MECANOSTRUCTURA s. f. structura functionala a tesuturilor si organelor, rezultat al adaptarilor acestora de-a lungul filogeniei si ontogeniei, sub influenta factorilor mecanici (< mecano- + structura)

METACRONIE s. f. denumire data de lingvistul Hjelmslev studiului conditiilor de modificare continute in structura functionala a limbii. (< fr. metachronie)

MECANOSTRUCTURA s.f. structura functionala a tesuturilor si a organelor, care apare ca rezultat al adaptarilor acestora de-a lungul filogeniei si ontogeniei sub influenta factorilor mecanici. [< mecano- + structura].

METAZOAR, metazoare, s. n. (La pl.) Subregn de animale constituite dintr-un numar mare de celule variate ca structura si diferentiate functional; (si la sg.) animal care face parte din acest subregn. [Pr.: -zo-ar-] – Din fr. metazoaire.

AZO s. n. grupare functionala (-N=N-) in structura moleculara a unor substante, legata cu doi radicali hidrocarbonati. (< fr. azo)

CONSTITUTIE, constitutii, s. f. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; structura fizica generala a corpului omenesc. 2. Lege fundamentala a unui stat, investita cu o forta juridica superioara celorlalte legi, care cuprinde principiile esentiale ale organizarii lui, stabileste drepturile si datoriile principale ale cetatenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme si locale etc., reflectand astfel stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constitutiune s. f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis.

SISTEM s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)

OMOLOG, -OAGA I. adj. 1. (despre puncte, laturi apartinand fiecare unei figuri) care se afla intr-o corespondenta biunivoca. 2. (biol.; despre organe) care au aceeasi structura si origine, dar se deosebesc morfologic si functional. 3. (despre substante organice) cu functiuni si structuri analoage. II. s. m. 1. (chim.) substanta dintr-o clasa de substante care difera de celelalte prin prezenta gruparii -CH₂-. 2. persoana oficiala care detine aceeasi functie cu o alta. (< fr. h*******e)

PARAPLASMA, paraplasme, s. f. (Biol.) structura citoplasmatica temporara care apare in anumite perioade functionale ale celulei. – Din fr. paraplasme.

CONSTITUTIE¹ ~i f. 1) Mod de constituire a elementelor unui intreg; structura; factura; compozitie; componenta. 2) Ansamblu de particularitati morfologice, functionale si psihologice ale unui om. 3) Aspect general; forma exterioara; confirmatie; configuratie. ~a corpului. [Art. constitutia; G.-D. consti-tutiei; Sil. -ti-e] /<fr. constitution, lat. constitutio, ~onis

FONOLOGIE s. f. ramura a foneticii care studiaza fonemele din punctul de vedere al structurii sonore si al functiei lor lingvistice; fonetica functionala. (< fr. phonologie)

METAPLAZIE s. f. transformare progresiva a structurii unui tesut sau a celulelor sub aspect functional, mai ales in cazul unei regenerari. (< fr. metaplasie)

BANACH [banah], Stefan (1892-1945), matematician polonez. Unul dintre intemeietorii analizei functionale; studii si contributii in teoria spatiilor vectoriale si a structurilor algebrice.

FONETIC, -A I. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetica. ♦ ortografie ~a = ortografie in care scrierea cuvintelor se face dupa felul cum se pronunta. II. s. f. ramura a lingvisticii care studiaza structura sonora, modificarile si legile dupa care se modifica sunetele unei limbi. ♦ ~a functionala = fonologie. (< fr. phonetique, gr. phonetikos)

PALADE, George Emil (1912-2008, n. Iasi), medic si biolog american de origine romana. Stabilit in S.U.A. (1946). M. de onoare al Acad. Romane (1975), prof. univ. la Yale din New Haven. Studii de morfologie si fiziologie comparativa. A descoperit (1953) ribozomii, particule subcelulare (care-i poarta numele), sediu al sintezei de proteine („Microsomes and Ribonucleoprotein Particles. Microsomal Particles and Protein Syntethis”). Cercetari in domeniul organizarii structurale si functionale a celulei („functional Changes in the Structure of Cell Components. Subcellular Particles”). Investigatii privind structura si functiile de transport ale peretilor sangvini („structural Modulations of Plasmalemmal Vesicles”). Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina (1974), impreuna cu A. Claude si C. de Duve.

CONSTITUTIE (‹ fr., lat.) s. f. I. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; este conditionata ereditar de si ontogenetic si determina caracterul reactiilor fata de actiunea agentilor externi; structura, alcatuire. 2. Conformatie. II. Legea fundamentala a unui stat, care reflecta stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica a acestuia la un moment dat, stabilind forma de guvernamint si organizare statala, precum si drepturile si obligatiile fundamentale ale cetatenilor. Prima c. a fost Constitutia americana de la 1787, urmata de Constitutia franceza de la 1791. In sec. 19 si la inceputul sec. 20, constitutia scrisa s-a generalizat in Europa si Asia, iar mai apoi si in Africa. In Romania, prima c. a fost adoptata la 1866. Au urmat c. de la 1923 si 1938. Alte c. au fost adoptate in anii 1948, 1952, 1965, 1991.

BIONICA (‹ engl. {i}) s. f. Disciplina care se ocupa cu studiul proceselor biologice si al structurii organismelor vii, in scopul rezolvarii prin similitudine a unor probleme tehnice si al crearii de sisteme tehnice (modele) care sa prezinte caracteristici functionale asemanatoare functiilor organismelor vii.

SCHEMA, scheme, s. f. 1. Plan redus la cateva linii sau idei generale principale, care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrari. 2. Reprezentare grafica simplificata a elementelor sau caracteristicilor structurii unui aparat, ale unei masini, ale unei instalatii, ale unui proces etc. ◊ (Tehn.) Schema bloc = reprezentare schematica simpla a unui aparat, sistem sau instalatie, prin blocuri functionale, folosita pentru studiul principiilor de functionare ale acestora. Schema logica = organigrama. 3. Tabel cuprinzand denumirea posturilor si a salariilor respective dintr-o institutie sau dintr-o intreprindere. – Din fr. scheme, lat. schema.

STIL¹ s. n. I. 1. totalitatea particularitatilor caracteristice unei structuri, civilizatii, epoci, activitati etc. 2. conceptie si mod de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei scoli artistice nationale etc. 3. totalitatea particularitatilor lingvistice, componistice etc. de exprimare a unui continut concret proprii unui scriitor, unui compozitor, unei opere, unui gen etc. ♦ ~ functional = varietate a limbii literare, intr-un anumit domeniu de activitate. ◊ maniera, mod personal in care un scriitor, un compozitor utilizeaza mijloacele de expresie. 4. mod, fel de a fi, de a se comporta, de a actiona. ♦ in ~ mare = care este realizat cu mijloace deosebit de mari. II. ~ calendaristic = denumire pentru cele doua sisteme de calendar; iulian si gregorian. III. instrument de metal sau de os ascutit la varf, cu care se scria in antichitate pe tablite cerate. IV. (bot.) parte a pistilului aflata deasupra ovarului, care poarta stigmatul. (< fr. style, lat. stilus)

functional, -A I. adj. 1. util, practic. ◊ care indeplineste conditiile pentru a fi folosit. 2. referitor la functiile organice sau psihice. ♦ maladie ~a = boala care afecteaza functionarea unui organ. 3. referitor la o functie matematica sau chimica. ♦ (mat.) analiza ~a = ramura a matematicii care studiaza diferitele clase de functii. 4. cuvant ~ = cuvant care indica o relatie gramaticala (prepozitie, conjunctie etc.). 5. lingvistica ~a = studiu al elementelor lingvistice din punctul de vedere al functiei lor in structura unei limbi. II. s. f. (mat.) functie definita de o multime de functii avand valori reale. (< fr. fontionnel)