CONTRASTALIE s. f. valoarea penalizarii aplicate de armator navlositorului pentru depasirea timpului de incarcare-descarcare stipulat in contract. (< contra¹- + stalie)

contractUAL, -A adj. Referitor la un contract; stipulat printr-un contract. [Pron. -tu-al. / cf. fr. contractuel].

contractUAL, -A adj. referitor la un contract; stipulat printr-un contract. (< fr. contractuel)

MUTUAL, -A adj. 1. Care se face in mod reciproc si simultan. ◊ Asistenta mutuala = forma de colaborare politica si militara intre state, in conditii stipulate de contracte, in scopul apararii comune impotriva unui eventual atac armat; inductie mutuala = inductie electromagnetica exercitata reciproc intre doua circuite strabatute de curenti electrici variabili. 2. (Impr.) Care are loc reciproc si fara cuvinte. [Pron. -tu-al. / < fr. mutuel, cf. lat. mutuus].

contractual, -a adj. (d. contract; fr. contractuel). stipulat prin contract: substitutiune contractuala.

COMPROMISORIU, -IE adj. Care este in legatura cu un compromis. ◊ Judecata compromisorie = judecata pronuntata de arbitri; clauza compromisorie = clauza a unui contract prin care se stipuleaza ca dificultatile care ar putea surveni din executarea lui urmeaza sa fie rezolvate de arbitri. [Pron. -riu. / cf. fr. compromissoire].

stipula, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauza intr-un act, intr-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.

stipula vb. I. tr. A introduce, a enunta, a prevedea o clauza, o conditie intr-un contract. [< fr. stipuler, cf. lat. stipulare].

stipulatIE s.n. Stipulare, prevedere, clauza introdusa intr-un contract. [Gen. -iei, var. stipulatiune s.f. / cf. fr. stipulation, lat. stipulatio].

stipulatIE, stipulatii, s. f. (Jur.) Prevedere, clauza mentionata intr-un act, sau intr-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.

SART s. v. acord, aranjament, clauza, combinatie, conditie, contract, conventie, datina, dispozitie, fel, hotarare, intelegere, invoiala, invoire, legamant, obicei, ordin, pact, porunca, prevedere, punct, regula, randuiala, rost, socoteala, stipulare, stipulatie, termen, tipic, traditie, tranzactie, uz, uzanta.

OPTIUNE, optiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din doua sau mai multe lucruri, posibilitati etc. pe acela sau pe aceea care iti convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, in temeiul unui drept, intre doua sau mai multe situatii juridice. ◊ Drept de optiune = a) drept acordat cuiva de a-si alege cetatenia (de obicei in cazuri de stabilire in alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o mostenire sau de a renunta la ea. 2. Conditie stipulata uneori in tranzactiile comerciale, potrivit careia o parte contractanta, care isi asuma obligatii ferme, acorda celeilalte parti, pentru un anumit termen, dreptul de a alege intre diferitele conditii ale contractului sau chiar dreptul de a renunta la tranzactie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.

TOCMEALA s. v. acord, aranjament, asezamant, chibzuiala, chibzuinta, chibzuire, ciclu, clauza, combinatie conditie, contract, conventie, creare, cumintenie, cumpat, cumpatare, datina, dispozitie, facere, fel, fundatie, institutie, intriga, intelegere, intelepciune, inteles, invoiala, invoire, judecata, legamant, logodna, masinatie, masura, m*********e, minte, moderatie, norma, obicei, ordine, organizare, oranduiala, pact, period, petire, petit, precept, prevedere, principiu, punct, ratiune, regula, randuiala, rost, semnificatie, sens, socoteala, socotinta, stipulare, stipulatie, tact, termen, testament, talc, traditie, tranzactie, uneltire, unitate, uz, uzanta, zidire .