AEROFOR, aerofoare, s. n. Aparat care furnizeaza aerul¹ necesar scafandrilor in timpul sederii lor sub apa. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerophore.

BARA, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

CHESON, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o lada de tabla inchisa, impartita in compartimente, destinat pentru transportul munitiei. 2. Fiecare dintre despartiturile cu pereti metalici care se fac la o nava, cu scopul de a evita patrunderea masiva a apei in caz de avarie. ♦ Dulap pentru pastrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Constructie de beton, de otel etc. de forma unei cutii, care serveste la executarea fundatiilor sub apa sau in terenurile umede, precum si la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson.

HIDROFON, hidrofoane, s. n. Aparat utilizat pentru semnalizarea sub apa cu ajutorul sunetelor, format din microfoane actionate electromagnetic. – Din fr. hydrophone.

HIDROLOCATOR, hidrolocatoare, s. n. (Mar.) Aparat hidroacustic care determina directia si distanta unui obiect aflat sub apa prin intermediul ultrasunetelor; sonar. – Din engl. hydrolocator.

INUNDAT, -A, inundati, -te, adj. Acoperit cu apa, sub apa; inecat. – V. inunda.

SUBMERSIBIL, -A, submersibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care este adaptat pentru a se cufunda si a pluti sub apa. 2. S. n. Submarin (2). – Din fr. submersible.

FUGASA, fugase, s. f. 1. Incarcatura mare de exploziv ingropata sub pamant sau instalata sub apa, in scopul nimicirii fortei vii si a tehnicii de lupta a inamicului. 2. Recipient incarcat cu substante toxice de lupta, cu amestec incendiar etc., folosit pentru distrugerea diferitelor obiecte prin explozie. – Din fr. fougasse.

CLOPOT, clopote, s. n. 1. Obiect metalic in forma de para, deschis in partea de jos si prevazut in interior cu o limba mobila, care, lovindu-se de peretii obiectului, produce sunete caracteristice. ◊ Expr. (Fam.) A trage clopotele = a) a curta o femeie; b) a divulga un secret. ♦ Sunet de clopot (1). 2. Piesa in forma de clopot (1), cu diverse intrebuintari (in industrie). ◊ Clopot scufundator = camera de lucru, construita din metal sau din beton armat, alimentata cu aer comprimat, care permite executarea unor lucrari sub apa. ♦ Capac de sticla de forma unui clopot (1), care se foloseste pentru a feri alimentele sau alte obiecte de praf, in laboratoare etc. – Din sl. klopotu.

SCAFANDRU, (1) scafandri, s. m., (2) scafandre, s. n. 1. S. m. Persoana specializata in lucrari sub apa cu ajutorul unui aparataj special; scafandrier. 2. S. n. Costum special, impermeabil, inchis ermetic, prevazut cu aparat respirator, cu care se imbraca scafandrii (1) cand coboara sub apa, aviatorii care zboara la altitudini inalte si cosmonautii. – Din fr. scaphandre.

SCUFUNDATOR, -OARE, scufundatori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care (se) scufunda. 2. S. m. Specialist in scufundarea sub apa (fara costum de scafandru). – Scufunda + suf. -ator.

SUBACVATIC, -A, subacvatici, -ce, adj. Care se afla, se petrece sub apa; care se refera la mediul existent pe fundul apelor. – Sub¹- + acvatic.

CHESON ~oane n. 1) Constructie speciala, in forma de cutie, folosita la executarea de fundatii sub apa sau la repararea unor nave sub linia de plutire. ~ cu compartimente. 2) Trasura de artilerie prevazuta cu compartimente in care se transporta munitiile. /<fr. caisson

DRAGA ~ge f. 1) Nava utilata cu instalatii speciale pentru saparea sub apa, in vederea curatarii sau adancirii fundului unei ape. 2) Instalatie plutitoare, destinata exploatarii zacamintelor aluvionare (de aur, wolfram, diamante etc.). 3) Dispozitiv special pentru inlaturarea minelor (de pe o cale navigabila). /<fr. drague

FUGASA ~e f. Incarcatura exploziva ingropata in pamant sau instalata sub apa in scop de a aduce pagube inamicului. /<fr. fougasse

HIDROFON ~oane n. Aparat pentru semnalizarea acustica sub apa. /<fr. hydrophone

INSUBMERSIBIL ~a (~i, ~e) (despre nave) Care nu poate naviga sub apa; nesubmersibil. /<fr. insubmersible

PLONJOR² ~i m. rar Lucrator specializat in efectuarea unor lucrari sub apa, echipat cu un costum si cu aparate speciale; scafandru. /<fr. plongeur

SCAFANDRU² ~i m. Persoana specializata in efectuarea diverselor lucrari sub apa. /<fr. scaphandre

SCUFUNDATOR² ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana specializata in cufundarea sub apa. /v. a cufunda

SUBACVATIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de mediul aflat sub apa; propriu mediului aflat sub apa. 2) Care se afla sau are loc sub apa. [Sil. sub-ac-] /<fr. subaquatique

SUBMARIN¹ ~e n. Vas militar capabil sa navigheze si sub apa; submersibil. /sub- + marin

SUBMERSIBIL¹ n. Vas militar capabil sa navigheze si sub apa; submarin. /<fr. submersible

SUBMERSIBIL² ~a (~i, ~e) Care este adaptat pentru a se scufunda si a pluti sub apa; capabil sa se scufunde si sa pluteasca sub apa. /<fr. submersible

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

ACVANAUT s.m. Persoana care exploreaza mediul subacvatic, care este instruita si echipata sa traiasca sub apa pentru o perioada de timp; aponaut. [Pron. -na-ut. / dupa astronaut].

ARBALETA s.f. 1. Arma folosita in evul mediu, care consta dintr-un arc montat pe un suport. 2. Arma folosita in vanatoarea sub apa. [< fr. arbalete].

CARENA s.f. 1. Partea din corpul navei care sta sub apa. ♦ Volumul de apa dislocat de un plutitor sau de o nava. 2. Portiune din corola leguminoaselor, in forma de luntre, care ia nastere prin unirea celor doua petale inferioare. 3. Iesitura a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la pasari. [Pl. -ne. / < fr. carene, it. carena].

DRAGAJ s.n. Sapare sub apa cu ajutorul dragei; dragare. [Cf. fr. dragage].

DRAGA s.f. 1. Instalatie plutitoare folosita pentru a sapa sub apa si pentru a indeparta nisipul, pietrele si alte depuneri care impiedica navigatia. 2. Plasa de forma speciala cu care se pescuiesc vietatile de pe fundul apelor. 3. Dispozitiv (format dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la inlaturarea minelor submarine de pe o cale navigabila. [Pl. -ge. / < fr. drague, it. draga, cf. engl. drag – a trage].

HIDROARHEOLOGIE s.f. Disciplina care studiaza felul de viata si cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor facute prin sapaturi sub apa. [Gen. -iei. / < fr. hydroarcheologie].

SEA-LINE loc.s. Canalizare sub apa care permite incarcarea si descarcarea in plina mare sau in rada unui port a produselor petroliere. [Pron. si-lain. / < engl., fr. sea line].

SUBACVATIC, -A adj. Care se afla sau se petrece sub apa; subacval. [< fr. subaquatique].

AEROFOR s.n. (Tehn.) Aparat care furnizeaza aerul necesar scafandrilor in timpul cat stau sub apa. [Pl. -foare, (s.m.) -fori. / < fr. aerophore, cf. gr. aer – aer, phoros – care poarta].

BATARDOU s.n. Incinta din lemn, din otel sau din beton, construita sub apa, in care se pot executa sapaturi si alte lucrari la poduri etc. dupa scoaterea apei din ea. ♦ Dig provizoriu construit pentru a opri sau a abate apele unui rau in vederea efectuarii unor constructii in albia lui. [Pl. -uri. / < fr. batardeau].

CHESON s.n. 1. Vehicul cu doua roti, compartimentat, folosit pentru transportul munitiei. 2. Fiecare dintre incaperile etanse, create prin compartimentarea unei nave, pentru a impiedica in caz de avarie patrunderea masiva a apei in tot vasul. ♦ Lada pentru tinerea proviziilor si a ustensilelor pe bordul unui vas. 3. Constructie asemanatoare unei cutii cu ajutorul careia se pot executa fundatii sub apa. [Pl. -soane. / < fr. caisson].

CRAUL s.n. Stil de inot in care miscarea picioarelor se face in alt ritm decat aceea a bratelor, capul ramanand cat mai mult sub apa. [< engl., fr. crawl].

DRAGA vb. I. tr. 1. A sapa sub apa si a indeparta materialul sapat cu ajutorul unei drage. 2. A curata de mine o cale navigabila. [< fr. draguer, it. dragare].

HIDROFON s.n. Aparat pentru semnalizarea prin sunete sub apa, format din microfoane actionate electromagnetic. [< fr. hydrophone].

HIDROLOCATOR s.n. (Mar.) Aparat folosit pentru determinarea directiei si distantei la un obiect aflat sub apa cu ajutorul undelor acustice. [< fr., engl. hydrolocator].

SCAFANDRU s.m. Muncitor calificat pentru a executa coborari si lucrari sub apa cu ajutorul scafandrului; scafandrier. [< it. scafandro].

SCAFANDRU s.n. Costum inchis ermetic si prevazut cu o pompa de aer, care permite coborarea sub apa pentru executarea anumitor lucrari. ♦ Costum de zbor folosit la parasirea navei in atmosfera superioara si in spatiul cosmic. [< fr. scaphandre, it. scafandro, cf. gr. skaphe – barca, aner – om].

SUBMARIN, -A adj. Aflat sub suprafata sau la fundul marii. ♦ Care se intampla sub apa. // s.n. Nava special construita pentru a putea naviga sub apa, submersibil. [Cf. fr. sous-marin].

SUBMERSIBIL, -A adj. Adaptat astfel incat sa poata pluti sub apa. // s.n. Submarin. [< fr. submersible, cf. lat. submersus – scufundat].

AEROFOR, -A I. adj. aerifer. II. s. n. aparat care furnizeaza aerul necesar scafandrilor sub apa. (< fr. aerophore, lat. aerophorus)

ARBALETA s. f. 1. arma din evul mediu constand dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat sageti sau proiectile. 2. arma folosita la vanatoarea sub apa. (< fr. arbalete)

CARENA s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apa. ◊ volumul de apa dislocat de un plutitor, de o nava. 2. portiune din corola leguminoaselor, in forma de luntre, prin unirea celor doua petale inferioare. 3. iesitura a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la pasari. 5. proeminenta alungita in roca unei galerii sau pesteri calcaroase. (< fr. carene, it. carena)

DRAGA vb. tr. 1. a sapa sub apa si a indeparta materialul sapat cu ajutorul unei drage. 2. a curata de mine o cale navigabila. (< fr. draguer)

DRAGA s. f. 1. nava special echipata pentru dragarea sub apa. 2. plasa de forma speciala cu care se colecteaza exemplare din flora si fauna subacvatica. 3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la inlaturarea minelor submarine de pe o cale navigabila. (< fr. drague)

ECLUZA s. f. 1. constructie hidrotehnica amplasata pe o cale navigabila, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stavilar. 2. camera metalica etansa, presurizata, la partea superioara a unui cheson, destinata intrarii si iesirii personalului sau materialelor; campana (2). ◊ camera care permite iesirea echipajului dintr-un submarin, sub apa, fara inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanseizare comandata, al unei nave spatiale, destinat iesirii cosmonautilor in spatiul cosmic. (< fr. ecluse)

HIDROARHEOLOGIE s. f. disciplina care studiaza felul de viata si cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor facute prin sapaturi sub apa. (< fr. hydroarcheologie)

HIDROFON s. f. aparat pentru semnalizarea prin sunete sub apa, care transforma oscilatiile acustice in oscilatii electrice. (< fr. hydrophone)

HIDROGAMIE s. f. fertilizare a unei plante pe, sau sub apa. (< fr. hydrogamie)

HIDROLOCATIE s. f. sistem folosit de nave pentru determinarea diferitelor obiecte aflate sub apa cu ajutorul undelor ultrasonore. (< hidro- + locatie /3/)

NAVA s. f. 1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat si echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apa; vapor. 2. aeronava. ♦ ~ cosmica = astronava. 3. partea centrala a unei biserici crestine; naos, nefa. (< fr., it. nave, lat. navis)

SCAFANDRU I. s. m. 1. marinar specializat in lucrari sub apa cu ajutorul scafandrului (II, 1); scafandrier. 2. persoana specializata care, cu ajutorul unui scafandru (II, 2), efectueaza zboruri sau cercetari in spatiul cosmic. II. s. n. 1. costum inchis ermetic care permite coborarea sub apa pentru executarea anumitor lucrari. 2. echipament izolant purtat de cosmonauti. (< fr. scaphandre)

SEA-LINE SI-LAIN/ s. f. canalizare sub apa care permite incarcarea si descarcarea in plina mare sau in rada unui port a produselor petroliere. (< engl. sea-line)

SUBACVATIC, -A adj. care este, se petrece sub apa. (< fr. subaquatique)

SUBMARIN, -A I. adj. care se gaseste, se petrece sub suprafata marii. II. s. n. nava speciala construita pentru a putea naviga sub apa; submersibil. (dupa fr. sous-marin, /II/ engl. submarine)

SUBMERSIBIL, -A I. adj. adaptat pentru a putea pluti sau actiona sub apa. ◊ (despre constructii) care poate fi depasit de apa de la anumite niveluri prestabilite. II. s. n. submarin. (< fr. submersible)

TIMPAN¹ s. n. 1. membrana elastica ce separa urechea interna de conductul auditiv extern. 2. perete de lemn sau de beton armat, partial scufundat sub apa, care impiedica patrunderea corpurilor in aductiune, in camera de echilibru etc. ◊ membrana care separa doua camere intr-un rezervor. 3. instrument muzical de percutie, acrodabil, dintr-un cazan emisferic de arama acoperit cu o membrana de piele pusa in v******e prin lovirea cu doua baghete din lemn. 4. spatiu triunghiular intre cornisele unui fronton, decorat cu sculpturi; suprafata intre orizontala si arcele unei bolti. 5. (tehn.) pinion dintat. (< fr. tympan, it. timpano)

SCAFANDRU², -A, scafandri, -e, s. m. si f. Persoana specializata in lucrari sub apa. – Fr. scaphandre (< gr.).

sovilc interj. – Exprima ideea de schiopatare sau de scufundare. – Var. sobilc, stiobilc, stiopilc, stiulbic, stiuldic. Creatie expresiva, cf. bildibic, hiltic, cobilt, sontic. – Der. sovilcai, vb. (Mold., a schiopata); sovircai, vb. (a sovai, a ezita); sovirnog, adj. (schiop); stiobilcai, vb. (a se balaci); stiuldica, vb. refl. (Trans., a se cufunda); stiulbica, vb. (Trans., a cauta sub apa); stiulbic (var. stiuldic, stirbic, stiulbic), s. n. (Trans., prajina cu care se scot pestii din ascunzatori).

SCAFANDRU¹, scafandre, s. n. Costum special impermeabil, inchis ermetic, cu care se imbraca scafandrii cand coboara sub apa. – Fr. scaphandre (< gr.).

CHESON, chesoane, s. n. 1. Vehicul pentru transportul munitiei, format dintr-o lada de tabla inchisa, impartita in compartimente. 2. Fiecare dintre despartiturile cu pereti metalici care se fac la o nava, cu scopul de a evita patrunderea masiva a apei in caz de avariere. ♦ Lada pentru pastrarea proviziilor sau a efectelor pe bordul unei nave. 3. Constructie sub apa, de forma unei cutii, in care, dupa secarea interiorului, se fac lucrari de fundatie. – Fr. caisson.

FOSFOR (‹ fr. {i}; {s} gr. phosphoros „purtator de lumina”) s. n. Element chimic (P; nr. at. 15, m. at. 30,974). Functioneaza in combinatii in starile de valenta 3 si 5. Se gaseste in natura, mai ales sub forma de fosfati (principalul mineral este apatitul), in organismul animal (oase, nervi, u***a), in guano si in soluri fertile. Prezinta mai multe modificatii alotropice. ◊ F. alb, masa alba, uneori galbuie, moale ca ceara (p. t. 44ºC, p. f. 287ºC), solubil in sulfura de carbon, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, inflamabil, fosforescent; se pastreaza sub apa; lumineaza in intuneric. ◊ F. rosu, modificatie alotropica stabila, netoxica, folosita la fabricarea chibriturilor. F. a fost descoperit de alchimistul H. Brand in 1669.

CALDARE, caldari, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevazut cu o toarta la partea superioara, folosit pentru pastrarea si transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; galeata. ◊ Caldare de abur = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan cu abur. Caldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Continutul unei caldari (1). II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Caldare glaciara = circ glaciar. – Lat. caldaria.

HIDATODA, hidatode, s. f. Formatie epidermica a frunzelor, avand forma si structura diferite, cu functia de a elimina apa sub forma de picaturi. – Din fr. hydatode.

HIDRANT, hidrante (hidranti), s. n. (m.) Dispozitiv la conductele de distributie a apei sub presiune, care permite deschiderea si inchiderea unuia sau a mai multor furtunuri in acelasi timp. – Din fr. hydrante, germ. Hydrant.

HIDRAULIC, -A, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care studiaza legile de echilibru si de miscare ale lichidelor si aplicarea lor in tehnica. 2. Adj. Care apartine hidraulicii (1), referitor la hidraulica. ◊ Presa hidraulica = presa al carei mecanism este alcatuit dintr-un cilindru cu piston actionat de apa sub presiune. – Din fr. hydraulique.

HIDROFOB, -A, hidrofobi, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combina cu apa sub nici o forma; care nu se imbiba de apa, care nu are afinitate pentru apa; hidrofug. 2. S. m. si f. (Med.) Persoana care sufera de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.

HIDROMONITOR, hidromonitoare, s. n. Instalatie pentru saparea pamantului, formata dintr-o conducta metalica prin care se proiecteaza o vana de apa sub presiune. – Din fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor, rus. ghidromonitor.

HIDROPATIE, hidropatii, s. f. Tratament medical care consta in intrebuintarea apei sub forma de bai, dusuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidroterapie. – Din fr. hydropathie.

HIDROTERAPIE, hidroterapii, s. f. Tratament medical care consta in intrebuintarea apei sub forma de bai, dusuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie. – Din fr. hydrotherapie.

NAVA, nave, s. f. 1. Vehicul construit, amenajat si echipat pentru a pluti si a se deplasa pe (si sub) apa, in scopul efectuarii transporturilor de marfuri sau de oameni, executarii unor lucrari tehnice etc., vas. 2. (Adesea urmat de determinari) Aeronava; spec. aeronava pentru zborurile extraterestre. 3. Naos. – Din fr. nave, lat. navis, it. nave.

VEHICUL, vehicule, s. n. Mijloc de transport pe o cale de comunicatie terestra, subterana, aeriana, cosmica, pe (sau sub) apa. – Din fr. vehicule, lat. vehiculum.

PICURIS s. n. (Rar) Cadere a apei sub forma de picaturi; p. ext. loc unde apa unui izvor curge in picaturi. – Picur + suf. -is.

PURJA, purjez, vb. I. Tranz. A curata o instalatie de impuritati sau de reziduuri cu ajutorul unui curent de apa sub presiune. – Din fr. purger.

TRANSPIRA, transpir, vb. I. Intranz. 1. A secreta si a elimina sudoarea prin porii pielii; a asuda, a nadusi. 2. (Despre plante) A elimina apa sub forma de vapori. 3. Fig. (Fam.) A iesi la suprafata, a reiesi, a se afla, a se auzi (o stire secreta, un zvon etc.). – Din fr. transpirer.

SOCLU, socluri, s. n. 1. Suport sau postament (din piatra) care sustine o coloana, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminenta) a unei cladiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixeaza in dulie. ♦ Piesa prin intermediul careia se fixeaza tuburile electronice de sasiul aparatelor in care sunt montate. 3. (Geogr.; in sintagma) Soclu continental = zona a uscatului, afundata cu panta lina sub apele marii, pana la adancimea de 200 de metri. – Din fr. socle.

HIDRANT ~e n. (la conductele de distribuire a apei) Dispozitiv pentru captarea apei sub presiune dintr-o conducta. [Sil. hi-drant] /<fr. hydrante, germ. Hydrant

HIDROMONITOR ~oare n. Instalatie pentru spalat pamantul, constand dintr-o conducta metalica prin care se proiecteaza un jet de apa sub presiune foarte mare. /<fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor

A PURJA ~ez tranz. tehn. (instalatii, conducte) A curata in interior de depuneri si de impuritati (cu ajutorul apei sub presiune). /<fr. purger

A TRANSPIRA transpir intranz. 1) A elimina sudoare; a asuda. 2) (despre plante) A elimina apa sub forma de vapori. 3) fig. (despre idei, planuri, sentimente, secrete) A iesi la suprafata; a deveni cunoscut. [Sil. trans-pi-] /<fr. transpirer

A UNDUI ~ieste 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se misca ca valurile unei ape sub adierea vantului; a ondula. 2. tranz. A face sa se unduiasca. /unda + suf. ~ui

LITORAL s.n. Regiune situata de-a lungul tarmului marii; tarmul marii. // adj. Care apartine tarmului marii. ◊ Zona litorala = a) zona cuprinzand paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental); b) (biol.) zona care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. [Pl. -luri, -le. / < fr. littoral, it. littorale < lat. litus – tarm].

SPRINKLER s.n. Extinctor automat in legatura cu un rezervor de apa sub presiune, care, in caz de incendiu, declanseaza o stropire abundenta. [< engl., fr. sprinkler].

subOCEANIC, -A adj. Situat sub apele oceanice. [Pron. -ce-a-. / cf. it. suboceanico].

SOCLU s.n. 1. Postament, picior de sustinere, suport pentru o coloana, o statuie etc. ♦ Suport continental = zona a uscatului afundata cu panta lina sub apele marii pana la adancimea de circa 200 m. 2. Partea metalica a unui bec electric, care se fixeaza in dulie. 3. Partea de jos a unei cladiri, a unui grilaj etc. [< fr. socle, cf. it. zoccolo].

TRANSPIRA vb. I. intr. 1. A elimina sudoare prin porii pielii; a asuda, a nadusi. 2. (Despre plante) A elimina apa sub forma de vapori. 3. (Fig.) A iesi la suprafata, a reiesi, a emana. ♦ A se auzi, a se afla. [P.i. transpir. / < fr. transpirer, cf. lat. trans – dincolo, spirare – a exala].

FOTOFAZA s. f. stadiu de lumina al fotosintezei in care are loc desfacerea moleculei de apa sub actiunea energiei luminoase absorbite, fixate si transformate de pigmentii clorofilei. (< fr. photophase)

HIDROMONITOR s. n. dispozitiv component al unei instalatii de excavat pamant, dintr-o conducta metalica prin care se proiecteaza un jet de apa sub presiune. (< fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor)

JACUZZI s. n. inv. mic bazin de jeturi de apa sub presiune, care creeaza vartejuri relaxante. (< fr. jacuzzi)

LITORAL, -A I. s. n. regiune situata de-a lungul tarmului marii. II. adj. care apartine tarmului marii. ◊ zona ~a = a) paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine; b) totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. ◊ (despre plante) care creste pe tarmul marilor sau lacurilor. (< fr. littoral, lat. littoralis)

SOCLU s. n. 1. partea de jos a unei cladiri, a unui grilaj etc. 2. suport, postament care sustine o coloana, o statuie etc. ◊ soclu continental = zona a uscatului afundata cu panta lina sub apele marii pana la adancimea de circa 200 m. 3. partea metalica a unui bec electric, care se fixeaza in dulie. (< fr. socle)

SPRINKLER s. n. extinctor automat in legatura cu un rezervor de apa sub presiune, care, in caz de incendiu, declanseaza o stropire abundenta. (< fr., engl. sprinkler)

subOCEANIC, -A adj. situat sub apele oceanice. (< engl. suboceanic)

TRANSPIRA vb. intr. 1. a elimina sudoare prin porii pielii; a asuda. ◊ a se forma picaturi de apa la suprafata unui element de constructie. 2. (despre plante) a elimina apa sub forma de vapori. 3. (fig.) a iesi la suprafata, a reiesi, a emana. ◊ a se auzi. (< fr. transpirer)

VEHICUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fara autopropulsie, terestru, subteran, in aer sau pe (sub) apa. 2. orice serveste a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substantelor active care intra in componenta medicamentelor. 3. dispozitiv optic care da imaginea dreapta in lunetele terestre. (< fr. vehicule, lat. vehiculum)

BORCHIS s. n. Nisipuri fine, cu continut de particule prafoase si argiloase in stare afinata si saturate cu apa sub presiune care, la deschiderea lor prin lucrari miniere sau sapaturi in gropi de fundatie, devin o masa fluida viscoasa, ce navaleste in lucrarea respectiva.

ASPERSOR, aspersoare, s. n. aparat cu ajutorul caruia se imprastie apa, sub forma de picaturi imitand ploaia, asupra unei culturi agricole. – Dupa fr. aspersoir.

CALDARE, caldari, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de arama, in care se pastreaza sau se fierbe apa. ◊ Caldare de aburi = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan de aburi. Caldare de rachiu = cazan de distilat rachiul. 2. Galeata. II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, pricinuita de eroziunea in vartejuri la baza unei cascade; cazan. – Lat. caldaria.

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

BRAS s. n. Stil de inot, in care inotatorul, in pozitie ventrala, executa simultan cu mainile si cu picioarele miscari largi, simetrice, sub nivelul apei. – Din fr. brasse.

INCALZIRE, incalziri, s. f. 1. Actiunea de a (se) incalzi si rezultatul ei. ◊ Incalzire centrala = sistem de ridicare a temperaturii aerului dintr-o cladire prin folosirea unei surse unice producatoare de caldura, care difuzeaza, sub presiune, apa calda sau aer incalzit in radiatoare special amenajate. ♦ Ansamblu al procedeelor de incalzire. 2. Complex de exercitii fizice efectuate inaintea unui antrenament, a unei competitii etc. pentru adaptarea organismului la potential maxim. – V. incalzi.

MAL, maluri, s. n. Pamant (argilos) cu granulatie fina acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile; pamant noroios format sub actiunea apei; namol. – Cf. ucr. mul.

subMARIN, -A, submarini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se gaseste sau se produce sub suprafata marii sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafata marii sau oceanului. 2. S. n. Nava de lupta sau de cercetare care poate naviga atat la suprafata cat si sub suprafata unei ape; submersibil (2). – sub¹- + marin (dupa fr. sous-marin).

FADING, fadinguri, s. n. 1. Variatie (slabire sau accentuare) in timp a sunetelor unui aparat de radioreceptie, provocata de schimbarile conditiilor de propagare a undelor prin atmosfera si stratosfera. 2. Modificare a culorii unei tesaturi sub actiunea apei, a luminii etc. [Pr.: feding] – Din engl., fr. fading.

COROZIUNE, coroziuni, s. f. Proces chimic sau electrochimic de degradare, exercitat la suprafata corpurilor de oxigenul din aerul umed sau de diverse substante chimice. ♦ Proces de eroziune a unor roci sub actiunea apelor, a vantului etc. [Pr. -zi-u-] – Din fr. corrosion.

MANCATURA, mancaturi, s. f. 1. Eroziune a solului (mai ales sub actiunea apei). 2. (Reg.) Urma lasata de anumite boli care degradeaza tesuturile organismului. – Manca + suf. -atura.

NEPTUNIC, -A, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub actiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.

ELUVIONARE, eluvionari, s. f. 1. Actiunea de formare e eluviilor. 2. Spalare spre adancime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub actiunea apei de precipitatii infiltrate in sol. [Pr.: -vi-o] – Dupa fr. eluvionnement.

TUNEL, tuneluri, s. n. Galerie subterana care traverseaza un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apa etc., servind drept cale de comunicatie. [Pl. si: tunele] – Din fr. tunnel.

DELUVIU, deluvii, s. n. Material sedimentar provenit din alterarea si dezagregarea rocilor, aliat in curs de scurgere sub influenta apelor de siroire pe pantele diferitilor versanti. – Din lat. diluvium.

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

COSCOV, -A, coscovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereti) Coscovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales in malurile apelor, pe sub radacini, unde se ascund si unde traiesc pestii si racii. 3. S. f. Namol vegetal amestecat cu bucati de radacini de stuf si papura, care formeaza uneori mici insule plutitoare la suprafata apelor; cocioc. – Cf. rus. kockovatyj „cu ridicaturi, deluros, bolovanos”.

COTLON, cotloane, s. n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzatoare, ascunzis. ♦ (Reg.) Scobitura in malul unui rau, sub nivelul apei. 2. Constructie de zid, suport solid de fier sau injghebare simpla de pietre, in care se face foc si pe care se asaza cazanul la fiert. 3. Firida facuta in zid, sub cuptorul vetrei taranesti. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trandavi. ♦ (Rar) Adancitura facuta in zid; firida, ocnita. – Din magh. katlan.

ALUNECARE ~ari f. 1) v. A ALUNECA. 2): ~ de teren deplasare a terenului aflat in panta sub actiunea apelor in special dupa ploi indelungate. /v. a aluneca

COTLON ~oane n. 1) Cuptor taranesc de vara. 2) Adancitura, special facuta in peretii caselor taranesti, care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; cotruta. 3) Loc dosit; ascunzis. 4) Gaura in malul unui rau sub nivelul apei. 5) Scobitura orizontala sapata de oameni intr-un mal de lut. /<ung. katlan

EROZIUNE ~i f. Proces de roadere a solului sub actiunea apei si a agentilor atmosferici. [G.-D. eroziunii] /<fr. erosion, lat. erosio, ~onis

HIDROLIZA ~e f. chim. Reactie de descompunere a unor substante sub actiunea apei. /<fr. hydrolyse

SIFON ~oane f. 1) Tub in forma de U, folosit pentru trecerea unui lichid de la un nivel superior la un nivel inferior. 2) Butelie in care se pastreaza sub presiune apa gazoasa. 3) Piesa montata pe o conducta de canalizare pentru a impiedica iesirea gazelor din canal in incapere. 4) aparat pentru spalarea si dezinfectarea unor cavitati ale corpului (nas, gura etc.). 5) Organ de locomotie in forma de tub la unele moluste marine. /<fr. siphon, lat. sipho, ~onis, germ. Siphon

A SE TARCA pers.3 se ~cheaza intranz. rar A-si pierde culoarea initiala (sub actiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spalaci; a se sterge. /Din tarcat

ASPERSIUNE s.f. Stropire cu apa a corpului. ♦ Stropire a unei culturi cu apa aruncata sub forma de picaturi imitand ploaia; aspersie; etalier, dispersor. [Cf. fr. aspersion].

DEGHIPSARE s.f. Procesul de dizolvare a ghipsului din roci sub actiunea apei. [Var. degipsare, et. incerta].

DUKER s.n. Conducta de forma unui sifon inversat, care asigura trecerea apelor pe sub sosele, canale etc. [< germ. Duker].

TUNEL s.n. 1. Galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (Fig.) Efect de tunel = trecerea unei particule printr-o bariera de potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ Tunel aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (Anat.) Spatiu prin care trec anumite formatiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr., engl. tunnel].

coscova, coscove (coscoave), s.f. (reg.) 1. loc gol, mai ales in malurile apelor, pe sub radacini, unde se ascund si traiesc pestii si racii; borta. 2. loc gol pe sub coaja copacilor, pe sub piele; cojitura, basicatura, umflatura, bulbucatura, copartan. 3. (la pl.) umflaturi sau ridicaturi mici de pamant. 4. (la pl.) namol vegetal amestecat cu rizomi de stuf si papura in descompunere; coscana. 5. baba garbovita.

DIAGENEZA s.f. Totalitatea transformarilor suferite de rocile sedimentare dupa depunerea lor sub actiunea apelor in circulatie. [< fr. diagenese].

DEGIPSARE s. f. 1. dizolvare a ghipsului din roci sub actiunea apei. 2. inlaturare a bandajului gipsat. (< de¹- + gips)

DIAGENEZA s. f. totalitatea transformarilor suferite de rocile sedimentare dupa depunerea lor sub actiunea apelor in circulatie. (< fr. diagenese)

DUCKER s. n. conducta de forma unui sifon inversat, care asigura trecerea apelor pe sub sosele, canale etc. (< germ. Ducker)

REOMORFOZA s. f. (biol.) morfoza sub influenta apelor curgatoare. (< fr. rheomorphose)

TUNEL s. n. 1. galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (fig.) efect de ~ = trecerea unei particule printr-o bariera cu potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ ~ aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (anat.) spatiu prin care trec anumite formatiuni. (< fr. tunnel, germ. Tunnel)

ASPERSIUNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu apa aruncata sub forma de picaturi imitand ploaia; ploaie artificiala. – Fr. aspersion (lat. lit. aspersio, -onis).

IN (lat. linum) s. m., s. n. 1. S. m. Planta anuala din familia linaceelor, cu tulpina subtire, fibroasa, frunze mici, inguste si flori albastre sau albe (Linum usitatissimum); in regiunile temperate sunt cunoscute c. 200 de specii. Din tulpini se extrag fibre textile, iar din seminte ulei, folosit in industria lacurilor, linoleumului etc. Semintele contin o toxina, linamarina, care, dupa presare (in vederea obtinerii uleiului), in prezenta apei si sub influenta unei enzime, se descompune in acid cianhidric, acetona si glucoza; simptomele intoxicatiei sunt cele provocate de acidul cianhidric. 2. S. n. Fir obtinut prin prelucrarea inului (1). ♦ Panza facuta din aceste fire.

SNORKELING (‹ engl.) s. n. Practicarea inotului la suprafata sau imediat sub suprafata apei echipat cu o masca transparenta si un tub scurt pentru respiratie (numit in engleza snorkel). Se practica in ape linistite, fara valuri mari (d. ex. in lagune si in zone cu recife de coral), indeosebi in scopul observarii animalelor marine.

SAPONIFICARE (‹ fr., it.) s. f. Reactie de descompunere a grasimilor sub actiunea apei, cu formare de glicerina si sapunuri. ♦ Descompunere prin hidroliza a esterilor cu formare de acizi si de alcooli.

RADINA, radine, s. f. (Reg.) 1. Amestec de radacini si de crengi de copaci care atarna de pe mal in apa sau plutesc pe apa. 2. Loc de sub mal, scobit, unde se aduna pestii. 3. Retea cu ochiuri mari care se monteaza la setcile de prins peste. – Din scr., rus. redina.

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub in forma de U rasturnat folosit pentru a face ca un lichid sa treaca de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care impiedica scurgerea libera a lichidului. 2. Dispozitiv in forma de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalatie sanitara si o conducta de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apa, trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie etansa de sticla, de material plastic etc., cu peretii grosi, folosita pentru pastrarea si debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apa gazoasa obtinuta prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. aparat pentru spalarea si dezinfectarea anumitor cavitati ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomotie sau de circulatie in forma de palnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

STARNITOR, -OARE, starnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care starneste (ceva). 2. S. f. Prajina cu care se bate apa sau cu care se rascoleste pe sub pietrele din apa pentru a speria pestele si a-l goni spre plase. – Starni + suf. -tor.

SUFUZIUNE, sufuziuni, s. f. 1. Raspandire sub piele a unei umori. ♦ Sufuziune sangvina = hemoragie de proportii reduse care are loc intre straturile componente ale unui organ sau ale unui tesut. 2. (Geol.) Proces de spalare si de transportare a particulelor fine din rocile afanate sub actiunea circualtiei apelor subterane. [Var.: sufoziune s. f.] – Din fr. suffusion.

PRECIPITATIE ~i f. chim. v. A SE PRECIPITA. ◊ ~i atmosferice produse ale condensarii vaporilor de apa din atmosfera (sub forma de ploaie, grindina, ninsoare, bruma etc.) care cad pe suprafata pamantului. /<fr. precipitation, lat. praecipitatio, ~onis

HIDRANT s.n. Dispozitiv de inchidere si de deschidere a apei din conducte sub presiune, la care se pot adapta unul sau mai multe furtunuri. [Pl. -nte, -nturi, (s.m.) -nti. / < germ. Hydrant].

INJECTOR s.n. Dispozitiv pentru pomparea sub presiune a apei in cazanul unei masini cu vapori sau pentru introducerea si pulverizarea combustibilului in camera de ardere a unui motor etc. [< fr. injecteur].

HIDRANT s. n. dispozitiv de inchidere-deschidere a apei din conducte, sub presiune, la care se pot racorda unul sau mai multe furtunuri. (< fr. hydrante, germ. Hydrant)

MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.

STEAZA, steze, s. f. (Reg.) 1. Piua de batut postav; p. ext. cladire in care se afla instalata aceasta piua. 2. Instalatie rudimentara, formata dintr-o impletitura de nuiele, amenajata sub o cadere de apa, in care se dau la piua scoartele, panura si alte tesaturi. – Et. nec.

COROZIUNE ~i f. 1) Proces de distrugere a suprafetei obiectelor de metal sub influenta diferitor factori naturali sau artificiali. 2) Eroziune a rocilor sub actiunea chimica a apei. [Art. coroziunea; G.-D. coroziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. corrosion

ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk

CHIUVETA s.f. 1. Vas de faianta, de metal etc. (cu o gaura de scurgere) care se fixeaza in perete sub un robinet de apa. 2. V. cuveta. [Pron. chiu-ve-. / < fr. cuvette].

HELIOTERMIE s.f. Incalzire a apei unor lacuri sarate, sub actiunea razelor solare, mai mult decat regiunile invecinate. [< fr. heliothermie].

PURJA vb. I. tr. (Tehn.) A curata o instalatie de impuritatile depuse de un fluid care a circulat prin ea. ◊ A purja balastul = a goli balastul de apa prin introducerea aerului sub presiune, la submarine. [< fr. purger].

BENZIL s.n. substanta aromatica, foarte solubila in benzen, insolubila in apa, care se prezinta sub forma de prisme triunghiulare de culoare galbena. [< fr. benzile].

fundoaie s.f. (reg.) 1. loc dosit prin munti; infundatura. 2. partea de jos a casei. 3. piatra de sub crucea morii de apa.

FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].

steaza¹, steze, s.f. (reg.) 1. piua de batut postav. 2. cladire in care se afla instalata aceasta piua. 3. instalatie rudimentara formata dintr-o impletitura circulara de nuiele, amenajata sub o cadere de apa, in care se dau la piua scoartele, panura si alte tesaturi groase. 4. cadere de apa. 5. stavila la moara.

CHIUVETA s. f. vas de faianta, de metal etc. care se fixeaza in perete sub un robinet de apa. (< fr. cuvette)

FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)

HELIOTERMIE s. f. incalzire a apei unor lacuri sarate, sub actiunea razelor solare, mai mult decat regiunile invecinate. (< fr. heliothermie)

PURJA vb. tr. (tehn.) a curata o instalatie de impuritatile depuse de un fluid care a circulat prin ea. ♦ a ~ balastul = a goli balastul de apa prin introducerea aerului sub presiune, la submarine. (< fr. purger)

subTRAVERSARE s. f. 1. actiunea de a substraversa. 2. constructie hidrotehnica ce asigura trecerea unui curs de apa, canal, conducta pe sub un dig, cale de comunicatie etc. 3. (mar.) incolacire a traversei ancorei de catre lantul acesteia. (< subtraversa)

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** Diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formatie de stanci submarine, cladite de organisme (corali, alge etc.) care traiesc sub forma de colonii in apele marilor calde si care secreteaza carbonat de calciu. [Pl. si: recifuri] – Din fr. recif.

PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).

DEBUSEU, debuseuri, s. n. 1. Piata pe care producatorii isi pot desface produsele usor si in mari cantitati. 2. (In sintagma) Debuseul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod, astfel incat, de la nivelul apei pana la partea de jos a podului, sa ramana un anumit spatiu liber de siguranta. [Pl. si: debusee] – Din fr. debouche.

ASPERSIUNE f. Stropire a unei culturi agricole cu apa (sau cu alt lichid) sub forma de ploaie artificiala. [G.-D. aspersiunii; Sil. -si-u-] /<fr. aspersion, lat. aspersio, ~onis

DEBUSEU ~ri n. 1) Mijloc eficace de a asigura larga desfacere a marfurilor. 2) Regiune care serveste ca piata de desfacere usoara si pe scara larga a marfurilor. 3): ~ul podului debit maxim de apa care poate trece pe sub un pod nepunandu-l in pericol. /<fr. debouche

FEDING ~uri n. tehn. 1) Variatie in timp a intensitatii undelor radiofonice datorita schimbarii conditiilor de propagare a acestora. 2) Modificare a culorii unei tesaturi sub influenta unor factori externi (apa, lumina etc.). /<engl., fr. fading

A FIERBE fierb intranz. 1) (despre lichide) A se agita sub actiunea caldurii; a clocoti. apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi in proces de trecere la starea comestibila sub actiunea temperaturii inalte. 3) (despre substante lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) fig. (despre persoane) A fi cuprins de agitatie; a se agita. 5) (despre spatii) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a rasuna. Valea fierbe. [Sil. fier-be] /<lat. fervere

PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

VIRGA s.n. Picaturi de apa care cad din nori sub forma unor fasii, evaporandu-se pana la pamant. [< fr., lat. virga].

DEBUSEU s.n. 1. Regiune, tara (straina) care serveste ca piata de desfacere a produselor. 2. Debuseul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod. [Pl. -uri. / < fr. debouche].

GUTATIE s.f. (Bot.) Eliminare a apei din plante prin frunze sub forma de picaturi in timpul noptii. [< fr. guttation, cf. lat. gutta – picatura].

HIDROLOGIE s.f. Ramura a geografiei fizice care studiaza proprietatile apelor din natura, legile generale sub actiunea carora se petrec procesele hidrologice si influenta reciproca dintre hidrosfera, atmosfera, litosfera si biosfera. [Gen. -iei. / < fr. hydrologie, cf. gr. hydor – apa, logos – studiu].

sestina, sestine, s.f. (reg.) 1. ses, campie, zapodie, pusta; tapsan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (in forma: sastina) podina, platforma plutitoare pe care se instaleaza moara de apa. 5. lemn incovoiat si lataret sub roata joagarelui.

ASPERSIUNE s. f. 1. stropire cu apa a corpului. 2. metoda de udare cu apa a unei culturi, aruncata sub forma de picaturi imitand ploaia. (< fr. aspersion, lat. aspersio)

CRIPTODEPRESIUNE s. f. depresiune in interiorul continentului, cu fundul sub nivelul oceanului, umpluta de apele unui lac adanc. (< fr. cryptodepression)

GUTATIE s. f. eliminare a apei din plante, prin frunze, sub forma de picaturi, in timpul noptii. (< fr. guttation)

TRANSPIRATIE s. f. 1. faptul de a transpira. ◊ naduseala, sudoare; exsudatie. 2. eliminare de vapori de apa de catre plante. 3. iesirea sub forma de vapori a apei din sol. (< fr. transpiration)

DABIJA, Nicolae (n. 1948, Cainarii Vechi, Soroca), poet roman. Evocare patetica si oraculara a reperelor identitatii spirituale nationale si a momentului actual al renasterii basarabene. Lirism interiorizat al experientelor formative originare („Ochiul al treilea“, „apa neinceputa“, „Zugravul anonim“, „Aripa sub camasa“). O „Antologie a poeziei vechi moldovenesti“.

INFILTRATIE, infiltratii, s. f. 1. Infiltrare. ♦ Patrundere a apei in roci sau in pamant sub influenta gravitatiei, a fortelor capilare, a presiunii hidrostatice, prin pori, gauri, crapaturi etc. ♦ Patrundere intr-un mediu al unui fluid. ♦ Cantitate de apa provenita din precipitatiile atmosferice care patrunde in pamant. 2. Patrundere si localizare a unui agent vatamator intr-o celula, intr-un tesut sau intr-un organ; boala provocata de acest agent. [Var.: infiltratiune, infiltratie s. f.] – Din fr. infiltration.

VALE, vai, s. f. 1. Depresiune, adancitura de teren alungita, strabatuta (permanent sau vremelnic) de o apa curgatoare; regiune de ses situata sub nivelul tinuturilor din jur (si udata de o apa curgatoare). ◊ (In limbajul biblic) Valea plangerii (sau a lacrimilor) = pamantul (considerat ca loc al suferintelor si al durerii). ◊ Loc. adj. si adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmeaza, in continuare. ◊ Loc. adv. la vale = la coboras; in jos; in josul apei. De vale = la capatul coborasului, acolo unde incepe valea; mai departe (in sensul coborarii). ◊ Expr. (Fam.) A-si lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleaca! plecati (imediat)! 2. (Reg.) apa curgatoare; albia unei ape curgatoare. – Lat. vallis.

SALICILINA f. substanta medicamentoasa exstrasa din scoarta unor specii de salcie sau obtinuta pe cale sintetica, care se prezinta sub forma de cristale, solubile in apa, cu insusiri antifebrile. /<germ. salizin

PRECIPITATIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦ Precipitatii atmosferice = produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. [Gen. -iei, var. precipitatiune s.f. / cf. fr. precipitation].

DESULFATARE s. f. proces de reducere a sulfatilor solubili, sub actiunea unei microflore speciale din apele adanci si din unele ape minerale. (< de¹- + sulfatare)

FENILALANINA s. f. aminoacid aromatic, sub forma de cristale solubile in apa, in proteinele vegetale. (< fr. phenylalanine)

PRECIPITATIE s. f. 1. trecere in stare de precipitat a unei substante; precipitare. 2. produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. 3. graba mare, zor. (< fr. precipitation, lat. praecipitation)

CODRU-MOMA, masiv muntos impadurit in V M-tilor Apuseni, intre Crisu Alb si Crisu Negru. Alt. max. 1.112 m (vf. Plesu), in E lui apar calcare cu numeroase fenomene carstice, in V sisturi cristaline si riolite, iar in S roci vulcanice. Expl. de marmura si calcare ornamentale (Vascau si Moneasa). Ape minerale termale (Moneasa). Cunoscut si sub denumirea de M-tii Codrului.

SALADO, Rio ~, denumirea mai multor cursuri de apa din Argentina. Mai importante: 1. Rau in N Argentinei, afl. dr. al fl. Parana, in aval de Santa Fe; 1.802 km. Izv. din Anzii Centrali si strabate Gran Chaco. In cursul superior poarta denumirea de Rio del Juramento. 2. Rau in partea centrala a Argentinei, afl. stg. al fl. Rio Colorado in pampas (la ape mari); 1.368 km. Izv. din Anzi sub numele de Rio Desaguadero, iar in cursul inferior se numeste Rio Chadileo. La ape mici (mai-sept.) se pierde in pampas, transformandu-se intr-un sistem de lacuri sarate si mlastini.

ABIENTIN s. n. substanta rasinoasa extrasa din lemnul de brad, care se prezinta sub forma de cristale incolore, solubile in apa si in alcool. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. abientin.

abietin s. n. substanta rasinoasa extrasa din lemnul de brad, sub forma de cristale incolore, solubile in apa si alcool. (< fr. abietin)

WOLFRAMIC, -A, wolframici, -ce, adj. De wolfram, al wolframului. ◊ Acid wolframic = acid derivat din wolfram, existent sub forma de pulbere galbena insolubila in apa, preparat din solutii de wolframati cu acizi. – Wolfram + suf. -ic.

PIPERAZINA, piperazine, s. f. substanta care se prezinta sub forma de cristale incolore, solubile in apa, utilizata in medicina la tratamentul gutei, impotriva nisipului din u***a etc. – Din fr. piperazine, germ. Piperazin.

SUFAN, sufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari grosi si lungi, ascutiti la un capat cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu scape pestele pe sub el. – Et. nec.

STREPTOMICINA, streptomicine, s. f. substanta antibiotica sub forma de pulbere alba, solubila in apa, extrasa dintr-o specie de mucegai, folosita in tratamentul unor boli (infectioase). – Din fr. streptomycine.

subLIMAT, sublimati, s. m. Corp solid obtinut prin sublimarea unei substante si prin readucerea vaporilor ei in stare solida. ◊ sublimat corosiv = clorura de mercur care se prezinta sub forma de pulbere alba, solubila in apa, utilizata ca dezinfectant extern. – Din fr. sublime.

ABIENTIN n. substanta extrasa din abietinee, care se prezinta sub forma de cristale incolore, solubile in apa si alcool. [Sil. -bi-en-] /<fr. abientin

IOD¹ n. Metaloid, de culoare neagra-violeta, extras din apa de mare si intrebuintat in medicina, sub forma de solutie, ca dezinfectant. [Monosilabic] /<fr. iod

PIPERAZINA s.f. Amina care se prezinta sub forma de cristale incolore, solubile in apa, folosita ca dizolvant al nisipului din u***a, la tratamentul gutei etc. [< fr. piperazine, germ. Piperazin].

ABIETIN s.n. substanta rasinoasa extrasa din lemnul de brad, care se prezinta sub forma de cristale incolore, solubile in apa si alcool. [Pron. -bi-e-. / < fr. abietin].

PIPERAZINA s. f. amina, sub forma de cristale incolore, solubile in apa, folosita la tratamentul gutei. (< fr. piperazine)

SUFANA, sufane, s. f. Par gros si lung, ascutit la un capat, cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu scape pestele pe sub el.

CERITHIUM (cuv. lat.) subst. Gasteropod sifonostom, cu cochilia in spirala, turiculata si si cu ornamentii constind in striatii, coaste si noduri. apare in Triasic, iar in Sarmatian formeaza importante fosile si actuale, care traiesc in apele salmastre sau in estuare, sint grupate sub numele generic de Potamides. C. poate atinge 50 cm.

CALOMEL s. n. Clorura de mercur sub forma unui praf alb, insolubil in apa, cu intrebuintari in medicina. – Fr. calomel (< gr.).

CIANURI (‹ fr.) s. f. pl. Saruri ale acidului cianhidric. ♦ Cianura de potasiu = sare care se prezinta sub forma de cristale cubice, incolora, solubila in apa; foarte toxica. Cianura de sodiu = sare care se prezinta sub forma de cristale incolore, solubila in apa; foarte toxica; utilizata la extragerea metalelor pretioase din minereuri, ca insecticid si dezinfectant.

IODURI (‹ fr.) s. f. pl. (Chim.) 1. Saruri ale acidului iodhidric. ◊ Iodura de potasiu = sare de potasiu a acidului iodhidric. Se prezinta sub forma de cristale incolore, solubile in apa si in alcool. Este intrebuintata in medicina, in fotografie etc. ◊ Iodura de sodiu = sare de sodiu a acidului iodhidric. Se prezinta sub forma de cristale incolore, cubice; este solubila in apa si alcool; se foloseste in medicina. 2. Denumire pentru unii derivati organici iodurati (i. de metil etc.) care nu sunt de fapt saruri ale acidului iodhidric.

CALOMEL s. n. Clorura de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile in apa, fara gust, fara miros, avand actiune purgativa si vermifuga; clorura mercuroasa. – Din fr. calomel.

GHEIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apa fierbinte si de vapori, de origine vulcanica, care arunca apa, la intervale egale, pana la mare inaltime, sub forma unei coloane (2). – Din fr., engl. geyser.

INJECTOR, injectoare, s. n. 1. aparat care serveste la injectarea combustibilului lichid sau pulverulent in camera de ardere a unui motor cu ardere interna sau care, la instalatiile cu focar, serveste la amestecarea combustibilului cu aerul carburant si la suflarea acestui amestec in focar. 2. aparat care serveste la alimentarea cu apa a cazanelor de abur in care apa este antrenata de un curent de abur sub presiune; dispozitiv folosit la unele turbine hidraulice. – Din fr. injecteur.

IMPROSCA, improsc, vb. I. Tranz. 1. A imprastia apa sau noroi stropind in toate partile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apa, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A imprastia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafata unui obiect. 2. A arunca intruna, a zvarli fara incetare in toate partile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. praskam, scr. prskati.

FTALIC, -A, ftalici, -ce, adj. (In sintagma) Acid ftalic = acid organic care se prezinta sub forma de cristale albe, putin solubile in apa si alcool, insolubile in cloroform, intrebuintat in industria maselor plastice. ♦ Care contine acid ftalic. Anhidrida ftalica. – Din fr. phtalique.

SULFAT, sulfati, s. m. Sare a acidului sulfuric cu un metal sau cu un radical. ◊ Sulfat de cupru = sare de cupru a acidului sulfuric, de culoare albastra, cristalizata, solubila in apa, intrebuintata in industrie si in agricultura pentru combaterea parazitilor; piatra-vanata. Sulfat de magneziu = sare de magneziu a acidului sulfuric, sub forma de praf alb, cristalizat, solubil in apa, care se intrebuinteaza in industrie si in medicina (ca purgativ); sare-amara. Sulfat feros = sare de fier a acidului sulfuric, de culoare verde deschisa, cristalizata, solubila in apa, care se intrebuinteaza in industrie la fabricarea cernelii de scris etc.; calaican. Sulfat de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfuric, intrebuintata in medicina ca purgativ. Sulfat de aluminiu si de potasiu = sare dubla de aluminiu si de potasiu a acidului sulfuric, de culoare alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust astringent, care se foloseste in industrie, in medicina etc.; alaun, piatra-acra. – Din fr. sulfate.

NOVOCAINA ~e f. Preparat sintetic sub forma de cristale incolore, inodore, solubile in apa si in alcool, intrebuintat in medicina (ca anestezic). [Sil. -ca-i-] /<fr. novocaine

A SFARAI pers. 3 sfaraie intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu si ascutit (cauzat de o miscare); a face „sfar”. Fusul sfaraie. ◊ Fuge de-i sfaraie calcaiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific usor in timpul arderii; a sasai. 3) (despre alimente puse la prajit) A produce un zgomot suierator caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate in aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu ingust) A produce un zgomot suierator, inabusit; a fasai. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte si ascutite, caracteristice speciei; a face „sfarr-sfarr”; a tarai. /sfar + suf. ~ai

CLORAMINA s.f. substanta netoxica, care se prezinta sub forma de pudra alba cristalina, solubila in apa, folosita ca bactericid, oxidant si dezodorizant. [< fr. chloramine].

RESURGENTA s.f. (Geol.) Reaparitie la suprafata sub forma de izvor a unei panze de ape subterane; (pop.) izbuc. [< fr. resurgence, cf. lat. resurgere – a renaste].

sufan, sufane, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari grosi si lungi, ascutiti la un capat, cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu se scape pestele pe sub el. 2. (in forma: sifan) prajina folosita de pescari pentru a conduce luntrea.

METILAMINA s. f. amina primara, sub forma de substanta gazoasa, incolora, solubila in apa si alcool. (< fr. methylamine)

RESURGENTA s. f. reaparitie la suprafata, sub forma de izvor, a unei panze de ape subterane. (< fr. resurgence)

BICROMATI (‹ fr. {i}) s. m. pl. Saruri ale acidului bicromic. ♦ Bicromat de potasiu = sare de potasiu a acidului bicromic intrebuintata ca agent oxidant in chimie, in metalurgie, in ind. sticlei, in gravura, tabacarie etc. ♦ Bicromat de sodiu = sare de sodiu a acidului bicromic; se prezinta sub forma de cristale rosii-postocalii, solubile in apa. Inlocuieste bicromatul de potasiu, fiind mai ieftin decit acesta.

HIDROCICLON, hidrocicloane, s. n. aparat de sortare si de concentrare a materialelor granulare, in care separarea granulelor se face sub actiunea fortei centrifuge, exercitata de un curent de apa. – Din fr. hydrocyclone.

ZapaDA, zapezi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica solida, sub forma de fulgi albi, alcatuiti din cristale de apa inghetata; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, cand temperatura solului este sub 0° C; omat, nea, ninsoare. 2. (Chim.; in sintagma) Zapada carbonica = bioxid de carbon in stare solida. – Cf. sl. zapadati „a cadea”.

CLOROFILIANA, clorofiliene, adj. (In sintagma) Asimilatie clorofiliana = proces fiziologic de asimilatie a substantelor nutritive, care se produce in frunzele plantelor verzi, in prezenta clorofilei si sub influenta luminii solare, si care consta din combinarea apei, venita din pamant prin radacini, cu bioxidul de carbon din aer; fotosinteza. [Pr.: -li-a-] – Din fr. chlorophyllien.

ASIMILATIE, asimilatii, s. f. 1. (Fiziol.) Faza a metabolismului in care materiile nutritive introduse in organism sunt transformate In substante proprii acestuia. 2. (In sintagma) Asimilatie clorofiliana = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizeaza (cu ajutorul luminii absorbite de clorofila) substantele organice din bioxidul de carbon si din apa si elibereaza oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influenta altuia, aflat in apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.

PRECIPITATIE, precipitatii, s. f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apa condensati care cad din atmosfera pe suprafata pamantului sub forma de ploaie, ceata, bruma, zapada, grindina etc. [Var.: precipitatiune s. f.] – Din fr. precipitation, lat. precipitatio, -onis.

ODICOLON ~uri n. pop. Produs cosmetic sub forma de solutie din esente aromate, alcool si apa; apa de colonie. /<fr. eau de Cologne

HIDROCICLON s.n. (Tehn.) Dispozitiv de sortare a materialelor granulare asemanator cu un ciclon, in care separarea granulelor se face sub actiunea fortei centrifuge, exercitata de un curent de apa. [< fr. hydrocyclone].

GRANULA vb. tr. 1. a transforma in granule un material dur sau pulverulent. ◊ a presa nutreturi combinate in prezenta aburului, apei sau a melasei, in vederea obtinerii unui produs sub forma de granule. 2. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent in bucati sferoidale sau cilindrice. (< fr. granuler)

HIDROCICLON s. n. dispozitiv de sortare a materialelor granulare, asemanator cu un ciclon, in care separarea granulelor se face sub actiunea fortei centrifuge, exercitata de un curent de apa. (< fr. hydrocyclone)

HIDROGEN s. n. gaz incolor, inodor, insipid si inflamabil, care impreuna cu oxigenul intra in compozitia apei. ♦ ~ greu = deuteriu; ~ sulfurat = combinatie a sulfului cu hidrogenul, sub forma de gaz incolor, rau mirositor, toxic; acid sulfhidric. (< fr. hydrogene)

PANTOPON s. n. substanta extrasa din opiu sub forma de pulbere bruna cu gust amar, solubila in apa, cu actiune analgezica similara opiului. – Din fr. pantopon.

NEOSALVARSAN s. n. Produs farmaceutic care se prezinta sub forma de pulbere de culoare galben-deschis solubila in apa, folosit in tratamentul s*********i. [Pr.: ne-o-]. – Din germ. Neosalvarsan.

CALA¹ ~e f. 1) Incapere sub puntea unei nave, rezervata pentru incarcaturi. 2) Platforma inclinata spre apa unde se construiesc sau se repara nave. ~ de constructie. ~ plutitoare. /<fr. cale

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

CISTERNA s.f. 1. Recipient montat pe un cadru cu roti, destinat transportului unor lichide. ♦ Vagon de cale ferata inzestrat cu un asemenea recipient. 2. Rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei provenite din ploi sau din zapezi. 3. (Anat.) Spatiu mare sub arahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. [Var. citerna s.f. / < lat. cisterna, cf. it. cisterna].

TERITORIU s. n. 1. spatiu geografic determinat prezentand o unitate fizica sau politica. ◊ portiune de pe glob, incluzand uscatul, subsolul, apele si spatiul aerian de deasupra lor, care se afla sub suveranitatea deplina si exclusiva a unui stat. 2. spatiu limitat care asigura necesitatile de supravietuire, alimentare si aparare ale unui animal sau grup de animale. 3. (anat.) ansamblu de organe, muschi si portiuni ale pielii in care este distribuit un vas sau un nerv. (< lat. territorium, fr. territoire)

TEOBROMINA, teobromine, s. f. Alcaloid extras din semintele arborelui de cacao, care se prezinta sub forma de pulbere cristalina, alba, fara miros, putin solubila in apa, avand o actiune puternic diuretica si fiind un stimulent c*****c. [Pr.: te-o-] – Din fr. theobromine.

PLEOSCAI vb. 1. a plescai, (reg.) a plioscani. (A ~ cu limba.) 2. a plescai, (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovindu-se de maluri.) 3. a plescai, (reg.) a plescani. (Noroiul ~ sub bocanci.) 4. a plescai. (A ~ cu papucii, in mers.)

PLESCAI vb. 1. a clefai, a molfai, (rar) a clefeti, (reg.) a ciofai, a murseca, a plescani. (~ cand mananca.) 2. a pleoscai, (reg.) a plioscani. (~ cu limba.) 3. a pleoscai, (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovindu-se de maluri.) 4. a pleoscai, (reg.) a plescani. (Noroiul ~ sub bocanci.) 5. a pleoscai. (A ~ cu papucii, in mers.)

subTIRAJ s. n. pierdere de apa din albia unui rau in favoarea unor cursuri subterane carstice. (< sub- + tiraj)

TRIBUTAR, -A adj. 1. care plateste tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datoreaza cuiva ceva. 3. (despre un curs de apa) care se varsa intr-un curs de apa mai mare, intr-un lac sau in mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)

AUREOMICINA s. f. substanta chimica de origine vegetala, care se prezinta sub forma de pulbere cristalina, galbuie, cu gust amar, putin solubila in apa, folosita ca antibiotic. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. aureomycine.

CELOFAN s. n. Produs chimic obtinut din solutie de viscoza sub forma de filme si de foi subtiri transparente, impermeabile, insolubile in apa si in alcool, folosit la ambalaje. – Din fr. cellophane.

PIRAMIDON, piramidoane, s. n. Preparat farmaceutic sub forma de (comprimate din) pulbere cristalina alba, fara miros, solubila in apa, folosit ca medicament impotriva febrei, a durerilor de cap, a nevralgiilor etc. – Din fr. pyramidon.

EFLORESCENTA, eflorescente, s. f. 1. Inceputul infloririi unei plante; fig. inflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. Transformare in pulbere a unor saruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare; (concr.) sare cu aspect de pulbere rezultata in acest fel. ♦ Depozit de saruri care apare la suprafata unor roci. ♦ Pata sau depozit cristalin de saruri alcalino-pamantoase care apare pe suprafata exterioara a constructiilor de beton sau de zidarie. 3. (Med.) Eruptie usoara pe piele; (pop.) spuzeala. – Din fr. efflorescence.

A FREMATA freamat intranz. 1) (despre frunze, paduri, ape etc.) A produce un zgomot usor si inabusit, miscandu-se incet (sub actiunea vantului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-si exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitatie si murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emotie puternica; a palpita; a vibra. 4) fig. A se misca in tremur. /Din freamat

SUFUZIUNE s.f. 1. Raspandire sub piele a unei umori. 2. Proces de spalare a rocilor de catre apele subterane. [Var. sufuzie s.f. / < fr. suffusion, cf. lat. suffusio].

SUFUZIUNE s. f. 1. raspandire sub piele a unei umori. 2. proces de spalare a rocilor de catre apele subterane. (< fr. suffusion, lat. suffusio)

LACUL FARA FUND, lac antropologic, heliotermic, situat in perimetrul orasului Ocna Sibiului, format in cadrul unei saline parasite in 1775. Supr.: 1.665 m²; ad. max.: 32 m. Salinitatea apei la suprafata este de 96 g/l, iar la 6 m adancime de 318 g/l. Pe timpul verii, temp. apei la suprafata este de 24,5ºC, la 2,5 m adancime 31,4ºC, iar la sub 3 m adancime scade 12-14ºC, devenind constanta catre fundul lacului. Declarat rezervatie naturala hidrogeologica.

TOPIT², -A, topiti, -te, adj. 1. (Despre corpuri solide) Devenit lichid sau moale sub efectul caldurii. 2. (Despre plante textile) Care s-a descompus prin mentinerea in apa in scopul separarii fibrelor textile. 3. Fig. Slabit, tras, consumat; istovit, vlaguit, obosit. 4. Fig. Macinat, descompus, dezagregat. ♦ (Fam.) Distrus, pierdut. – V. topi.

MUCILAGIU s.n. 1. substanta cleioasa pe care o contin unele plante, care se umfla in contact cu apa, devenind vascoasa. 2. Material cleios rezultat din degradarea compusilor celulozei din pasta de hartie sub actiunea unor ciuperci si bacterii. 3. Medicament de consistenta gelatinei, obtinut prin actiunea apei asupra gumelor sau a substantelor vegetale mucilaginoase. [Pron. -giu. / < fr. mucilage, cf. lat. mucilago].

MUCILAGIU s. n. 1. substanta vascoasa din celulele unor plante. 2. material cleios din degradarea compusilor celulosei din pasta de hartie sub actiunea unor ciuperci si bacterii. 3. medicament de consistenta gelatinei, obtinut prin actiunea apei asupra gumelor sau a substantelor vegetale mucilaginoase. (< fr. mucilage, lat. mucilago)

BECHIE s. f. 1. Dispozitiv asezat la coada fuzelajului unui avion, care serveste la rezemarea acestuia pe sol. 2. Piesa de metal situata sub elicea unei ambarcatii cu motor, care protejeaza elicea cand se navigheaza in ape putin adanci. – Fr. bequille [de queue].

URDELE 1. Varf in E m-tilor Parang, situat pe cumpana de ape dintre bazinele de obarsie ale raurilor Lotru si Latorita; alt. 2.228 m. Pe sub acest varf trece soseaua alpina Novaci-Sebes, care in aceasta zona atinge alt. de 2.125 m. 2. Pas de inaltime in E m-tilor Parang, situat la 1.950 m alt., la poalele varfului omonim. Acest pas este strabatut de soseaua alpina Novaci-Oasa-Sebes, care face legatura intre Oltenia si Transilvania („Drumul regelui”).

FIZIOLOGIC, -A, fiziologici, -ce, adj. Care apartine fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apa si sare care imita compozitia serului sangvin si care se injecteaza in organism sub forma de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

LUMINAL s. n. Medicament care se prezinta sub forma de pulbere alba, cristalina, inodora, cu gust amar, foarte putin solubila in apa, cu actiune hipnotica, folosit mai ales in epilepsie; fenobarbital, acid barbituric. – Din germ. Luminal, fr. luminal.

PERIBOINA s.f. (Geol.) Depresiune naturala produsa sub actiunea valurilor marii, care separa marea de un lac litoral si prin care apele marii se unesc cu ale lacului. [< fr. periboine].

PERIBOINA s. f. depresiune naturala sub actiunea valurilor marii, care separa marea de un lac litoral si prin care apele marii se unesc cu ale lacului. (< fr. periboine)

CELOFAN (‹ fr. i; {s} fr. cellule „celula” + gr. phan- „a parea”) s. n. Produs obtinut din solutii de viscoza sub forma de filme si foi impermeabile cu grosime de 0,02-0,16 mm, transparente, insolubile in apa si alcool, folosite la ambalaje.

Actaeon, vinator vestit, fiul lui Aristaeus si al Autonoei. Odata, pe cind se afla in padure la vinatoare, a zarit-o pe Artemis care se imbaia in apa unui riu, impreuna cu nimfele ei. Minioasa, zeita l-a transformat in cerb. sub aceasta infatisare, nefericitul vinator a fost sfisiat de catre proprii sai ciini pe muntele Cithaeron.

PORTITA, canal in SE complexului Razim, intre grindurile Cosna (NE) si Chituc (SV), prin care se facea schimbul de ape intre lacul Razim si Marea Neagra; inchis in 1970. Cherhana. Complex turistic. Cunoscuta si sub numele de Gura Portitei.

PEPTONA, peptone, s. f. Amestec de peptide sub forma de pulbere alba-galbuie, cu miros caracteristic, cu gust amar-salciu, solubil in apa sau in alcool diluat, asimilabil de organismul uman, folosit in medicina. – Din fr. peptone.

A EVACUA ~ez tranz. 1) (spatii, localitati, regiuni, imobile etc.) A parasi in masa din necesitate sau prin ordin. 2) (raniti, bolnavi etc.) A transporta din teatrul operatiilor militare in spatele frontului. 3) (trupe militare) A scoate, din motive tactice sau sub presiunea inamicului, dintr-o regiune sau dintr-o localitate detinuta anterior; a retrage. 4) (gaze, apa, reziduuri etc.) A elimina printr-o operatie speciala. 5) (f****e) A elimina din intestine. [Sil. -cu-a] /<fr. evacuer, lat. evacuare

A SE INFIORA ma infior intranz. 1) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se inspaimanta. 2) (despre corp sau parti ale lui) A se contracta involuntar sub actiunea unei tensiuni nervoase; a se incrancena; a se increti. 3) fig. (despre frunze, iarba, apa) A tremura usor. /in + fior

LICHID² ~e n. 1) substanta in stare de agregare intermediara intre starea solida si cea gazoasa, lipsita de forma proprie, din care cauza curge sub propria greutate si ia forma vasului in care se afla. 2) substanta care se bea (apa, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) Proces de crestere la nivel micro si macroeconomic pe baza adaugarii de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. 4. (Geol.) Proces de asociere naturala a mineralelor utile in scoarta Pamantului, sub forma de filon, strat, lentila, cuib. – V. acumula.

DERIVA vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) a-si avea originea in... 2. (despre /aero/nave) a devia de la directia de mers sub influenta vanturilor, a curentilor. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei functii. 2. a abate o apa din cursul ei firesc. (< fr. deriver, lat. derivare)

CIMENT (‹ fr.) s. n. Material de constructie sub forma de pulbere fina, fabricat prin macinarea clincherului si utilizat ca liant hidraulic; amestecat cu apa face priza dupa un anumit timp (se intareste), capatind consistenta pietrei. ♦ C. Portland = liant hidraulic obtinut prin macinarea clincherului Portland cu adaos de gips pentru reglarea timpului de priza.

SORB², sorburi, s. n. 1. Vartej de apa cu un ochi adanc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui rau dispare de la suprafata, curgand in continuare printr-un curs subteran. 2. Vant puternic care se propaga sub forma unui vartej. 3. Piesa metalica perforata sau prevazuta cu sita care se monteaza la capatul introdus in lichid al conductei de aspiratie a unei pompe pentru a impiedica patrunderea in pompa a corpurilor straine, a impuritatilor; p. gener. teava, conducta aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv).

radier s. n. 1. Planseu de beton armat, care se intinde in toate directiile sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. Captuseala de beton, bolovani sau pavele, executata pe fundul albiei unei ape, intre picioarele unui pod etc. impotriva eroziunii. 3. Bolta de beton sau de piatra la baza unui tunel. ◊ Canal care reglementeaza debitul de apa necesar plutaritului la iesirea dintr-un baraj. (< fr. radier)

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

BURSA (BRUSA), oras in NV Turciei asiatice; 658 mii loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Ind. usoara (matase, bumbac, covoare) si alim. (uleiuri). Ape termale. Universitate. In sec. 15-17, celebru centru de artizanat al matasii. Moschei din sec. 14-15. Intemeiat in sec. 2 i. Hr. sub numele de Prusa, B. a fost stapinita succesiv de romani, bizantini, iar din 1326 a devenit capitala statului otoman (pina in 1365).

RADIER, radiere, s. n. 1. Tip de fundatie alcatuit dintr-un planseu de beton armat care se intinde de obicei sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. Captuseala de beton, de bolovani sau de pavele executata pe fundul albiei unei ape, intre picioarele unui pod etc., pentru a impiedica eroziunea, spalarea pamantului de catre ape si adancirea albiei. 3. Bolta de beton sau de piatra asezata la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier.

REFLUX s. n. 1. coborare periodica a nivelului apei marilor si oceanelor datorita atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) descrestere, regres. 3. (chim.) reintoarcere catre baza coloanei de fractionare, sub forma de lichid condensat, a unei parti din vapori datorita pierderii de caldura. ◊ lichidul astfel obtinut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr. reflux)

DERIVA vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea in..., a veni din... 2. tr. A abate o apa din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se indeparta de la directia de mers sub influenta vanturilor, a curentilor; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei functii. [P.i. deriv, -vez. / < fr. deriver, it., lat. derivare].

PELAGIC, -A adj. Format sub actiunea marii; marin. ♦ Zona pelagica = zona din largul marilor si oceanelor, incepand de la adancimea de 200 m pana la fundul apei. ♦ (Despre plante si animale) Care pluteste sau inoata liber in zona pelagica. [< fr. pelagique, cf. gr. pelagos – mare].

ELECTRODIALIZA, electrodialize, s. f. Proces de dializa produs sub actiunea unei diferente de potential electric, electrozii fiind asezati de o parte si de alta a unei membrane, folosit la purificarea apei, la impregnarea stofelor, la tabacirea pieilor etc. [Pr.: -di-a-] – Din fr. electrodyalise.

NIVEL s. n. I. 1. inaltime a unui loc, obiect etc. in raport cu un plan orizontal de referinta. ◊ cota a suprafetei libere a unei ape, masurata fata de un plan orizontal de referinta sau fata de nivelul zero al marii. 2. etaj, cat. 3. subdiviziune stratigrafica a unui (sub)etaj geologic. 4. (chim.) valoare intensiva a unei marimi, in raport cu o valoare de referinta. 5. (fig.) stadiu, grad la care a ajuns o marime, o activitate; situatie, treapta; etapa; indice. II. nivelmetru. (< nivela)

CHICIURA (‹ bg.) s. f. Fenomen hidrometeorologic manifestat prin depunerea de granule de gheata albicioasa si poroasa, formate prin sublimarea vaporilor de apa, pe obiecte subtiri (ramuri, conductori aerieni etc.) in conditii de timp calm sau cu vint slab cu ceata si cu temperaturi sub -15 ºC.

CAPSULA, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat care la maturitate se deschide de la sine, punand semintele in libertate. 2. Un fel de cutiuta rotunda facuta dintr-o materie solubila, in care se inchid unele medicamente cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor. 3. Vas facut dintr-un material rezistent la caldura, in care se incalzesc diferite substante in laboratoare. 4. Cutie cu capac care se deformeaza sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibila a unor barometre). 5. Capac de tinichea cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. – Fr. capsule (lat. lit. capsula).

ZVARLUGA, zvarlugi, s. f. 1. Peste mic din apele statatoare sau lin curgatoare, comestibil, cu miscari foarte iuti, de culoare galbuie, cu gura prevazuta cu sase mustati si cu o teapa sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoana vioaie, iute in miscari, sprintena. [Var.: varluga s. f.] – Et. nec.

subMERSIUNE, submersiuni, s. f. 1. Cufundare totala a unui corp sub suprafata unui lichid. ♦ Spec. (Geol.) Coborare a unei regiuni sub nivelul marii. 2. Adancime la care se afla cufundat un corp sub nivelul suprafetei unui lichid. 3. Metoda de irigatie (folosita mai ales in cultivarea orezului) care consta in acoperirea solului cu un strat de apa care stagneaza un timp limitat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. submersion.

COLUVIU s.n. Material detritic rezultat din dezagregarea rocilor sub actiunea agentilor fizici si transportat la distanta mica de la locul de formare. [Pron. -viu. / < engl. colluvium, cf. fr. colluvion < lat. colluvio – apa murdara].

A DERIVA deriv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la directia data sub influenta vanturilor sau a curentilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (functii) A determina prin calcul pentru a obtine derivata. 3) (ape curgatoare) A abate din albie, dand o directie noua. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicatie pe alta. /<fr. deriver, lat. derivare

CRAB (‹ fr.) s. m. 1. Nume generic pentru speciile a opt familii de crustacee decapode, cu abdomen scurt, lipsit de telson, indoit sub cefalotoracele foarte latit, de c. 0,5 cm. – 1,7 m (luind in calcul si picioarele). Pot fi: bentonici (c. inotator Portunus), de tarm (c. de litoral), de ape curgatoare (c. de apa dulce), terestri (c. cu clesti parosi) sau paraziti temporari (c. mazare), sedentari (c. paros) sau nomazi (c. de nisip); au respiratie acvatica (c. fantoma), aeriana (c. de buzunar) sau amfibie. 2. (ASTR.) Nebuloasa cu structura filamentara, aflata in partea estica a constelatiei Taurul, formata in urma supernovei din 1054; contine un pulsar cu perioada de rotatie de 0,033 s.

SCOICA, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ◊ Scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen. Scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen. Scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc. 3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire. 4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze. 5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din sl. skolika.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) Temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.

pilha, pilhe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre lemnele care se pun de-a curmezisul pe un drum de munte. 2. lemn pus de-a curmezisul pe capatul dinapoi al unei table de pluta; cordar, caladau. 3. lemn pus de-a curmezisul apei, pe care se construieste o tabla de pluta. 4. bucata de lemn care are la cap sarme, funii cu care se leaga plutele la mal. 5. lemn pus sub calcaiul tapinei.

ANASTOMOZARE (< fr. {i}) s. f. 1. Mod de prezentare a unei retele de fisuri mineralizate sub forma de filoane mai mult sau mai putin paralele, legate intre ele prin filonase oblice. 2. Proces de astupare a gurii de varsare a unui curs de apa cu propriile aluviuni si ramificarea in mai multe brate ce comunica intre ele.

analiza f., pl. e (vgr. analysis, d. analyo, desfac). Chim. Descompunerea unui lucru in partile care-l compuneau: analiza apei, a aerului. Analiza cantitativa, calitativa, dupa cum se cerceteaza cantitatea sau calitatea elementelor constitutive. Gram. Analiza logica, descompunerea unei fraze in propozitiuni si a propozitiunilor in subiect, predicat s. a. Analiza gramaticala, cercetarea cuvintelor din punctu de vedere al speciii, genului s. a. Analiza literara, aratarea partilor urite sau frumoase ale unei scrieri. Mat. Expunerea proprietatilor figurilor traduse in ecuatiuni algebrice. Log. Enumerarea, distingerea si compararea intre ele a ideilor partiale cuprinse intr' una generala. Extras, rezumat, recensiune a unei scrieri sau discurs. – La Negr. analis, n., pl. uri (dupa ngr.). V. sinteza.

Abyla, promontoriu situat in Mauritania. Impreuna cu muntele Calpe, din Hispania, alcatuia actuala strimtoare a Gibraltarului, pe care cei vechi o cunosteau sub denumirea de „Coloanele lui Heracles”. Legenda spune ca cei doi munti, initial uniti, au fost separati de erou, care in felul acesta a facut sa comunice apele Mediteranei cu cele ale Atlanticului.

COPT², COAPTA, copti, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus, fara apa sau alt lichid, actiunii focului pentru a putea fi mancat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice pret, neconditionat, neaparat. 2. (Despre fructe si plante) Ajuns la deplina dezvoltare sub actiunea unor conditii naturale; bun de mancat. ◊ Expr. Pica de coapta! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) intrece masura obisnuita, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre actiuni, situatii, conditii etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (sa)..., pregatit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gandurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. – Lat. coctus.

SANATORIU (‹ fr.; {s} lat. sanatorius „care vindeca”) s. n. Institutie medicala pentru tratamentul unor boli cronice (in special tuberculoza, afectiuni ale aparatului respirator, afectiuni neuropsihice), situate de obicei in locuri unde bolnavii pot beneficia de factori naturali de cura (conditii climatice favorabile, aerosoli, ape minerale, namoluri curative) in asociatie cu fizioterapie, alimentatie dietetica si regim special de tratament si odihna. Exista si s. pentru repaus si recuperare a capacitatii de munca sub supraveghere medicala. Printre cele mai cunoscute din Romania se numara s. de la Moroieni, Predeal, Techirghiol, Eforie, Mangalia. Sin. casa de sanatate.

parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.

QANAT (‹ araba) s. n., galerie subterana prin care ape din panza freatica acumulate in depozitele de grohotis de la poalele muntilor sunt transportate la distante mari, prin cadere libera, asigurand aprovizionarea cu apa a localitatilor si irigarea oazelor. Acest sistem, utilizat in Iran inca din Antichitate, a fost preluat ulterior de arabi; in Sahara, unde a atins o dezvoltare considerabila, galeriile sunt cunoscute sub numele de foggara.

ESENTA, esente, s.f. Lichid volatil, cu aroma puternica, numit si ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarta, radacina) sau produs sintetic (aroma de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care pastreaza integral proprietatile acestora (aroma, gust, principii active); se utilizeaza in scopuri medicinale, in parfumerie sau ca aromate in cofetarie si patiserie, sub forma de solutie alcoolica (esenta de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lamaie, de menta, de trandafir); se obtin esente si prin reducerea unei fierturi (esenta de ciuperci), prin infuzare (apa de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapa, frunze) in otet sau in vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare.

POARTA ORIENTALA, pas de joasa altitudine (540 m), situat pe cumpana de ape dintre bazinul raului Timis si cel al Cernei, in culoarul Timis-Cerna, in arealul com. Domasnea, jud. Caras-Severin. Strabatut de o cale ferata, care fac legatura intre Orsova si Caransebes. Cunoscut si sub numele de pasul Domasnea.

BALAST, balasturi, s. n. 1. Incarcatura constand din saci plini cu nisip, pietris etc., care asigura echilibrul unei nave sau ajuta la reglarea inaltimii unui aerostat; lest. ♦ Compartiment inchis care se umple cu apa de mare sau cu aer, pentru a ingreuia sau a usura un submarin in vederea scufundarii sau ridicarii lui la suprafata. ♦ Fig. Ceea ce este impovarator, nefolositor; povara. 2. Strat de pietris care se asaza sub traversele unei linii ferate, pentru a forma un pat elastic; amestec de pietris si de nisip, intrebuintat la diferite lucrari tehnice (prepararea betoanelor, pietruirea soselelor). – Fr. ballast.

LAPTE n. 1) Lichid alb-galbui, secretat de glandele mamare ale femeii sau femelelor mamifere, care constituie hrana nou-nascutilor ~ matern. ◊ Vitel (sau purcel) de ~ vitel (sau purcel) care nu a fost inca intarcat. ~ de pasare desert preparat din lapte, oua si zahar. Calea ~lui Calea Lactee. 2) Lichid alb secretat de glandele mamare ale unor mamifere domestice folosit drept aliment. ~ de vaca. ◊ ~ acru lapte preparat prin fermentatie din laptele fiert si covasit cu smantana. ~ dulce lapte proaspat, nefermentat. ~ praf produs lactat sub forma de pulbere. ~ prins lapte inchegat. 3) Suc vegetal asemanator la aspect cu acest lichid. ~ de migdale. ~ de cocos. ◊ (A fi) in ~ se spune despre cereale care sunt in stadiu de coacere. ~ de var amestec de var stins si apa. ~ de ciment amestec de praf de ciment si apa. ~le-cainelui planta erbacee a carei tulpina contine un suc asemanator laptelui; alior. ~le-cucului planta erbacee cu flori galbene a carei tulpina contine un suc laptos amar. /<lat. lac, lactis

BAUXITA (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. Roca sedimentara alcatuita din hidroxizi de aluminiu (40-80 la suta) si subordonat hidroxizi de fier, de culoare rosie, bruna sau cenusie-verzuie. In reg. cu clima tropicala si subtropicala formeaza depozite stratiforme, lenticulare sau sub forma de pungi, reprezentind: a) produs rezidual de alterare lateritica a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitarii anorganice a unor coloizi aluminosi in bazine de sedimentare; c) produs rezidual format in urma dizolvarii calcarelor aluminoase de catre apele subterane. B. reprezinta principala sursa pentru obtinerea aluminiului.

CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal, de forma cilindrica sau tronconica, deschis, care serveste, in gospodarie sau in tehnica, la incalzit sau la fiert. 2. Rezervor metalic in care se poate introduce apa pentru a fi incalzita (si transformata in aburi). ◊ Cazan de abur = instalatie constituita dintr-un focar, dintr-un sistem fierbator, supraincalzitor de abur etc., utilizata pentru producerea aburului necesar in centralele termoenergetice, in industria textila etc. ♦ Instalatie, folosita pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor in vederea intrebuintarii vaporilor ca forta motrice, la incalzirea caloriferelor etc. ♦ Instalatie compusa dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosita la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Caldare (II). Cazanele Dunarii. - Din tc. kazan.

PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic¹, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica¹ + suf. -atura.

FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

SIFON¹ s. n. 1. tub curbat sub forma de U intors, pentru a transversa un lichid intre doua niveluri diferite. 2. piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. butelie de sticla pentru apa gazoasa; apa insasi. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. organ in forma de tub sau de palnie, la cefalopode, servind pentru locomotie sau hranire. 6. canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

SIFON s.n. 1. Tub curbat sub forma de U intors, folosit pentru a transvaza un lichid intre doua niveluri diferite. 2. Piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie de sticla pentru apa gazoasa. ♦ apa gazoasa dintr-o astfel de butelie. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor in forma de tub, care serveste pentru locomotie. 6. Canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

BAILE HERCULANE, oras in jud. Caras-Severin, pe Cerna; 6.076 loc. (1991). Statiune balneoclimaterica permanenta, cu ape termale (55ºC), sulfuroase, sodice, calcice, magneziene, slab radioactive, cunoscute si folosite din epoca romana. Statiunea este indicata pentru tratarea afectiunilor reumatice, neurologice periferice, respiratorii, ginecologice, dermatologice etc. Este cea mai veche statiune balneoclimaterica din Romania, atestata documentar ca atare din anul 153 i. Hr., sub denumirea Ad aquas Herculis sacras. Vestigiile arheologice din Pestera Hotilor (la N de statiune), atesta locuirea din Paleoliticul inferior pina in epoca feudala. Muzeu de istorie.

PADUREA DE PIATRA (SHI LIN), formatiuni stancoase izolate sau grupate, sub forma unor piloni inalti de c. 30 m, situate intr-o regiune carstica din S Chinei (prov. Yunnan), la c. 120 km SE de orasul Kumming. Este una dintre cele mai spectaculoase „paduri de piatra”, extinsa pe c. 260 km², care a luat nastere in urma actiunii erozive a apelor din precipitatii asupra rocilor carstice, stancile rezultate capatand forme ciudate, cum sunt leul urias, bivolul, rinocerul, pasarea Phoenix s.a. Este cea mai mare si cea mai spectaculoasa padure de piatra de pe Glob. Turism.

TROMBA s. f. 1. coloana de apa ridicata in forma de con de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu o mare iuteala. ♦ in ~ = vertiginos, rapid. ◊ coloana de fum, de praf, ridicata de un vant puternic; vartej. 2. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioara, prin care se face aerisirea incaperilor de sub punte. (< fr. trombe, it. tromba)

BAILE GOVORA, oras in jud. Vilcea, pe riul Hinta, afl. al Govorei; 3.025 loc. (1991). Conf., tesaturi, preparate din carne. Statiune balneoclimaterica permanenta, cu ape minerale clorosodice, iodurate, bromurate, magneziene, sulfuroase (descoperite in 1860) folosite in terapia afectiunilor reumatismale, neurologice, periferice si centrale, respiratorii, digestive, u*****e etc.; namol terapeutic. Sanatoriu de profil de reumatologie si boli respiratorii pentru copii. In apropiere, in satul Govora, se afla Manastirea Govora. Aici, domnul Matei Basarab a instalat o tiparnita de sub teascurile careia a iesit, in 1640, Pravila de la Govora. Declarat oras in 1930.

FIERBE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara un aliment intr-un lichid (apa, zeama, supa) care fierbe; in expr. a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe in clocot = intr-un lichid care face valuri; a fierbe fara clocot = a posa; a fierbe inabusit = cu putin lichid, in vas cu capac; a fierbe in aburi = intr-o oala speciala cu gratar sau sub presiune, fara ca alimentul sa fie imersat in lichid.

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. Peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

A SUGE sug tranz. 1) (lichide) A trage in gura (cu ajutorul buzelor si al limbii). ~ lapte. ◊ ~ ceva o data (sau impreuna) cu laptele mamei a capata o deprindere din frageda copilarie. A-si ~ de sub ungii a fi foarte zgarcit. 2) (bauturi selecte) A bea incet, savurand. 3) (aer, fum, miresme etc.) A trage in piept; a inghiti; a inspira; a inhala. ~ din ciubuc. 4) A face sa se topeasca in gura (framantand cu limba si cu buzele) pentru a inghiti. ~ o bomboana. 5) (despre corpuri poroase) A trage in sine; a lasa sa patrunda in sine; a absorbi; a imbiba. ~ apa. 6) pop. rar A bea in permanenta, suferind de patima betiei. ◊ Suge-bute calificativ depreciativ atribuit unei persoane care are patima bautului. 7) fig. (persoane) A stoarce de bani, de bunuri materiale. ◊ ~ pe cineva pana la maduva a saraci pe cineva complet. /<lat. sugere

DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limba, cuvinte si sensul lor) A-si trage originea din...; (tranz.) a arata provenienta unui cuvant din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinari introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intr-un canal. ♦ A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatie pe alta cale. ♦ A ramifica o cale de comunicatie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei functii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se departa din drumul sau normal sub actiunea vantului sau a unui curent; a devia. – Din fr. deriver, lat. derivare.

OGLINDA, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafata neteda si lucioasa de diferite forme, facut din metal sau din sticla, acoperit pe o fata cu un strat metalic si avand proprietatea de a reflecta razele de lumina si de a forma astfel, pe partea lucioasa, imaginea obiectelor. 2. P. a**l. (De obicei urmat de determinari) Suprafata neteda si lucioasa (in special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce infatiseaza, reprezinta, simbolizeaza ceva; icoana, imagine, tablou. 4. (In sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = portiune de piele, neteda si lucioasa, la femelele bovinelor si ale altor animale, in dreptul perineului si al feselor, in care sensul firelor de par este indreptat de jos in sus. 5. (Geol.; in sintagmele) Oglinda de falie (sau de frictiune, de alunecare) = suprafata lustruita in roci, care ia nastere prin frecarea acestora sub actiunea miscarilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).