MIRT s.m. Arbust sudic totdeauna verde, mirositor, cu lemn greu, fin si cu structura omogena, cultivat si la noi ca planta ornamentala. [< fr. myrte, cf. lat. myrtus, gr. myrtos].

STRAT ~uri n. 1) Material intins aproximativ uniform pe o suprafata sau intre doua suprafete; patura. ~ de nisip. 2) geol. Depunere de roci sedimentare cu o grosime si o structura aproximativ omogena. 3) Fasie de pamant mai ridicata, pe care se seamana legume sau flori; vatra; razor. 4) fig. Patura, categorie sociala. 5) Partea de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte. ◊ ~ al pustii partea de lemn a pustii pe care se fixeaza teava si mecanismul acesteia. /<fr. stratum, fr. strate

SUBSTANTA s.f. 1. Denumire generica data corpurilor cu compozitie si structura chimica omogena. ♦ Materie. 2. Categorie filozofica care desemneaza esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, precum si ceea ce exista de sine statator. ♦ Substratul permanent al tuturor transformarilor. 3. (Fig.) Partea fundamentala, constitutiva a unui lucru: esenta, esential. [< fr. substance, cf. lat. substantia].

SUBSTANTA s. f. 1. corp cu compozitie si structura chimica omogena. ◊ materie. 2. categorie filozofica desemnand esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, precum si ceea ce exista de sine statator. ◊ substratul permanent al tuturor transformarilor. 3. (fig.) partea fundamentala, constitutiva a unui lucru; esenta, esential. (< fr. substance, lat. substantia)

CRISTAL, (2) cristale si (1) cristaluri, s. n. 1. Sticla de o fabricatie speciala, transparenta si perfect incolora, cu insusirea de a refracta puternic lumina, intrebuintata pentru fabricarea lentilelor optice si a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanta minerala solida, omogena, cu o structura interna regulata, care se prezinta sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stanca = varietate transparenta, incolora, de cuart, care se prezinta in cristale mari si care este folosita in industria optica, in radiotehnica, ca piatra semipretioasa etc. 3. (In sintagma) Cristale lichide = substante mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afisare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.

omogen, -A adj. 1. cu o structura unitara; de aceeasi natura; nediferentiat. 2. (mat.; despre functii cu mai multe variabile) ale carei valori raman proportionale pentru variabile proportionale. (< fr. homogene)

SUBSTANTA ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichida. ~ gazoasa. ~ solida. 2) Esenta calitativa a materiei, care exista prin sine insasi si constituie esenta lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. ~ organica. ~ toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-D. substantei] /<lat. substantia, fr. substance

omogen, -A, omogeni, -e, adj. 1. Care are o alcatuire sau o structura unitara, care prezinta omogenitate; nediferentiat. 2. (Mat.; despre functii cu mai multe variabile) A carei valoare ramane proportionala pentru variabile proportionale. – Din fr. homogene, germ. homogen.

omogen ~a (ĩ, e) 1) Care este constituit din parti componente de acelasi gen; cu structura uniforma. 2) mat. (despre functii, polinoame) Care au termeni de acelasi grad in raport cu ansamblul de variabile; cu termeni de acelasi grad. /<fr. homogene, germ. Homogen

CONDRIOZOM (‹ fr. {i}; {s} gr. khondrion „granula” + soma „corp”) s. m. (HIST.) structura complexa, constituita dintr-o membrana lipoproteica exterioara, doua membrane interne, substanta fundamentala omogena, avind forme de corpusculi izolati (mitocondrii), granule (condriomite) sau bastonase (condrioconte), care isi pot schimba aspectul; furnizeaza energia necesara celulei, iar ansamblul lor alcatuieste condriomul; in fibrele musculare poarta numele de sarcozom, iar in cele nervoase de neurozom.

omogen, -A adj. 1. Care prezinta omogenitate; de acelasi fel, de aceeasi substanta, de aceeasi natura. ♦ Ale carui parti se unesc sau au o structura unitara. 2. (Mat.; despre functii cu mai multe variabile) Ale carei valori raman proportionale pentru variabile proportionale. [Var. homogen, -a adj. / < fr. homogene, cf. gr. h***s – asemanator, genos – gen].