schefeneu, schefeneaua, s.n. (inv. si reg.) blid, strachina de lemn.

crinta f., pl. e (rus. krinka, krynka, borcan, chiup invalit [!] in impletitura de mesteacan, d. vsl. krina, banita; ung. kerenta, strachina de lemn). Vasu in care se face casu (o masa cu marginile ridicate si o deschidere pe unde sa se scurga zeru). Hirzob de pesti. Trans. Balie. – In Mold. si crinta, hirzob. V. procrinta.

COBOC ~oace n. pop. 1) strachina de lemn pentru mujdei. 2) Varsa din nuiele. /<rus. kuboku

GAVAN ~e n. 1) Adancitura intr-un obiect; cavitate. 2) Orbita ochiului. 3) strachina de lemn. 4) Continutul unei asemenea strachini. /<bulg., sb. vagan

SCAFA ~e f. 1) strachina de lemn. 2) Caus cu maner folosit pentru a lua faina, graunte etc. 3) Suprafata curba care face racordul intre pereti si tavan sau intre pereti si podeaua unei incaperi. 4) Ansamblu ornamental aplicat pe tavan pentru a ascunde vederii corpurile de iluminat. /<ngr. skafi

SCAFA, scafe, s. f. 1. Caus. ♦ strachina (mare) de lemn scobit; gavan. 2. (Arhit.) Suprafata curba sau cu muluri care face racordarea intre peretii si tavanul unei incaperi sau intre pereti si podea. 3. Piesa (de ceramica, din beton etc.) cu care se executa scafele (2). – Din ngr. skafi.

GAVAN, gavane, s. n. (Pop.) 1. Scobitura, adancitura pe care o prezinta un obiect. ♦ Orbita ochiului. 2. Obiect sau parte a unui obiect care prezinta o scobitura; (in special) strachina sau blid (de lemn); continutul unui astfel de vas. – Cf. bg., scr. vagan.

scafa (-fe), s. f. – 1. (Inv.) Ceasca, cupa, vas. – 2. (Mold.) strachina. – 3. Polonic, caus, vas de lemn. – 4. Hirca. – Mr., megl. scafa. Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu, Elementele, 468), cf. it. scafa „barca” (REW 7653). – Der. scafirlie (var. scafalie), s. f. (hirca, craniu), cu suf. expresiv -irla, cf. cocirla, ciocirlie; scafau, s. n. (polonic de lemn); scafita, s. f. (Mold., strachina).

CEANAC, ceanace, s. n. (Reg.) strachina mare (de lut sau de lemn). – Din tc. canak.

CEANAC, ceanace, s. n. (Reg.) strachina mare (de lut sau de lemn). – Tc. canak.

ZGARFACI, zgarface, s. n. (Reg.) Caus mare de lemn (folosit la stana in loc de strachina).

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas (adanc) de pamant, de lemn sau de metal, din care se mananca; strachina. ◊ Expr. (Ir.) A manca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, in raporturi stranse cu cineva. ♦ Cantitate de mancare cuprinsa intr-un astfel de vas. ◊ Expr. Blid de linte = suma de bani sau alta rasplata (neinsemnata) pentru care cineva comite o josnicie. 2. (La pl.) Nume generic dat vaselor in care se pune mancarea. – Slav (v. sl. bliudu).

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas de lut, de lemn sau de tinichea in care se pun bucatele; strachina. ◊ Expr. A manca dintr-un blid cu cineva = a fi in mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o rasplata neinsemnata (primita ca pretul unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucatarie. – Din sl. bliudu.

chersin (chersine), s. n. – Galeata, vas de lemn, pentru scos apa. – Var. chersin. Tc. (per.) kersene „farfurie pentru piine” (Bogrea, Dacor., III, 729; Scriban). Cihac, II, 48, sugera pol. krzynow „strachina”. In Mold. si Dobr.