PLEXIGLAS s. n. Masa plastica transparenta incasabila, din care se fac diferite obiecte rezistente la socuri si la trepidatii; sticla organica, stiplex, polimetacrilat. [Acc. si: plexiglas] – Din germ. Plexiglas, fr. plexiglas.

PLEXIGLAS s. (CHIM.) stiplex, polimetacrilat de metil, sticla organica.

STICLA s. 1. (Olt., Mold., Bucov. si Transilv.) glaja. (Vas de ~.) 2. (livr.) butelie, (reg.) butelca, sip, uiaga, (prin Ban.) belca, (Olt., Mold., Bucov. si Transilv.) glaja. (O ~ cu lapte.) 3. v. geam. 4. v. lentila. 5. cilindru, glob, (reg.) burlui, tilindru. (~ de lampa.) 6. (CHIM.) sticla organica = plexiglas, stiplex, polimetacrilat de metil; sticla solubila = silicat de sodiu.

PLEXIGLAS n. Material plastic transparent, intrebuintat in calitate de sticla de mare rezistenta (la avioane, automobile, in medicina etc.); sticla organica. /<germ. Plexiglas, fr. plexiglas

azotic, -a adj. (d. azot). Chim. De azot. Acid azotic sau nitric, apa tare, chezap, un lichid incolor care ferbe [!] la 86° si se solidifica la -40°. Distruge materiile organice. Se intrebuinteaza la prepararea explozivelor si colorilor [!] si la gravarea pe metal si sticla. Descoperit de Geabar-al-Kufi in sec. 8 (Az O₂ O H).

FIBRA s. f. 1. fir subtire, flexibil, folosit la fabricarea tesaturilor, a hartiei etc. ♦ ~ optica = fibra de sticla cu compozitie speciala, pentru transmiterea informatiilor. ◊ formatie filiforma a unui material. 2. element filamentos care intra in alcatuirea tesuturilor organice. (< fr. fibre, lat. fibra)

FIBRA ~e f. 1) Fir subtire si lung de origine vegetala, animala sau produs pe cale sintetica; filament. 2) Formatie organica filiforma din componenta unui tesut vegetal sau animal. ~ lemnoasa. ~ musculara. 3) Material rezistent, obtinut din celuloza, intrebuintat ca izolant si ca imitatie de piele. ◊ ~ optica fibra speciala de sticla, folosita pentru transmiterea informatiilor. /<fr. fibre, lat. fibra