Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
luceafar (stea stralucitoare, figura proeminenta) s. m., pl. luceferi

LUCEAFAR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus si ai altor stele stralucitoare. ◊ Luceafarul-de-Dimineata sau Luceafarul-de-Ziua, Luceafarul-Porcilor, Luceafarul-Boului = planeta Venus (vazuta dimineata, inainte de rasaritul soarelui). Luceafarul-de-Seara sau Luceafarul-de-Noapte, Luceafarul-Ciobanilor = planeta Venus (vazuta seara). Luceafarul-cel-Mare-de-Miezul-Noptii sau Luceafarul-cel-Frumos = steaua Vega din constelatia Lirei. Luceafarul-Porcesc sau Luceafarul-Porcar = steaua Aldebaran din constelatia Taurului. Luceafarul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui barbat cu calitati deosebite. – Lat. Lucifer.

ALCIONA, cea mai stralucitoare stea din roiul Pleiade (constelatia Taurul), de marimea a treia.

ANTARES, cea mai stralucitoare stea (variabila) din constelatia Scorpion, situata la c. 160 ani-lumina de Soare. Este de marimea intii si de culoare rosiatica; are diametrul de c. 300 de ori mai mare decit al Soarelui.

ARCTURUS, una din cele mai stralucitoare stele, de marimea 0,1, situata in constelatia Boarul la o departare de c. 36 ani lumina de Soare.

BOARUL (Boetes), constelatie din emisfera boreala. Stelele principale sint dispuse in forma de steag; cea mai stralucitoare stea: Arcturus.

CANOPUS, stea din emisfera australa, situata la c. 180 ani-lumina de Soare. Are marimea stelara -0,7, fiind, dupa Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe bolta cereasca.

CAPELLA, una dintre cele mai stralucitoare stele din emisfera boreala. Situata in constelatia Vizitiul, la c. 45 ani-lumina de Soare. De marimea stelara 0,1.

CASIOPEEA 1. (Cassiopeia) Constelatie din emisfera boreala. Contine cinci stele stralucitoare asezate in forma de W si ocupa, aparent, o pozitie simetrica fata de Ursa Mare in raport cu steaua Polara. Numele popular: Scaunul lui Dumnezeu. 2. (In mitologia greaca) Sotia lui Cefeu, regele Ethiopiei, si mama Andromedei. A fost transformata in constelatie ca pedeapsa pentru a fi considerat frumusetea fiice ei mai presus de frumusetea Eneidelor.

CIINELE MARE (Canis major), constelatie din emisfera australa, compusa din c. 70 de stele vizibile. Contine cea mai stralucitoare stea de pe bolta cereasca: Sirius.

CORBUL (Corvus), constelatie din emisfera australa, situata linga constelatia Fecioarei. Este caracterizata de patru stele stralucitoare dispuse in forma de patrat.

URSA MARE (Ursa Major), constelatie din emisfera boreala. Cele mai stralucitoare stele, printre care se afla Dubhe si Mizar, sunt de marimea a doua. V. si Carul Mare.

REGULUS, cea mai stralucitoare stea din constelatia Leul, de marime 1,3. Situata la 85 ani-lumina de Soare.

stea s. 1. (ASTRON.) stea cazatoare = meteor, (inv.) aratare; stea cazatoare foarte stralucitoare = bolid; stea cu coada = cometa, (pop.) stea comata, stea cu coama; steaua polara = (pop.) steaua ciobanului, (reg.) imparatul (art.), steajerul (art.), stalpul (art.), candela-cerului. 2. (ZOOL.) stea-de-mare (Asteroidea) = asterida, asterie. (~ este un echinoderm.) 3. (PICT.) steaua culori = cerc cromatic. 4. v. asterisc. 5. tinta. (Cal cu ~ in frunte.)

LUCEAFAR luceferi m. 1) stea (foarte) stralucitoare (in special planeta Venus). 2) Personalitate cu calitati deosebite intr-un anumit domeniu de activitate spirituala. /<lat. lucifer

CIINII DE VINATOARE (Canes Venatici), constelatie din emisfera boreala, situata la S de constelatia Ursa Mare. Contine o galaxie in spirala si citeva stele putin stralucitoare.

CRUCEA SUDULUI (Crux), constelatie din emisfera australa, situata la S de constelatia Centaurului. Cuprinde patru stele mai stralucitoare si sapte mai slabe.

BOLID, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pamant cu viteza mare; stea cazatoare foarte stralucitoare. ♦ Fig. Vehicul, automobil de mare viteza. – Din fr. bolide.

GEAMAN, -A, gemeni, -e, adj. 1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Care a fost nascut odata cu alta fiinta si de catre aceeasi mama sau femela. ♦ (Pop.; substantivat, m. pl. art.) Constelatie care apartine Caii-Laptelui, formata din doua stele principale (numite Castor si Polux) si un numar de stele mai putin stralucitoare. ♦ (Despre plante) Care are doua tulpini crescute din aceeasi radacina; (despre fructe) crescute lipite cate doua. 2. (Anat.; in sintagma) Muschii gemeni = muschii, dispusi pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gemen, -a adj.] – Lat. geminus.

BOLID s. (ASTRON.) stea cazatoare foarte stralucitoare.

GEMMA s. art. (ASTRON.) perla (art.), (reg.) casa (art.), cociorva (art.), coliba (art.). (~ este steaua cea mai stralucitoare din coroana boreala.)

BOLID, bolizi, s. m. (Adesea fig.) Meteorit care cade pe pamant; fenomenul luminos al unei stele cazatoare foarte stralucitoare. – Fr. bolide (lat. lit. bolis, -idis).

CIINELE MIC (Canis minor), constelatie din emisfera boreala, situata la S de constelatia Gemenii. Contine c. 37 de stele vizibile, dintre care cea mai stralucitoare este Procyon.

APRINS2, -A, aprinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) In stare de ardere; arzand. 2. Care arde dand lumina. ♦ Fig. stralucitor, invapaiat. Copilul... ii urmarea cu ochi aprinsi (SAHIA). 3. Incins, infierbantat, ars. 4. Fig. Rosu la fata, imbujorat. ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. Fig. Pasionat, inflacarat. 6. (Despre fan, cereale etc.) Incins; stricat (printr-un inceput de fermentatie). – V. aprinde.

SUPERNOVA ~e f. stea variabila exploziva care este de sute de ori mai stralucitoare decat o nova. /<fr. supernova

ALDEBARAN, stea a roiului Hyade, de culoare galbena-portocalie, cea mai stralucitoare din constelatia Taurul, de marimea intii. Nume populare: Luceafarul Porcesc, Desteptatorul.

COROANA BOREALA (Corona Borealis), constelatie din emisfera boreala, situata in prelungirea constelatiei Ursa Mare. Cuprinde sase stele principale, dispuse in arc de cerc, dintre care cea mai stralucitoare este Gemma. Numele popular: Hora.

QUANTUM MUTATUS AB ILLO! (lat.) cat de mult s-a schimbat! – Vergiliu, „Eneida”, II, 274. Reflectia lui Enea, caruia Hector i se aratase in vis plin de rani, cu totul altul decat stralucitorul viteaz care fusese candva. Reflectie la vederea unei persoane ajunsa intr-o stare de mare decadere fizica sau spirituala.

CONSTELATIE s. f. 1. grupare aparenta de stele, stabila timp indelungat, care prezinta pe bolta o configuratie specifica. 2. (fig.) grup de obiecte stralucitoare. ◊ grup de oameni ilustri. (< fr. constellation, lat. constellatio)

GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial

UMED, -A, umezi, -de, adj. 1. Care a stat intr-un lichid sau a fost acoperit sau stropit cu un lichid si nu s-a uscat inca; jilav; umezit. ♦ Igrasios. ♦ (Despre atmosfera, aer, mediu) incarcat cu vapori de apa. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, inlacrimat; p. ext. lucitor, stralucitor; gales, duios. – Lat. humidus.

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus