SUGRUMAT, -A, sugrumati, -te, adj. 1. Strans de gat, gatuit; ucis prin sufocare. ♦ Fig. Incomodat de o imbracaminte prea stramta. 2. Fig. Coplesit, chinuit, framantat de o stare sufleteasca. 3. Fig. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine); inecat, inabusit, alterat. – V. sugruma.

A gatUI gatui tranz. 1) A lipsi de respiratie, strangand de gat; a sugruma; a strangula. 2) (calea de curgere a unui fluid) A ingusta pe o anumita portiune; a sugruma; a strangula. 3) pop. (actiuni sau manifestari) A impiedica sa se dezvolte sau a suprima printr-o constrangere; a strangula; a sugruma. /gat + suf. ~ui

A SE STRANGULA ma ~ez intranz. 1) A se lipsi de respiratie prin strangere de gat; a se gatui; a se sugruma. 2) (despre rauri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) ingust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare

A STRANGULA ~ez tranz. 1) A lipsi de respiratie, strangand puternic de gat (pana la asfixiere); a gatui; a sugruma. 2) (despre haine, cingatori etc.) A incomoda prin strangere; a sugruma. 3) fig. (cai de curgere a unui fluid) A ingusta pe o anumita portiune; a gatui; a sugruma. 4) fig. (actiuni, manifestari etc.) A impiedica sa se dezvolte sau a suprima printr-o constrangere; a sugruma. /<lat. strangulare

A SUGRUMA sugrum tranz. 1) A lipsi de respiratie, strangand puternic de gat (pana la asfixiere); a gatui; a strangula. 2) (despre haine, cingatori etc.) A incomoda prin strangere; a strangula. 3) fig. (cai de curgere a unui fluid) A ingusta pe o anumita portiune; a gatui; a strangula. 4) fig. (actiuni, manifestari etc.) A impiedica sa se dezvolte sau a suprima printr-o constrangere insuportabila; a strangula. ~ presa. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]

gatUI, gatui, vb. IV. 1. Tranz. A strange pe cineva de gat (si a-l omori prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se ingusta, a se micsora pe o anumita portiune, intr-o anumita zona. – gat + suf. -ui.

SUGRUMA, sugrum, vb. I. 1. Tranz. A strange pe cineva de gat (pentru a-l omori prin sufocare); a gatui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) strange prea tare corpul, impiedicand miscarile, respiratia. 2. Tranz. Fig. A inabusi, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A inabusi cu violenta o actiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se ingusta (brusc), a se gatui. – Su(b) + gruma(z). Cf. sugusa.

gat ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului care uneste capul cu trunchiul. ◊ A-si rupe (sau a-si frange) ~ul a) a se accidenta grav; a muri intr-un accident; b) a-si pierde situatia in urma unor greseli. A strange de ~ (pe cineva) a) a omori (pe cineva) prin strangulare; b) a constrange. A se arunca (sau a se agata) de ~ul cuiva a) a imbratisa cu caldura pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestarile de dragoste. A face ~ a face galagie; a avea pretentii. 2) Cavitate interioara a acestei parti a corpului. Durere in ~. ◊ A se satura (sau a fi satul) pana-n ~ a nu mai putea suporta. A-i sta in ~ a) a nu putea inghiti; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mancare sau de bautura care poate fi inghitita dintr-o singura data. 4) Portiune mai subtire a unor obiecte, care se aseamana cu aceasta parte a corpului. ~ul garafii. ~ul viorii. /<sl. glutu

PIEPT¹ ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus

UMAR¹ umeri m. 1) Parte a corpului omenesc care corespunde articulatiei dintre brate si trunchi. ◊ A pune ~ul a contribui in mod real la infaptuirea unei activitati. A strange (sau a da, a ridica) din umeri a inalta umerii ca semn al lipsei de informare, al nepasarii, nedumeririi. A se uita la cineva peste ~ a manifesta dispret fata de cineva. A pune (cuiva ceva) pe umeri a) a arunca vina pe cineva; b) a da o insarcinare de raspundere. 2) Portiune a unei haine care acopera aceasta parte a corpului. 3): ~ul obrazului (sau fetei) partea superioara, osoasa, a obrazului iesita in afara; pometi. 4) Partea mai inalta a unui deal sau a unui munte. 5) Parte a jugului care se sprijina pe gatul boilor. 6) Iesitura pe suprafata unui obiect folosita ca suport sau ca sprijin pentru ceva. /<lat. humerus