SUZERANITATE ~ati f. 1) Drept al suzeranului asupra vasalilor sai. 2) Drept al unui stat suzeran asupra altui stat. [G.-D. suzeranitatii] /<fr. suzerainete

VASALITATE s. f. 1. conditia de vasal. 2. sistem feudal bazat pe raportul de dependenta intre vasal si suzeran. 2. stare de servilitate, de dependenta limitata. (< fr. vassalite)

DINAST s. m. 1. (ant.) sef de trib, suveran al unui stat mai mic. ◊ feudal suzeran sau vasal. 2. intemeietor al unei dinastii. (< fr. dynaste, gr. dynastes)

suzeran² ~a (~i, ~e) (despre state) Care isi exercita influenta asupra altui stat, aflat in raport de vasalitate cu acesta. /<fr. suzerain

suzeranITATE, suzeranitati, s. f. Dreptul suzeranului asupra seniorilor vasali. ♦ Dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar nu are autonomie completa. – Din fr. suzerainete.

DINAST s.m. Sef de trib sau suveran al unui stat mai mic din antichitate. ♦ Feudal suzeran sau vasal. [< fr. dynaste, gr. dynastes].

suzeranITATE s. f. 1. drept al suzeranului asupra vasalilor sai. 2. drept al unui stat asupra altuia, care, desi are un guvern propriu, nu are autonomie deplina. (< fr. suzerainete)

suzeranITATE s.f. Drept al seniorului feudal suzeran asupra vasalilor sai. ♦ Drept de stapanire al unui stat fata de alt stat care, desi are un guvern propriu, nu are autonomie completa. [Cf. fr. suzerainete].

VASAL s. m. f. (in oranduirea feudala, in apusul Europei) persoana, stat care, in schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate si unele obligatii civile si militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul. ◊ (adj.) supus, tributar. (< fr. vassal)

BASARAB I, domn al Tarii Romanesti (1310-1352), fiul lui Tihomir. A unificat voievodatele din dreapta si stinga Oltului, punind bazele Tarii Romanesti. In lupta cu tatarii, a extins granita estica a statului pina spre gurile Dunarii; in nov. 1330 a infrint la Posada pe suzeranul sau, regele ungur Carol Robert de Anjou, intarind independenta Tarii Romanesti.

CAROL TEMERARUL (1433-1477), ultimul duce al Burgundiei (din 1467). A purtat razboaiei impotriva regelui Frantei, Ludovic XI, suzeranul sau, opunindu-se, la inceput cu succes, politicii acestuia de unificare si de centralizare a statului. Infrint de elvetieni in 1476, la Granson si Morat, si de armata ducelui de Lorena la Nancy (1477), lupta in care a fost ucis.

suzeran s.m. Mare senior feudal care poseda o feuda de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. // adj. (Despre state, natiuni etc.) Care nu depinde de nimeni, care exercita o autoritate asupra altui stat (vasal), amestecandu-se in treburile lui interne. [Cf. fr. suzerain].

suzeran, -A I. s. m. mare senior feudal care poseda o feuda de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. II. adj. (despre state, natiuni) care nu depinde de nimeni, care exercita o autoritate asupra altui stat. (< fr. suzerain)

suzeran, -A, suzerani, -e, s. m., adj. 1. S. m. (In evul mediu) Mare senior de care depindeau alti seniori, ca urmare a relatiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecandu-se in politica interna a acestuia si impunandu-i anumite obligatii politice si financiare. – Din fr. suzerain.