capra f., pl. e (lat. capra; it. capra, pv. cat. sp. pg. cabra, fr. chevre). O mica vita rumegatoare, femeia tapului (capra hircus). Scaunu vizitiului la trasura [!]. Suport de pus lemne ca sa le curmi cu ferastrau. Suport (doua) pe care se pun scindurile unei lavite sau unui pat primitiv. Arsic de capra sau de oaie (V. miala). Piesa groasa a arcusului, aceia pe care o tii intre degete. Porecla data unui Grec din cauza fuduliii lui. Baba-turca, V. baba. Capra neagra, un fel de capra salbatica (antilopa) care traieste pin [!] munti (rupicapra) si a carei pele [!] galbena e foarte cautata (fr. chamois). A impaca si capra si varza, a impaca doua interese opuse. Tita caprei (sau a vacii), un fel de struguri de poama cu bobitele lungi.

aua f. (lat. uva). Ps. S. poama, struguri. Azi. Olt (Dolj). Un fel de struguri cu boabe mici si dese.

strugure, struguri, s. m. Fructul vitei de vie, in forma de ciorchine; poama. ♦ Compus: strugurii-ursului = planta taratoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate in forma de ciorchine la varful ramurilor, si cu fructul o baca mica, rosie, comestibila (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strugur s. m.] – Et. nec.

DALAC s. 1. v. antrax. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aisor, bobita, rasfug, boaba-vulpii, marul-lupului, poama-vulpii, strugurul-lupului.

agurida f., pl. inuz. [!] de, ca stafide, ori zi, ca caramizi (mgr. si ngr. agurida, d. aguros, crud; bg. agorida). poama cruda, struguri cruzi. Prov. Parintii maninca agurida, si copiilor li se strepezesc dintii, pacatele parintilor cad asupra copiilor. S' a facut agurida miere, s' a potolit cearta, s' au impacat dusmanii.

ceaus m. (turc. caus, usier, aprod, sergent de infanterie, ngr. tsausi, bg. sirb. rut. caus, pol. czausz, ung. csaus). La Turci, ceausii erau fosti subofiteri de ieniceri care duceau ordinele guvernului in toate partile imperiului si faceau si serviciu de aprozi aducindu-i pe vinovati la judecata. (Ei erau 300). La Romani, usieri domnesti care-l precedau pe domn si purtau niste bastoane cu clopotei de argint. (Erau comandati de velceaus, care avea supt [!] el 40 de lefegii si o temnita la mahala p. vinovatii de delicte mici. Ei implineau deci si rolu de armasei sau mumbasiri, ca jandarmii si gardistii de azi). Munt. Capitan care comanda 500 de ostasi, numit mai in ainte [!] vataf. P. P. Capitan, vataf, sef: ceausu paterii [!]. Munt. Aprod dorobant, agent judecatoresc ori politienesc. Mold. S. n. O hora. Adj. poama ceausa, struguri ceausi, un fel de struguri galbeni originari din Taif, in Arabia (turc. caus uzumu).

braghin, -a adj. (d. braga, dupa culoarea vinului ietit din acesti struguri). Se zice despre un fel de struguri timpurii cu boabe mari rosiatice: struguri braghini, poama braghina. S.f. Vin din asemenea struguri.

bruma f., pl. e (lat. bruma, iarna, contras din brevima, din brevissima [dies], cea mai scurta [zi], apoi si „bruma”, dupa pruina, bruma; it. pv. sp. pg. bruma, fr. brume). Roua inghetata (care acopere natura ca o haina alba si suptire). Un fel de praf albicios care acopera unele poame (prunele, strugurii). Abur depus pe lucrurile netede si reci cind sufli pe ele. – Fig. Iron. Spoiala, pospai, mai nimic: o bruma de invatatura.

3) corn, coarna adj. (d. corn 1). Se zice despre o varietate de poama cu boabele de forma fructelor cornului: strugure corn, poama coarna. – In Munt. se zice coarna, ca s. f. cu int. de „poama coarna”.

TARTARATICA s. f. (In expr.) poama tartaratica = varietate de struguri cu boabe marunte si gust acrisor. – Din tartara + suf. -at-ica.

strugure s. (BOT.) 1. ciorchine, (prin Ban.) scalan. (A mancat un ~ cam acrisor.) 2. (Mold. si Bucov.) poama, (inv.) aua. (Vin din ~.) 3. strugurii-ursului (Arctostaphylos uvaursi) = (reg.) sarbezele (pl.); struguri-negri (Ribes nigrum) = (reg.) smorodin, coacaz negru.

antiscorbutic, -a adj. (anti- si scorbutic). Med. Care e contra scorbutului, cum is mincarile proaspete, legumele (hreanu, mustaru, usturoiu, ceapa), poamele (portocalele, lamiile, merele, perele, strugurii), chinina, digitala s. a. S. n., pl. e. Medicament antiscorbutic.

cracana f., pl. e si ani (d. crac). Lucru ramificat, cum ar fi o prajina despicata la virf p. a sustinea [!] ceva. (In Munt. si cracan, n., pl. e). poama cracana (Mold.), un fel de struguri negri cu ramurile rare (Butucii care ii produc se numesc „butuci cracani”, ca adj.). In Munt. cringana (d. cring) ca s. f.

PLAVAI, -AIE, plavai, adj. 1. (Pop.; despre animale, mai ales despre oi) Care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie; (despre parul sau lana animalelor) de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. 2. (In sintagma) poama plavaie (si substantivat, f.) = varietate de struguri cu boaba alba-verzuie si rotunda. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -ai.

borhot n., pl. uri (poate d. ung. bor, vin, plus alt cuvint, adica „drojdie”. Cp.; i cu braga, braha). Ramasita de poame, sau de legume stoarse: borhot de struguri, de sfecla. V. hostina.

poama s. v. categorie, fel, gen, pruna, soi, specie, speta, stafida, strugure, tip, vita de vie.

basarab n., pl. uri Est. Boala a merelor, perelor, pepenilor, castravetilor si bobitelor de struguri si care consista intr’o intaritura ca un ciot in carnea poamei. V. basarabesc.

poama¹ ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct in forma de ciorchine al vitei de vie; struguri. 3) la pl. Fructe preparate pentru iarna (taiate si uscate). 4) fig. Persoana viciata din punct de vedere moral. /<lat. poma

strugURE ~i m. 1) (mai ales la vita de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescenta; ciorchine. 2) la pl. Fructe ale vitei de vie; poama. ◊ ~ele-ursului arbore sau arbust cu tulpina taratoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse in ciorchine si cu fructe rosii, mici, comestibile. /Cuv. autoht.

poama, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.