PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).

PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

BOLID, bolizi, s. m. (Adesea fig.) Meteorit care cade pe pamant; fenomenul luminos al unei stele cazatoare foarte stralucitoare. – Fr. bolide (lat. lit. bolis, -idis).

aerolit m. si n., pl. e (aer si -lit din mono- si oo-lit). Peatra [!] feruginoasa care cade din aer. – Caderea lor e insotita de lumina si zgomot. Ele-s sfarmaturi planetare pe care le atrage pamintu cind se apropie de ele. Se numesc si bolide. Poporu le zice stele cazatoare. V. stea.

BOLID, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pamant cu viteza mare; stea cazatoare foarte stralucitoare. ♦ Fig. Vehicul, automobil de mare viteza. – Din fr. bolide.

METEOR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natura apoasa, electrica sau optica. 2. Fenomen care consta in aparitia, pe bolta cereasca, a unui punct luminos (reprezentand corpuscule cosmice patrunse in atmosfera terestra) care se misca cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. [Pr.: -te-or]. – Din it. meteora, ngr. meteoron, fr. meteore, germ. Meteor.

ARATARE s. v. meteor, stea cazatoare.

BOLID s. (ASTRON.) stea cazatoare foarte stralucitoare.

METEOR s. (ASTRON.) stea cazatoare, (inv.) aratare.

stea s. 1. (ASTRON.) stea cazatoare = meteor, (inv.) aratare; stea cazatoare foarte stralucitoare = bolid; stea cu coada = cometa, (pop.) stea comata, stea cu coama; steaua polara = (pop.) steaua ciobanului, (reg.) imparatul (art.), steajerul (art.), stalpul (art.), candela-cerului. 2. (ZOOL.) stea-de-mare (Asteroidea) = asterida, asterie. (~ este un echinoderm.) 3. (PICT.) steaua culori = cerc cromatic. 4. v. asterisc. 5. tinta. (Cal cu ~ in frunte.)

METEOR ~i m. 1) Fenomen care se produce in atmosfera terestra (fulger, trasnet, ploaie etc.). 2) Corp ceresc care, traversand atmosfera terestra, produce o dara de lumina de scurta durata; stea cazatoare. [Sil. -te-or] /<it. meteora, fr. meteore, germ. Meteor

PERSEIDA s.f. stea cazatoare din directia constelatiei Perseu. (cf. fr. perseide)

METEOR s.m. 1. Nume dat fenomenelor meteorologice (fulgere, trasnete, ploaie, roua etc.). 2. Punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. Telegrama care contine date meteorologice. [Pron. -te-or. / < fr. meteore, it. meteora, germ. Meteor, cf. gr. meteoros – prezent in aer].

PERSEIDA s.f. (Astr.) stea cazatoare din directia constelatiei Perseu. [Pron. -se-i-. / < fr. perseide].

METEOR¹ s. m. 1. fenomen meteorologic (fulger, trasnet, ploaie, roua). 2. punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. telegrama care contine date meteorologice. (< fr. meteore, germ. Meteor, gr. meteoron)

cazator, -OARE, cazatori, -oare, adj. Care cade. ◊ stea cazatoare = meteor luminos care strabate atmosfera. – Din caz (prez. ind. al lui cadea) + suf. -(a)tor.

asteroid m. si n., pl. e (vgr. asteroeides, care seamana a stea). Astr. Planeta foarte mica. Aerolit, stea cazatoare.

cazator, -oare adj. Care cade. stele cazatoare, meteor luminos care se vede noaptea strabatind ceru. Caduc, peritor: cerbii au coarne cazatoare. Fig. Supus peirii [!]: cele omenesti is cazatoare.

cazator ~oare (~ori, ~oare) Care cade. ◊ stea ~oare meteorit care arde cand strabate atmosfera Pamantului. /a cadea + suf. ~ator