ACADEMIC, -A, academici, -ce, adj. 1. Care tine de academie, privitor la academie. ◊ Titlu academic = diploma obtinuta intr-o scoala de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; inv.) Membru al Academiei Romane. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerata; conventional. ◊ Stil academic = maniera in arta in care subiectul este tratat in genul studiilor de scoala de arta academica (1); stil sobru, corect, stiintific, conventional si rece. – Din fr. academique, lat. academicus.

ADDISON [ædisn], Joseph (1672-1719), scriitor si publicist englez. Impreuna cu R. Steele a perfectionat eseul literar, dindu-i o adresa satiric-moralizatoare si un stil sobru, remarcabil prin finete si verva.

BECQUER [beker], Gustavo Adolfo (pseud. lui Gustavo Adolfo Dominquez Bastida) (1836-1870), poet spaniol. Lirica sa exprima marile teme romantice cu discretie, intr-un stil sobru si concentrat („Poezii”); proza („Legende spaniole”, „Scrisori din celula mea”).

SEVER ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de indulgenta; fara indulgenta; exigent; aspru; dur. 2) si adverbial (despre manifestari ale persoanelor) Care vadeste neinduplecare; exigent; auster; dur; aspru. 3) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite. 4) (despre prescriptii, reguli, legi) Care este in conformitate cu anumite prevederi; rigid; strict. 5) Care se impune prin gravitate; cuprins de seriozitate; grav; serios. Aspect ~. 6) Care contine strictul necesar de ornamente; sobru; auster. stil ~. Arhitectura ~a. /<fr. severe, lat. severus

AUSTER ~a (~i, ~e) 1) (despre oameni si despre manifestarile lor) Care vadeste cumpatare; cu simtul masurii; sobru. 2) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite; sever. 3) fig. (despre lucruri) Care contine strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; sobru. Rochie ~a. stil ~. [Sil. a-us-] /<fr. austere, lat. austerus

sobru ~a (~i, ~e) 1) Care contine strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; auster. stil ~. Arta ~a. 2) Care vadeste cumpatare; cu simtul masurii; cumpatat; auster. [Sil. so-bru] /<fr. sobre, lat. sobrius

DORIC ~ca (~ci, ~ce) (despre stil in arhitectura) Care se caracterizeaza prin coloane robuste, fara baza si cu capitel lipsit de ornamente; simplu si sobru. Coloana ~ca. /<fr. dorique, lat. doricus