hasla, hasle, s.f. (inv.) strigat de bucurie.

ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigate de bucurie, prin manifestari publice ale entuziasmului; a ovationa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.

CHIU s. n. 1. strigat de bucurie. 2. (In expr.) Chiu si vai = suferinta, durere; fig. saracie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu si vai = cu mare greutate, dupa multe eforturi. – Onomatopee.

ACLAMA vb. I. tr. A primi cu strigate de bucurie, de aprobare entuziasta pe cineva sau ceva; a ovationa. [P.i. aclam, 3,6, -ma, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].

CLIC s.n. (TR) Chiot de bucurie. Aud strigare dimineata si clic in amiazazi. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. kliku. Vezi si clicui. Cf. hasla.

clic (clicuri), s. n. – (Inv.) bucurie, placere; manifestare zgomotoasa de satisfactie. Sl. kliku „strigat” (Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62); cf. bg. klik. Supravietuieste in Banat si Olt. – Der. clicui, vb. (a striga de bucurie, a exulta).

U² interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamatie demonstrativa de avertizare. U! iaca lupul (TICHINDEAL). 2. Exclamatie care exprima surpriza, indignarea sau regretul. 3. (Insotit de „iu”) strigat de bucurie care insoteste chiuiturile. 4. Cuvant care imita urletul unor animale (mai ales al lupului).

alalagmon n., pl. oane (ngr. alalagmos, ac. -on). L. V. strigat de bucurie, chiot.

alalagmosesc v. intr. (d. alalagmon). L. V. Strig de bucurie, chiui. – Si -gmuiesc.

THALATTA! THALATTA! (θάλαττα! θάλαττα!) (gr.) marea! marea! – Xenofon, „Anabasis”, IV, 7, 24. Raspandita mai ales sub forma: Thalassa! Thalassa!, expresia reprezinta strigatul de bucurie al celor zece mii de greci condusi de Xenofon, cand, doborati de oboseala unei retrageri de 16 luni, zaresc tarmul Pontului Euxin.

chiui si (rar) -iesc, a -i, v. intr. (d. chiu). Strig de bucurie. – Rar si chiuli (vest).

u interj. – strigat care exprima bucuria, teama, suferinta sau simpla intentie de a chema pe cineva. – Var. iu, iui(iu). Creatie expresiva, cf. Tiktin; Carstensen 32-3. Cf. ua, interj. inv. sec. XVII, pare cultism din gr. ούα (Tiktin). – Der. ui, vb. (a hurui, a urla), cf. hui, vui; uet, s. n. (zbirniit, huruit), cf. vuet; u(i)e, s. f. (ciuhurez, Falco buteo).

IHA interj. (Adesea cu finala prelungita) strigat de mirare sau de bucurie. – Onomatopee.

hau interj. – Reda strigatele de chemare sau de bucurie, ca si latratul. – Var. hau, hu. Creatie expresiva, cf. aui. – Der. haui (var. hauli, hauni, aoli), vb. (a tipa; a chema in gura mare; a cinta; a urla); haucai, vb. (a latra), cf. rut. kaukati; haula, s. f. (casa mare pustie), numita astfel datorita ecoului peretilor sai; haot, s. n. (Munt., zgomot, larma); hau, s. n. (abis, prapastie), din pricina ecoului (Cihac, II, 663 si Philippide, Principii, 154 se gindesc la o posibila der. din ngr. χάος; DAR considera etimonul necunoscut; Scriban porneste de la mag. ho „zapada”).

CHIOT, chiote, s. n. strigat puternic, rasunator, prelung (care exprima bucurie, izbanda etc., care serveste ca chemare, ca indemn etc.). – Din chiu.

CHIUI, chiui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigat ascutit, puternic si prelung de bucurie, de veselie, de indemn, de chemare etc.; a chioti, a hauli. 2. A spune strigaturi, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-) – Chiu + suf. -ui.

CHIUIT, chiuituri, s. n. 1. strigat ascutit, puternic si prelung (de bucurie, de indemn etc.); chiuitura (1), haulire, haulit. 2. Chiuitura (2), strigatura. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.

TAPURI, tapuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigat ascutit, puternic si prelung de bucurie, de indemn, de chemare in timpul cantecului. – Din tipa.

CHIOT ~e n. strigat puternic si prelung care exprima bucurie, izbanda etc. [Sil. chi-ot] /chiu + suf. ~ot

A CHIOTI ~esc intranz. (despre oameni) A scoate un strigat ascutit puternic si prelung (de bucurie, de chemare etc.); a produce chiote; a chiui; a hauli. [Sil. chi-o-] /Din chiot

A CHIUI chiui intranz. (despre oameni) 1) A scoate un strigat ascutit, puternic si prelung (de bucurie); a hauli; a chioti. 2) A declama chiuituri in timpul dansului; a striga. [Sil. chi-u-] /Din chiu

clicui, clicuiesc, vb. IV (inv.) a striga; a rade cu clic, a chicoti, a jubila (de bucurie).

HALLALI s. n. 1. strigat care anunta prinderea iminenta a vanatului urmarit. 2. manifestare a bucuriei cand adversarul este pe punctul de a muri. (< fr. hallali)

Elpenor, unul dintre insotitorii lui Odysseus. A fost preschimbat de Circe in porc. Recapatindu-si infatisarea lui de om, s-a imbatat de bucurie in ajunul plecarii lui Odysseus si s-a culcat pe acoperisul palatului lui Circe. Cind si-a adunat tovarasii, Odysseus l-a strigat si pe Elpenor care, ametit de bautura, a sarit de pe acoperis si a murit pe loc. Mai tirziu, cind Odysseus a coborit in Infern el s-a intilnit acolo cu umbra lui Elpenor.

VAI interj. Cuvant care exteriorizeaza sentimente (intense) de: a) durere, suferinta, deprimare, deznadejde; b) compatimire, mila, regret, necaz, ciuda; c) bucurie, placere, admiratie, entuziasm; d) nerabdare; e) surpriza. ♦ Loc. adj. si adv. (Substantivizat) Ca vai de lume = (care se afla) intr-o stare foarte rea, in ultimul grad; (care este) foarte rau, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tanguire, planset, strigat jalnic; p. ext. suferinta, durere. ♦ Expr. A fi vai (si amar) de = a fi rau de cineva, a se afla intr-o situatie grea, jalnica. Cu chiu, cu vai sau cu chiu si vai = cu mare greutate, dupa multa osteneala; abia-abia. – Cf. lat. vae.