DORIC, -A, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecesti, caracterizata prin coloane fara baza si prin capiteluri fara ornamente. (Despre cladiri sau elemente arhitectonice) Construit in stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.

DORIC, -A adj. Ordin doric = ordin arhitectonic grec, caracterizat prin sobrietate si simplitate, friza fiind decorata cu triglife si metope. ♦ (Despre elemente arhitectonice, cladiri) In stil doric. [Cf. it. dorico, lat. doricus].

DORIC, -A adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic in Grecia antica, caracterizat prin robustete si sobrietate, prin coloane fara baza, cu friza decorata cu triglife si metope. ◊ (despre elemente arhitecturale, cladiri) in stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a carui scara muzicala se deosebeste de cea a modului minor natural prin faptul ca treapta a 4-a urcata, in loc sa formeze cu tonica o sexta mica, formeaza o sexta mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

PAESTUM, oras antic din S Italiei (Campania), la S de Napoli, colonie greaca fondata (650 i. Hr.) de colonisti proveniti din Sibaris sub numele de Poseidonia. Cucerit de lucani (400 i. Hr.), P. a primit numele de Paiston si a intrat in stapanirea Romei (273 i. Hr.) cu numele de P. Decade la inceputul Imperiului. Ruinele zidurilor si ale portilor orasului, temple (bazilica, templul Herei; asa-numitul templu al lui Poseidon, in stil doric, sec. 6-5 i. Hr.), amfiteatru. In afara orasului, la N si la S – necropole si morminte risipite („Mormantul scufundatorului” cu fresce din sec. 4). Intregul complex arheologic apartine din 1998 patrimoniului cultural universal.

MUTULA, mutule, s. f. (Arhit.) Ornament al antablamentului in stilul doric, care corespunde cu trigliful. – Din fr. mutule.

doric ~ca (~ci, ~ce) (despre stil in arhitectura) Care se caracterizeaza prin coloane robuste, fara baza si cu capitel lipsit de ornamente; simplu si sobru. Coloana ~ca. /<fr. dorique, lat. doricus