COMBINEZON, combinezoane, s. n. 1. Obiect de lenjerie pentru femei, confectionat din panza, matase, nailon etc., care acopera corpul, sub rochie, de la umeri pana deasupra genunchilor; furou. 2. Imbracaminte de protectie impotriva murdaririi in timpul lucrului, mai ales pentru muncitorii care executa lucrari de reparatii. ♦ Salopeta. – Din fr. combinaison.

GRASIME, grasimi, s. f. 1. substanta unsuroasa raspandita in tesuturile animale si in plante, formand, la om si la unele animale, primul strat de sub piele, care acopera muschii. 2. Pata de grasime (1). 3. Starea, insusirea unei fiinte grase (I 1). – Gras + suf. -ime.

INUNDAT, -A, inundati, -te, adj. acoperit cu apa, sub apa; inecat. – V. inunda.

ASCUNDERE s. 1. ascuns, dosire, (pop.) pitire, pitulare. (~ unui obiect.) 2. ascuns, bagare. (~ cuiva sub pat.) 3. v. acoperire. 4. mascare, voalare. (~ luminii soarelui.) 5. mascare, tainuire. (~ ignorantei.)

CAPSULA, capsulez, vb. I. Tranz. 1. A inchide ermetic o sticla cu ajutorul unei capsule. 2. A inchide sau a acoperi anumite parti aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire. – Din fr. capsuler.

BROASCA¹ ~ste f. 1) Animal amfibiu, fara coada, cu gura larga si ochii bulbucati, cu picioarele din urma mai lungi, adaptate pentru sarit. ◊ ~ raioasa broasca nocturna cu pielea acoperita cu negi, din care, la primejdie, se elimina un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-testoasa reptila (terestra si acvatica), avand corpul acoperit cu o carapace osoasa, sub care isi poate trage capul si picioarele in caz de primejdie. Ochi de ~ ochi bulbucati. (A fi) plin de noroc ca ~sca de par se spune despre cineva, caruia nu-i merge in viata. Cand a face ~ par nicicand; niciodata. 2) pop. Umflatura sub pielea gatului; scrofula. [G.-D. broastei; Sil. broas-ca] /<lat. brosca

JAMBIERA ~e f. Piesa de imbracaminte protectoare (de piele, de lana sau de postav) care acopera piciorul de la glezna pana sub genunchi. [Sil. -bi-e-] /<fr. jambiere

TUREATCA ~etci f. 1) Parte a cizmei care acopera piciorul de la glezna pana sub genunchi; caramb. ◊ A avea obraz de ~ a fi foarte obraznic; a fi gros la obraz. 2) Varietate de ciorapi lungi pana la genunchi, fara talpi. /Orig. nec.

LITORAL s.n. Regiune situata de-a lungul tarmului marii; tarmul marii. // adj. Care apartine tarmului marii. ◊ Zona litorala = a) zona cuprinzand paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental); b) (biol.) zona care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. [Pl. -luri, -le. / < fr. littoral, it. littorale < lat. litus – tarm].

TRAPA s.f. 1. Usa orizontala cu care se acopera o deschizatura in podeaua unei scene etc. ♦ Capac rabatabil sau culisant care acopera o deschizatura in podeaua unei nave, a unui avion etc., permitand controlul diverselor piese si instalatii dispuse sub podea. ♦ Deschizatura pe care o acopera un asemenea capac. 2. Falsa acoperitura pusa la o capcana pentru prinderea in stare vie a animalelor. [< fr. trappe].

LITORAL, -A I. s. n. regiune situata de-a lungul tarmului marii. II. adj. care apartine tarmului marii. ◊ zona ~a = a) paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine; b) totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. ◊ (despre plante) care creste pe tarmul marilor sau lacurilor. (< fr. littoral, lat. littoralis)

PUF², (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi si fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acopera corpul unor pasari pe burta si sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plapumilor etc. ◊ Expr. A creste in puf = a creste in confort, neducand lipsa de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini si moi care cresc pe obraz; inceput de barba sau de mustata. 3. (Cu sens colectiv) Parul marunt, moale si matasos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici si fini ai unor fructe, seminte etc. 5. Obiect de toaleta care serveste la pudrat, facut din puf² (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, in compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obtinut la cules. 7. (Spec.) Minge de badmington. – Din bg., scr. puh.

HASMAS 1. Masiv muntos in Carpatii Orientali, intre M-tii Giurgeu (la N), Tarcau (la E) si Cius (la S) si depr. Giurgeu-Ciuc (la V); important nod orohidrografic (de aici izvorasc Oltul, Muresul, Bicazul, Trotusul). Alcatuit din roci cristaline si calcare jurasice. Frecvente forme carstice (doline, lapiezuri, chei). Alt. max.: 1.729 m (vf. Hasmasu Mare). Versantii sunt acoperiti de paduri de molid. Cunoscut si sub numele de M-tii Curmaturii sau Haghimas. 2. Com. in jud. Arad, in depr. Zarand; 1.387 loc. (1998). Pomicultura. Biserica de lemn (sec. 18), in satul Agrisu Mic.

PIEPTAR ~e n. 1) Haina calduroasa (din blana, din postav etc.), fara maneci, care acopera pieptul si spatele. 2) pop. Piesa de lenjerie femeiasca, fara maneci, care acopera bustul. 3) pop. Sort mic care se leaga sub barbia copilului, protejandu-i pieptul in timpul mancarii; barbita. 4) inv. Piept de camasa, scrobit, care se aplica sub haina. 5) Piesa care protejeaza pieptul unui scrimer; plastron. 6) (in trecut) Obiect de metal, de zale sau de piele pe care il imbracau luptatorii in scop protector. 7) Curea lata la hamuri care se trece pe sub pieptul calului. /piept + suf. ~ar

HEMICRIPTOFITA, hemicriptofite, adj.f., s. f. (Planta perena) la care mugurii de reinnoire apar in dreptul suprafetei solului sau sub stratul de frunze moarte sau de muschi care acopera pamantul. – Din fr. hemicryptophyte.

PIEPTAR, pieptare, s. n. 1. Obiect de imbracaminte (de postav, de lana etc.) fara maneci, care acopera ca o vesta partea superioara a corpului; spec. cojocel scurt din blana de oaie, fara maneci, adesea ornamentat, incheiat in fata sau pe umar; bundita. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasa care acoperea pieptul si spatele luptatorilor din vechime, aparandu-i de loviturile adversarului. ♦ Bucata de piele groasa cu care scrimerii isi acopera pieptul. 3. Curea lata la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.

EGIDA s.f. 1. (Mit.) Scut al lui Zeus, acoperit cu pielea caprei Amalteea. ♦ Scutul Minervei. 2. Ocrotire, sprijin. ◊ sub egida = sub auspiciile, cu indrumarea si raspunderea unei institutii, unei asociatii. [Cf. fr. egide, it. egida, lat. aegis – scutul Minervei, gr. aigis – piele de capra].

CHILOT, chiloti s. m. (Folosit mai ales la pl.) Obiect de lenjerie sau de sport, care acopera corpul de la talie pana mai sus de genunchi (pe sub pantaloni, rochie, fusta). – Din fr. culotte.

PRAFOS, -OASA, prafosi, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prafuit, prafuros. ♦ Care se prezinta sub forma de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os.

TEXTURA, texturi, s. f. 1. Constitutia unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientarii in spatiu a partilor componente. 2. Tesatura, urzeala. 3. Imprimat de dimensiuni mici, sub forma de fasie, care se lipeste intr-o lucrare tiparita, acoperind pasajele care trebuie rectificate. – Din fr. texture, lat. textura.

PUF² ~uri n. 1) Totalitate a penelor mici, subtiri si moi, care acopera corpul puilor de pasare sau care creste pe abdomenul si sub aripile pasarilor mature. ◊ A creste in ~ a creste ferit de griji sau de lipsuri materiale. 2) Piesa cosmetica facuta din astfel de pene sau dintr-un material asemanator, folosita pentru pudrare. 3) Totalitate a perilor fini care acopera coaja unor fructe. 4) (la adolescenti) Prima mustata si barba; tulei. /<sb. puhu

PAIET s.n. Panza groasa impermeabila manevrata de la bord, cu care se acopera pe din afara sparturile mici produse in bordajul unei nave sub linia de plutire. [Pron. pa-iet. / < fr. paillet].

TEXTURA s.f. 1. (Rar) Tesatura, urzeala. ♦ Structura unei roci sau a unui aliaj considerata numai sub aspectul dispozitiei spatiale. 2. (Poligr.) Imprimat de dimensiuni mici, sub forma de fasie, care se lipeste intr-o lucrare tiparita, acoperind pasaje care trebuie rectificate. [Cf. fr. texture, lat. textura].

EGIDA s. f. 1. (mit.) scut al lui Zeus, acoperit cu pielea caprei Amalteia. ◊ scutul Minervei. 2. indrumare, ingrijire, ocrotire; sprijin. ♦ sub a = sub auspiciile, cu indrumarea si raspunderea unei institutii. (< fr. egide)

MASCA vb. I. tr., refl. a(-si) acoperi fata cu o masca. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparente, cu intentia de a inslea. ◊ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de lupta, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier incat velele sa primeasca vantul din fata, stopand nava. ◊ a interpune o vela intre vant si o alta vela, impiedicand-o sa primeasca vant. ◊ a manevra astfel un velier incat sa ajunga in vantul altei ambarcatii cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, facandu-l ininteligibil. (< fr. masquer)

PUDRA vb. I. tr., refl. a(-si) da cu pudra. II. tr. a acoperi cu un strat de zahar pudra. ◊ a presara un medicament sub forma de praf pe suprafata pielii. (< fr. poudrer)

ZINC (‹ fr., gr.) s. n. Element chimic (Zn; nr. at. 30, m. at. 65,39, p. t. 419,4ºC, p. f. 906ºC, gr. sp. 7,13) din gr. II secundara; metal alb-argintiu sau alb-albastrui. Se gaseste in natura sub forma de sulfura (blenda) si carbonat (smitsonita). In combinatii este bivalent. In contact cu aerul se acopera cu o pelicula protectoare de oxid. Se intrebuinteaza in zincare, sub forma de aliaje (ex. alama), la acumulatoarele alcaline, la fabricarea pesticidelor si pigmentilor etc. A fost izolat pentru prima data de chimistul german A.S. Marggraf (1709-1782) in 1776.

MAZGA s. f. 1. Noroi moale, lipicios si alunecos. 2. Pojghita moale, cleioasa ori unsuroasa care se formeaza pe suprafata unor alimente sau pe peretii vaselor in care au stat anumite alimente. 3. Strat de alge, de muschi etc. care acopera pietrele, rocile expuse la umezeala. 4. (Pop.) Seva; spec. seva arborilor (aflata sub coaja). – Din sl. mezga. bg. mazga.

VESTA s.f. Obiect de imbracaminte fara maneci, care acopera pieptul si spatele pana la talie si este purtat (de barbati) sub haina. [< fr. veste, it. vesta].

JELEU, jeleuri s. n. 1. Peltea. 2. Preparat de cofetarie sub forma de gel, obtinut din jeleu (1) amestecat cu sucuri de fructe si acoperit cu un strat de zahar tos. – Din fr. gelee.

COMBINEZON s.n. 1. Obiect de imbracaminte femeiasca, care acopera corpul de la umeri pana la genunchi si care se poarta pe sub rochie; furou. 2. Salopeta. [< fr. combinaison].

ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tainui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) matrasi, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (inv.) a (se) supune. (S-a ~ in padure.) 2. a se baga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tainui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevarul.) 8. a masca, a tainui, (inv. si reg.) a tagadui, (inv.) a retacea, (fig.) a acoperi. (Isi ~ ignoranta.) 9. a tainui, (fig.) a inabusi. (Si-a ~ durerea.)

BRUMA¹ s. f. 1. Cristale de gheata care se formeaza noaptea pe plante, pe pamant sau pe suprafata corpurilor libere, in urma scaderii temperaturii sub zero grade. ◊ Compus: (reg.) floarea-brumei = brandusa. 2. (Pop.) Chiciura, promoroaca. 3. Strat fin alburiu care acopera unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mica de... ◊ Expr. Ce bruma... sau bruma ce..., ce bruma de... = nimica toata, putin. – Lat. bruma.

MASCA, maschez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o masca (1); a (se) mascui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a impiedica sa se vada; a ascunde, a camufla. ◊ Fig. A ascunde ceva sub aparente inselatoare, cu intentia de a induce pe cineva in eroare; a disimula. – Din fr. masquer.

MASCA vb. I. 1. tr., refl. A(-si) acoperi fata cu o masca (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparente, cu intentia de a insela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele sa primeasca vantul din fata, astfel ca nava sa fie impinsa inapoi. [P. i. 3,6 -cheaza. / cf. fr. masquer].

subMERSIUNE, submersiuni, s. f. 1. Cufundare totala a unui corp sub suprafata unui lichid. ♦ Spec. (Geol.) Coborare a unei regiuni sub nivelul marii. 2. Adancime la care se afla cufundat un corp sub nivelul suprafetei unui lichid. 3. Metoda de irigatie (folosita mai ales in cultivarea orezului) care consta in acoperirea solului cu un strat de apa care stagneaza un timp limitat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. submersion.

CALCAI, calcaie, s. n. 1. Partea dinapoi a talpii piciorului; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta parte a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai, a pune etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai, a pune) sub dominatia cuiva, a fi exploatat, impilat. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit; b) a fi zorit, nerabdator. A da calcaie calului = a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte: la sanie, la plug, la arcus etc. – Lat. calcaneum.

MIGDALA, migdale, s.f. Fructul a doua varietati de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis si var. amara), asemanator cu o caisa verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) samburii mari si lemnosi ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietatii dulcis, de culoare alb-galbuie, comestibil, utilizat pe scara larga in cofetarie, intreg, prajit, caramelizat sau efilat, iar sub forma de pudra pentru realizarea de diverse paste (martipan) si creme; b) migdale amare = miezul varietatii amara, acoperit cu o pielita groasa, maronie, foarte amara, cu bogat continut de amigdalina, toxica in cantitate mare – fiind de aceea interzis in consum, dar utilizat pentru fabricarea de esenta, extract, ulei si lichior de migdale.

MASCAT, -A, mascati, -te, adj. 1. Care poarta masca (1), acoperit cu masca; mascuit. ◊ Bal mascat = bal la care participantii sunt deghizati sau poarta masca (1). 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat. ♦ Fig. Care ascunde realitatea sub o aparenta inselatoare; disimulat. – V. masca.

PATINA² s. f. 1. strat subtire format sub actiunea factorilor climatici pe suprafata obiectelor sau a constructiilor de metal, de piatra etc., dandu-le un aspect de vechime. 2. strat artificial cu care se acopera unele obiecte, in scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune. (< fr. patine)

PATINA¹ s. f. 1. Strat subtire rezultat din oxidarea naturala sau artificiala a bronzului. prin care acesta capata la suprafata o pojghita de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. a**l. Culoare caracteristica pe care o capata, sub influenta agentilor atmosferici, obiectele sau constructiile de metal, de lemn, de piatra etc. si care le da un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acopera un obiect; culoare, lustru care i se da unui obiect in scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja impotriva coroziunii. – Din fr. patine.

ABISINIA 1. V. Ethiopia. 2. Podisul Abisiniei, podis inalt in NE Africii, acoperit de lave bazaltice si fragmentat de o groapa tectonica si de vai adinci (Nilul Albastru, Atbara, Sobat). Alt. max.: 4.620 m (vf. Ras Dashan). Numeroase lacuri. Cunoscut si sub numele de Podisul Ethiopiei sau Masivul Ethiopian.

BOIA ~iele f. pop. 1) substanta coloranta cu care se acopera diferite obiecte in scop decorativ sau de protectie; vopsea; culoare. 2) fam. Produs cosmetic care se aplica in special pe fata pentru a-i modifica aspectul natural; fard. 3) Condiment sub forma de praf rosu, obtinut din ardei iute pisat. [Art. boiaua; G.-D. boielii; Sil. bo-ia] /<turc. boya

broboada (broboade), s. f. – Basma mare, sal. – Var. brobod(a), proboada, pobroada. Forma autentica este cea a var. proboada. Din bg. podbrazdam perf. podbradja „a-si pune pe cap o basma care se innoada sub barbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusa de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutila. Der. desbrobodi, vb. (a-si scoate basmaua); imbrobodi, vb. (a-si acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a insela, a ademeni, a duce cu vorba); imbrobodeala, s. f. (actiunea de a (se) imbrobodi; ademenire).

COVOR (‹ rus., ucr.) s. n. 1. Tesatura groasa de lina, de fibre sintetice, de iuta, de bumbac etc. (cu motive multicolore) folosita pentru ornamentarea si confortul incaperilor (asternuta pe podea, pe paturi sau atirnata pe pereti). Pot fi c. netede, la care figurile se obtin prin modul de tesere (ex. c. oltenesti, scoarte) si c. paroase, la care figurile se executa din smocuri de fire (ex. c. de Persia). 2. C. vegetal = patura de plante care acopera suprafata uscatului pe o anumita regiune. 3. (TEHN.) C. izolant = material izolant sintetic sau natural, folosit pentru izolarea electrica fata de pamint a omului, in timpul lucrului cu aparate electrice sub tensiune.

TIMPAN¹ s. n. 1. membrana elastica ce separa urechea interna de conductul auditiv extern. 2. perete de lemn sau de beton armat, partial scufundat sub apa, care impiedica patrunderea corpurilor in aductiune, in camera de echilibru etc. ◊ membrana care separa doua camere intr-un rezervor. 3. instrument muzical de percutie, acrodabil, dintr-un cazan emisferic de arama acoperit cu o membrana de piele pusa in v******e prin lovirea cu doua baghete din lemn. 4. spatiu triunghiular intre cornisele unui fronton, decorat cu sculpturi; suprafata intre orizontala si arcele unei bolti. 5. (tehn.) pinion dintat. (< fr. tympan, it. timpano)

COACE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiatii calorice intr-un cuptor (electric, cu gaz, cu convectie, la rotisor, cu microunde), in urma careia acesta apare acoperit de o crusta (exceptie la microunde); in limbaj comun se aplica, mai ales, la alimentele facute din aluat: a coace paine, prajituri, cozonac etc.; anumite alimente se pot coace si in sau sub cenusa (cartofi, castane).

PLACAJ, placaje, s. n. 1. Semifabricat din lemn in forma de placa, realizat prin incleierea sub presiune a unui numar de obicei impar de foi de furnir suprapuse, intrebuintat la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcatiunilor etc. ♦ Invelis de piatra, de caramida, de sticla, de lemn etc. cu care se acopera unele elemente de constructie sau unele obiecte spre a le proteja impotriva agentilor externi sau spre a le infrumuseta aspectul. 2. Placare. 3. (La jocul de rugbi) Oprire din actiune a unui jucator prin imobilizarea lui cu mainile. – Din fr. placage, plaquage.

UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placa cornoasa subtire, care acopera partea de deasupra a capatului degetelor. ◊ A reteza (sau a taia) cuiva ~ile a reduce posibilitatile de actiune (agresive) ale cuiva. A-si manca ~ile a regreta amarnic o imprudenta comisa. A-si manca si de sub ~ a fi foarte zgarcit. Nici cat ii negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a in gat a sili pe cineva sa-si indeplineasca obligatia. 2) (la pasari si la animale) Parte cornoasa si incovoiata a degetelor; gheara. 3): ~a-gaii planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze compuse, flori galbene-verzui si fructe pastai. ~a pasarii planta erbacee de padure cu tulpina culcata, avand frunze rotund-cordate si flori albastre, solitare, in forma de pinten. 4) Parghie cu care se manevreaza leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla

CHOMOLUNGMA [tʃomolungma], virf si masiv muntos in Himalaya, situat la granita dintre Nepal si China. Alcatuit din gnaise si granite si acoperit de ghetari si zapezi persistente. Alt. max.: 8.848 m, cel mai inalt virf al planetei, cucerit la 29 mai 1953 de neozeelandezul Edmund Hillary si nepalezul Tenzing Norgay din expeditia britanica a lui J. Hunt. Mai este cunoscut si sub denumirea Everest, data in cinstea lui sir George Everest. Parc national nepalez.

STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a o acoperi) sau intre alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. Fasie compacta dintr-o materie, aflata in interiorul unei mase de natura diferita. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compozitie relativ omogena, care se gaseste, sub forma unei panze, intre alte depozite. 3. Influenta externa exercitata asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasa sociala; categorie, patura sociala. 5. Fasie de pamant, cu carari pe margini, pe care se seamana legume sau flori; fasie de pamant impreuna cu vegetatia respectiva. 6. (Pop.) Culcus, asternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, asternut pentru oameni. 8. Nume dat partii de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul pustii. [Pl. si: strate] – Lat. stratum.

REPEDEA 1. Deal cu caracter structural, situat la marginea NE a Pod. Central Moldovenesc, la SE de Iasi, alcatuit dintr-o succesiune de straturi de argile, gresii si calcare oolitice sarmatiene. Spre NE este delimitat de cueste puternice, afectate de alunecari de straturi. Alt. max.: 404 m. acoperit cu paduri de fag, stejar, gorun si, partial, de livezi si podgorii. A fost studiat din punct de vedere geologic de catre Grigore Cobalcescu, in 1862, care a elaborat prima lucrare geologica din Romania („Calcarul de la Rapidea”). Cunoscut si sub numele de Rapedea sau Rapidea. Declarat monument al naturii (1955). Punct turistic. 2. Com. in jud. Maramures, situata in depr. Poienile de sub Munte, la poalele m-tilor Maramures, la confl. raului Repedea cu Ruscova; 4.877 loc. (2005). Rezervatiile naturale Poiana cu narcise Tomnatec, Sehleanu, varfurile Farcau, Vinderelu si Mihailecu.

TALPIG, (1, 2) talpige, s. n., (3, 4) talpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la razboiul de tesut cu ajutorul carora se schimba itele. 2. S. n. Fiecare dintre cele doua suporturi laterale curbate cu care sunt prevazute unele scaune fara picioare. ♦ Fiecare dintre talpile unei sanii. ♦ Bucata de lemn sau de piatra care se fixeaza sub stalpii unei galerii de mina pentru a impiedica patrunderea stalpilor in talpa galeriei. 3. S. m. Incaltaminte rudimentara alcatuita dintr-o talpa de lemn si o bareta de piele petrecuta pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Soseta foarte scurta de dama care acopera numai laba piciorului. [Var.: talpic s. m. si n., talpica s. f.] – Talpa + suf. -ig.

ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) Temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.

TICHIE ~i f. 1) Boneta mica care acopera numai varful capului; calota. ◊ Ce-i lipseste chelului? ~ de margaritar! se spune despre cineva care, neavand lucruri de prima necesitate, isi doreste lucruri inutile. 2) pop. Acoperamant pentru cap, care se imbraca inainte de culcare; scufie. 3) pop. Boneta cu doua panglici care se leaga sub barbie, purtata de s****i; scufie. ◊ A se naste cu ~a in cap a fi norocos. [G.-D. tichiei] /<turc. takke

TON, toni, s.m. (Iht.) In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in special Oceanul Atlantic si Marea Mediterana. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele europene avand, in general, sub 1 m lungime.

MANECA ~ci f. Portiune a unor obiecte de imbracaminte, care acopera bratul (pana la incheietura mainii sau pana in regiunea cotului). ◊ A da cu ~ci largi a da din toata inima, cu multa bunavointa. A nu se lasa tras de ~ci a nu se lasa prea mult rugat. A o baga pe ~ a fi speriat tare; a fi cuprins de frica. A-si sufleca ~cile a se apuca cu toata seriozitatea de un lucru. Pe sub ~ pe nevazute; pe neobservate. A trage de ~ (pe cineva) a) a ruga insistent; b) a da de inteles ca intrece masura, ca exagereaza. [G.-D. manecii] /<lat. manica

COD s.m. (Iht.) In general, peste marin din fam. gadidae, avand corpul mai mult sau mai putin alungit, acoperit cu solzi mici, moi si zimtati; este pestele de consum cel mai important din lume, raspandit in zonele nordice ale Oceanului Atlantic si ale celui Pacific. Codul propriu-zis sau morua (Gadus morhua), preponderent in Oceanul Atlantic, atinge lungimea de 1,5 m, are spatele cenusiu cu pete rotunde cafenii (engl. Atlantic cod); cel din Pacific (Gadus macrocepahlus) este mai deschis la culoare, galbui cu pete maronii (engl. Pacific cod, gray cod) si de talie mai mica. Se comercializeaza drept cod patat. Adesea, sub denumirea de cod se comercializeaza si celelalte specii de gadidae; v. eglefin, merlan, bacaliar, merluciu, leng, pollack (cod negru).

OGLINDA, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafata neteda si lucioasa de diferite forme, facut din metal sau din sticla, acoperit pe o fata cu un strat metalic si avand proprietatea de a reflecta razele de lumina si de a forma astfel, pe partea lucioasa, imaginea obiectelor. 2. P. a**l. (De obicei urmat de determinari) Suprafata neteda si lucioasa (in special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce infatiseaza, reprezinta, simbolizeaza ceva; icoana, imagine, tablou. 4. (In sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = portiune de piele, neteda si lucioasa, la femelele bovinelor si ale altor animale, in dreptul perineului si al feselor, in care sensul firelor de par este indreptat de jos in sus. 5. (Geol.; in sintagmele) Oglinda de falie (sau de frictiune, de alunecare) = suprafata lustruita in roci, care ia nastere prin frecarea acestora sub actiunea miscarilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).