CARJA, carje, s. f. 1. Bat cu partea superioara bifurcata, fixata sub brat, de care se sprijina in timpul mersului oamenii infirmi. 2. Baston (incovoiat in partea superioara); spec. baston care servea ca simbol al puterii sau care serveste ca simbol al unei demnitati. 3. (Anat.; in sintagma) Carja aortei = portiunea curbata pe care o prezinta artera, dupa iesirea din inima. [Pl. si: carji] – Din sl. kryzi „cruce”.

CLAC², clacuri, s. n. Palarie cu calota inalta, cilindrica, ce poate fi turtita si purtata sub brat. – Din fr. claque.

SUBSUOARA, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a incheieturii bratului cu umarul; subrat. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoara = sub brat. Din talpi pana-n subsuori = in tot trupul. ◊ Expr. A (se) tine sau a (se) prinde de subsuoara (sau de subsuori) = a (se) tine de brat; a (se) imbratisa. ♦ (Adverbial) sub brat. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) cu mainile subsuoara (sau subsuori) = a sta degeaba, a trandavi; a sta cu mainile in san. 2. Unghi pe care il formeaza o frunza cu lujerul sau o ramura cu axul purtator. [Var.: (pop.) subsioara, subtioara s. f.] – Sub¹- + *suoara („subsuoara” < lat.).

SUBSUOARA ~ori f. 1) Partea de sub brat, in locul de articulare a acestuia cu umarul. ◊ La ~ sub brat. A sta (sau a sedea) cu mainile ~ a pierde vremea degeaba; a lenevi. 2) Spatiu cuprins intre baza frunzei sau a ramurii si lujerul sau tulpina plantei. [Sil. -su-oa-] /sub- + suoara

CLAC s.n. (Rar) Palarie cilindrica care se poate turti si purta sub brat. [Pl. -uri. / < fr. claque].

CLAC¹ s. n. palarie cilindrica ce se poate turti si purta sub brat. (< fr. claque)

subRAT, subrate, s. n. 1. (Rar) subsuoara (1). 2. Linie care marcheaza punctele de adancime a rascroiturii manecilor la subsuoara obiectelor de imbracaminte. – sub¹- + brat.

CRAUL s.n. Stil de inot in care miscarea picioarelor se face in alt ritm decat aceea a bratelor, capul ramanand cat mai mult sub apa. [< engl., fr. crawl].

DRAGLINA s.f. Masina cu o cupa fixata la capatul unui brat lung si usor, folosita mai ales la sapatul pamantului sub nivelul terenului pe care se deplaseaza. V. excavator. [< engl., fr. dragline].

MATRICOL, -A, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru in care se inscriu, intr-o institutie, numele persoanelor a caror evidenta este necesara; (in special) registru folosit in scoli, in care se inscriu numele, datele personale si situatia scolara a elevilor. ♦ Numar de ordine sub care sunt inscrisi soldatii in registrul unui regiment. 2. S. f. (Iesit din uz) Bucata dreptunghiulara de panza sau de stofa pe care se indica scoala la care invata un elev (si numarul sub care era inscris aici) si pe care acesta o purta prinsa pe brat sau pe piept. 3. Adj. De matricola; matricular. [Var.: matricul, -a s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.

subPUS, -A, subpuse, adj. n. si f. (Reg., in expr.) Cu mainile (sau bratele) subpuse = in pozitie de repaus, cu bratele incrucisate pe piept si cu mainile asezate subsuori; fig. in inactivitate. Cu picioarele subpuse = sezand cu picioarele indoite sub corp (dupa moda orientala). – Din sub + pus.

ANASTOMOZARE (< fr. {i}) s. f. 1. Mod de prezentare a unei retele de fisuri mineralizate sub forma de filoane mai mult sau mai putin paralele, legate intre ele prin filonase oblice. 2. Proces de astupare a gurii de varsare a unui curs de apa cu propriile aluviuni si ramificarea in mai multe brate ce comunica intre ele.

BALTA BRAILEI, lunca joasa (6-10 m alt.) hidroamenajata a Dunarii, cuprinsa intre Dunarea Veche la E si bratul Cremenea (respectiv Pasca) la V, initial o alternanta de mlastini, girle, lacuri si grinduri ferite de inundatii, pe alocuri cu stufaris ori cu paduri de plop si salcie, cu unele canale navigabile (Filipoiu). Dupa indiguirea si scoaterea de sub inundatii, acest ostrov de 60 km lungime, 20 km latime si c. 96.000 ha se cultiva in cea mai mare parte cu cereale; a fost impropriu denumit „Insula Mare a Brailei” (nefiind o insula in intelesul geografic).

BALTA IALOMITEI, lunca hidroamenajata a Dunarii, cuprinsa intre bratele Dunarea Veche (la E) si Borcea (la V); 831,3 km²; 94 km lungime (intre Calarasi si Hirsova); 4-12,5 km latime. Alt. med.: 10-17 m. Reg. de balti, mlastini si grinduri, azi indiguita si desecata. Porumb, griu, orz, ovaz, sfecla de zahar. Cresterea bovinelor si ovinelor. Cunoscuta si sub numele de Balta Borcei.

CHILIA VECHE, com. in jud. Tulcea, pe bratul Chilia; 2.919 loc. (1991). Fabrici de brinzeturi si de conserve din peste. Morarit; abator. Complex de crestere a porcilor. Pe terit. ei a existat o veche cetate ridicata de bizantini la sfirsitul sec. 10; in ev. med., a avut un rol comercial si strategic. Stapinita de genovezi (mijlocul sec. 14), a intrat inainte de 1372 sub autoritatea Tarii Romanesti; cucerita de Alexandru cel Bun, apoi din nou de Tara Romaneasca (in 1447), a fost dobandita de Stefan cel Mare in 1465; in 1479 a fost demantelata.

MANECA ~ci f. Portiune a unor obiecte de imbracaminte, care acopera bratul (pana la incheietura mainii sau pana in regiunea cotului). ◊ A da cu ~ci largi a da din toata inima, cu multa bunavointa. A nu se lasa tras de ~ci a nu se lasa prea mult rugat. A o baga pe ~ a fi speriat tare; a fi cuprins de frica. A-si sufleca ~cile a se apuca cu toata seriozitatea de un lucru. Pe sub ~ pe nevazute; pe neobservate. A trage de ~ (pe cineva) a) a ruga insistent; b) a da de inteles ca intrece masura, ca exagereaza. [G.-D. manecii] /<lat. manica