Rezultate din textul definițiilor
ABCES, abcese, s. n. Colectare de puroi, bine delimitata de tesuturile din jur, formata in urma dezintegrarii tesuturilor, de obicei sub actiunea unor agenti microbieni sau parazitari. – Din fr. abces.
AEROELASTICITATE s. f. Ramura a fizicii care studiaza comportarea sistemelor elastice solide sub actiunea fortelor aerodinamice. [Pr.: -a-e-ro-e-] – Din fr. aeroelasticite.
AGLUTINA, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ♦ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi si a se precipita sub actiunea unor substante. ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul formand un singur cuvant. – Din fr. agglutiner, lat. agglutinans, -ntis.
ALERGIE, alergii, s. f. (Med.) Mod special de a reactiona al organismului sub actiunea unor microbi sau a unor substante straine introduse pe cai variate (digestiva, respiratorie, injectii etc.). – Din fr. allergie.
ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. si tranz. A suferi sau a face sa sufere transformari sub actiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Caldura altereaza alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a cobori un sunet, un acord etc. cu un semiton sau doua (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. alterer, lat. alterare.
AUTOLIZA, autolize, s. f. (Biol.) Dezintegrare a celulelor si a tesuturilor din plante si din animale sub actiunea enzimelor proprii. [Pr.: a-u-] – Din fr. autolyse.
BIODETERIORARE, biodeteriorari, s. f. Degradare sub actiunea factorilor biologici. [Pr.. bi-o-de-te-ri-o-] – Bio- + deteriorare.
CATACLASTIC, -A, cataclastici, -ce, adj. (Despre minerale, roci etc.) Care este zdrobit sub actiunea fortelor tectonice; (despre procese geologice) care provoaca o cataclaza. – Din fr. cataclastique.
CATACLAZA, cataclaze, s. f. Zdrobire totala sau partiala a minereurilor componente din roci sub actiunea proceselor dinamice din scoarta pamantului. – Din fr. cataclase, germ. Kataklase.
CATAFOREZA s. f. Deplasare spre catod a particulelor dintr-o solutie coloidala sub actiunea campului electric. – Din fr. cataphorese.
CATOGENEZA, catogeneze, s. f. (Geol.) Proces de formare a rocilor sedimentare, ale caror particule s-au deplasat, in faza de depunere, sub actiunea gravitatiei. – Din fr. catogenese.
CALDARE, caldari, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevazut cu o toarta la partea superioara, folosit pentru pastrarea si transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; galeata. ◊ Caldare de abur = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan cu abur. Caldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Continutul unei caldari (1). II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Caldare glaciara = circ glaciar. – Lat. caldaria.
CENTRIFUGARE s. f. Actiunea de a centrifuga; operatie de separare prin sedimentare sau prin filtrare, sub actiunea fortei centrifuge, a componentilor cu densitati diferite dintr-un lichid eterogen. – V. centrifuga.
DOSPI, pers. 3 dospeste, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata, crescuta sub actiunea unui ferment sau a unei substante chimice specifice introduse intentionat. 2. (Despre alimente) A suferi un proces (natural) de fermentatie, modificandu-si (in bine sau in rau) gustul sau aspectul. 3. (Despre unele materii organice) A fermenta sub actiunea unor fermenti naturali, in conditii specifice de caldura, umezeala etc. – Din scr. dospeti.
FUZEL s. m. Amestec de alcooli superiori, rezultat din fermentatia alcoolica a proteinelor din cereale si din fructe sub actiunea drojdiei de bere si folosit ca dizolvant la fabricarea substantelor aromatice si a parfumurilor. – Din fr. fusel.
GELIV, -A, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagrega relativ usor sub actiunea ingheturilor si a dezgheturilor repetate. – Din fr. gelif.
GELIVITATE s. f. (Tehn.) Proprietate a unor materiale poroase de a se degrada sau distruge sub actiunea alternativa a inghetului si a dezghetului. – Din fr. gelivite.
GEODINAMIC, -A, geodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplina care studiaza modificarile scoartei terestre sub actiunea diferitilor agenti. 2. Adj. De geodinamica (1). [Pr.: ge-o-] – Din fr. geodynamique.
GLIPTOGENEZA s. f. (Geol.) Proces de nivelare a scoartei Pamantului sub actiunea agentilor externi. – Din fr. glyptogenese.
GOMA1, gome, s. f. 1. Tumoare cu aspect de noduli, de natura infectioasa sau parazitara, care apare pe piele, ficat etc. 2. Secretie cu aspect vascos produsa de unele plante sub actiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.
HIDROCICLON, hidrocicloane, s. n. Aparat de sortare si de concentrare a materialelor granulare, in care separarea granulelor se face sub actiunea fortei centrifuge, exercitata de un curent de apa. – Din fr. hydrocyclone.
HUMUS s. n. Amestec de substante organice amorfe aflat in sol, care ii conditioneaza fertilitatea si care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub actiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus.
IMPRESIONAT, -A, impresionati, -te, adj. 1. Miscat, emotionat. 2. (Despre materiale fotografice) Care a suferit schimbari chimice sub actiunea luminii. [Pr.: -si-o-] – V. impresiona.
INDOL, indoli, s. m. 1. (Chim.) Compus chimic obtinut din indigo si gudroanele carbunelui de pamant, de culoare alba, cristalizat si folosit in industria cosmetica, in chimie ca reactiv etc. 2. (Med.) Produs rezultat prin degradarea triptofanului din alimente sub actiunea bacteriilor intestinale, eliminat prin materiile f****e si contribuind impreuna cu scatolul la mirosul specific al acestora. – Din germ. Indol, fr.. engl. indole.
MAGNETOSTRICTIUNE, magnetostrictiuni, s. f. (Fiz.) Deformare a unui corp sub actiunea unui camp magnetic variabil. – Din fr. magnetostriction.
CONDUCTIBILITATE s. f. Proprietate a corpurilor de a transmite caldura, electricitatea etc. ◊ Conductibilitate electrica = proprietate a unor corpuri de a putea fi strabatute de curent electric sub actiunea unei tensiuni electrice. Conductibilitate termica = proprietate a unor corpuri de a putea fi strabatute de un flux de caldura sub actiunea unei diferente de caldura. – Din fr. conductibilite.
MANITA, pers.3 maniteaza, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub actiunea unor bacterii specifice care transforma zaharul in manita. – Din manita.
MANITAT, -A, manitati, -e, adj. Care s-a alterat sub actiunea unor bacterii specifice. – V. manita.
VELA, vele, s. f. Panza de corabie, care asigura deplasarea navei sub actiunea vantului; p. ext. corabie, ambarcatie cu panze. ♦ (La pl.) Sport care se practica cu ajutorul ambarcatiunilor cu panze. – Din it. vela.
CONTACTOR, contactoare, s. n. Intrerupator care inchide un circuit sub actiunea unei comenzi de la distanta, mentinandu-l inchis numai atata timp cat se exercita aceasta comanda. – Din fr. contacteur.
ELASTIC, -A, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-si modifica forma si dimensiunile sub actiunea unei forte exterioare si de a reveni de la sine la forma si dimensiunile initiale dupa incetarea actiunii fortelor exterioare care l-au deformat. 2. (Despre fiinte, miscari ale lor etc.) Mladios, suplu; fig. (despre oameni) care se poate adapta usor imprejurarilor. II. S. n. Tesatura, snur, siret etc. executate din fire de cauciuc imbracate in fire textile si folosite la confectionarea unor obiecte de imbracaminte; guma, gumilastic. – Din fr. elastique.
FLUID, -A, fluizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Cu coeziune slaba intre molecule. 2. S. n. Corp lichid sau gazos care isi schimba forma sub actiunea unei forte foarte mici. 3. S. n. Suflu, impuls, curent; emanatie. – Din fr. fluide, lat. fluidus.
FRAGIL, -A, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfarama, se frange usor sub actiunea unor solicitari exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingas, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.
MAL, maluri, s. n. Pamant (argilos) cu granulatie fina acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile; pamant noroios format sub actiunea apei; namol. – Cf. ucr. mul.
PUTREFACTIE, putrefactii, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substante organice (vii sau moarte) sub influenta unor bacterii; putrezire. ♦ Faza ultima a procesului de asimilare si dezasimilare a hranei de catre un organism viu, care consta in descompunerea, sub actiunea fermentilor, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hranit organismul. 2. Fig. Descompunere, decadere morala. – Din fr. putrefaction, lat. putrefactio, -onis.
RAPEL, rapeluri, s. n. 1. Readucere a unei piese sau a unui sistem tehnic in pozitia initiala, sub actiunea greutatii proprii ori a unor forte elastice. 2. (Med.) Revaccinare a unei persoane vaccinate in trecut, cu o cantitate mai mica de vaccin, pentru a-i intari si a-i prelungi imunitatea data de vaccinarea initiala. 3. (In sintagma) Coborare in rapel = coborare, in alpinism, a unui perete abrupt printr-un sistem de coarda dubla. [Pl. si: rapele] – Din fr. rappel.
FORJABILITATE s. f. Proprietate a unui metal sau a unui aliaj metalic de a se deforma plastic la cald sau la rece sub actiunea unor forte de lovire (ciocan) sau de presare. – Din forjabil + suf. -itate.
FOTOCHIMIC, -A, fotochimici, -ce, adj. Care tine de fotochimie, relativ la reactiile chimice ale luminii ◊ Reactie fotochimica = transformare chimica a substantelor care are loc sub actiunea luminii. – Din fr. photochimique.
FOTOCONDUCTOR, -OARE, fotoconductori, -oare, adj. (Fiz.) Care prezinta conductibilitate suplimentara sub actiunea luminii. – Din fr. photoconducteur, engl. photoconductor.
FOTOCROM, -A, fotocromi, -e, adj. Care isi schimba culoarea sub actiunea luminii; fotocromatic. – Din fotocromie (derivat regresiv).
FOTOELASTICITATE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor materiale transparente de a-si modifica indicele de refractie sub actiunea deformatiilor elastice. – Din fr. photoelasticite.
FOTOELECTRIC, -A, fotoelectrici, -ce, adj. 1. (Despre emisiunea de electroni din metale) Provocat de incidenta radiatiei luminoase. ◊ Efect fotoelectric extern = emisie de electroni de pe suprafata metalelor sau a semiconductoarelor, sub actiunea iluminarii. Efect fotoelectric intern = punerea in libertate, in masa unui semiconductor, a purtatorilor de sarcini sub actiunea iluminarii. 2. Referitor la efectul fotoelectric extern sau intern; bazat pe aceste efecte. ◊ Celula fotoelectrica = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazeaza pe efectul fotoelectric si care lasa sa treaca prin el un curent electric de intensitate mai mare sau mai mica; fotodioda, fotocelula. [Pr.: -to-e-] – Din fr. photoelectrique.
FOTOFOREZA, fotoforeze, s. f. Miscare a particulelor microscopice sub actiunea unei iluminari puternice. – Din fr. photophorese.
FOTOLIZA, fotolize, s. f. Descompunere chimica a unor substante sub actiunea luminii. – Din fr. photolyse.
FOTOREACTIE, fotoreactii, s. f. Reactie chimica efectuata sub actiunea luminii. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. photoreaction.
FOTOTROPISM s. n. 1. Insusire a unor plante de a-si indrepta florile, frunzele etc. intr-o directie anumita, determinata de orientarea luminii; heliotropism. 2. Schimbare reversibila a culorii unui corp sub actiunea luminii, revenirea la culoarea initiala facandu-se lent, la intuneric; fototropie. – Din fr. phototropisme, germ. Phototropismus.
OGLINDA, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafata neteda si lucioasa de diferite forme, facut din metal sau din sticla, acoperit pe o fata cu un strat metalic si avand proprietatea de a reflecta razele de lumina si de a forma astfel, pe partea lucioasa, imaginea obiectelor. 2. P. a**l. (De obicei urmat de determinari) Suprafata neteda si lucioasa (in special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce infatiseaza, reprezinta, simbolizeaza ceva; icoana, imagine, tablou. 4. (In sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = portiune de piele, neteda si lucioasa, la femelele bovinelor si ale altor animale, in dreptul perineului si al feselor, in care sensul firelor de par este indreptat de jos in sus. 5. (Geol.; in sintagmele) Oglinda de falie (sau de frictiune, de alunecare) = suprafata lustruita in roci, care ia nastere prin frecarea acestora sub actiunea miscarilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).
FOTORELEU, fotorelee, s. n. Dispozitiv electronic care inchide un circuit sub actiunea luminii; fotointrerupator. – Foto- + releu.
AMONIFICARE s. f. Descompunere a proteinelor din materia organica a solului sub actiunea microorganismelor, avand ca rezultat formarea amoniacului. – Din amoniac.
FULGURIT, fulgurite, s. n. Formatie tubulara care ia nastere prin topirea rocilor sub actiunea trasnetelor. – Din fr. fulgurite.
ANAFOREZA, anaforeze, s. f. Deplasare a particulelor dintr-o solutie coloidala spre anod sub actiunea unui curent electric. – Din fr. anaphorese.
ARS, -A, arsi, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezinta o arsura. ◊ Expr. A sari (ca) ars = a sari repede (de surprindere, de spaima, de indignare). ♦ Carbonizat in parte sau integral; distrus sub actiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. Mancare arsa. Stofa arsa. ♦ Care a fost supus actiunii focului (cu un scop anumit). Caramida arsa. ♦ (Despre oameni) Care are pielea inrosita, parlita sau basicata de soare; (despre pielea oamenilor) inrosit, parlit sau basicat de soare. 2. (Adesea fig.) Uscat, parjolit (de soare, de seceta etc.). 3. Fig. (Despre inima, suflet etc.) Zdrobit, distrus. – V. arde.
ARDENT, -A, ardenti, -te, adj. 1. (Livr.) Infocat, inflacarat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. – Din fr. ardent.
PIEZOELECTRICITATE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor cristale ionice de a se polariza electric sub actiunea unei deformari mecanice sau de a se deforma sub actiunea unui camp electric exterior. ♦ Modificare a dimensiunilor unui corp sub actiunea campului electric. [Pr.: pi-e-zo-e-] – Din fr. piezo-electricite.
PIROELECTRICITATE s. f. Proprietate a unor cristale de a se polariza electric sub actiunea unei variatii de temperatura sau de a-si modifica temperatura sub actiunea unui camp electric exterior. [Pr.: -ro-e-] – Din fr. pyroelectricite.
PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pata mica, bruna sau galbuie, care se formeaza pe pielea unor oameni (mai ales sub actiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „patat” < sl.) + suf. -ui.
MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.
PLANCA, planci, s. f. Drum podit cu prajini, pe care se transporta, prin alunecare, sub actiunea greutatii proprii, busteni si alte feluri de lemn; uluc. – Din germ. Planke, ucr. planka.
PROLUVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub actiunea torentilor la baza unor pante. – Din lat. proluvium.
SIST, sisturi, s. n. Roca metamorfica sau sedimentara care are proprietatea de a se desface usor in foi sau in placi subtiri cu suprafete paralele. ◊ Sist cristalin = roca formata prin procesul de metamorfism al altor roci sub actiunea presiunii. – Din fr. schiste.
FADING, fadinguri, s. n. 1. Variatie (slabire sau accentuare) in timp a sunetelor unui aparat de radioreceptie, provocata de schimbarile conditiilor de propagare a undelor prin atmosfera si stratosfera. 2. Modificare a culorii unei tesaturi sub actiunea apei, a luminii etc. [Pr.: feding] – Din engl., fr. fading.
COROZIUNE, coroziuni, s. f. Proces chimic sau electrochimic de degradare, exercitat la suprafata corpurilor de oxigenul din aerul umed sau de diverse substante chimice. ♦ Proces de eroziune a unor roci sub actiunea apelor, a vantului etc. [Pr. -zi-u-] – Din fr. corrosion.
FERMENTATIE, fermentatii, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substantelor organice sub actiunea fermentilor produsi de microorganisme; fermentare. ♦ Substanta fermentata. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio.
ORGANOGEN, -A, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intra in compozitia substantelor organice din structura animalelor si a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formatii geologice) Care consta din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub actiunea organismelor. – Din fr. organogene.
ZIMOLIZA s.f. Descompunere a substantelor sub actiunea enzimelor. (din fr. zymolyse)
CUTARE2 cutari, s. f. Actiunea de a (se) cuta si rezultatul ei. ♦ Proces de indoire a stratelor si de formare a cutelor sub actiunea miscarilor scoartei terestre. – V. cuta.
LUNGIRE, lungiri, s. f. 1. Actiunea de a (se) lungi. ♦ Operatie de deformare plastica efectuata pentru a mari lungimea unei piese prin micsorarea dimensiunilor transversale. 2. (Tehn.) Variatie a lungimii unei bare sub actiunea unor solicitari simple de intindere sau de compresiune. – V. lungi.
COPT2, COAPTA, copti, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus, fara apa sau alt lichid, actiunii focului pentru a putea fi mancat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice pret, neconditionat, neaparat. 2. (Despre fructe si plante) Ajuns la deplina dezvoltare sub actiunea unor conditii naturale; bun de mancat. ◊ Expr. Pica de coapta! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) intrece masura obisnuita, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre actiuni, situatii, conditii etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (sa)..., pregatit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gandurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. – Lat. coctus.
LIZA1, lize. s. f. Dezintegrare si dizolvare a unor celule sub actiunea agentilor fizici, chimici sau biologici. – Din fr. lyse.
MANCATURA, mancaturi, s. f. 1. Eroziune a solului (mai ales sub actiunea apei). 2. (Reg.) Urma lasata de anumite boli care degradeaza tesuturile organismului. – Manca + suf. -atura.
MUCILAGIU, mucilagii, s. n. 1. Substanta cleioasa care se afla in semintele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, folosita, pentru proprietatile ei emoliente, in medicina, la aplicarea de cataplasme, lotiuni etc. 2. Material cleios (daunator) rezultat prin degradarea compusilor celulozei din pasta de hartie, sub actiunea unor ciuperci si bacterii. ♦ Material cleios obtinut prin macinarea si hidratarea pastei de hartie, pana la pierderea caracterului ei fibros. – Din fr. mucilage, lat. mucilago.
MIGRA, migrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre populatii) A se deplasa in masa dintr-o regiune in alta, dintr-o tara in alta. ♦ (Despre animale, mai ales despre pasari si pesti) A se muta in masa din unele tinuturi in altele, in anumite epoci ale anului, in vederea reproducerii, in cautarea unor conditii mai bune de trai etc. 2. P. a**l. (Despre particule) A se deplasa intr-o anumita directie, sub actiunea unei diferente de concentratie sau a altor factori. – Din migratie (derivat regresiv).
NECOMPRESIBIL, -A, necompresibili, -e, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care nu isi poate micsora volumul, care nu poate fi comprimat sub actiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. – Ne- + compresibil.
NITRIFICA, pers. 3 nitrifica, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub actiunea unor bacterii, in azotati folositi de plante la sinteza materiei organice. – Dupa fr. nitrifier.
ELASTOMECANICA s. f. Parte a mecanicii corpurilor solide, deformabile, care se ocupa cu studiul eforturilor si deformatiilor in corpurile elastice sub actiunea fortelor exterioare. – Din fr. elastomecanique.
NEPTUNIC, -A, neptunici, -ce, adj. (Despre terenuri, roci) Format prin sedimentare sub actiunea apei; neptunian. – Din germ. neptunisch.
EXPLODA, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltand brusc caldura si gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice si efectuare rapida de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care functioneaza cu gaze sub presiune) A se sfarama datorita presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lava, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc si violent in discutie; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser.
EXPLOZIV, -A, explozivi, -e, adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoana) exploziv(a) (si substantivat, f.) = consoana care produce, la deschiderea brusca a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoana ocluziva. ♦ (Despre aparate, masini etc.) Care actioneaza prin explozia unor substante speciale cu care este incarcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declansa consecinte grave. 2. S. n. Substanta sau amestec de substante care, sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc si violent, cu dezvoltare de caldura, lumina si gaze, provocand o crestere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.
ELUVIONARE, eluvionari, s. f. 1. Actiunea de formare e eluviilor. 2. Spalare spre adancime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub actiunea apei de precipitatii infiltrate in sol. [Pr.: -vi-o] – Dupa fr. eluvionnement.
ELECTROCONCENTRARE, electroconcentrari, s. f. (Fiz.) Concentrare a unei solutii coloidale prin deplasarea particulelor in suspensie catre anod sau catod, sub actiunea curentului continuu. – Dupa fr. electroconcentration.
ELECTRODIALIZA, electrodialize, s. f. Proces de dializa produs sub actiunea unei diferente de potential electric, electrozii fiind asezati de o parte si de alta a unei membrane, folosit la purificarea apei, la impregnarea stofelor, la tabacirea pieilor etc. [Pr.: -di-a-] – Din fr. electrodyalise.
ELECTROFOREZA, electroforeze, s. f. 1. Deplasare spre electrozi a particulelor dintr-o solutie coloidala sub actiunea campului electric. 2. (Med.) Analiza a diferitelor fractiuni proteice din lichidele biologice pe baza electroforezei (1). – Din fr. electrophorese.
ELECTROLUMINESCENTA s. f. Lumina produsa de unele substante sub actiunea campului electric. – Din fr. electroluminescence, germ. Elektrolumineszenz.
ELECTROOSMOZA s. f. Trecere a unui lichid printr-o membrana poroasa sub actiunea unei diferente de potential electric dintre cele doua fete ale membranei. [Pr.: -tro-os-] – Din fr. electro-osmose.
ELECTROSTRICTIUNE s. f. Deformare a unui dielectric sub actiunea campului electric. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. electrostriction.
ERITROPSINA, eritropsine, s. f. Proteina de culoare rosie, legata de vitamina A, prezenta in unele celule ale retinei si care, sub actiunea luminii, isi schimba culoarea spre galben palid. – Din fr. erythropsine.
EVITARE, evitari, s. f. 1. Actiunea de a evita. 2. Pozitie (determinata de directia prorei) pe care o ia nava sub actiunea vantului si a curentilor. 3. Manevra efectuata de o nava pentru intoarcere sau pentru a ocoli o alta nava. – V. evita.
DOSPIT, -A, dospiti, -te, adj. (Despre aluat) Care a crescut, s-a afanat sub actiunea unui ferment sau a unei substante chimice introduse intentionat. ♦ (Despre alimente si despre unele materii organice) Fermentat. – V. dospi.
DUNA, dune, s. f. Forma de relief cu aspectul unor coame paralele, aparute sub actiunea vantului in regiunile nisipoase. – Din fr. dune.
SUPLETE s. f. Insusirea de a fi suplu; mladiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦ Spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformatii nepermanente, prin incovoiere ori torsiune, sub actiunea unor solicitari relativ mici; elasticitate. – Din fr. souplesse.
TENACITATE s. f. 1. Insusirea de a fi tenace (1); staruinta, perseverenta, darzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub actiunea unor solicitari exterioare, inainte de a se rupe. ♦ Marime caracteristica unui material solid, egala cu deformatia lui specifica la rupere. – Din fr. tenacite, lat. tenacitas, -atis.
TERMOELASTICITATE s. f. Capitol al mecanicii corpurilor solide, care se ocupa cu studierea starilor de tensiune si a deformatiilor produse sub actiunea unui camp termic. – Termo- + elasticitate.
RESORT2, resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietati elastice mari si care, sub actiunea unei forte exterioare, se deformeaza, revenind la forma initiala cand actiunea exterioara inceteaza; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursa, izvor de energie fizica sau morala; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.
RANA, rani, s. f. 1. Ruptura interna sau exterioara a tesutului unei fiinte vii, sub actiunea unui agent distrugator; leziune, plaga. ◊ Expr. Bun de pus la rana, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rana = a intarata pe cineva, a starni lucrurile, agravand situatia. A pune degetul pe rana = a gasi si a arata in mod lamurit pricina unei stari de lucruri suparatoare, a dezvalui adevarata cauza a unei situatii neplacute. 2. Fig. Durere morala, suferinta, chin sufletesc. – Din sl. rana.
COLUVIU s. n. Material detritic acumulat la baza pantelor si provenit din dezagregarea rocilor si din deplasarea fragmentelor lor pe versantii muntilor sub actiunea gravitatiei. – Din fr. colluvium.
REZISTENT,-A, rezistenti, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezista; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-si modifica usor proprietatile sub actiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre fiinte) Care nu se lasa doborat, care suporta bine o boala, o oboseala, o suparare etc.; puternic, tare; darz, neclintit. – Din fr. resistant, it. resistente.
REOLOGIE s. f. Ramura a fizicii al carei obiect de studiu il constituie curgerea lenta si deformarea in timp a corpurilor solide sub actiunea fortelor exercitate asupra lor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheologie.
RUMEN2, -A, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate in rosu. ♦ (Despre oameni) Cu fata imbujorata, cu obrajii rosii. ♦ (Despre fructe si unele alimente) Care a capatat o culoare rosiatica (sub actiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare rosu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumenu.
RUPTOR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide si mentine deschis un circuit electric, sub actiunea si pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.
RIGID, -A, rigizi, -de, adj. 1. Care nu se deformeaza sub actiunea fortelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; teapan, neflexibil. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu ingaduie abateri; dur, sever, neinduplecat, intransigent. ♦ (Despre expresia sau trasaturile fetei) Care tradeaza neinduplecare, asprime, severitate. – Din fr. rigide.
RIGIDITATE, rigiditati, s. f. 1. Insusirea de a fi rigid (1), proprietate a corpurilor de a nu se deforma sub actiunea fortelor care se exercita asupra lor.* Rigiditate dielectrica = proprietate a unui mediu rau conducator de electricitate de a nu fi strapuns sub actiunea unui camp electric. ♦ Lipsa de flexibilitate; intepeneala. ◊ Rigiditate musculara = lipsa de suplete musculara ca urmare a unor boli ale sistemului nervos, ca meningita cerebrospinala, tetanosul. Rigiditate cadaverica = fenomen general de intarire si de intepenire musculara, care apare in primele ore dupa moarte, ca urmare a coagularii proteinelor musculare. 2. Fig. Severitate, duritate, austeritate; intransigenta. – Din fr. rigidite.
DENUCLEARIZAT, -A, denuclearizati, -te, adj. Scos de sub actiunea armelor nucleare. [Pr.: -cle-a-] – V. denucleariza.
DENUDATIE, denudatii, s. f. 1. Proces complex de nivelare a scoartei terestre, sub actiunea agentilor geografici externi, prin dezagregarea, alterarea si erodarea rocilor, indepartarea materialelor rezultate si acumularea lor ulterioara in regiuni mai joase; denudare. 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din fr. denudation, lat. denudatio.
DEPLANARE, deplanari, s. f. Curbare a unei sectiuni plane a unui corp elastic sub actiunea sarcinilor exterioare. – Des1- + plan.
DEPOLIMERIZARE, depolimerizari, s. f. Reactie prin care un polimer trece in polimeri cu greutati moleculare mai mici, sub actiunea caldurii, a luminii, a radiatiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. depolymerisation.
DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limba, cuvinte si sensul lor) A-si trage originea din...; (tranz.) a arata provenienta unui cuvant din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinari introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intr-un canal. ♦ A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatie pe alta cale. ♦ A ramifica o cale de comunicatie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei functii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se departa din drumul sau normal sub actiunea vantului sau a unui curent; a devia. – Din fr. deriver, lat. derivare.
DILATATIE, dilatatii, s. f. Crestere a dimensiunilor unui corp sub actiunea caldurii; dilatare. ♦ Coeficient de dilatatie = cresterea unitatii de lungime, de suprafata sau de volum a unui corp, raportata la 1
ROSTOGOL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Miscare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dandu-se peste cap. 2. Panta cu inclinare mare intr-o mina, care permite transportarea materialului prin simpla alunecare sau rostogolire, sub actiunea greutatii proprii. II. S. m. Planta erbacee melifera din familia compozeelor, cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate, paroase si flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol.
DIAC2, diace, s. n. Dioda semiconductoare care permite trecerea curentului electric in ambele sensuri de conductie, sub actiunea unei tensiuni de comanda aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac.
SENSIBILITATE, sensibilitati, s. f. 1. Facultate de a simti, de a reactiona la e*******i, de a-si schimba, intr-o anumita masura, starea initiala sub actiunea unui agent exterior; acuitate a simturilor; capacitatea de a percepe senzatii. 2. Capacitate de reactie afectiva; intensitate afectiva; emotivitate, afectivitate. ♦ (In arta si literatura) Capacitatea de a transmite, de a provoca emotii artistice; receptivitate artistica. 3. Insusire a unui instrument sau a unui aparat de a reactiona la cele mai mici variatii ale unor agenti externi (ca diferenta de temperatura sau de greutate, schimbarea presiunii etc.). 4. (Chim.) Marimea concentratiei unei solutii in substanta de analizat, care produce, in timpul reactiei de recunoastere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale. 5. Predispozitie a organismelor la diferite boli. 6. Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile (4). – Din fr. sensibilite, lat. sensibilitas, -atis.
SCINTILATOR, scintilatoare, s. n. (Fiz.) Substanta in masa careia se produc scintilatii sub actiunea razelor radioactive. – Din fr. scintillateur.
COMPRESIUNE, compresiuni, s. f. (Fiz.) 1. Micsorare a volumului unui corp; comprimare. 2. Faza de functionare a unei masini in timpul careia fluidul din cilindrul unui motor este comprimat prin deplasarea unui piston in cilindru. 3. Stare de solicitare a unei piese sub actiunea a doua forte egale si de sens contrar. [Pr.: -si-u-. – Var.: compresie s. f.] – Din fr. compression, lat. compressio, -onis.
SUFUZIUNE, sufuziuni, s. f. 1. Raspandire sub piele a unei umori. ♦ Sufuziune sangvina = hemoragie de proportii reduse care are loc intre straturile componente ale unui organ sau ale unui tesut. 2. (Geol.) Proces de spalare si de transportare a particulelor fine din rocile afanate sub actiunea circualtiei apelor subterane. [Var.: sufoziune s. f.] – Din fr. suffusion.
CUTA, cute, s. f. 1. Indoitura (adanca) intr-un obiect de imbracaminte; incretitura, fald, cret, pliu. ♦ Urma, dunga ramasa pe o tesatura sau pe o hartie in locul unde au fost indoite. ♦ Incretitura a scoartei pamantului, formata sub actiunea fortelor tectonice. 2. Zbarcitura (a obrazului); rid, cret. – Din bg. kuta.
A SE ALBI ma ~esc intranz. 1) A deveni alb; a capata culoare alba. 2) A pierde culoarea initiala sub actiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (fiinte) A face sa devina carunt; a incarunti. /Din alb
A SE ALTERA se ~eaza intranz. 1) A pierde proprietatile pozitive sub actiunea factorilor externi; a se strica; a se inacri; a se descompune. Pestele se ~eaza repede. 2) (despre sunete) A-si modifica calitatea. /<fr. alterer, lat. alterare
ALUNECARE ~ari f. 1) v. A ALUNECA. 2): ~ de teren deplasare a terenului aflat in panta sub actiunea apelor in special dupa ploi indelungate. /v. a aluneca
A SE BATATORI se ~este intranz. (despre pielea oamenilor si a animalelor) A se ingrosa intarindu-se sub actiunea unor factori externi nocivi; a face bataturi; a se batuci. /Din batatura
BATATURA ~i f. 1) Loc batatorit din fata caselor (taranesti), unde nu creste iarba; curte. 2) Portiune de piele (pe corpul omului sau al animalelor) intarita si ingrosata sub actiunea unor factori externi nocivi. Palme pline de ~i. ◊ A calca (pe cineva) pe ~ a atinge (pe cineva) unde-l doare; a supara tare. 3) Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obtine tesatura; bateala. ~ de lana. /<lat. battitura,
A SE BATUCI se ~este intranz. 1) (despre pielea oamenilor si a animalelor) A se ingrosa intarindu-se sub actiunea unor factori externi nocivi; a face bataturi; a se batatori. 2) (despre fructe, legume) A-si pierde integritatea si calitatile prin lovire sau indesare; a se nasadi. /a bate + suf. ~uc[i]
A SE BORSI se ~este intranz. pop. 1) A deveni acru (ca borsul); a se acri. 2) (despre alimente, mancaruri, fructe) A pierde proprietatile pozitive (sub actiunea factorilor externi); a se strica; a se altera; a se descompune; a se inacri. /Din bors
BULBUC1 ~ci m. 1) Basica (de aer) care se formeaza la suprafata lichidelor si a unor materii semilichide sau vascoase (aluat, var etc.) sub actiunea anumitor factori. /v. a bulbuca
CALOZITATE ~ati f. 1) (la om si la unele animale) Portiune de piele intarita si ingrosata sub actiunea unor factori externi nocivi; batatura. 2) (la plante) Proeminenta dura pe suprafata frunzelor, semintelor etc. /<fr. callosite, lat. callositas, ~atis
A SE CARBONIZA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre substante) A se transforma in carbon. 2) (despre lemne) A se preface in carbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub actiunea unei surse puternice de caldura. /<fr. carboniser
CATACLAZA ~e f. Zdrobire si deformare a minereurilor unei roci sub actiunea fortelor tectonice. /<fr. cataclase, germ. Kataklase
A CHIFTI ~esc intranz. 1) (despre lichide) A iesi la suprafata la o apasare usoara. 2) (despre obiecte, alimente imbibate cu lichid) A elimina lichid sub actiunea unei presiuni mici. /Onomat.
COLUVIU n. Material rezultat din faramitarea rocilor sub actiunea factorilor externi si sedimentat la baza coastelor abrupte. [Sil. -lu-viu] /<fr. colluvium
COMPRESIUNE ~i f. Proces de micsorare a volumului unui corp sub actiunea unei forte externe; comprimare. [Sil. -si-u-] /<fr. compression, lat. compressio, ~onis
CONTACTOR ~oare n. Aparat care, sub actiunea unei comenzi, inchide un circuit electric si il mentine inchis numai cat dureaza comanda. /<fr. contacteur
A SE CONTRACTA se contracta intranz. (despre corpuri) A-si reduce dimensiunile sau volumul sub actiunea unor factori fizici sau chimici. Muschii se contracta. /<fr. contracter, lat. contractare
COROZIUNE ~i f. 1) Proces de distrugere a suprafetei obiectelor de metal sub influenta diferitor factori naturali sau artificiali. 2) Eroziune a rocilor sub actiunea chimica a apei. [Art. coroziunea; G.-D. coroziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. corrosion
A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere
A SE CUTA ma ~ez intranz. 1) (despre produse textile, confectii etc.) A face cute. 2) (despre scoarta terestra) A se deforma in cute sub actiunea proceselor interne. 3) (despre piele, fata etc.) A capata cute; a se increti; a se zbarci; a se rida. /Din cuta
CUTA ~e f. 1) Indoitura la un material textil sau la un obiect de imbracaminte. 2) Incretitura a pielii (mai ales pe fata); rid; zbarcitura; cret. 3) Incretitura a scoartei pamantesti, aparuta sub actiunea fortelor tectonice. /<bulg. kuta
A SE CUTREMURA ma cutremur intranz. 1) A se zgudui sub actiunea unui cutremur. 2) A se misca usor dintr-o parte in alta; a se clatina; a se legana. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se infiora; a se inspaimanta. /<lat. contremulare
A SE DARAMA pers. 3 se darama intranz. 1) (despre constructii) A se deteriora, cazand la pamant (sub actiunea anumitor factori daunatori); a se distruge; a se ruina. 2) (despre terenuri, maluri) A se desprinde de masiv, alunecand la vale; a se narui; a se surpa; a se ponori. /<lat. deramare
A SE DECOLORA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-si pierde culoarea initiala (sub actiunea unor factori nefavorabili); a se spalaci; a se sterge. 2) (despre culori) A deveni mai putin intens. /<fr. decolorer, lat. decolorare
DERIVA ~e f. 1) Deviere a unei nave sau a unui avion sub actiunea vantului sau a curentilor marini. ◊ A merge in ~ a naviga in voia vantului si a valurilor. 2) mil Unghi format de planul de tragere indirecta a unei arme cu planul de ochire. 3) Parte anterioara, fixa, a ampenajului vertical al unui avion. /<fr. derive
A SE DESCOMPUNE ma descompun intranz. 1) (despre corpuri) A se separa in elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) fig. (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destrama; a se dezarticula. 3) (despre substante organice) A pierde proprietatile pozitive (sub influenta factorilor externi); a se strica; a se inacri; a se altera. 4) (despre persoane) A-si modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre fata) A se convulsiona momentan si involuntar sub actiunea unei suprasolicitari nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus
DETRITUS n. 1) Substanta minerala provenita din sfarimarea rocilor sub actiunea agentilor externi. 2) Material marunt rezultat din uzura pavajului datorita circulatiei. 3) Sediment calcaros care se depune pe suprafata dintilor; tartru dentar. /<fr. detritus, lat. detritus
A SE DEZAGREGA pers. 3 se dezagrega intranz. 1) (despre corpuri) A se separa in elementele constitutive; a se descompune; a se disocia; a se dezasambla; a se desface. 2) (despre nuclee acomice) A se transforma spontan in alte nuclee atomice; a se dezintegra. 3) (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrama; a se dezbina. 4) (despre roci) A se distruge sub actiunea factorilor externi. /<fr. desag-reger
A SE DILATA pers. 3 se dilata intranz. 1) (despre corpuri) A-si mari volumul sau dimensiunile sub actiunea caldurii. 2) (despre unele organe sau unele parti de organe) A deveni mai mare. /<fr. dilater, lat. dilatare
DISIMILATIE ~i f. lingv. Fenomen fonetic care consta in modificarea sau omisiunea unui sunet dintr-un cuvant sub actiunea altui sunet asemanator sau identic (din acelasi cuvant). [Art. disimilatia; G.-D. disimilatiei; Sil. -ti-e] /<fr. dissimilation
A SE DISLOCA ma disloc intranz. 1) A se misca din loc. 2) (despre oase sau membre) A iesi din articulatie; a se dezarticula; a se luxa; a se scranti. 3) (despre straturi geologice) A-si schimba pozitia initiala (sub actiunea miscarilor tectonice); a se deplasa; a aluneca. /<fr. disloquer, lat. dislocare
A DOGORI ~esc 1. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parjoli; a parli; a frige. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului) A fi infierbantat din cauza unei boli sau emotii; a avea fierbinteala. 2. tranz. 1) A se inrosi la fata sub actiunea unei senzatii de caldura puternica sau a unei emotii puternice. 2) A face sa devina fierbinte; a infierbanta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti
A DOSPI ~esc intranz. 1) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor sau a altor fermenti; a creste. 2) (despre substante lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fermenta; a fierbe. 3) fig. pop. fam. (despre persoane) A fi cuprins de somn; a dormi indelungat. /<sb. dospeti
EBULITIE f. Trecere treptata a lichidului in stare de vapori sub actiunea caldurii; fierbere. /<fr. ebullition, lat. ebullitio, ~onis
ELASTIC1 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care poate fi usor deformat sub actiunea unor forte exterioare; cu proprietatea de a se curba usor; mladios; flexibil. 2) fig. (despre fiinte si despre manifestarile lor) Care vadeste gratie si eleganta; mladios; suplu. 3) fig. (despre persoane) Care se adapteaza usor la situatie; maleabil. /<fr. elastique, lat. elasticus
A SE ELECTROCUTA ma ~ez intranz. A muri sub actiunea curentului electric. /<fr. electrocuter
ELECTROLIZA ~e f. Descompunere a unui electrolit sub actiunea unui curent electric. /<fr. electrolyse
ELECTROTOMIE f. Sectionare a tesuturilor vii sub actiunea curentului electric. /<fr. electrotomie
ELECTROTROPISM n. Orientare (intr-o anumita directie) a organismelor vii sub actiunea curentului electric. /<fr. electrotropisme
EROZIUNE ~i f. Proces de roadere a solului sub actiunea apei si a agentilor atmosferici. [G.-D. eroziunii] /<fr. erosion, lat. erosio, ~onis
E*******E ~e f. 1) Reactie a unui organ, a unui tesut, a unei celule, sub actiunea unui e******t, manifestata prin contractie, secretie sau impulsuri. 2) elec. Producere a campului magnetic inductor util in unele masini si aparate electrice. /<fr. e********n, lat. e*******o, ~onis
A EXPLODA ~ez 1. intranz. 1) (despre explozii, proiectile, gaze etc.) A produce explozie. 2) (despre instalatii, substante explozive) A se sfarama sub actiunea presiunii interne; a sari in aer. 3) (despre vulcani) A erupe brusc. 4) fig. (despre persoane) A interveni brusc si violent intr-o discutie; a izbucni. 2. tranz. (bombe, proiectile etc.) A face sa produca explozie. [Sil. ex-plo-da] /<lat. explodere
FALEZA ~e f. 1) Tarm inalt si abrupt, format sub actiunea eroziva a valurilor. 2) Fasie de teren de-a lungul unui tarm, special amenajat pentru plimbari. [G.-D. falezei] /<fr. falaise
A FERMENTA pers. 3 ~eaza intranz. (despre unele substante lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare
FERMENTATIV ~a (~i, ~e) 1) Care contribuie la fermentare. Substante ~e. 2) Care se produce sub actiunea fermentilor. /<fr. fermentatif
FERMENTATIE ~i f. Proces de descompunere a unor substante organice sub actiunea fermentilor si de transformare a lor in alte substante. [Art. fermentatia; G.-D. fermentatiei; Sil. -ti-e] /<fr. fermentation, lat. fermentatio, ~onis
A FIERBE fierb intranz. 1) (despre lichide) A se agita sub actiunea caldurii; a clocoti. Apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi in proces de trecere la starea comestibila sub actiunea temperaturii inalte. 3) (despre substante lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) fig. (despre persoane) A fi cuprins de agitatie; a se agita. 5) (despre spatii) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a rasuna. Valea fierbe. [Sil. fier-be] /<lat. fervere
FLUORESCENTA ~e f. fiz. Insusire a unor substante de a emite lumina sub actiunea unor surse exterioare de energie (radiatii luminoase, ultraviolete etc.). [Sil. flu-o-] /<fr. fluorescence
A FLUTURA1 flutur 1. intranz. 1) (despre panze, plete etc.) A se misca neregulat (sub actiunea vantului); a falfai. 2) (despre pasari, animale) A face miscari dintr-o parte in alta (cu aripile, cu coarnele etc.). 3) (despre fulgere) A aparea pentru o clipa. 2. tranz. (obiecte) A agita in aer. ~ batista. ~ sabia. ◊ Flutura-vant calificativ depreciativ, atribuit unei persoane nestatornice si neserioase. /Din fluture
FOTOCATOD ~zi m. Catod al dispozitivelor fotoelectronice care emite electroni sub actiunea luminii. /<fr. photocathode
FOTOLIZA ~e f. Descompunere chimica a unei solutii sub actiunea luminii. /<fr. photolyse
FUZIUNE ~i f. 1) (despre organizatii, institutii, societati etc.) Unire intr-un singur tot; contopire. 2) fiz. Unificare prin trecere la starea lichida sub actiunea caldurii. ◊ Punct de ~ temperatura de topire a unui corp solid. ~ nucleara reactie nucleara, prin care doua nuclee atomice usoare se unesc, formand unul mai greu. [Art. fuziunea; G.-D. fuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. fusion, lat. fusio, ~onis
GELIV ~a (~i, ~e) (despre materiale de constructie, roci) Care se dezagrega relativ usor sub actiunea inghetului si dezghetului repetat. /<fr. gelif
HIDROLIZA ~e f. chim. Reactie de descompunere a unor substante sub actiunea apei. /<fr. hydrolyse
A SE INALBI ma ~esc intranz. 1) A deveni alb; a capata culoarea alba. 2) A pierde culoarea initiala sub actiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (fiinte) A face sa devina carunt; a incarunti.1 s-au ~it tamplele. /in + a albi
A SE INCHIDE ma inchid intranz. 1) (despre cai de comunicatie) A se termina pe neasteptate; a nu mai avea continuare; a se infunda. 2) (despre rani) A inceta de a mai supura (prinzand coaja). 3) A deveni mai intunecat (sub actiunea unor factori externi). Culoarea s-a inchis. 4) (despre persoane) A se izola de tumultul vietii, traind in singuratate; a se retrage; a se pustnici; a se izola. S-a inchis in sine. 5) (despre unele flori) A-si strange petalele impreunandu-le. 6) (despre perspective, posibilitati etc.) A inceta de a mai fi real. /<lat. includere
A SE INCRANCENA ma ~ez intranz. 1) (despre corp si despre parti ale lui) A se contracta in mod involuntar sub actiunea unei tensiuni nervoase; a se increti; a se infiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crancen; a se desfasura tot mai intens; a se inversuna; a se indarji. [Si incrancen] /in + crancen
A SE INCRETI ma ~esc intranz. 1) (despre par) A deveni cret; a se ondula; a se carlionta; a se bucla. 2) (despre tesaturi, piele, hartie etc.) A capata creturi. 3) (despre pielea sau carnea omului) A se contracta in mod involuntar sub actiunea unei tensiuni nervoase; a se incrancena; a se infiora. 4) fig. A manifesta nemultumire printr-o grimasa. /in + a creti
A SE INFIORA ma infior intranz. 1) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se inspaimanta. 2) (despre corp sau parti ale lui) A se contracta involuntar sub actiunea unei tensiuni nervoase; a se incrancena; a se increti. 3) fig. (despre frunze, iarba, apa) A tremura usor. /in + fior
A INFOIA infoi si infoiez tranz. 1) A face sa se infoaie. 2) (obiecte de panza) A balona sub actiunea unui curent de aer; a umfla. 3) (despre pamant) A face mai putin indesat; a afana. [Sil. -fo-ia; Si infoiez] /<lat. infolliare
A SE INNEGRI ma ~esc intranz. 1) A deveni negru; a capata culoare neagra. 2) A pierde culoarea initiala, intunecandu-se sub actiunea unor factori externi (ploi, vanturi). 3) (despre persoane sau parti ale corpului lor) A deveni negru (sub actiunea razelor solare); a se parli; a se bronza. /in + negru
A SE LUA ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus; a se casatori. ◊ ~ cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare
A SE MACINA ma macin intranz. A se distruge treptat, incetul cu incetul (sub actiunea unor factori nocivi). /<lat. machinari
MECANICA f. 1) Ramura a fizicii care studiaza miscarea si echilibrul corpurilor sub actiunea fortelor exercitate asupra lor. 2) Ramura a tehnicii care are ca obiect de studiu construirea si functionarea masinilor, indeosebi a pieselor si mecanismelor care servesc la transmiterea miscarii. [G.-D. mecanicii] /<lat. mechanica, it. meccanica, germ. Mechanik
MLADIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care poate fi usor deformat sub actiunea unei forte exterioare; flexibil; elastic; suplu. 2) (despre fiinte si despre parti ale corpului lor) Care vadeste gratie si eleganta; cu miscari gratioase si elegante; suplu; elegant; mladiu. 3) (despre persoane sau despre caracterul lor) Care se lasa influentat usor de vointa altora. 4) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; melodios. [Sil. -di-os] /a mladia + suf. ~os
NIVATIE ~i f. Modelare a reliefului sub actiunea succesiva a ingheturilor in zonele inalte ale muntilor. /<fr. nivation
A ORBI orbesc 1. intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2. tranz. 1) A face sa devina orb; a face sa piarda vederea. 2) (persoane) A supune actiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face sa piarda clarviziunea sub actiunea unor factori frapanti. /Din orb
PARGHIE ~i f. 1) Bara mobila care se poate roti in jurul unei axe imobile sub actiunea fortelor situate intr-un plan perpendicular pe axa de rotatie. 2) Par sau drug care, avand un punct de reazem, serveste la ridicarea unei greutati. 3) Forta care stimuleaza o activitate. Reforma economica radicala este principala ~ a restructurarii. [G.-D. parghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec.
A SE PARLI ma ~esc intranz. 1) A se arde usor la suprafata. 2) (despre persoane si despre corpul lor) A deveni negru (sub actiunea razelor solare); a se innegri; a se bronza. 3) (despre plante) A-si pierde putin seva (de caldura, de frig); a se usca putin. 4) fig. A suferi un esec; a ramane pagubas; a se arde; a se frige. ◊ Cine se pripeste, se ~este cine se grabeste, pierde. /<bulg. parlja, sb. prljiti
PENDUL ~e n. 1) Corp solid suspendat care, sub actiunea unei forte, poate oscila in jurul unui punct sau al unei axe fixate. 2) Dispozitiv care, osciland, regleaza functionarea unui mecanism. /<fr. pendule, lat. pendulus
PIEZOELECTRICITATE ~ati f. Proprietate a unor substante cristaline de a se polariza sub actiunea unor factori exteriori. [Sil. pi-e-] /<fr. piezo-electricite
PRAPADIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A PRAPADI si A SE PRAPADI. 2) (despre obiecte, cladiri etc.) Care a ajuns intr-o stare rea sub actiunea unor factori nocivi; deteriorat; uzat. 3) si substantival (despre persoane) Care este distrus fiziceste sau/si moraliceste; epuizat; vlaguit. ◊ Om ~ om care trezeste compatimire. 4) Care este foarte sarac. /v. a (se) prapadi
PUTRED ~da (~zi, ~de) 1) (despre substante organice) Care s-a descompus sau se afla in stare de descompunere sub actiunea unor microorganisme. Lemn ~. ◊ ~ de bogat (sau bogat ~) foarte bogat. 2 fig. (despre stari si lucruri, medii sociale) Care vadeste decadere economica si morala. /<lat. putridus
REACTIV1 ~a (~i, ~e) 1) Care tine de reactanta; propriu reactantei. 2) Care realizeaza o reactie; in stare sa provoace o reactie. Forta ~a. 3) Care apare sub actiunea fortei de reactie; provocat de forta de reactie. 4) Care utilizeaza o asemenea forta. Avion ~. /<fr. reactif
A REZISTA rezist intranz. 1) (despre persoane) A manifesta tarie; a nu se lasa invins. ~ in lupta. 2) (despre materiale) A nu se modifica sub actiunea factorilor externi. /<fr. resister, lat. resistere
REZONANTA ~e f. 1) Proprietate a unor obiecte de a intensifica si de a prelungi sunetele. Cutie de ~. 2) fiz. Fenomen de aparitie a oscilatiilor sub actiunea altor oscilatii de (aproape) aceeasi frecventa. ~ mecanica. 3) fig. Efect produs de un eveniment, fapt etc. asupra cuiva; rasunet; ecou. /<fr. resonnance
RUMEN2 ~a (~i, ~e) 1) (despre fata, buze etc.) Care are o culoare rosiatica, sanatoasa. 2) (despre persoane) Care este imbujorat la fata. 3) (despre fructe sau despre unele produse alimentare) Care a devenit rosiatic (sub actiunea soarelui sau a focului). Mar ~. Colac ~. /<sl. rumenu
A SE RUMENI ma ~esc intranz. 1) A se inrosi usor; a deveni rumen; a se imbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra in faza de maturitate, capatand o culoare rosia-tica. 3) (despre carne, copturi etc.) A capata o culoare rosie-inchisa (sub actiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subtire de fard pe buze si pe obraji; a se da cu rumeneala; a se sulimeni. /Din rumen
SENSIBIL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care reactioneaza usor la actiunea factorilor externi. 2) (despre fiinte) Care reactioneaza cu usurinta la durere. 3) (despre lucruri) Care poate fi perceput cu usurinta de organele de simt sau de spirit. 4) (despre organe sau organisme) Care poate reactiona la cele mai slabe e*******i. 5) Care se vede dintr-o data; in stare a fi constatat usor; evident; vadit. Scadere ~a a temperaturii. 6) (despre instrumente, aparate sau materiale) Care reactioneaza la cele mai mici variatii ale unor factori externi. Balanta ~a. 7) (despre materiale fotografice) Care se modifica usor sub actiunea luminii. /<lat. sensibilis, fr. sensible, it. sensibile
A SE SPALACI pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-si pierde culoarea initiala sub actiunea unor factori externi; a se sterge; a se decolora. 2) fig. (mai ales despre ochi) A deveni inexpresivi. /a spala + suf. ~aci
A SE STERGE ma sterg intranz. 1) (despre fiinte) A trece foarte aproape, atingandu-se usor (de cineva sau de ceva). 2) (despre obiecte colorate) A-si pierde culoarea initiala (sub actiunea unor factori externi); a se spalaci; a se decolora. 3) fig. A nu mai fi perceput (cu ajutorul simturilor). 4) fig. A inceta de a mai exista; a disparea. ~ din memorie. ◊ ~ pe buze (sau pe bot) a-si lua nadejdea de la ceva ravnit. /<lat. extergere
A SE TARCA pers.3 se ~cheaza intranz. rar A-si pierde culoarea initiala (sub actiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spalaci; a se sterge. /Din tarcat
TENDINTA ~e f. 1) Orientare constienta spre un anumit scop. 2) Dorinta puternica; nazuinta; aspiratie. 3) (in opere artistice) Pozitie social-politica a autorului; atitudine fata de realitatea reflectata. 4) Directie de miscare a unui corp aflat sub actiunea unei forte. 5) Orientare comuna a unei categorii de persoane. 6) Evolutie intr-un anumit sens. [G.-D. tendintei] /<it. tendenza, fr. tendance
TERMOPLASTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (de-spre substante) Care devine plastic sub influ-enta caldurii si a presiunii. 2) (despre materii plastice) Care nu-si schimba proprietatile sub actiunea temperaturilor inalte. /<fr. termoplastique
TERMOREACTIV ~a (~i, ~e) (despre substante) Care se inmoaie sub actiunea caldurii, putand fi astfel prelucrat. /<fr. thermoreactif
A SE TOPI ma ~esc intranz. 1) A trece din stare solida in stare lichida. 2) fig. A deveni din ce in ce mai putin vizibil, disparand. 3) (despre obiecte supuse actiunii focului) A disparea prin ardere; a se mistui. 4) fig. (despre oameni) A se slei de puteri (sub actiunea unui sentiment puternic sau a unei boli latente). ◊ ~ din picioare (sau vazand cu ochii) a slabi foarte repede. A i ~ cuiva inima a fi cuprins de sentimente chinuitoare. /<sl. topiti
TURNESOL n. Substanta vegetala extrasa din unele specii de licheni, care, fiind impregnata in bucati speciale de hartie, are proprietatea de a schimba culoarea acesteia in rosu sub actiunea acizilor si in albastru sub actiunea bazelor. /<fr. tournesol
A UMBLA2 umbla intranz. reg. (despre bors, vin etc.) A se afla in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fierbe; a fermenta. /<lat. ambulare
A UMFLA umflu tranz. 1) (obiecte cu peretii elastici) A mari in volum prin actiunea unui fluid. ~ balonul. ◊ A-l ~ pe cineva rasul (sau plansul) a nu-si putea stapani rasul (sau plansul). 2) A face sa se umfle. 3) (obiecte de panza) A balona sub actiunea unui curent puternic de aer; a infoia. 4) fig. fam. (preturi, sume, cifre etc.) A ridica in mod exagerat. 5) fam. A apuca brusc si cu putere; a insfaca; a inhata. ◊ ~ in spate a ridica brusc in spate. /<lat. inflare
VARIABILITATE ~ati f. 1) Caracter variabil. ~atea gusturilor. ~atea unei functii. 2) biol. Proprietate a organismelor vii de a-si modifica caracteristicile morfologice sau fiziologice sub actiunea unor factori interni sau externi. 3) lingv. Proprietate a unei unitati lingvistice de a prezenta mai multe forme de manifestare. /<fr. variabilite
VELA ~e f. 1) Panza care, sub actiunea curentilor de aer, asigura deplasarea unei nave. 2) la pl. Sport practicat cu ambarcatii cu panze. /<it. vela
VLADNIC ~ca (~ci, ~ce) inv. Care nu se modifica sub actiunea factorilor externi; caracterizat prin forma constanta; solid. /<sl. vladati
ALTIPLANATIE s.f. Proces de nivelare a reliefului sub actiunea alternarii ciclice a inghetului si dezghetului din regiunile montane; crioplanatie. [< fr. altiplanation].
AMILOLIZA s.f. Procedeu de hidrolizare a amidonului sub actiunea amilazelor. [Cf. engl. amylolisis].
AMONIFICARE s.f. Proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor si a altor compusi organici din sol sub actiunea microorganismelor. [Dupa fr. ammonisation].
ANEMOTROPISM s.n. (Biol.) Curbare a organelor plantelor sub actiunea curentilor de aer. [< fr. anemotropisme, cf. gr. anemos – vant, tropein – a intoarce].
BACTERIOLIZA s.f. (Biol.) Dizolvare a bacteriilor sub actiunea anticorpilor, a bacteriofagilor etc. [< fr. bacteriolyse].
BRAHISTOCRONA s.f. (Fiz.) Traiectorie pe care un corp ce se deplaseaza intre doua puncte date sub actiunea gravitatiei realizeaza cel mai scurt timp. [< fr. brachystochrone, cf. gr. brachystos – cel mai scurt, chronos – timp].
CATAFOREZA s.f. 1. Deplasarea catre catod a particulelor dintr-o solutie coloidala sub actiunea curentului electric. 2. Introducerea in organism a unor substante medicamentoase cu ajutorul ionizarilor prin curent continuu. [Cf. fr. cataphorese].
CITOLIZA s.f. Proces de distrugere sau degenerare a celulelor sub actiunea unor agenti chimici, fizici sau biologici. [< fr. cytolyse, cf. gr. kytos – celula, lysis – dizolvare].
COROZIUNE s.f. 1. Proces de alterare, de atacare chimica sau electrochimica a metalelor sub actiunea substantelor de natura acida si bazica. 2. (Geol.) Eroziune a suprafetei rocilor sub actiunea chimica a solutiilor apoase. [Var. corosiune s.f. / < fr. corrosion].
CRIOPEDOGENEZA s.f. (Geol.) Formare si evolutie a solurilor sub actiunea inghetului. [< fr. cryopedogenese, cf. gr. kryos – frig, pedon – sol, genesis – nastere].
CRIOTURBATIE s.f. (Geol.) Deplasare a particulelor din sol sub actiunea alternantei inghetului cu dezghetul. [Pron. cri-o-, gen. -iei. / < fr. cryoturbation].
DEGHIPSARE s.f. Procesul de dizolvare a ghipsului din roci sub actiunea apei. [Var. degipsare, et. incerta].
DESCUAMARE s.f. Faptul de a se descuama; descuamatie. ♦ Desprindere succesiva a stratelor superficiale ale unei roci sub actiunea unor agenti geomorfologici; exfoliere. [Pron. -cua-. / < descuama].
DESTRUCTIUNE s.f. (Rar) Distrugere, nimicire. ♦ (Geol.) Reducere a altitudinii reliefului sub actiunea agentilor geomorfologici interni sau externi. [Var. destructie s.f. / < fr. destruction].
DETRACTIUNE s.f. 1. Ponegrire, defaimare. 2. Proces de dislocare a blocurilor de roca sub actiunea ghetarilor. [Var. detractie s.f. / < fr. detraction, cf. it. detrazione, germ. Detraktion].
DEZAGREGARE s.f. Actiunea de a se dezagrega si rezultatul ei. ♦ Transformare chimica a unui material sau a unei substante, insolubile in dizolvanti obisnuiti, in substante dintre care cel putin una este solubila. ♦ Distrugere a starii de coeziune a unei roci sub actiunea agentilor geomorfologici externi. [< dezagrega].
DIAFANOSCOPIE s.f. Examen al cavitatilor interne ale corpului prin transparenta sub actiunea unei surse luminoase; diascopie. [Pron. di-a-, gen. -iei. / < fr. diaphanoscopie].
DIAPIRISM s.n. (Geol.) Proces de migratiune lenta a unor roci din zonele profunde spre suprafata sub actiunea presiunii din scoarta terestra. [Cf. it. diapirismo < gr. dia – prin, peirein – a strapunge].
DIGESTOR s.n. Aparat servind la extragerea partilor solubile din unele substante sub actiunea caldurii. ♦ Recipient in care se oparesc fructele si legumele pentru conserve. [< fr. digesteur].
DILATATIE s.f. Marire a dimensiunilor unui corp (sub actiunea caldurii); dilatare. ◊ Coeficient de dilatatie = crestere a unitatii de lungime, de suprafata sau de volum a unui corp, raportata la 1
DISTENSIE s.f. (Med.) Intindere sau umflare excesiva. ♦ Capacitate a unor organe vegetale sau structuri de a se alungi sub actiunea unei forte. [Pron. -si-e, gen. -iei. / < fr. distension, lat. distensio].
DOZA2 s.f. 1. Cutie folosita mai ales la instalatiile electrice cu conducte in tuburi pentru a face legaturile dintre conducte si ramificatii. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub actiunea v*********r pe care i le imprima o placa de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutator pentru desfasurarea in bune conditii tehnice a developarii filmelor. [< germ. Dose].
ELECTROLUMINESCENTA s.f. Luminescenta produsa sub actiunea unei descarcari electrice intr-un gaz rarefiat. [Cf. fr. electroluminescence, germ. Elektroluminiszenz].
FLUORESCENT, -A adj. Care devine luminos sub actiunea unei lumini exterioare; care prezinta fluorescenta. ◊ Tub fluorescent = izvor de lumina bazat pe principiul descarcarii electrice in vapori de mercur aflati intr-un tub de sticla. [Pron. flu-o-res-cent. / < fr. fluorescent].
GELIFRACTIE s.f. (Geol.) Dezagregare a rocilor sub actiunea repetata alternanta a inghetului si a dezghetului. [Gen. -iei. / < fr. gelifraction].
GELIVITATE s.f. Rezistenta a rocilor si a terenurilor de fundatie la actiunea inghetului si a dezghetului. ♦ (Tehn.) Proprietate a unor materiale de a se dezagrega sub actiunea inghetului si a dezghetului. [Cf. fr. gelivite].
GEODINAMICA s.f. Disciplina care studiaza modificarile suferite de scoarta Pamantului sub actiunea diferitilor agenti; geologie dinamica. [Gen. -cii. / < fr. geodynamique].
GIRA vb. I. I. tr. 1. A garanta printr-un gir o cambie. 2. V. gera. II. refl., intr. (Despre vant) A(-si) schimba treptat directia de la dreapta spre stanga; a se roti. ♦ (Despre nave) A se roti in jurul unei ancore sub actiunea vantului sau a curentului de maree. [< it. girare].
GOMA s.f. (Biol.) 1. Formatie patologica nodulara de origine infectioasa sau parazitara (mai ales luetica). 2. Substanta vascoasa produsa de unele plante sub actiunea anumitor bacterii. 3. (Fig.) Infumurare, ingamfare; snobism. [< fr. gomme, cf. gr. gomos – incarcatura].
GREISEN s.n. (Geol.) Roca granuloasa, alcatuita din cuart si mica, formata prin transformarea granitului sub actiunea solutiilor magmatice reziduale. [Pron. grai-zen. / < germ. Greisen].
HELIOTERMIE s.f. Incalzire a apei unor lacuri sarate, sub actiunea razelor solare, mai mult decat regiunile invecinate. [< fr. heliothermie].
INDUCTIE s.f. 1. (Log.) Forma de rationament prin care se realizeaza trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozitiilor generale in matematica si in alte stiinte deductive. ♦ Concluzie obtinuta prin inductie (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie dintr-un centru nervos favorizeaza sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. 3. Producere sau influentare a unui fenomen ori proces sub actiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric intr-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inductiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. induktiia].
LIZA s.f. 1. Fenomenul de dezintegrare a elementelor organice (tesuturi, celule, microbi) sub actiunea agentilor fizici, chimici sau biologici. 2. Diminuarea treptata a intensitatii simptomelor unei boli. // -liza – element secund de compunere savanta, cu semnificatia „solutie”, „descompunere”, „separare”, „distrugere”. [< fr. lyse, it. lisi, cf. gr. lysis – dizolvare].
REZONANTA s.f. 1. Fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor incaperi etc. de a intari si prelungi sunetele. ◊ Cutie de rezonanta = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. Crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonantei = conceptie reprezentand o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabileste, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, raspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. resonance, it. risonanza].
NARCOBIOZA s.f. Reducere a functiilor vitale ale organismului sub actiunea narcoticelor. [Pron. -bi-o-. / < fr. narcobiose, cf. gr. narke – narcotic, bios – viata].
PEPTONA s.f. Substanta organica produsa in timpul digestiei prin hidroliza proteinelor sub actiunea pepsinei. [< fr., engl. peptone].
PERIBOINA s.f. (Geol.) Depresiune naturala produsa sub actiunea valurilor marii, care separa marea de un lac litoral si prin care apele marii se unesc cu ale lacului. [< fr. periboine].
TERMOREACTIV, -A adj. (Despre substante) Care sub actiunea caldurii se inmoaie si se poate prelucra, intarindu-se apoi ireversibil. [Pron. -re-ac-. / cf. fr. thermoreactif].
TERMOREZISTENT, -A adj. Rezistent la temperaturi (inalte sau joase); care nu-si modifica proprietatile sub actiunea caldurii; refractar. [< fr. thermoresistant].
TROMBOGEN, -A adj. Care produce tromboza. // s.n. Globulina din sange care, sub actiunea trombochinazei, genereaza trombina; protrombina. [< fr. thrombogene].
TURBATIE s.f. (Geol.) Deplasare a materiei in sol sau in depozitele mobile superficiale sub actiunea inghetului si dezghetului. [Gen. -iei. / < germ. Turbation].
VIRA vb. I. 1. intr. (Despre vehicule) A coti, a-si schimba directia. ♦ (Mar.) A readuce la bord lantul si ancora navei; a ridica o greutate. 2. tr. (Cont.) A trece dintr-un cont (debitor) in alt cont (creditor); a face un virament. 3. tr. (Despre culori) A trece la alta culoare (sub actiunea unui reactiv). ♦ A schimba culoarea unui pozitiv fotografic cu ajutorul unui reactiv. ♦ (Fig.) A-si schimba nuanta. [< fr. virer, it. virare].
BACTERIOLIZA s. f. Dizolvare a bacteriilor sub actiunea bacteriolizinei. (< fr. bacteriolyse)
COLUVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor sub actiunea agentilor fizici si transportat la distanta mica de la locul de formare. (
ABERATIE s.f. 1. Abatere de la o norma etc.; deformare, denaturare; ratacire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenita la unii indivizi, sub actiunea conditiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformatie a unei imagini, produsa de un sistem optic. ♦ Aberatie vizuala = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de directia adevarata si de directia aparenta din care este vazut un astru de pe Pamant. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se indeparta].
COMPRESIUNE s. f. 1. comprimare. 2. stare de solicitare a unei piese sub actiunea a doua forte egale si de sens contrar. 3. faza de functionare a unei masini in timpul careia fluidul din cilindrul motor isi micsoreaza volumul sub actiunea pistonului. 4. apasare a unui vas sangvin pentru a opri o hemoragie. ◊ apasare pe care o exercita o tumoare asupra unui organ sau tesut vecin. (<fr. compression, lat. compressio)
AEROELASTICITATE s.f. Ramura a fizicii care studiaza comportarea corpurilor solide elastice sub actiunea fortelor aerodinamice. [Cf. fr. aeroelasticite].
ANAFOREZA s.f. (Fiz.) Transportul particulelor coloidale spre anod sub actiunea unui curent electric. [< fr. anaphorese, cf. gr. ana – inapoi, phoresis – miscare].
ARDENT, -A adj. 1. (Rar) Inflacarat, infocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde].
AUTOLIZA s.f. Dezintegrare a celulelor si tesuturilor vegetale si animale sub actiunea enzimelor proprii. [< fr. autolyse, cf. gr. autos – insusi, lysis – dizolvare].
BILDUNGSROMAN s.n. (Lit.) Roman care prezinta procesul de formare a unei personalitati sub actiunea educatiei si a experientei dobandite prin participarea la framantarile vietii sociale. [< germ. Bildungsroman].
CLOROFILA s.f. Pigment natural de culoare verde, care se gaseste in celulele unor plante si care, sub actiunea razelor solare, absoarbe din aer bioxidul de carbon necesar plantei. [< fr. chlorophylle, cf. gr. chloros – verde, phyllon – frunza].
COLUVIU s.n. Material detritic rezultat din dezagregarea rocilor sub actiunea agentilor fizici si transportat la distanta mica de la locul de formare. [Pron. -viu. / < engl. colluvium, cf. fr. colluvion < lat. colluvio – apa murdara].
DEPLANARE s.f. Curbare a unei sectiuni initial plane a unui corp elastic sub actiunea unor sarcini exterioare. [< deplana].
DERIVA s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinala a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub actiunea curentilor maritimi sau aerieni. ◊ A merge in deriva = a naviga in voia vantului si a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticala fixa a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. derive, it. deriva].
DIAGENEZA s.f. Totalitatea transformarilor suferite de rocile sedimentare dupa depunerea lor sub actiunea apelor in circulatie. [< fr. diagenese].
DIASTROFISM s.n. (Geol.) Totalitatea deformarilor si dislocarilor pe care le sufera stratele din scoarta terestra sub actiunea miscarilor tectonice. ♦ Teorie care atribuie geneza unor fenomene de eroziune si a formelor rezultate unor deformari lente ale scoartei terestre. [Pron. di-as-. / < fr. diastrophisme, cf. gr. diastrophe – rasucire].
DILATA vb. I. tr., refl. 1. A(-si) mari volumul sub actiunea caldurii. 2. (Despre o rana, o deschizatura etc.) A (se) mari, a (se) largi. [P.i. dilat si -tez. / < fr. dilater, cf. lat. dilatare].
DINAMICA s.f. 1. Ramura a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor si fortele care actioneaza asupra lor. 2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub actiunea anumitor factori; miscare, schimbare. 3. Ansamblul nuantelor utilizate in muzica, tot ce se refera la intensitatea (forta) emiterii sunetelor. [< fr. dynamique, cf. gr. dynamis – forta].
EFORT s.n. Incordare fizica sau intelectuala pentru atingerea unui scop; actiune energica fizica sau intelectuala, sfortare, straduinta. ♦ Forta interioara care ia nastere sub actiunea unei solicitari la care este supus un material si care se opune acestei solicitari. [Pl. -uri. / < fr. effort].
ELASTOMECANICA s.f. Parte a mecanicii care se ocupa cu studiul deformarii corpurilor solide sub actiunea unor forte exterioare. [< fr. elastomecanique].
FLUID, -A adj. (Despre corpuri) Care curge; curgator. // s.n. 1. Corp lichid sau gazos care-si schimba forma sub actiunea unei forte foarte mici. 2. (Fig.) Suflu, impuls, curent; emanatie. [Pron. flu-id. / cf. fr. fluide, lat. fluidus < fluere – a curge].
FOTOCROM, -A adj., s.m. (Corp) care isi schimba culoarea sub actiunea luminii. [< fr. photochrome].
FOTOELASTICITATE s.f. Proprietate a unor materiale de a-si modifica indicele de refractie sub actiunea deformatiilor elastice. [Pron. -to-e-. / cf. fr. photoelasticite].
FOTOFOREZA s.f. (Fiz.) Miscare a particulelor microscopice sub actiunea unei iluminari puternice. [< fr. photophorese].
FOTOLIZA s.f. Descompunere a unei substante sub actiunea luminii. [< fr. photolyse, cf. gr. phos – lumina, lysis – desfacere].
HIDROCELULOZA s.f. Compus obtinut din celuloza sub actiunea acizilor. [< fr. hydrocellulose].
HIDROCICLON s.n. (Tehn.) Dispozitiv de sortare a materialelor granulare asemanator cu un ciclon, in care separarea granulelor se face sub actiunea fortei centrifuge, exercitata de un curent de apa. [< fr. hydrocyclone].
HIDROLOGIE s.f. Ramura a geografiei fizice care studiaza proprietatile apelor din natura, legile generale sub actiunea carora se petrec procesele hidrologice si influenta reciproca dintre hidrosfera, atmosfera, litosfera si biosfera. [Gen. -iei. / < fr. hydrologie, cf. gr. hydor – apa, logos – studiu].
LAMARCKISM s.n. Teorie evolutionista care sustine ideea unitatii si a dezvoltarii naturii, a variabilitatii speciilor sub actiunea conditiilor de viata si de mediu si a mostenirii caracterelor dobandite. [< fr. lamarckisme, cf. Lamarck – naturalist francez].
MIGRA vb. I. intr. 1. (Liv.) A se deplasa, a se muta in masa dintr-un loc in altul. 2. (Fiz.; despre particule) A se deplasa intr-o anumita directie sub actiunea a diferiti factori. [< lat. migrare].
MORFOGENEZA s.f. 1. Dezvoltarea configuratiei morfologice a organismelor in cursul ontogeniei. 2. Formarea profilului solului sub actiunea factorilor naturali. 3. Ramura a geomorfologiei care se ocupa cu studiul originii formelor de relief; morfogenie. [< fr. morphogenese, cf. gr. morphe – forma, genesis – nastere].
MUCILAGIU s.n. 1. Substanta cleioasa pe care o contin unele plante, care se umfla in contact cu apa, devenind vascoasa. 2. Material cleios rezultat din degradarea compusilor celulozei din pasta de hartie sub actiunea unor ciuperci si bacterii. 3. Medicament de consistenta gelatinei, obtinut prin actiunea apei asupra gumelor sau a substantelor vegetale mucilaginoase. [Pron. -giu. / < fr. mucilage, cf. lat. mucilago].
NITROBENZEN s.n. Lichid toxic cu miros de migdale amare, care se obtine din benzen sub actiunea acidului azotic. [< fr. nitrobenzene].
PELAGIC, -A adj. Format sub actiunea marii; marin. ♦ Zona pelagica = zona din largul marilor si oceanelor, incepand de la adancimea de 200 m pana la fundul apei. ♦ (Despre plante si animale) Care pluteste sau inoata liber in zona pelagica. [< fr. pelagique, cf. gr. pelagos – mare].
PIROELECTRICITATE s.f. (Fiz.) Aparitie a unor sarcini electrice pe fetele unor cristale sub actiunea temperaturii ridicate. [Cf. fr. pyroelectricite].
REOLOGIE s.f. Ramura a mecanicii care studiaza deformarea si curgerea unor materiale sub actiunea fortelor aplicate asupra lor. [Gen. -iei. / < fr. rheologie].
RIGID, -A adj. 1. Neflexibil, teapan. ♦ Care rezista, nu se frange. ♦ Care nu se deformeaza sub actiunea fortelor exterioare. ♦ (Tehn.; despre piese, legaturi) Care este fix, imobil; fixat, intarit, legat strans. 2. (Fig.) Care nu ingaduie abateri; sever, aspru, neinduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus].
RIGIDITATE s.f. 1. Starea a tot ce este rigid, lipsa de flexibilitate; intepeneala; redoare. ♦ Proprietate a unui corp de a nu se deforma sub actiunea fortelor care actioneaza asupra lui. 2. (Fig.) Severitate excesiva; asprime; formalism. [Cf. fr. rigidite, lat. rigiditas].
SCINTILATOR s.n. Substanta in masa careia se produc scintilatii sub actiunea razelor radioactive. [< germ. Szintillator].
SUSCEPTIBILITATE s.f. 1. Calitatea, caracterul a ceea ce este susceptibil (1). ♦ Tendinta de a se supara repede; accentuare bolnavicioasa a sensibilitatii. 2. Predispozitie a corpului de a suferi mai mult sau mai putin influenta agentilor externi sau interni. 3. Capacitatea de a primi oarecare modificari sub actiunea influentelor exterioare. ♦ Marime fizica ce exprima aceasta capacitate. [Cf. fr. susceptibilite].
SIST s.n. Roca stratificata avand proprietatea de a se desface in placi subtiri. ♦ Sist cristalin = roca foarte dura formata prin metamorfismul altor roci sub actiunea presiunii. [< fr. schiste, cf. gr. schistos – rupt].
TERMOELASTICITATE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul starilor de tensiune si al deformatiilor produse sub actiunea unui camp termic. [Cf. fr. thermo-elasticite].
AEROELASTICITATE s. f. ramura a fizicii care studiaza corpurile solide elastice sub actiunea fortelor aerodinamice. (< fr. aeroelasticite)
AEROMORFOZA s. f. (biol.) totalitatea modificarilor morfoanatomice sub actiunea factorilor atmosferici. (< fr. aeromorphose)
ALTIPLANATIE s. f. proces de nivelare a reliefului sub actiunea alternarii ciclice a inghetului si dezghetului din regiunile montane; crioplanatie. (< fr. altiplanation)
AMILOLIZA s. f. hidrolizare a amidonului sub actiunea amilazelor. (< fr. amylolyse)
AMONIFICARE s. f. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor si a altor compusi organici din sol sub actiunea microorganismelor. (dupa fr. ammonisation)
ANAFOREZA s. f. migratie a solutiilor coloidale spre anod sub actiunea curentului electric. (< fr. anaphorese)
ANAVIRUS s. n. inframicorp devenit inactiv patologic sub actiunea caldurii sau formolului. (< fr. anavirus)
ARDENT, -A adj. 1. inflacarat, infocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. (< fr. ardent, lat. ardens)
AUTOBLOCARE s. f. oprire in timpul functionarii a unui mecanism, a unei masini sub actiunea propriilor forte rezistente la frecare. (< auto1- + blocare)
AUTOLIZA s. f. dezintegrare a celulelor si tesuturilor organice sub actiunea enzimelor proprii. (< fr. autolyse)
AUTOSTERILIZARE s. f. distrugere a microbilor dintr-un organism sub actiunea fortelor de aparare ale acestuia. (dupa fr. auto-sterilisation)
BILDUNGSROMAN s. n. roman care infatiseaza procesul de formare a personalitatii eroului sub actiunea educatiei si a experientei dobandite. (< germ. Bildungsroman)
BIODEGRADABIL, -A adj. care se degradeaza sub actiunea unor agenti biologici. (< fr. biodegradable, engl. biodegradable)
BIODETERIORARE s. f. degradare a documentelor de arhiva, a cladirilor etc. sub actiunea factorilor biologici. (< bio- + deteriorare)
BIOLIZA s. f. descompunere a materiei organice sub actiunea organismelor vii. (< fr. biolyse)
CATOGENEZA s. f. formare a rocilor sedimentare, ale caror particule s-au deplasat, in faza de depunere, sub actiunea gravitatiei. (< fr. catogenese)
CHEMITRIPSINOGEN s. n. proferment inactiv secretat de pancreas care, sub actiunea catalitica a tripsinei, se transforma in chimotripsina. (< fr. chymotrypsinogene)
CITOMEGALIE s. f. crestere exagerata a unor celule sub actiunea unor factori externi, chimici sau inframicrobieni. (< fr. cytomegalie)
CONSERVA vb. I. tr. 1. a pastra ceva nealterat datorita unui anumit tratament; a impiedica alterarea, sub actiunea unor agenti atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a pastra, a pazi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)
CONTACTOR s. n. intrerupator care inchide un circuit electric sub actiunea unei comenzi exterioare. (< fr. contacteur)
COROZIUNE s. f. 1. degradare chimica a metalelor sub actiunea substantelor de natura acida sau bazica. 2. eroziune a suprafetei rocilor sub actiunea chimica a solutiilor apoase. 3. (fig.) distrugere progresiva. (< fr. corrosion)
CRIOCLASTIE s. f. dezagregare a rocilor sub actiunea repetata si alternativa a inghetului si dezghetului. (< fr. cryoclastie)
CRIOPEDOGENEZA s. f. formare si evolutie a solurilor sub actiunea inghetului. (< fr. cryopedogenese)
DEFORMA vb. I. tr., refl. a(-si) altera, a(-si) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluti. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub actiunea unor forte exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. deformer, lat. deformare)
DEGIPSARE s. f. 1. dizolvare a ghipsului din roci sub actiunea apei. 2. inlaturare a bandajului gipsat. (< de1- + gips)
DEPLANARE s. f. curbare a unei sectiuni initial plane a unui corp elastic sub actiunea unor sarcini exterioare. (< de2- + plan)
DERIVA s. f. 1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub actiunea curentilor. ♦ a merge (sau a fi) in ~ = a naviga in voia vantului, a valurilor si curentilor. ◊ deplasare a gheturilor de la poli. ♦ a fi in ~ = (fig.) a fi fara vointa, fara energia necesara unei actiuni. 2. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. 3. (tehn.) abatere intr-un singur sens a valorii unei marimi fata de valoarea initiala. 4. partea verticala fixa a ampenajului unui avion sau planor. (< fr. derive)
DESCUAMARE s. f. 1. faptul de a se descuama; descuamatie. 2. desprindere succesiva a straturilor superficiale ale unei roci sub actiunea unor agenti geomorfologici. (< descuama)
DESTRUCTIUNE s. f. 1. distrugere, nimicire. 2. reducere a altitudinii reliefului sub actiunea agentilor geomorfologici interni sau externi. (< fr. destruction, lat. destructia)
DESULFATARE s. f. proces de reducere a sulfatilor solubili, sub actiunea unei microflore speciale din apele adanci si din unele ape minerale. (< de1- + sulfatare)
DESULFURIZARE s. f. transformare biochimica a compusilor de sulf sub actiunea enzimelor specifice. (dupa engl. desulfurization)
DETRACTIUNE s. f. 1. detractare. 2. proces de dislocare a blocurilor de roca sub actiunea ghetarilor. (< fr. detraction, lat. detractio)
DETRITUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfaramarea rocilor sub actiunea agentilor externi. 2. materie organica din resturi de origine vegetala sau animala in descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. detritus, lat. detritus)
DEZAGREGARE s. f. 1. actiunea de a (se) dezagrega. 2. transformare chimica a unui material sau a unei substante, insolubile in dizolvanti obisnuiti, in substante dintre care cel putin una este solubila. 3. distrugere a starii de coeziune a unei roci sub actiunea agentilor geomorfologici externi. (< dezagrega)
DIAFANOSCOPIE s. f. examen al cavitatilor interne ale corpului prin transparenta sub actiunea unei surse luminoase; diascopie (1). (< fr. diaphanoscopie)
DIAGENEZA s. f. totalitatea transformarilor suferite de rocile sedimentare dupa depunerea lor sub actiunea apelor in circulatie. (< fr. diagenese)
DIAPIRISM s. n. migratiune lenta a unor roci din zonele profunde spre suprafata sub actiunea presiunii din scoarta terestra. (< it. diapirismo)
DIASTROFISM s. n. totalitatea deformarilor si dislocarilor pe care le sufera straturile din scoarta terestra sub actiunea miscarilor tectonice. (< fr. diastrophisme)
DIGESTOR s. n. 1. aparat pentru separarea particulelor solubile din unele substante sub actiunea caldurii. 2. recipient in care se oparesc fructele si legumele pentru conserve. (< fr. digesteur)
DILATA vb. I. refl., tr. a(-si) mari volumul sub actiunea caldurii. II. refl. (despre unele organe) a se mari, a se largi. (< fr. dilater, lat. dilatare)
DINAMIC, -A I. adj. 1. referitor la miscare, la forta. 2. plin de miscare, de forta; activ. ◊ (fig.; despre oameni) energic, intreprinzator. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiaza miscarea corpurilor si fortele care actioneaza asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub actiunea anumitor factori; miscare, schimbare. ♦ a populatiei = totalitatea schimbarilor cantitative suferite de o populatie. 3. totalitatea notiunilor legate de intensitatea sonoritatii muzicale. ◊ disciplina care studiaza aceste notiuni. 4. (tehn.) raport intre valorile maxime si cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique)
DISLOCA vb. I. tr., refl. a (se) urni, a (se) misca din loc, a (se) stramuta, a (se) desprinde din intreg. ◊ (despre oase) a scoate, a face sa iasa din incheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ◊ (despre trupe) a (se) misca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ◊ a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte intre determinat si determinant. II. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub actiunea miscarilor tectonice. (< fr. disloquer, lat. dislocare)
DISTENSIE s. f. (med.) intindere sau umflare excesiva. ◊ capacitate a unor organe vegetale sau structuri de a se lungi sub actiunea unei forte. (< fr. distension, lat. distensio)
DOZA2 s. f. 1. cutie folosita la instalatiile electrice cu conducte in tuburi pentru a face legaturile dintre conducte si ramificatii. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub actiunea v*********r pe care i le imprima o placa de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose)
DUNA s. f. ingramadire de nisip in forma de coame paralele, in regiunile nisipoase sub actiunea vantului. (< fr. dune)
ELASTOZA s. f. 1. degenerescenta a tesutului elastic. 2. albumoza din elastina sub actiunea acizilor sau enzimelor. (< fr. elastose)
ELECTROCROMATOGRAFIE s. f. metoda de separare a unui amestec de substante sub actiunea unui camp electric. (< electro- + cromatografie)
ELECTROFOREZA s. f. 1. deplasare sub actiunea curentului electric a particulelor coloidale sau in suspensie spre anod (anoforeza) sau catod (cataforeza). 2. analiza a diferitelor fractiuni proteice din lichidele biologice pe baza electroforezei (1). (< fr. electrophorese)
ELECTROLUMINESCENTA s. f. luminescenta produsa sub actiunea unei descarcari electrice intr-un gaz rarefiat. (< fr. electroluminescence)
ELECTROMAGNET s. m. 1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub actiunea unor curenti electrici de conductie. 2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic infasurat intr-un fir, care il magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici ce strabat acel fir. (< germ. Elektromagnet)
ELECTROSTENOLIZA s. f. depunere de ioni sau de particule coloidale pe peretii interiori ai tuburilor capilare sub actiunea unui camp electric. (< fr. electrostenolyse)
EOLIAN, -A adj. actionat de vant; anemogen. ♦ formatie ~a = formatie geologica provenind din actiunea de transport, sedimentare sau de eroziune a vantului; harpa ~a = instrument muzical ale carui corzi, intinse, sunt puse in v******e sub actiunea vantului. (< fr. eolien)
EROZIUNE s. f. 1. roadere a solului, a rocilor sub actiunea diferitilor agenti externi. ◊ (p. ext.) roadere, tocire, uzura. 2. uzura a conductelor sau a aparatelor metalice datorita frecarii fluidelor de peretii acestora. 3. ulceratie usoara, superficiala a pielii sau a mucoaselor. 4. (fig.) degradare progresiva, uzura lenta. (< fr. erosion, lat. erosio)
EVITARE s. f. 1. actiunea de a evita. 2. pozitia pe care o ia o nava aflata la ancora sub actiunea vantului si a curentilor; evitaj. 3. manevra intreprinsa de o nava pentru intoarcere sau pentru a ocoli o alta nava. (< evita)
FIBRINOLIZA s. f. descompunere a fibrinei sub actiunea enzimelor. (< fr. fibrinolyse)
FLUID, -A I. adj. 1. (despre corpuri) care curge. 2. (despre circulatia rutiera) fara ambuteiaje, fluent (2). II. s. n. 1. corp lichid sau gazos care-si modifica forma sub actiunea unor forte oricat de mici. 2. (fig.) suflu, impuls, curent; emanatie. (< fr. fluide, lat. fluidus)
FOTOCROM, -A adj. (despre corpuri) care isi schimba culoarea sub actiunea luminii; fotocromatic. (< fr. photochrome)
FOTOCROMISM s. n. variatie reversibila a spectrului de observatie a unui compus chimic sub actiunea luminii. (< fr. photochromisme)
FOTOELASTICITATE s. f. proprietate a unor materiale transparente si izotope de a-si modifica indicele de refractie sub actiunea deformatiilor elastice. (< fr. photoelasticite)
FOTOELECTRIC, -A adj. (despre emisiunea de electroni din metale) provocat de incidenta radiatiei luminoase. ♦ efect ~ = emisiune de electroni de catre metale sau semiconductori sub actiunea luminii; celula ~a = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazeaza pe efectul fotoelectric; fotocelula. (< fr. photoelectrique)
FOTOELECTRICITATE s. f. 1. fenomen datorita caruia un material emite electroni sub actiunea luminii. 2. disciplina care studiaza fenomenele fotoelectrice. (< fr. photoelectricite)
FOTOEMISIV, -A adj. (despre substante, corpuri) care emite electroni sub actiunea luminii. (< fr. photoemissif)
FOTOFAZA s. f. stadiu de lumina al fotosintezei in care are loc desfacerea moleculei de apa sub actiunea energiei luminoase absorbite, fixate si transformate de pigmentii clorofilei. (< fr. photophase)
FOTOFOREZA s. f. deplasare a particulelor microscopice sub actiunea unei iluminari puternice. (< fr. photophorese)
FOTOIONIZARE s. f. ionizare a atomilor sau moleculelor unui gaz sub actiunea razelor ultraviolete. (dupa fr. photoionisation)
FOTOLIZA s. f. descompunere a unei substante sub actiunea luminii. (< fr. photolyse)
FOTOMORFOZA s. f. totalitatea modificarilor morfoanatomice suferite de organismele vii sub actiunea luminii. (< fr. photomorphose)
FOTOREDUCTIE s. f. proces sub actiunea luminii, prin care plantele pot retine oxigenul din anumite materii. (< fr. photoreduction)
FOTORELEU s. n. dispozitiv electronic care inchide un circuit sub actiunea luminii. (< foto1- + releu)
FUZEL s. m. amestec de alcooli superiori, rezultat la fermentatia alcoolica a proteinelor din cereale si din fructe, sub actiunea drojdiei de bere, dizolvant la fabricarea substantelor aromatice si a parfumurilor. (< fr., engl. fusel)
GELIFRACTIE s. f. dezagregare a rocilor sub actiunea repetat alternanta a inghetului si a dezghetului; gelivatie. (< fr. gelifraction)
GELIV, -A adj. (despre materiale, roci) care se dezagrega sub actiunea repetata a inghetului. (< fr. gelif)
GEODINAMIC, -A I adj. referitor la geodinamica. II. s. f. disciplina care studiaza modificarile suferite de scoarta Pamantului sub actiunea diferitilor agenti. (< fr. geodynamique)
GEOTEHNIC, -A I adj. referitor la geotehnica. II. s. f. stiinta aplicata care studiaza caracteristicile chimice, fizice si mecanice ale terenurilor, precum si comportarea lor sub actiunea constructiilor. (< fr. geotechnique)
GIRA vb. I. tr. a garanta printr-un gir (1). ◊ a garanta pentru cinstea, actiunile cuiva. II. refl., intr. (despre vant) a(-si)schimba treptat directia de la dreapta spre stanga; a se roti. ◊ (despre nave) a se roti in jurul unei ancore sau geamanduri sub actiunea vantului ori a curentului de maree. ◊ a se indeparta de la drumul stabilit. (< it. girare)
GOMA s. f. 1. formatie patologica nodulara de origine infectioasa sau parazitara (luetica). 2. substanta vascoasa produsa de unele plante sub actiunea anumitor bacterii. 3. (fam.) eleganta exagerata, pretentioasa (in vestimentatie); snobism. (< fr. gomme)
GREISEN [GRAI-ZAN] s. n. roca granuloasa, din cuart si mica, formata prin transformarea granitului sub actiunea solutiilor magmatice reziduale. (< germ. Greisen)
HELIOTERMIE s. f. incalzire a apei unor lacuri sarate, sub actiunea razelor solare, mai mult decat regiunile invecinate. (< fr. heliothermie)
HIDROCELULOZA s. f. produs prin hidroliza partiala a celulozei, sub actiunea acizilor minerali. (< fr. hydrocellulose)
HIDROCICLON s. n. dispozitiv de sortare a materialelor granulare, asemanator cu un ciclon, in care separarea granulelor se face sub actiunea fortei centrifuge, exercitata de un curent de apa. (< fr. hydrocyclone)
HIDROIZODINAMA s. f. curba care uneste punctele de egala presiune ale unui strat acvifer sub actiunea si in timpul drenarii lui. (dupa fr. hydroisodinamique)
IMUNOHEMOLIZA s. f. proces de distrugere a hematiilor sub actiunea anticorpilor corespunzatori. (< fr. immuno-hemolyse)
INCUBATIE s. f. 1. (ant.) rit divinatoriu constand in a dormi intr-un, sau langa un templu pentru a obtine, in vis, raspunsurile unui zeu tamaduitor. 2. proces de dezvoltare a embrionului de pasari sub actiunea unor anumiti factori fizici. 3. perioada dintre contaminarea unui organism si aparitia primelor simptome ale unei boli. 4. etapa a procesului de creatie constand in revenirea spontana asupra problemei si aparitia tensiunii ca stare de cercetare. (< fr. incubation, lat. incubatio)
INDOL s. m. 1. compus chimic obtinut prin distilarea indigoului si a gudroanelor carbunilor de pamant, care se foloseste in industria cosmetica, in chimie, ca reactiv etc. 2. produs rezultat prin degradarea triptofanului din alimente sub actiunea bacteriilor intestinale, care, impreuna cu scatolul, da f*******r mirosul specific. (< germ. Indol, fr. indole)
LIZA1 s. f. 1. dezintegrare a elementelor organice (tesuturi, celule, microbi) sub actiunea agentilor fizici, chimici sau biologici. 2. diminuare treptata a intensitatii simptomelor unei boli. (< fr. lyse, gr. lysis)
MANITA vb. refl. (despre vin) a se altera sub actiunea unor bacterii specifice, care transforma zaharul in manita. (< manita)
MICRONUCLEU s. n. nucleu supranumerar mic din citoplasma, format in cursul diviziunii celulare, sub actiunea unui agent mutagen. (< fr. micronucleus)
MIGRA vb. intr. 1. (despre triburi, popoare) a se deplasa in masa de pe un teritoriu pe altul, dintr-o tara in alta. 2. (despre unele animale, pasari) a se deplasa in masa dintr-un loc in altul, in anumite epoci ale anului. 3. (fiz.; despre particule) a se deplasa intr-o anumita directie sub actiunea a diferiti factori. (< fr. migrer, lat. migrare)
MORFOGENEZA s. f. 1. dezvoltare a configuratiei morfologice a organismelor in cursul ontogeniei. 2. formare a profilului solului sub actiunea factorilor naturali. 3. ramura a geomorfologiei care studiaza originea formelor de relief; morfogenie. (< fr. morphogenese)
MUCILAGIU s. n. 1. substanta vascoasa din celulele unor plante. 2. material cleios din degradarea compusilor celulosei din pasta de hartie sub actiunea unor ciuperci si bacterii. 3. medicament de consistenta gelatinei, obtinut prin actiunea apei asupra gumelor sau a substantelor vegetale mucilaginoase. (< fr. mucilage, lat. mucilago)
NARCOBIOZA s. f. reducere a functiilor vitale ale organismului sub actiunea narcoticelor. (< fr. narcobiose)
PATINA2 s. f. 1. strat subtire format sub actiunea factorilor climatici pe suprafata obiectelor sau a constructiilor de metal, de piatra etc., dandu-le un aspect de vechime. 2. strat artificial cu care se acopera unele obiecte, in scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune. (< fr. patine)
PELAGIC1, -A adj. 1. (despre depozite) format sub actiunea marii; marin; pelagial (I). 2. ♦ zona ~a = zona din largul marilor si oceanelor. 3. (despre organisme) din aceasta zona. (< fr. pelagique)
PEPSINOGEN s. n. pepsina inactiva care, sub actiunea acidului clorhidric, trece in pepsina activa. (< engl. pepsinogen)
PEPTONA s. f. substanta organica produsa in timpul digestiei prin hidroliza proteinelor sub actiunea pepsinei. (< fr. peptone)
PERIBOINA s. f. depresiune naturala sub actiunea valurilor marii, care separa marea de un lac litoral si prin care apele marii se unesc cu ale lacului. (< fr. periboine)
PRECIPITAT1 s. n. substanta insolubila care se separa dintr-o solutie, depunandu-se pe fundul vasului, sub actiunea unui reactiv, prin racirea sau evaporarea solutiei. (< fr. precipite, lat. praecipitatum)
PROTEOLIZA s. f. descompunere a proteinelor sub actiunea enzimelor. (< fr. proteolysse)
PUTREFACTIE s. f. 1. descompunere a substantelor organice sub actiunea unor bacterii; putrezire; putrescenta. 2. (fig.) dezagregare morala. (< fr. putrefaction, lat. putrefactio)
RADIOLIZA s. f. descompunere a substantelor chimice sub actiunea radiatiilor ionizante. (< fr. radiolyse)
REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)
REOLOGIE s. f. ramura a mecanicii care studiaza deformarea si curgerea unor materiale sub actiunea fortelor exterioare. (< fr. rheologie)
REZISTENTA s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista fortelor (solicitarilor) exterioare care tind sa-l deformeze sau sa-l rupa. ♦ a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune si de deformatie ale corpurilor solide sub actiunea fortelor exterioare. ◊ forta care se opune efectului unei alte forte. 2. obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat, datorita abuzului de antibiotice. 3. forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boala, la oboseala etc. II. impotrivire, opozitie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedica, obstacol, greutate. ◊ miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de dusmani au luptat impotriva cotropitorilor si a politicii de colaborare cu acestia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. resistance)
REZONANTA s. f. 1. fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau incaperi de a intari si prelungi sunetele. ♦ cutie de ~ = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit careia structura reala a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de miscare oscilatorie a electronilor de valenta. 4. (fig.) ecou, rezultat, rasunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. resonance)
RIGID, -A adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformeaza sub actiunea fortelor exterioare; lipsit de flexibilitate; teapan. ◊ (tehn.; despre piese, legaturi) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neinduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus)
RIGIDITATE s. f. 1. insusirea, starea a ceea ce este rigid; proprietate a corpurilor solide de a nu se deforma sub actiunea fortelor exterioare. 2. (fig.) severitate excesiva; asprime; formalism. (< fr. rigidite, lat. rigiditas)
RUPTOR s. n. intrerupator care deschide si mentine deschis un circuit electric, sub actiunea si pe durata exercitarii unei comenzi din exterior. (< fr. rupteur)
SCINTILATOR s. m. substanta in masa careia se produc scintilatii sub actiunea razelor radioactive. (< fr. scintillateur)
SCLEROSFERA s. f. zona externa a stratisferei in care rocile, sub actiunea presiunii si a temperaturii, sunt casante la deformatiile tectonice. (< germ. Sklerosphare)
SUSCEPTIBILITATE s. f. 1. calitatea, caracterul omului susceptibil; accentuare bolnavicioasa a sensibilitatii. 2. predispozitie a corpului de a suferi mai mult sau mai putin influenta agentilor externi sau interni. 3. capacitatea de a suferi modificari sub actiunea influentelor exterioare. ◊ marime fizica ce exprima aceasta capacitate; susceptivitate. (< fr. susceptibilite)
SIST s. n. roca metamorfica sau sedimentara care are proprietatea de a se desface in placi subtiri. ♦ ~ cristalin = roca metamorfica foarte dura, sub actiunea presiunii. (< fr. schiste)
TERMOELASTICITATE s. f. disciplina care studiaza starile de tensiune si deformarile produse sub actiunea unui camp termic. (< fr. thermo-elasticite)
TERMOFONIC, -A adj. (despre un aparat) care produce sunete sub actiunea caldurii. (< fr. thermophonique)
TERMOLIZA s. f. 1. descompunere a unui corp sub actiunea caldurii. 2. proces fiziologic prin care organismul cedeaza mediului ambiant surplusul de caldura. (< fr. thermolyse)
TERMOREACTIV, -A adj. (despre substante) care sub actiunea caldurii se inmoaie si se poate prelucra, intarindu-se apoi ireversibil. (< fr. thermoreactif)
TERMOREZISTENT, -A adj. rezistent la temperaturi inalte sau la presiune; care nu se deformeaza sub actiunea caldurii. (< fr. thermoresistent)
TURBATIE s. f. deplasare a materiei in sol sau in depozitele mobile superficiale sub actiunea inghetului si dezghetului. (< germ. Turbation)
VERMICULIT s. n. mineral galben-brun sau auriu, moale, din familia micelor, care se deshidrateaza sub actiunea caldurii, desfacandu-se in foi cu aspect vermiform. (< fr. vermiculite)
VIRA I. vb. intr. 1. (despre vehicule, nave, aeronave) a-si schimba directia ◊ (despre vant) a gira in sensul acelor unui ceasornic. 2. (mar.) a trage la bord o parama, lantul ancorei; a ridica o greutate. II. tr. 1. (cont.) a face un virament. 2. (despre culori) a trece la alta culoare (sub actiunea unui reactiv). ◊ (fot.) a schimba culoarea unui pozitiv cu ajutorul unui reactiv. ◊ (fig.) a-si schimba nuanta. (< fr. virer)
DOBORATURA, doboraturi, s. f. Multime de arbori cazuti sub actiunea furtunii, a zapezii etc. – Din dobori + suf. -tura.
BANDARE (‹ it.) s. f. 1. Inclinare transversala a unei nave sub actiunea valurilor, a vintului etc. 2. Operatiune de diagnosticare a bolilor genetice, constind in colorarea cromozomilor pentru evidentierea benzilor de culoare inchisa si deschisa ale acestora.
ANAFOREZA s. f. Transportul particulelor coloidale spre anod, sub actiunea unui curent electric. – Fr. anaphorese.
ANEROID, aneroide, adj. n. (In expr.) Barometru aneroid (si substantivat, n.) = barometru metalic compus dintr-o capsula plata al carei capac, legat de un ac indicator, se deformeaza sub actiunea presiunii atmosferice. – Fr. aneroide (< gr.).
ARDENT, -A, ardenti, -te, adj. 1. (Rar) Infocat, inflacarat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. – Dupa fr. ardent.
BAROMETRU, barometre, s. n. Instrument pentru masurarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticla care contine mercur introdus intr-un alt recipient cu mercur si fixat pe o tablita gradata sau dintr-o cutie metalica ale carei deformatii, sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice, dau valorile presiunii care sunt indicate de un ac pe o scara gradata. – Fr. barometre (< gr.).
CAPSULA, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat care la maturitate se deschide de la sine, punand semintele in libertate. 2. Un fel de cutiuta rotunda facuta dintr-o materie solubila, in care se inchid unele medicamente cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor. 3. Vas facut dintr-un material rezistent la caldura, in care se incalzesc diferite substante in laboratoare. 4. Cutie cu capac care se deformeaza sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibila a unor barometre). 5. Capac de tinichea cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. – Fr. capsule (lat. lit. capsula).
CALDARE, caldari, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de arama, in care se pastreaza sau se fierbe apa. ◊ Caldare de aburi = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan de aburi. Caldare de rachiu = cazan de distilat rachiul. 2. Galeata. II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, pricinuita de eroziunea in vartejuri la baza unei cascade; cazan. – Lat. caldaria.
KRIPTON (‹ fr. {i}; {s} kryptos „ascuns”) s. n. Element chimic (Kr; nr. at. 36, m. at. 83,8) din familia gazelor nobile, obtinut prin distilarea fractionata a aerului lichid. Se combina numai cu fluorul, la temperatura aerului lichid, sub actiunea descarcarilor electrice la intuneric. A fost descoperit (1898) de Sir W. Ramsey si M.W. Travers.
DEFLATIE (‹ fr. {i}) s. f. 1. (EC.) Modalitate (cea mai drastica) de combatere a inflatiei prin reducerea masei monetare in circulatie, in scopul diminuarii cererii de consum. ◊ D. monetara = restrangere a circulatiei biletelor de banca. ◊ D. financiara = practicarea politicii excedentelor bugetare, achitarea datoriei publice fata de banca centrala. ◊ D. de credit = ridicare a nivelului dobanzilor si limitare a acordarii creditelor, controlul preturilor si al salariilor, sporirea nivelului impozitelor. 2. (GEOMORF.) Proces de indepartare, sub actiunea vantului, a materialului fin rezultat in urma coraziunii.
CONTACTOR (‹ fr.) s. n. Aparat electric care, sub actiunea unui semnal de comanda, inchide un circuit electric si-l mentine inchis numai cit dureaza comanda. ◊ C. static = aparat de comutatie la care inchiderea si deschiderea circuitului electric se face fara contacte mecanice, folosind ventile (2) sau semiconductori (2).
CRISTALOBLASTEZA ({s} gr. krystallos „cristal” + blstos „mladita, mugure”) s. f. Proces de recristalizare metamorfica a rocilor preexistente, in mediul solid sau viscos, sub actiunea presiunilor orientate din scoarta Pamintului si din aureolele de contract ale maselor intruzive.
CRISTALOGRAFIE (‹ fr. {i}; {s} gr. krystallos „cristal” + graphe „descriere”) s. f. Stiinta auxiliara a mineralogiei care se ocupa cu studiul cristalelor. ◊ C. fizica, studiaza proprietatile fizice ale cristalelor, dependenta lor de structura atomo-cristalina si modificarea acestora sub actiunea factorilor externi. ◊ C. chimica, studiaza dependenta dintre structura cristalina a unei substante si proprietatile ei chimice. ◊ C. optica, studiaza efectele caracteristice aparute la propagarea luminii in cristale (birefringenta, polarizarea luminii).
CUTARE1 (‹ cuta) s. f. Actiunea de a (se) cuta. ♦ (GEOL.) Ansamblul proceselor de deformare plastica a stratelor din scoarta Pamintului sub actiunea miscarilor tectonice verticale sau orizontale, avind ca rezultat formarea cutelor. Se deosebesc: c. orogena, c. cratogena, c. intermediara.
SAPONIFICARE (‹ fr., it.) s. f. Reactie de descompunere a grasimilor sub actiunea apei, cu formare de glicerina si sapunuri. ♦ Descompunere prin hidroliza a esterilor cu formare de acizi si de alcooli.
GNOMIC, -A, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentinte, reflectii, sfaturi morale. ◊ Poeti gnomici = poeti din Grecia (si din Roma) antica, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indica actiunea sub forma generala sau care se indeplineste indiferent de timp. – Din fr. gnomique.
PSIHOMOTOR, -OARE, psihomotori, -oare, adj. Care se refera la functiile motrice realizate prin activitatea nervoasa superioara; determinat de aceste functii. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoartei cerebrale care intra in actiune sub influenta unei e*******i cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.
A CHEMA chem tranz. 1) A cere sa vina mai aproape sau undeva (rostind numele celui poftit). 2) A impune (in mod oficial) sa se prezinte intr-un anumit loc. ◊ ~ la ordine a cere respectarea disciplinei. 3) (persoane, colectivitati) A determina printr-o chemare (sa efectueze o actiune). ◊ ~ sub arme (sau sub drapel) a mobiliza. 4) (fapte, evenimente din trecut) A aduce in memorie; a evoca. /<lat. clamare
CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus
PSIHOMOTOR, -OARE adj. Centru psihomotor = regiune a scoartei cerebrale care intra in actiune sub influenta unei e******i cerebrale fizice. [Cf. fr. psychomoteur].
PSIHOMOTOR, -OARE adj. referitor la functiile motrice prin activitatea nervoasa superioara. ♦ centru ~ = regiune a scoartei cerebrale care intra in actiune sub influenta unei e******i nervoase, ca raspuns la un stimul fizic. (< fr. psychomoteur)
ECHIPA ~e f. 1) Grup de oameni care indeplinesc o actiune comuna sub conducerea unui sef. ~ de pompieri. 2) Grup de sportivi care se antreneaza si participa la competitii impreuna. ~ de volei. [G.-D. echipei] /<fr. equipe
INVOLUTIE s.f. 1. Transformare regresiva a unui organ sau organism. ♦ Revenire a unui organism la starea lui normala; situatia unui organ intors inauntru. 3. (Mat.) Transformare biunivoca a unei multimi in ea insasi; omografie reciproca. 4. (Fil.) Trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. (Geol.) Ondulatie a unor strate subtiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influenta actiunii inghetului. [Gen. -iei, var. involutiune s.f. / cf. fr. involution, lat. involutio].
INVOLUTIE s. f. 1. transformare regresiva a unui tesut, organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normala, dupa o dezvoltare anormala in urma unei boli sau a unei stari organice exceptionale. 3. (mat.) transformare biunivoca a unei multimi in ea insasi. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. ondulatie a unor straturi subtiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influenta actiunii inghetului. (< fr. involution, lat. involutio)
PECTIZARE s. f. transformare ireversibila, sub influenta actiunilor exterioare, a substantelor coloidale in substante solubile. (dupa fr. pectisation)
SENSIBIL, -A I. adj. 1. cu sensibilitate; care poate fi (usor) impresionat; emotiv. ◊ predispus la anumite boli. ◊ (despre materiale fotogafice) care are insusirea de a inregistra actiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi facuta vizibila prin developare. 2. (fil.) care poate fi perceput prin simturi. ◊ (s. n.) domeniul lucrurilor sensibile (2). ◊ care se poate constata usor; evident, simtitor, apreciabil. 3. (despre aparate, instrumente etc.) care indica cele mai mici valori, deosebiri, diferente. II. s. f. (muz.) treapta a saptea a gamei majore sau minore, cu un semiton sub tonica. (< fr. sensible, lat. sensibilis)
PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs
subSTRAT ~uri n. 1) Strat peste care se afla alt strat. 2) filoz. Baza materiala a unor fenomene sau stari, care exista independent de calitatile lor si constituie esenta lor. 3) lingv. Ansamblu de elemente pastrate intr-o limba din limba populatiei autohtone de alta data. 4) fig. Suport adevarat, dar ascuns, al unei actiuni; cauza. [Sil. sub-strat] /<fr. substrat, lat. substratum
TIXOTROPIE s.f. Lichefiere reversibila a unor geluri sub influenta unor actiuni mecanice. [Gen. -iei. / < fr. thixotropie].
TIXOTROPIE s. f. lichefiere reversibila a unor geluri sub influenta unor actiuni mecanice (malaxare, vibrare etc.). (< fr. thixotropie)
RAZBOIUL DE 100 DE ANI (1337-1453), conflict armat intre Anglia si Franta pentru terit. franceze stapanite de dinastia engleza si pentru Flandra. In prima parte, Anglia a obtinut victorii importante in bataliile de la Crecy (1346) si Poitiers (1356), ocupand o mare parte a terit. Frantei. In deceniul 8 al sec. 14, francezii au reusit sa recucereasca aproape toate terit., dar dupa batalia de la Azincourt (1415) au pierdut N Frantei si Parisul. Spre sfarsit, razboiul a capatat un caracter popular, prin intrarea in actiune a maselor sub conducerea Ioanei d’Arc si, ca urmare, Anglia a pierdut toate posesiunile de pe terit. Frantei, cu exceptia portului Calais, pe care l-a mai stapanit pana in 1558.
A PRIVI ~esc 1. tranz. 1) A supune unei examinari cu ajutorul vazului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furis la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul ratiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situatii, lucruri, actiuni etc.) A interpreta intr-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea in vedere; a interesa. Aceasta te ~este doar pe dumneata. ◊ In ceea ce ~este (sau cat ~este) in privinta; referitor la. 2. intranz. A-si orienta vazul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti
PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].
NECONTROLAT, -A, necontrolati, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se afla sub dominatia, stapanirea cuiva. 3, (Despre gesturi, actiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. – Ne- + controlat.
subMINA, subminez, vb. I. Tranz. A ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slabi, a compromite, a zadarnici sau a nimici o actiune, o realizare (a unui adversar). – sub1- + mina.
EGIDA ~e f. Putere care protejeaza si ajuta la realizarea unor actiuni (culturale, sociale, politice etc.); ocrotire. ◊ sub ~a (cuiva sau a ceva) cu ajutorul protector (al cuiva sau a ceva); sub auspiciile (cuiva). [G.-D. egidei] /<fr. egide, lat. aegis, ~idis
echipa (echipe), s. f. – Grup de oameni care, sub conducerea unui sef, indeplinesc o actiune comuna. Fr. equipe. – Der. (din fr.) echipaj, s. n. (echipa, formatie; inv., trasura; totalitatea personalului de conducere si deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s. n.; echipa, vb.
A PATRONA ~ez tranz. 1) (institutii) A ajuta la realizarea unor actiuni (culturale, sociale, politice etc.); a lua sub sefie. 2) (persoane, asezaminte, teritorii etc.) A tine sub tutela (limitand in drepturi sau ocrotind drepturile); a tutela. /Din patron
CIANAMIDA (‹ fr. {i}) s. f. substanta chimica cristalina, instabila, folosita pentru obtinerea melaminei. ♦ C. de calciu = substanta chimica (p. t. 1.190 ºC) sub forma de pulbere neagra, obtinuta prin actiunea azotului asupra carbidului si folosita ca ingrasamint, erbicid si la prepararea amoniacului.
A APARA apar tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A sustine acordand ajutor impotriva unei actiuni ostile. 2) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a pazi. 3) A pune la adapost; a feri; a pazi. ~ de ingheturi. 4) A mentine prin lupta. ~ o cetate. 5) A sustine in fata unei instante judecatoresti. 6) fig. A sustine respingand obiectiile aduse. ~ o cauza. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare
PENICILINA f. Antibiotic sub forma de pulbere alba sau galbuie, cu actiune bactericida, obtinut din unele specii de mucegai. /<fr. penicilline
