INGINER ~a (~i, ~e) m. si f. Specialist cu studii tehnice superioare apt sa efectueze si sa dirijeze diferite lucrari (de proiectare, de construire, de exploatare etc.). /<fr. ingenieur

FITOTEHNIE f. Ramura a agriculturii care se ocupa cu studiul tehnicii cultivarii plantelor. /<fr. phytotechnie

PROZODIE f. 1) Ramura a poeticii care se ocupa cu studiul tehnicii versificatiei. 2) Sistem de pronuntare a silabelor (accentuate si neaccentuate, lungi si scurte). /<ngr. prosodia, fr. prosodie

CANTO s.n. Muzica vocala; cant, cantare. ♦ studiul tehnicii si artei vocale. [< it. canto].

CANTO² s. n. muzica vocala. ◊ studiul tehnicii si artei interpretarii vocale. (< it. canto)

HIDROMETRIE s. f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu determinarea cantitativa a debitului unui curs de apa, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adancimii unui curs de apa, a unui strat de apa subteran sau a apei dintr-o conducta, in vederea realizarii proiectelor de constructie hidrotehnica si a planului de gospodarire a apelor. – Din fr. hydrometrie.

ELECTROMECANICA f. Ramura a electrotehnicii care se ocupa cu studiul aplicatiilor tehnice ale mecanicii si ale electricitatii. /<fr. electromecanique

POLIGONOMETRIE f. 1) Compartiment al geometriei care se ocupa cu studiul poligoanelor. 2) tehnica de ridicare topografica cu ajutorul unei retele de poligoane. /<fr. polygonometrie

POLIGONOMETRIE s.f. 1. Capitol al geometriei aplicate care se ocupa cu studiul poligoanelor. 2. tehnica de ridicare topografica, folosind retele de poligoane inchise. [Gen. -iei. / < fr. polygonometrie].

POLIGONOMETRIE s. f. 1. capitol al geometriei aplicate care se ocupa cu studiul poligoanelor. 2. tehnica de ridicare topografica, prin retele de poligoane inchise; poligonatie. (< fr. polygonometrie)

IMUNOELECTROFOREZA s. f. (Med.) Adaptare a tehnicii electroforetice la studiile imunochimice. [Pr.: -no-e-] – Din engl. immunoelectrophoresis.

PLANIMETRIE f. 1) Ramura a geometriei care se ocupa cu metodele privind masurarea suprafetelor plane; geometrie plana. 2) Ramura a topografiei care se ocupa cu studiul metodelor si tehnicilor de reprezentare pe o harta sau pe un plan a obiectelor (ape, drumuri etc.) de pe un teren. /<fr. planimetrie

SOCIOANALIZA s. f. studiu al rezultatelor unor tehnici sociometrice. (< fr. socioanalyse)

BOWIE [bəui], Stanley Hay (1917-2008), geolog britanic. A dezvoltat sistemul cantitativ de determinare a mineralelor opace si a aplicat tehnici de autoradiografie in studiul zacamintelor de uraniu si toriu („Geologia nucleara”, in colab.).

AUTOMATIC, -A, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramura a stiintei si a tehnicii care se ocupa cu studiul metodelor si al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fara participarea directa a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.

SPECIALITATE, specialitati, s. f. 1. Ramura a stiintei, a tehnicii, a artei etc. din studiul si din aplicarea careia cineva isi face o profesiune. ◊ Loc. adj. De specialitate = care apartine unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent intr-o anumita ramura de activitate. 2. Produs sau preparat facut din anumite retete sau metode de fabricatie deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. specialite, lat. specialitas, -atis.

CONSTRUCTIE, constructii, s. f. 1. Cladire executata din zidarie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveste la adapostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casa, edificiu, cladire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. si adv. In constructie = (aflat) in cursul procesului de construire. ♦ Alcatuire, compunere, structura. 3. (La pl.) Ramura a economiei nationale care are ca obiect efectuarea de constructii (1); ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul, proiectarea si executarea constructiilor. ◊ Constructii de masini = ramura de baza a industriei care produce masini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc.; ramura a stiintelor care se ocupa cu studiul, proiectarea si construirea instalatiilor, masinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte intre care exista anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele in propozitii si propozitiile in fraze. – Din fr. construction, lat. constructio.

ENERGETIC, -A, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea si la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalatii organizat unitar in scopul producerii, transmisiunii si distributiei energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele produse in sistemele fizice din punctul de vedere al transformarilor de energie dintr-o forma in alta; ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul surselor si al posibilitatilor tehnico-economice de exploatare si de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. energetique.

AEROMODELISM n. 1) Ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul, proiectarea si constructia aeromodelelor. 2) Sport aviatic care consta in conducerea aeromodelelor. /<fr. aeromodelisme

AUTOMATICA f. Ramura a stiintei si a tehnicii care se ocupa cu studiul metodelor si mijloacelor de automatizare a proceselor de productie. [G.-D. automaticii] /<fr. automatique

AVIATIE ~i f. 1) Totalitate a navelor aeriene de care dispune o tara, o societate de transport etc. ~ civila. 2) Ramura a stiintei si tehnicii care se ocupa cu studiul navigatiei aeriene. [G.-D. aviatiei; Sil. -vi-a-ti-e] /<fr. aviation, it. aviazione

HIDROtehnicA f. Ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul folosirii apei si a energiei hidraulice. [G.-D. hidrotehnicii] /<fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik

MARKETING n. Ansamblu al activitatilor, metodelor si tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor si satisfacerii acestei cereri cu produse si servicii. /<engl. marketing

RADIOFONIE ~i f. 1) Comunicatie bilaterala prin unde radio. 2) Ramura a teh-nicii care se ocupa cu studiul sistemelor de transmitere si de receptionare a informatiei prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiophonie

RADIOtehnicA f. 1) Ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul emiterii si receptiei la distanta a undelor radio si a oscilatiilor electromagnetice de frecventa inalta. 2) Ramura a tehnicii care se ocupa cu construirea radio-aparaturii. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotechnique

ROBOTICA f. Ramura a stiintei si tehnicii care se ocupa cu studiul construirii sistemelor mecanice, informatice si a robotilor, in scopul inlocuirii (totale sau partiale) a muncii omului. /<fr. robotique, engl. robotics

DENDROMETRIE s.f. Disciplina care se ocupa cu tehnica masurarii arborilor si cu studiul legilor lor de crestere. [Gen. -iei. / < fr. dendrometrie, cf. gr. dendron – arbore, metron – masura].

MARKETING s. n. 1. conceptie privind organizarea si desfasurarea activitatii economice, potrivit careia productia trebuie sa fie permanent adaptata la cerintele prezente si viitoare ale consumatorilor si sa le satisfaca cu maximum de eficienta. 2. ansamblul metodelor si tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor si satisfacerea acesteia. 3. disciplina stiintifica avand acest obiect. (< engl., fr. marketing)

CABINET, cabinete, s. n. I. 1. Incapere dintr-o locuinta sau dintr-o institutie, folosita pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministrului ◊ Sef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. Lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In unele tari) Cabinet de instructie = birou pentru cercetarea si trierea probelor de acuzare condus de un judecator de instructie. ◊ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in intreprinderi, in institutii de invatamant etc., destinate unor studii si consultatii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. II. Mobila de dimensiuni mici, cu sertare, destinata pastrarii obiectelor de pret. – Din fr. cabinet.

MECANICA f. 1) Ramura a fizicii care studiaza miscarea si echilibrul corpurilor sub actiunea fortelor exercitate asupra lor. 2) Ramura a tehnicii care are ca obiect de studiu construirea si functionarea masinilor, indeosebi a pieselor si mecanismelor care servesc la transmiterea miscarii. [G.-D. mecanicii] /<lat. mechanica, it. meccanica, germ. Mechanik

SIDERURGIE f. 1) Ramura a metalurgiei care se ocupa cu studiul fierului si al metodelor de extragere a acestuia, precum si cu studiul aliajelor de fier; metalurgia fierului. 2) tehnica extragerii fierului din minereuri si a obtinerii aliajelor acestuia. [G.-D. siderurgiei] /<fr. siderurgie

SPECIALITATE s.f. 1. Ramura anumita a unei stiinte, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen, categorie specifica (de articole, de produse). [Pron. -ci-a-. / cf. fr. specialite, lat. specialitas].

PROFESIOLOGIE s. f. studiu al conditiilor sociale, psihice si tehnice privind necesitatile orientarii profesionale. (< profesie + -logie)

SPECIALITATE s. f. 1. ramura anumita a unei stiinte, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. ♦ de ~ = care apartine unei anumite specialitati; (despre persoane) specialist intr-o anumita ramura de activitate. 2. gen, categorie specifica. ◊ produs, preparat obtinut dupa o reteta speciala. (< fr. specialite, lat. specialitas)

BUTURA, Valeriu (1910-1989, n. Salciua, jud. Alba), etnograf roman. studii si cercetari in etnobotanica, instalatii tehnice taranesti, agricultura traditionala („Muzeul etnografic al Transilvaniei”, „Etnografia poporului roman. Cultura materiala”, „Enciclopedie de etnobotanica romaneasca”, „Etnografia Transilvaniei”).

CARTER [ca:tə], Sir Charles Frederik (1919-2002), economist britanic. Prof. univ. la Cambridge. Contributii la studiul investitiilor si al influentei progresului tehnic in economie („Industria si progresul tehnic”, „Investitia in inovatii”).

SCARPA, Antonio (1752-1832), chirurg si anatomist italian. Prof. la Pavia. Cercetari originale asupra asupra sistemului nervos si organelor de simt. studii privind maladiile oftalmologice; inovatii in tehnica chirurgiei ochiului.

GEODEZIE s. f. Stiinta aplicata care se ocupa cu studiul formei si al dimensiunilor Pamantului, cu tehnica masurarii si a reprezentarii cartografice sau numerice a suprafetei lui. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geodesie.

GONIOMETRIE s. f. Ramura a geometriei aplicate care se ocupa cu studiul unghiurilor si cu masurarea valorii lor. ♦ tehnica a masurarii valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniometrie.

EXPONOMETRIE s. f. 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupa cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. 2. tehnica a construirii si folosirii exponometrelor. – Din exponometru. Cf. fr. exposometrie.

CRONOMETRIE s. f. Parte a metrologiei care se ocupa cu studiul procedeelor si instrumentelor pentru masurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru masurat timpul. – Din fr. chronometrie.

ENERGETICA f. 1) Stiinta care se ocupa cu studiul descoperirii si exploatarii surselor de energie. 2) tehnica distribuirii si folosirii energiei sub diferitele ei forme. /<fr. energetique

CIBERNETIC, -A, cibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2. Adj. Care apartine ciberneticii (1), privitor la cibernetica. – Din fr. cybernetique.

SPECIALIZA, specializez, vb. I. 1. Refl. A se consacra studiului si aplicarii unei anumite ramuri din stiinta, din tehnica etc.; a deveni specialist. 2. Tranz. A face sa capete trasaturi specifice, a imprima caractere speciale. [Pr.: -ci-a-] – Fr. specialiser.

SPECIALIZA, specializez, vb. I. 1. Refl. A se consacra studiului si aplicarii unei anumite ramuri din stiinta, din tehnica etc; a deveni specialist. 2. Tranz. A face sa capete trasaturi specifice, a imprima caractere speciale. 3. Tranz. si refl. A (se) limita la fabricarea anumitor produse. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. specialiser.

GONIOMETRIE f. 1) Compartiment al trigonometriei care se ocupa cu studiul relatiilor dintre unghiuri si cu determinarea valorii lor. 2) tehnica a masurarii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. /<fr. goniometrie

TELEMECANICA f. Stiinta care se ocupa cu studiul dirijarii si controlului la distanta a diferitelor procese (tehnice, biologice etc.) prin mijloace de telecomunicatie. [G.-D. telemecanicii] /<fr. telemecanique

AEROtehnicA s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul constructiei aerodinelor pe baza datelor teoretice si experimentale. ♦ tehnica conditionarii aerului. [Gen. -cii / < fr. aerotechnique].

PLASTICA s.f. 1. tehnica executarii obiectelor (de arta) prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; tehnica sculpturii. ♦ Totalitatea lucrarilor de arta plastica. 2. Partea din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. [Gen. -cii. / < fr. plastique, cf. it., lat. plastica, gr. plastike < plassein – a modela].

CIBERNETIC, -A I. adj. referitor la cibernetica; bazat pe principiile ciberneticii. II. s. f. stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii, pentru proiectarea si construirea masinilor si a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operatii. (< fr. cybernetique)

CIBERNETICA (‹ fr. {i}) s. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlul in sistemele tehnice si organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu si din acela al constitutiei si al functionarii lor). Are numeroase si variate aplicatii in toate domeniile tehnicii, in economie, biologie, medicina etc. In anul 1938, in lucrarea „Psihologia consonantista”, savantul roman St. Odobleja face prima expunere ampla a unor principii cibernetice, inainte cu zece ani de aparitia lucrarii „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic. ♦ C. economica = ramura a c. care se ocupa cu aplicarea ideilor si metodelor c. la sistemele economice; priveste economia, precum si verigile structurale si functionale ale acesteia, ca in sisteme in care se desfasoara procese de reglare si de comanda realizate prin circulatia si transformarea informatiei.

GEROTA, Dimitrie (1867-1939, n. Craiova), chirurg si anatomist roman. M. coresp. al Acad. (1916), prof. univ. la Bucuresti. Contributii in studiul anatomiei si fiziologiei vezicii u*****e, a vaselor limfatice (tehnica G. de evidentiere a acestora).

CZERNY, Karl (1791-1857), compozitor, profesor si pianist austriac. Elev al lui Beethoven, a fost la rindul sau un excelent profesor. Piese pentru pian (caietele sale de studii dedicate acestui instrument constituie contributii fundamentale in domeniul tehnicii pianiste).

AERONAUTICA f. 1) tehnica construirii si a conducerii aeronavelor. 2) Stiinta care se ocupa cu studiul navigatiei aeriene. [G.-D. aeronauticii] /<fr. aeronautique

SPECIALIZA vb. I. 1. refl. A se consacra studiului si aplicarii unei discipline, unei ramuri speciale a stiintei, a tehnicii etc.; a deveni specialist. 2. tr. (Despre procese de productie) A limita numai la anumite produse. ♦ A perfectiona. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. specialiser].

SPECIALIZA vb. I. refl. a se consacra studiului si aplicarii unei discipline, unei ramuri speciale a stiintei, a tehnicii etc. II. tr. a face sa capete caractere specifice, individualizate. ◊ (despre procese de productie) a limita numai la anumite produse. (< fr. specialiser)

ELECTRONIC, -A, electronici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronica. 2. S. f. Stiinta care studiaza fenomenele legate de miscarea in diferite medii a particulelor incarcate electric, interactiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum si constructia si studiul dispozitivelor si aparatelor care functioneaza pe baza acestor fenomene. ♦ Ramura a tehnicii care se ocupa cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. electronique.

AEROSTATICA f. 1) Ramura a mecanicii care se ocupa cu studiul echilibrului gazos, precum si a miscarii corpurilor in diferite medii gazoase. 2) tehnica construirii si dirijarii aerostatelor. [G.-D. aerostaticii] /<fr. aerostatique

TEHNOLOGIE s.f. 1. Stiinta a procedeelor si mijloacelor de fabricare si de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operatiilor etc. folosite pentru obtinerea unui anumit produs. 3. (Rar) tehnica. [Gen. -iei. / < engl. technology, fr. technologie, cf. gr. techne – arta, logos – studiu].

ELECTROtehnicA f. Ramura a stiintei care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice si magnetice din punct de vedere al aplicatiilor lor in tehnica. [G.-D. electrotehnicii] /<fr. electrotehnique

AGROLOGIE s.f. Disciplina care studiaza factorii de vegetatie si mijloacele tehnice pentru influentarea lor. [Gen. -iei. / cf. fr. agrologie < gr. agros – camp, logos – studiu].

BIOTEHNOLOGIE s. f. 1. studiu al corelatiilor dintre parametrii civilizatiei tehnologice si adaptabilitatea fiintei umane. 2. utilizarea in tehnica a microorganismelor, a culturilor de celule vegetale si animale pentru producerea de substante utile in agricultura si in industria alimentara, farmaceutica etc. (< germ. Biotechnologie)

METALURGIE s. f. 1. Stiinta care se ocupa cu studiul proprietatilor fizice si chimice ale metalelor (si aliajelor lor), precum si cu studiul proceselor fizice si chimice care se produc la obtinerea si la prepararea lor. 2. tehnica extragerii si prelucrarii in semifabricate a metalelor (industriale). ♦ Intreprindere sau sectie intr-o intreprindere in care se elaboreaza si se prelucreaza metale. – Din metallurgie.

GEOMETRIE f. 1) Ramura a matematicii care se ocupa cu studiul raporturilor si formelor spatiale. 2) Structura regulata a unui corp sau a unui sistem tehnic. /<fr. geometrie, lat. geometria

CAIET, caiete, s. n. 1. Fascicula de foi de hartie legate sau brosate impreuna, folosita la scris, desenat etc. 2. Publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note, informatii (dintr-un anumit domeniu de activitate). ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde conditiile tehnice, de calitate, termenele si programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrari. Caiet program = program (de spectacol) sub forma de caiet(1). Caiet catalog = catalog de expozitie sub forma de caiet(1). [Pr.: ca-iet] – Dupa fr. cahier. Cf. pol. kajet.

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

TERMINOLOGIE ~i f. 1) Totalitate a termenilor speciali folositi in stiinta, tehnica sau in alt domeniu de activitate. ~ stiintifica. 2) lingv. Compartiment al lexicologiei care se ocupa cu studiul termenilor. [G.-D. terminologiei] /<fr. terminologie

PLASTIC², -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

BIONICA (‹ engl. {i}) s. f. Disciplina care se ocupa cu studiul proceselor biologice si al structurii organismelor vii, in scopul rezolvarii prin similitudine a unor probleme tehnice si al crearii de sisteme tehnice (modele) care sa prezinte caracteristici functionale asemanatoare functiilor organismelor vii.

GRAMATICA s. f. 1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor si la imbinarea lor in propozitii. 2. ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia si sintaxa). 3. (p. a**l.) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau stiinte. ◊ (inform.) multime finita de reguli care definesc un limbaj. (< lat. grammatica)

ELECTRONICA f. 1) Stiinta care se ocupa cu studiul fenomenelor legate de miscarea electronilor si ionilor in corpuri sau in campuri electrice si magnetice. 2) Ramura a tehnicii care se ocupa cu aplicatiile practice ale fenomenelor electronice. [G.-D. electronicii] /<fr. electronique

HIDRAULICA f. Ramura a fizicii avand ca obiect de studiu legile miscarii si ale starii de echilibru a lichidelor, precum si metodele de aplicare a acestora in tehnica. [Sil. hidr-a-u-] /<fr. hydraulique, germ. Hydraulik

CABINET s. n. I. 1. incapere de lucru intr-un apartament, intr-o institutie. 2. birou (intr-o intreprindere sau institutie) unde lucreaza cineva. 3. sectie, serviciu intr-o intreprindere sau institutie destinate unor studii. ♦ ~ metodic = a) centru didactic al activitatii metodice; b) sectie de indrumare si informare in bibliotecile mari si in intreprinderi: ~ tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi, unitati scolare etc. 4. gen de muzeu care pastreaza piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat. II. (in unele tari) consiliu de ministri, guvern. III. mobila stil, bogat ornata si cu sertare pentru pastrarea de obiecte pretioase. (< fr. cabinet)

BENETATO, Grigore Alexandru (1905-1972, n. Chisinau), medic roman. Acad. (1955), prof. univ. la Cluj si Bucuresti. Contributii la studiul rolului sistemului nervos central in imunologie, in actiunea centrala a unor hormoni, in fiziologia glandei cortico-suprarenale. A perfectionat tehnica „capului izolat”, cu ajutorul careia a facut numeroase cercetari experimentale.

LANDOWSKA [landofska], Wanda Louise (1879-1959), clavecinista si pianista poloneza. Stabilita in Franta (1900), apoi in S.U.A. (1941). Principala reprezentanta a curentului de reinnoire a muzicii si instrumentelor vechi (din 1903); a infiintat (1925) langa Paris o scoala particulara de interpretare a muzicii vechi. A resuscitat interesul pentru clavecin, generand modernizarea acestuia, realizat tehnic de Pleyel (doua claviaturi, 16 pedale) si revitalizand maniera de interpretare, careia i-a conferit potente coloristice si inventivitate. Repertoriu amplu, inregistrari. Cursuri de maiestrie; studii indeosebi despre creatia lui J.S. Bach.

CRIOLOGIE s. f. 1. studiul legilor de congelare a solutiilor. 2. capitol al fizicii care studiaza procedeele de obtinere a temperaturilor joase, proprietatile corpurilor si fenomenelor specifice care se petrec in apropiere de zero absolut; crionica. ◊ tehnica inghetarii organismului. (< fr. cryologie)

EXPONOMETRIE s.f. 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupa cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. ♦ Totalitatea operatiilor prin care se stabileste si se realizeaza cantitatea optima de lumina ce trebuie sa impresioneze un material fotografic spre a obtine o imagine corecta. 2. tehnica construirii si folosirii exponometrelor. [Gen. -iei. / cf. fr. exposometrie].

EXPONOMETRIE s. f. 1. studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. ◊ totalitatea operatiilor prin care se stabileste si se realizeaza cantitatea optima de lumina ce trebuie sa impresioneze un material fotografic spre a obtine o imagine corecta. 2. tehnica construirii si folosirii exponometrelor. (dupa fr. exposemetrie)

CONTRAPUNCT s. n. 1. tehnica in compozitia muzicala, constand in suprapunerea a doua sau mai multe linii melodice de sine statatoare, avand fiecare un inteles propriu, dar formand laolalta un tot organic; polifonie, contratema. 2. Stiinta care se ocupa cu studiul regulilor contrapunctului (1). – Din it. contrappunto, fr. contrepoint.

SIMULATOR s. n. 1. sistem tehnic destinat rezolvarii ecuatiilor care caracterizeaza un anumit obiect sau fenomen ori functionarea, evolutia unui aparat. 2. (mil.) aparat care reproduce o situatie tactica, servind la instruirea personalului pe timpul aplicatiilor. 3. aparat special pentru a facilita studiul conditiilor de pilotaj al unui avion. ◊ dispozitiv identic cu cel al unui vehicul spatial pentru antrenamentele astronautilor. 4. program sau echipament (de calcul) capabil a reprezenta cu ajutorul unui ordinator functionarea unei masini, a unui sistem sau fenomen. (< fr. simulateur, engl. simulator)

LUCRARE, lucrari, s. f. 1. Actiunea de a lucra si rezultatul ei; munca, activitate. ◊ Expr. A pune in lucrare = a incepe executarea, a pune in practica. ♦ (Inv.) Munca, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o munca fizica sau intelectuala. ♦ studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, opera artistica sau stiintifica. ♦ Spec. Operatie sau ansamblu de operatii efectuate cu ajutorul masinilor, utilajelor etc., precum si materialele si manopera respectiva, in vederea realizarii, repararii, transformarii etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operatie. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrarilor de arat, grapat etc. executate in vederea crearii unor conditii optime de incoltire si de crestere a plantelor. Lucrarea pamantului = agricultura. 2. Infaptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucratura (2). – V. lucra.

REVISTA s. f. 1. publicatie periodica cu articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de stricta specialitate. 2. (mil.) ~ de front (sau de bord) = inspectie a trupelor (sau a echipajului navei) de catre comandant pentru verificarea gradului de pregatire, a starii echipamentului, armamentului si tehnicii de lupta. ♦ a trece in ~ = a) a face inspectia trupelor; b) a examina pe rand anumite fapte. 3. gen de spectacol de estrada cu muzica, dans, cuplete si scenete vesele. (< it. rivista, dupa fr. revue)

CABINET s.n. 1. Incapere (intr-o casa, intr-un apartament etc.) mai retrasa si mai linistita decat celelalte, destinata anumitor folosinte (pentru lucru, in vederea exercitarii unei profesiuni etc.). 2. Incapere sau serie de incaperi (in localul unei institutii) unde lucreaza cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Sectie, serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activitatii metodice dintr-o scoala, dintr-un oras etc.; b) sectie de indrumare si de informare in bibliotecile mari si in intreprinderi; (iesit din uz) cabinet de partid = centru in care se dadeau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti si celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi. 4. Guvern; guvernamant; consiliu de ministri. 5. Mobila mica, alcatuita dintr-un corp bogat ornat si cu sertare, asezat pe un suport in forma de masa sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].