzaville. Orase pr.: Pointe-Noire, Loubomo s.a. Este impartit in noua regiuni si sase comune. Tara corespunde unui podis intins si putin inalt (alt. max. 1.040 m) care coboara in trepte spre E (catre valea fl. Congo/Zair, care este navigabil in intregime pe terit. C.) si domina in SV o ingusta cimpie litorala. Clima ecuatoriala cu temperaturi constante (27-32ºC) si precipitatii bogate (1.200-1.700 mm/an). C. 2/3 din terit. este acoperit de o padure tropicala umeda (arbori de cauciuc, mahon, okoume, abanos). Expl. de petrol (7,39 mil. t, 1989); se mai extrag min. de cupru, zinc, diamante si saruri de potasiu. Activitatea agricola antreneaza c. 60% din populatia activa. Se cultiva pe 0,5% din supr. tarii bananieri, arahide, palmieri de ulei, arbusti de cacao, cafea, trestie de zahar (400 mii t, 1989), tutun, ananas (155 mii t, 1989). Pentru consumul intern se cultiva orez, porumb, manioc (760 mii t, 1989), batate. Se cresc caprine, ovine, bovine. Pescuit: 41,8 mii t (1988). Ind. C. este reprezentata de intreprinderi de prelucr. a lemnului, a produselor agricole (zahar, 35 mii t, 1989, tigarete, ulei de palmier s.a.) si de ciment, ingrasaminte chimice, textile s.a. C. f.: 1.040 km. Cai rutiere: 12 mii km. Moneda: 1 franc C. f. a. = 100 centimes. Exporta petrol (90%), produse petroliere, lemn si produse din lemn, diamante, zahar s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport (c. 40%), produse alim., bunuri ind. de larg consum, produse chimice, textile s.a. – Istoric. Din sec. 15-16 pe terit. C. au existat mai multe formatiuni statale (Makoko, Loanga). La sfirsitul sec. 19 terit. actual al C. a fost ocupat de francezi si transformat in colonie; intre 1910 si 1958 a fost inclus, sub denumirea de Congo Central, in componenta fostei Africi Ecuatoriale Franceze; in 1958, C. a fost proclamat rep. (cu autonomie interna) in cadrul Comunitatii Franceze, iar la 15 aug. 1960 a devenit stat independent, sub numele de republica C. (din dec. 1969, Republica Populara C.). In 1969-1977, seful statului a fost N. N’Gouabi, dupa asasinarea caruia (mart. 1977), organul suprem al puterii de stat a devenit Comitetul Militar al Partidului Congolez al Muncii (P.C.M.). Seful statului si al guvernului este presedintele, iar puterea legislativa este exercitata de Adunarea Nationala Populara.

COOPER [cu:pə], Leon N. (n. 1930), fizician american. Prof. la Universitatea Brown, Providence. Studii privind fizica nucleului (efectul C.). Impreuna cu J. Bardeen si J.R. Schrieffer a elaborat teoria cuantica a fenomenului de supraconductibilitate, cunoscuta sub denumirea de teoria BCS (dupa initialele descoperitorilor). Premiul Nobel (1978), impreuna cu J. Bardeen si J.R. Schrieffer.

Abyla, promontoriu situat in Mauritania. Impreuna cu muntele Calpe, din Hispania, alcatuia actuala strimtoare a Gibraltarului, pe care cei vechi o cunosteau sub denumirea de „Coloanele lui Heracles”. Legenda spune ca cei doi munti, initial uniti, au fost separati de erou, care in felul acesta a facut sa comunice apele Mediteranei cu cele ale Atlanticului.

REVISTA CONTIMPORANA, publicatie literara-stiintifica lunara, aparuta la Bucuresti (1 mart. 1873-1 iun. 1876). A polemizat cu revista „Convorbiri literare”. De la 1 iul. 1876 a fuzionat cu „Revista literara si stiintifica”, aparand sub denumirea „Revista contimporana, literara si stiintifica”. Colaboratori: P. Gradisteanu, St. C. Michailescu, V.A. Urechia, V. Alecsandri, Al. Macedonski, Gh. Sion s.a.

REVISTA ROMANA DE DREPT, publicatie lunara a Asociatiei juristilor din R.S. Romania infiintata in dec. 1946. Pana in 1966 a aparut sub denumirea de „Justitia Noua”. Este continuatoarei revistei „Dreptul”, al carui prim numar a aparut la 16 dec. 1871.

HAITI 1. Vechiul nume al ins. Hispaniola. 2. Republica ~ (Republique d’Haiti/Repiblik Dayti), stat in America Centrala insulara, in partea centrala a arh. Antilele Mari (M. Caaraibilor), cuprinzand treimea vestica a ins. Hispaniola si mai multe ins. mici din apropiere (Ile de la Gonave, Ile de la Tortue, Ile a Vache s.a.); 27,8 mii km²; 7,2 mil. loc. (1995). Limbi oficiale: franceza si creola haitiana. Religia: crestina (catolici 80%, protestanti 10% s.a.), credinte africane (voudou). Cap.: Port-au-Prince. Orase pr.: Cap-Haitien, Gonaives, Les Cayes. Este impartit in noua departamente. Relief predominant muntos (2/3 din terit.; alt. max. in vf. Morne la Selle, 2.674 m) mai semet in SE, calcaros, iar in rest podisuri (in centru si N) si campii litorale. Clima tropicala, nuantata de relief, cu doua sezoane ploioase (mai-iul. si sept.-oct.); puternice uragane afecteaza ma ales coasta sudica. Temp. medie anuala este de 27ºC, iar precipitatiile insumeaza c. 2.500 mm in sezoanele ploioase si c. 500 mm in extrasezon. Vegetatie tropicala in campii, arida si semiarida in munti (padurile acopera doar 3,7% din terit.). Lipsit practic de resurse min. (mici zacaminte de min. de fier, cupru aur, argint, sulf, sere; cele de bauxita s-au epuizat), H. are o economie dominata de o agricultura de subzistenta, ce nu asigura necesarul intern. terenurile arabile reprezinta 32,6% din supr. tarii, pe care se cultiva porumb, orez, manioc, sorg, tutun, bumbac, arahide, fasole, batate (200 mii t, 1993), igname, legume; in 1993, existau plantatii de mango (230 mii t), arbori de cafea (34 mii t, singura cultura comerciala) si cacao, trestie de zahar (2,6 mii t), bananieri, ananas, citrice. Cresterea animalelor (mii capete, 1993): bovine (800), porcine (200), caprine (910). Ind. produce componente electronice, material sportiv, textile si conf., jucarii, ciment, cherestea, incalt., medicamente, produse alim. (zahar, rom, conserve, tigarete, branzeturi, uleiuri eterice). Pescuit. Cf.: 354 km. Cai rutiere: 4 mii km. Navigatie pe raul Artibonite (160 km). Turism: capitala si orasele Cap-Haitien, (ruinele palatului Paulinei Bonaparte, citadele si ruinele castelului Sanssouci al regelui Henri Christophe – 1811) si Les Cayes (fort, arsenal sec. 18-19). Moneda: 1 gourde = 100 centimes. Export: cafea, zahar, rom, lemn pretios, mango, jucarii si articole sportive, produse electronice. Import: produse alim., utilaje ind. si mijloace de transport, bunuri de larg consum, combustibili s.a. – Istoric. Descoperita de Cristofor Columb (5 dec. 1942), care a denumit-o La Isla Espanola (Hispaniola) si a intemeiat aici (1943) fortul Navidad, nucleul localitatii Isabela, primul oras spaniol de teritoriul american. In secolul urmator a devenit una dintre principalele baze ale piratilor francezi, veniti din insulele Tortuga si Cayman. In mai putin de un secol populatia bastinasa, formata din indienii arawak si tainos, a fost exterminata si inlocuita, treptat, cu sclavi negri adusi din Africa Centrala si de Vest, care erau folositi pe plantatiile de tutun, indigo, trestie de zahar si cafea. Prin Tratatul de la Ryswik (1697), partea de V a insulei a fost cedata de spanioli, francezilor, care au denumit-o Saint-Domingue. In sec. 18 a cunoscut o deosebita prosperitate. In preajma Revolutiei Franceze, compozitia etnica era: 465.000 de negri, 30.000 de francezi si 27.000 mulatri. Incurajati de primirea drepturilor politice (1790), in 1791 sclavii negri s-au revoltat, sub conducerea lui Toussaint L’Ouverture, si au ocupat intreaga insula. Interventia Frantei (carre, prin Tratatul de la Basel, 1795, anexase si partea spaniola) a restabilit temporar autoritatea metropolei. O noua rascoala, condusa de Jean Dessalines, a fost incununata de succes, trupele franceze fiind alungate. La 1 ian. 1804, intreaga insula si-a proclamat independenta, sub numele de H. (recunoscuta de Franta in 1825), iar Dessalines a devenit imparat (1804-1806), sub numele de Iacob I. A urmat o perioada de instabilitate politica, in urma careia, partea de E a insulei s-a proclamat independenta (1844), sub denumirea de Republica Dominicana (cu populatie hispanica). In 1859, partea de V a devenit si ea republica (cu o populatie francofona), ramanand insa prada convulsiilor politice. In perioada 1915-1934, S.U.A. a ocupat H., incercand sa stabilizeze situatia, dar fara succes. Dupa o perioada de haos, in sept. 1957, Francois Duvalier (Papa Doc) a instaurat un regim dictatorial sangeros, sprijinit de politia politica secreta (Tonton Macoutes), continuat dupa moartea lui (1971), de fiul sau, Jean Claude Duvalier, in forme mai atenuate. Confruntat cu ostilitatea crescanda a populatiei, Jean Claude Duvalier a parasit H. (1986), puterea fiind luata provizoriu de armata. Incercarea de a institui un regim democratic nu a izbutit, conflictele si tentativele de lovitura de stat multiplicandu-se rapid si ducand la pauperizarea accentuata a tarii. La 6 dec. 1990, cu o mare majoritate, a fost ales presedinte preotul catolic Jean-Bertrand Aristide (primul presedinte ales democratic), dar care a fost rasturnat (30 sept. 1991) printr-o lovitura de stat a armatei si obligat sa paraseasca tara, in care s-a instalat un regim militar. La initiativa O.N.U. si a Organizatiei Statelor Americane (O.S.A.) au fost impuse sanctiuni economice si o blocada militara, solicitandu-se revenirea la un regim democratic. In urma interventiilor Consiliului de Securitate al O.N.U. (24 nov. v1992 si 31 iul. 1994), o forta multinationala (practic, americana) a ocupat H. (18-19 sep.t 1994) si l-a reinstalat pe Jean-Bertrand Aristide ca presedinte. La expirarea mandatului oficial al lui Aristide (17 dec. 1995) a fost ales presedinte Rene Preval (intrat in functie la 7 febr. 1996), dar situatia economica si tulburarile interne continua sa fie o problema. Republica prezidentiala, potrivit Constitutiei adoptate in mart. 1987, partial in vigoare. Activitatea legislativa este exercitata de un parlament bicameral, compus din Senat si Camera Deputatilor, iar cea executiva de un cabinet numit de presedinte (ales pentru un mandat de cinci ani).

FIRMA ~e f. 1) Indicatie care cuprinde denumirea si destinatia unei organizatii, a unei intreprinderi etc. 2) Placa cu o asemenea indicatie. 3) Denumire sub care actioneaza o intreprindere comerciala, industriala sau o asociatie de productie. /<germ. Firma

CREVETA, crevete, s.f. Rac de mare cu coada lunga (macrura inotatoare), fara clesti, apartinand mai multor specii si genuri (crangonide, penaeide, palaemonide); sunt foarte variate in ceea ce priveste coloritul, de la cele incolore, transparente sau gri, la cele frumos colorate in roz, dar si ca marime, unele mici de 4-5 cm, altele de pana la 16 cm, iar cele uriase de 25-30 cm; se comercializeaza pe plan mondial sub denumirile: fr. crevette, bouquet; engl. shrimp, prawn, king-prawn; it. gamberetto, gamberone, mazzancolla, pannocchia, cicala di mare; germ. Garnele, Krevette, Granat, dar si Nordseekrabbe (crab din Marea Nordului), in functie de provenienta si aspect (ca termen comercial, si masc. crevete, creveti).

OREGANO s.m. Maghiran salbatic, pop. sovarf, arigan (Origanum vulgare); comercializat sub denumirile: it. origano; fr. origan; germ. Oregano, engl. oregano.

WEHRMACHT s.n. denumire sub care este cunoscuta armata in Germania nazista. [Pron. ver-maht. / < germ. Wehrmacht].

CASIQUIARE (CANO CASIQUIARE) [casikiare], riu in S Venezuelei; 410 km (326 km dupa alte surse). Uneste cursul superior al fl. Orinoco cu Rio Negro (bazinul Amazonului), formind cea mai importanta difluenta de pe glob. Cunoscut si sub denumirile de Canalul C.sau Brazos C. Descoperit in 1800 de A. von Humboldt.

Elicius, denumire sub care era invocat Iupiter la Roma, pentru a-i feri pe oameni de urgia trasnetului.

FIRMA, firme, s. f. 1. Inscriptie executata pe un zid, pe o placa etc., asezata la intrarea unui magazin, a unei intreprinderi etc. si pe care este indicata denumirea, destinatia, caracterul acestora; p. ext. placa, panou cuprinzand aceasta inscriptie (adesea insotita sau incadrata de motive si desene ornamentale, lumini etc.). 2. Denumire conventionala sub care functioneaza o intreprindere. – Din germ. Firma.

ANTETITLU ~ri n. Text inaintea titlului unei carti, indicand denumirea institutiei sub auspiciile careia a aparut cartea. /ante- + titlu

RADICCHIO s.m. Varietate de andiva rosie, comercializata sub aceasta denumire. – V. andiva.

M'USLI s.n. Preparat culinar cu mare valoare nutritiva, creat in sec. 19 de medicul elvetian Bircher-Benner, numit de aceea si Birchermuesli, constand din fulgi de ovaz inmuiati in lapte, cu adaos de suc de lamaie, mere rase sau alte bucatele de fructe proaspete si seminte uleioase (miez de nuca, migdale) macinate; p. restr. amestec de fulgi de ovaz, fructe deshidratate si seminte uleioase, comercializat sub aceasta denumire. din germ. Musli < germ. elv. Muesli, dim. al lui Mues pt. germ. Mus = piure (de fructe, de legume etc.). [et. DWdDS, 10 B.]

ANTETITLU s. n. text inaintea titlului unei carti, denumirea institutiei sub egida careia apare, numarul seriei, numele colectiei etc. (dupa fr. avant-titre)

CINQUECENTO s.n. denumirea italiana a sec. XVI, sub care sunt incluse arta si cultura din aceasta epoca. [< it. cinquecento].

SCROFULIDA s. f. denumire generica pentru afectiunile cutanate sub forma de scrofule. (< fr. scrofulide)

COTNARI 1. Com. in jud. Iasi; 8.068 loc. (1991). Expl. de gresii. Podgorie renumita si centru pomicol. Vinificatie. Statie de c. f. Cetate geto-dacica puternic fortificata (sec. 4-3 i. Hr.). Podul de piatra si beciurile caselor domnesti, atribuite prin traditie lui Stefan cel Mare. Intemeiat probabil in sec. 13, este mentionat documentar ca tirg din 1448. Domnul Moldovei, Despot-Voda (1561-1563), a infiintat aici un colegiu latin (1562), sub conducerea lui Ioan Sommer. 2. denumirea vinului produs in podgoria Cotnari.

QUATTROCENTO [pr.: cuatrocento] subst. (in sec. XV) denumire data culturii italiene cunoscuta si sub numele de Renastere timpurie. /Cuv. it.

KORYO, formatiune statala din Evul Mediu, intemeiata de Wang Kon, in partea central-vestica a pen. Coreea (918-1392), dar care a cuprins ulterior in hotarele sale cea mai mare parte a peninsulei. La inceput capitala a fost in orasul Kaesong, apoi, din 1232, in orasul Kanghwa. denumirea K. a fost preluata de europeni sub forma de Coreea.

SENAT, senate, s. n. 1. (In Roma antica) Sfatul batranilor; (sub republica) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. denumire data camerei superioare a Parlamentului care, impreuna cu Camera Deputatilor, constituie corpurile legiuitoare in unele tari. 3. (Si in sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei institutii de invatamant superior, format din profesori universitari si reprezentanti ai studentilor, prezidat de rector. 4. Loc in care se aduna senatorii. – Din fr. senat, lat. senatus.

QUATTROCENTO s. n. denumire data culturii italiene din sec. XV, cunoscuta si sub numele de Renastere timpurie. [Pr.: cua-tro-cen-] – Cuv. it.

ECHIVALENTA, echivalente, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificatie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalenta = examen pe care trebuie sa-l treaca acela care cere recunoasterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea sa treaca de la un tip de scoala la altul. ♦ (Log.) Raport existent intre doua enunturi care sunt adevarate sau false impreuna. 2. (Med.) denumire data unei crize de natura epileptica, care se manifesta sub alta forma decat cea convulsiva. 3. (Mat.) Relatie simetrica, reflexiva si tranzitiva intre elementele unei multimi. – Din fr. equivalence.

FIRMA s.f. 1. Inscriptie pe o placa, pe un zid etc. cuprinzand denumirea si destinatia unui magazin, a unei institutii etc. 2. Nume sub care se intreprinde o afacere comerciala. [Cf. germ. Firma, it. firma].

FIRMA s. f. 1. inscriptie pe o placa, pe un zid etc., cuprinzand denumirea si destinatia unui magazin, a unei institutii etc. 2. nume sub care se intreprinde o afacere comerciala. (< germ. Firma)

IODURI (‹ fr.) s. f. pl. (Chim.) 1. Saruri ale acidului iodhidric. ◊ Iodura de potasiu = sare de potasiu a acidului iodhidric. Se prezinta sub forma de cristale incolore, solubile in apa si in alcool. Este intrebuintata in medicina, in fotografie etc. ◊ Iodura de sodiu = sare de sodiu a acidului iodhidric. Se prezinta sub forma de cristale incolore, cubice; este solubila in apa si alcool; se foloseste in medicina. 2. denumire pentru unii derivati organici iodurati (i. de metil etc.) care nu sunt de fapt saruri ale acidului iodhidric.

ROMERGAN s. n. Produs medicamentos care se prezinta sub forma de pulbere cristalizata alba, cu gust usor amarui, intrebuintat in terapeutica, mai ales in afectiuni alergice. – denumire comerciala.

CRINOVIL s. n. Fibra sintetica obtinuta prin filare din policlorura de vinil, care, tesuta sub forma de tricot si purtata direct pe corp, se incarca cu sarcini electrice, producand un efect terapeutic. – denumire comerciala.

CONSILIUL DIRIGENT, denumirea organului executiv provizoriu de conducere a Transilvaniei, ales la 2 dec. 1918 de catre Marele Sfat National. Alcatuit din 15 membri, sub presedentia lui Iuliu Maniu. Si-a incetat activitatea la 20 nov. 1919. Dizolvat la 4 apr. 1920.

ICRA, icre, s.f. (In special la pl.) denumire generica pentru ouale pestilor; in expr. salata de icre = icre (de crap, de hering, de scrumbie, de stiuca) emulsionate sub forma de spuma alba, cu adaos de diverse ingrediente (ceapa tocata, masline, ardei iute); icre tarama = icre de chefal sau ton, conservate sub forma de pasta sarata, de culoare roz-oranj (ngr. tarama), respectiv salata facuta din acestea (ngr. taramosalata); icre de Manciuria sau caviar rosu = icre mari de pana la 7 mm diametru, de culoare rosiatica, prelevate de la o specie de somon din Oceanul Pacific (Oncorhynchus keta), utilizate ca si caviarul; icre negre sau caviar = icre prelevate de la sturioni (morun, cega, pastruga s.a.)

TITLU² ~ri n. 1) Nume acordat de autor operei sale sau unei parti a acesteia, care indica tema tratata. ◊ Cu ~ de ... cu caracter de ... 2) la pl. Traducere a dialogului imprimata sub imaginea unui film vorbit intr-o limba straina. 3) Calificare obtinuta (intr-un domeniu de activitate). ~ de campion. ~ stiintific. 4) Nume calificativ. ~ de prieten. 5) denumire onorifica (desemnand o demnitate, un rang sau o functie inalta). ~ de conte. 6) Act juridic al unui drept. ~ de mostenire. /<lat. titlus, sl. titlo, ngr. titlos, fr. titre

KANEM-BORNU, vechi regat african, situat intr-o regiune sub-sahariana; ingloba teritorii din actualele state Ciad, Camerun, Niger, Nigeria. Intemeiat, probabil, de cavalerii berbero-saharieni, impinsi spre sud (sec. 9) de expansiunea araba. Dubla denumire provine din faptul ca, initial, nucleul statului s-a aflat in reg. Kanem, de unde populatia a fost nevoita sa se stramute, la sfarsitul sec. 14, in V L. Ciad, unde a pus bazele unui nou stat – Bornu. In sec. 11 a adoptat islamul. A cunoscut o prima perioada de inflorire (pana la sfarsitul sec. 14), bazata pe comertul de sclavi, si apoi, mai tarziu, sub Idris Aloma (c. 1580-c. 1617), dupa reorganizarea sa in V regiunii Bornu. Amenintat de cresterea influentei populatiilor hausa (sec. 18) si fulbe (sec. 19), a fost cucerit si impartit intre Africa Ecuatoriala Franceza si colonia britanica Nigeria.

SALADO, Rio ~, denumirea mai multor cursuri de apa din Argentina. Mai importante: 1. Rau in N Argentinei, afl. dr. al fl. Parana, in aval de Santa Fe; 1.802 km. Izv. din Anzii Centrali si strabate Gran Chaco. In cursul superior poarta denumirea de Rio del Juramento. 2. Rau in partea centrala a Argentinei, afl. stg. al fl. Rio Colorado in pampas (la ape mari); 1.368 km. Izv. din Anzi sub numele de Rio Desaguadero, iar in cursul inferior se numeste Rio Chadileo. La ape mici (mai-sept.) se pierde in pampas, transformandu-se intr-un sistem de lacuri sarate si mlastini.

NOMENCLATURA, nomenclaturi, s. f. 1. Totalitatea termenilor intrebuintati intr-o anumita specialitate sau intr-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizati metodic. 2. Lista, catalog etc. continand titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate intr-un anumit fel). 3. Spec. Schema de organizare a unei institutii continand enumerarea posturilor sau a institutiilor care se afla in subordine, sub tutela sa. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura.

MAGNA CHARTA LIBERTATUM, denumire a actului semnat de regele Angliei, Ioan Fara de Tara, la 15 iun. 1215. Impusa regelui de baronii, cavalerii si orasenii rasculati, M.C.L. stipula, in 63 de articole, limitarea autoritatii regale, care era trecuta sub controlul marii nobilimi si garantarea de privilegii pentru participantii la rascoala.

URUBU (‹ engl.; cuv. tupi) s. m. denumire data in America Latina unor pasari negrofage din familia Cathartidae asemanatoare ca aspect exterior cu vulturii. Capu, gatul si partea anterioara a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la varf. Printre cele mai raspandite specii se numara u. cu cap rosu (Cathartes aura), care in S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergura a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) si u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se considera ca fac parte din ord. Falconiformes, ca si vulturii, dar studii genetice recente au dus la incadrarea lor in ord. Ciconiiformes.

BARBA, barbi, s. f. 1. Par care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barba (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burta (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire data mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi si inguste si cu flori galbene (Tragopogon); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care il au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

SASCHIU (‹ magh.) s. m. denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. Creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.