BUCATICA, bucatele, s. f. Diminutiv al lui bucata; bucatea. ◊ Expr. Bucatica rupta (sau taiata) sau rupta bucatica, se spune despre o persoana care seamana perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce serveste (in cantitate mica) de mancare. ◊ Expr. A-si da (sau a-si lua) bucatica de la gura = a da din putinul sau, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucatica din (sau de la) gura = a lipsi (pe cineva) pana si de strictul necesar traiului. – Bucata + suf. -ica.

ECONOMIE, (2, 3) economii, s. f. 1. Ansamblul activitatilor umane desfasurate in sfera productiei, distributiei si consumului bunurilor materiale si serviciilor. ♦ Economie nationala = totalitatea activitatilor si interdependentelor economice la nivel macro- si microeconomic, coordonat pe plan national prin mecanisme proprii de functionare. Economie politica = stiinta a administrarii unor resurse si mijloace limitate, care studiaza, analizeaza si explica comportamentele umane legate de organizarea si utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie in cadrul careia produsele muncii iau cu precadere forma de marfuri. Economie naturala = economie in care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fara intermediul schimbului. ♦ Ramura, sector de activitate (productiva). 2. Folosire chibzuita a mijloacelor materiale sau banesti, limitata la strictul necesar in cheltuieli; cumpatare, chibzuiala, masura. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiti si pastrati pentru satisfacerea anumitor trebuinte. 4. Mod de intocmire, de oranduire a planului sau a partilor unei lucrari, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcatuire, compozitie. [Var.: (inv.) iconomie, -ii s. f.] – Din fr. economie.

REDUNDANTA, redundante, s. f. Surplus de informatie transmis fata de strictul necesar si care asigura exactitatea transmiterii informatiei in telecomunicatii. ♦ Abundenta inutila de expresii, de cuvinte sau de imagini in formularea unei idei. [Var.: redondanta s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance.

RUPE, rup, vb. III. 1. Tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub actiunea unor solicitari mecanice; a desparti (intentionat) un obiect in doua sau in mai multe bucati. ◊ Expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rarunchii) = a produce (cuiva) sau a simti o mare durere. ♦ A(-si) fractura o mana, un picior etc. ◊ Expr. A-si rupe picioarele = a umbla mult (fara folos). A-si rupe gatul = a-si pierde viata, cinstea, averea. A-si rupe pieptul = a-si obosi plamanii (vorbind sau cantand prea mult). ♦ A intrerupe, a curma tacerea, relatiile cu cineva. ◊ Expr. A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capat unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legaturi. A rupe pretul (sau targul) = a ajunge la invoiala dupa o tocmeala indelungata. 2. Tranz. A distruge un obiect prin intrebuintare. 3. Tranz. (Adesea fig.) A distruge un obiect prin sfaramare, spargere etc. Apele rup stavilarele. * Expr. A rupe frontul = a strapunge linia de aparare a inamicului. 4. Tranz. A sfasia un lucru smulgand bucati dintr-insul. ♦ A sfasia un animal sau un om. ♦ A zdrobi, a strivi. 5. Tranz. A smulge. ◊ Expr. A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva tragandu-l de urechi. A-si rupe de la gura = a se lipsi de strictul necesar in folosul altcuiva. ♦ A culege flori, fructe etc. ♦ A obtine (cu greu) o suma de bani. 6. Refl. si tranz. A (se) departa, a (se) desprinde de cineva sau de ceva. Se rupsera din gramada. ♦ Refl. (Despre grupuri, colectivitati) A se imprastia. ◊ Expr. (Tranz.) A rupe randurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricand ordinea unui sir aliniat. A o rupe la (sau de) fuga (rar, la goana, la sanatoasa sau de-a fuga) = a o lua la fuga. ♦ Tranz. A-si deschide (cu efort) drum de trecere. 7. Tranz. Fig. A se exprima cu greu intr-o limba straina, a sti foarte putin o limba straina. [Var.: (reg.) rumpe vb. III] – Lat. rumpere.

LIMITARE s. 1. v. delimitare. 2. marginire, reducere, restrangere, rezumare. (~ la strictul necesar.) 3. v. restrangere.

REDUCE vb. 1. v. descreste. 2. v. micsora. 3. a (se) mici, a (se) micsora, a scadea. (S-a ~ ratia.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descreste, a (se) diminua, a (se) imputina, a (se) micsora, a scadea, (inv.) a (se) putina. (Numarul lor se ~ continuu.) 7. v. imputina. 8. a (se) imputina, a (se) micsora, a (se) restrange, a scadea, (inv. si reg.) a (se) stramta. (Locurile de pasune s-au ~.) 9. a descreste, a se mici, a se micsora, a scadea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea creste.) 10. v. incetini. 11. v. atenua. 12. a mic-sora, (inv. fig.) a ingusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lasa, a micsora, a scadea. (A mai ~ din pret.) 14. v. ieftini. 15. a micsora, a scadea, (fig.) a indulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinta.) 16. v. sim-plifica. 17. a se limita, a se margini, a se multumi, a se restrange, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrange, a obliga, a sili. (L-a ~ la tacere.)

RESTRANGE vb. 1. v. imputina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se margini, a se multumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrarii la ...) 5. a limita, a margini, (fig.) a ingradi. (I-a ~ libertatea de actiune.) 6. v. localiza.

ASCETISM n. 1) Doctrina religioasa care preconizeaza renuntarea la placeri si reducerea la strictul necesar al satisfacerii necesitatilor materiale. 2) fig. Mod de viata austera si retrasa pe care si-o impune cineva. /<fr. ascetisme

AUSTER ~a (~i, ~e) 1) (despre oameni si despre manifestarile lor) Care vadeste cumpatare; cu simtul masurii; sobru. 2) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite; sever. 3) fig. (despre lucruri) Care contine strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; sobru. Rochie ~a. Stil ~. [Sil. a-us-] /<fr. austere, lat. austerus

SEVER ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de indulgenta; fara indulgenta; exigent; aspru; dur. 2) si adverbial (despre manifestari ale persoanelor) Care vadeste neinduplecare; exigent; auster; dur; aspru. 3) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite. 4) (despre prescriptii, reguli, legi) Care este in conformitate cu anumite prevederi; rigid; strict. 5) Care se impune prin gravitate; cuprins de seriozitate; grav; serios. Aspect ~. 6) Care contine strictul necesar de ornamente; sobru; auster. Stil ~. Arhitectura ~a. /<fr. severe, lat. severus

SOBRU ~a (~i, ~e) 1) Care contine strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; auster. Stil ~. Arta ~a. 2) Care vadeste cumpatare; cu simtul masurii; cumpatat; auster. [Sil. so-bru] /<fr. sobre, lat. sobrius

SUMAR² adv. 1) In cateva cuvinte; pe scurt; rezumativ. 2): Imbracat ~ imbracat numai cu strictul necesar. /<lat. summarius, fr. sommaire

VAST ~a (vasti, ~e) 1) (despre suprafete, terenuri, regiuni) Care este de dimensiuni extrem de mari; foarte intins; imens. 2) (de-spre constructii) Care este de proportii foarte mari; cu mult spatiu; spatios. Catedrala ~a. Sala ~a. 3) Care depaseste cu mult strictul necesar sau un nivel obisnuit. Cunostinte ~e. Cultura ~a. 4) Care se impune prin numar, cantitate. Un grup ~ de copii. /<fr. vaste, lat. vastus

SUMAR, -A I. adj. redat in putine cuvinte; pe scurt, succint. ◊ expeditiv, facut in fuga, superficial, fara respectarea formelor obisnuite. ◊ (despre imbracaminte) redus la strictul necesar. II. s. n. 1. cuprins, tabla de materii. 2. rezumat (al unei lucrari, dezbateri etc.). (< lat. summarium, dupa fr. sommaire)

BUCATICA, bucatele, s. f. Diminutiv al lui bucata. ◊ Expr. A face (sau a taia, a rupe in) bucatele (-bucatele) = a faramita, a marunti. Bucatica rupta (sau taiata) sau rupta bucatica = exact, la fel; leit. ♦ Lucru de mancare. ◊ Expr. A-si da (sau a-si lua) bucatica de la gura = a da din putinul sau, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucatica din (sau de la) gura = a lipsi (pe cineva) chiar si de strictul necesar.

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. A inchide, a acoperi, a infunda o gaura, o deschizatura etc., a face sa nu se mai vada (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa gauri = a reusi sa realizeze unele lucruri strict necesare; a plati (din) datorii. A-si astupa urechile = a nu voi sa auda, sa cunoasca ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Din lat. *asstuppare.

NECESAR, -A, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ◊ strictul necesar = cantitate minima (din ceva), indispensabila pentru un anumit scop. Munca necesara = parte a muncii depuse de lucrator in procesul de productie, prin care se creeaza produsul folosit pentru intretinerea sa si a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neaparat) trebuincios la ceva. Necesarul de seminte. 2. Care nu poate sa nu existe sau sa nu se intample (in conditii date). – Din fr. necessaire, lat. necessarius, it. necessario.

MINIM¹, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri si de servicii strict necesare intretinerii vietii unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societatii. – Din minimum, prin apropiere de minim².

TRANZIT, tranzituri, s. n. 1. Trecere a unor marfuri sau a unor persoane dintr-o tara in alta prin teritoriul unei a treia tari; regim vamal special, prevazand scutirea de taxe pentru marfurile aflate in aceasta situatie. ◊ Bilet de tranzit = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere printr-o tara straina. 2. Trecere a unui tren sau a unui calator printr-o statie sau printr-o tara fara alte stationari sau operatii in afara de cele strict necesare pentru schimbari de directie si incrucisari. 3. (In sintagma) Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor in gura pana la absorbtia elementelor asimilabile si eliminarea resturilor. – Din fr. transit.

strict, -A, stricti, -te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat in chip riguros, fara abatere, fara exceptie; p. ext. sever, aspru. ◊ Expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil. ♦ Precis, exact. – Din fr. strict, lat. strictus.

SUMAR, -A, sumari, -e, adj., s. n. I. Adj. (Despre manifestari intelectuale, orale sau scrise; adesea adverbial) (Spus sau expus) in cateva cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Facut in pripa, foarte simplu; superficial, expeditiv. ♦ (Despre imbracaminte) Care consta din (prea) putine articole; strict necesar. II. S. n. 1. Continutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc.; rezumat. 2. Tabla de materii a unei carti, a unei reviste etc.; cuprins. – Din lat. summarius, fr. sommaire.

DEFICIT ~e n. 1) Absenta a unui lucru sau a unei insusiri strict necesare. 2) Stare in care cheltuielile depasesc veniturile. ~ bugetar. ◊ A fi in ~ a fi in pierdere. 3) Suma de bani, reprezentand diferenta cu care cheltuielile intrec veniturile. ◊ ~ de casa lipsa de numerar disponibil pentru efectuarea platilor curente. /<fr. deficit

SUMAR¹ ~a (~i, ~e) 1) (despre acte de vorbire, expuneri, texte) Care consta din putine cuvinte; redat pe scurt; in putine cuvinte; concis; lapidar; laconic; succint. 2) (despre actiuni) Care este facut in pripa; superficial; rapid. 3) (despre imbracaminte) Care consta numai din cateva articole strict necesare. /<lat. summarius, fr. sommaire

TRANZIT ~uri n. 1) Trecere de marfuri sau de persoane dintr-o tara in alta prin teritoriul unei a treia tari. 2) Trecere printr-o statie sau printr-o tara fara alte stationari decat cele strict necesare pentru schimbarea directiei. ◊ In ~ in trecere spre alt punct de destinatie. 3) Scutire de taxe vamale acordata intr-o tara marfurilor aflate in trecere spre alta tara. /<fr. transit

SUMAR, -A adj. Redat in putine cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Expeditiv, facut in fuga, fara respectarea formulelor obisnuite. ♦ (Despre imbracaminte) Care consta din putine articole; strict necesar. // s.n. Cuprins, tabla de materii. ♦ Rezumat. [< lat. sumarium, cf. fr. sommaire].

TRANZIT s. n. 1. trecere de marfuri sau de persoane printr-o tara straina; scutire de taxe vamale acordata de un stat unor marfuri care trec prin teritoriul sau in alta tara; tranzitare. ◊ totalitatea marfurilor care trec dintr-o tara in alta prin teritoriul unei alte tari. ♦ bilet de ~ = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere prin tara; in ~ (despre calatori, vagoane etc.) = in trecere. 2. trecere a unui tren printr-o statie sau printr-o gara fara alte opriri decat pentru cele strict necesare pentru incrucisari sau schimbari de directie. 3. trecere a unui material organic printr-un organ. 4. (in telefonie si radiofonie) receptionare a unei convorbiri sau a unui mesaj si retransmitere a lui la un alt post. 5. trecere a unui astru prin fata discului altui astru. (< fr. transit, germ. Transit)

strict¹ adv. Cu strictete; in mod sever. Fumatul este ~ interzis. ◊ (A fi) ~ necesar a fi absolut trebuincios; a fi indispensabil. /<fr. strict, lat. strictus

necesar, -A I. adj. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. ♦ strictul ~ = cantitatea minima din ceva, indispensabila pentru un anumit scop. II. s. n. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. (< fr. necessaire, lat. necessarius)

necesar ~a (~i, ~e) si substantival Care este de trebuinta; care nu poate lipsi; trebuincios. Mijloace ~e. ◊ strictul ~ minimum absolut trebuincios. /<fr. necessaire, lat. necessarius, it. necessario

strict adj., adv. 1. adj. aspru, riguros, sever, strasnic, (rar) strans. (O disciplina ~; un regim alimentar ~.) 2. adj. exact, precis, riguros, stiintific. (O definire ~.) 3. adv. minim. (Sortiment ~ necesar.)