REPUBLICA ROMANA, revista politica si literara a emigrantilor romani, aparuta la Paris (1851) si Bruxelles (1853), sub redactia lui C.A. Rosetti si cu concursul fratilor I.C. si D. Bratianu si al lui C. Bolliac. A militat pentru unirea Principatelor intr-un stat democratic.

SOCIAL-DEMOCRATIE s. f. Curent politic de stanga care accepta structura democratica a statului si care postuleaza reforma ca singura cale a schimbarilor sociale. [Pr.: -ci-al] – Din germ. Sozialdemokratie, fr. social-democratie.

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

DEMOCRATIZA, democratizez, vb. I. Tranz. A reorganiza un stat, o institutie etc. pe baze democratice; a introduce un regim democratic. – Din fr. democratiser.

A DEMOCRATIZA ~ez tranz. (state, institutii) A reorganiza pe principii democratice. /<fr. democratiser

TOTALITAR ~a (~i, ~e) (despre regimuri politice, state) Care reprima tot ce este democratic, instaurand dictatura; caracterizat prin teroare si violenta. /<fr. totalitaire

PLURALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealista care neaga unitatea materiala a lumii, sustinand ca tot ceea ce exista consta dintr-o multitudine de entitati izolate, independente una de alta si ireductibile la o baza comuna, unitara. ♦ (P. ext.) Orice conceptie care, intr-un domeniu determinant, admite o multitudine de factori echivalenti, de principii etc. ce nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta unei multiplicitati. 2. Principiu democratic potrivit caruia functionarea democratiei, garantarea drepturilor si libertatilor ar fi conditionata de existenta mai multor forte politico-sociale (partide, sindicate etc.) care sa se interpuna intre individ si stat. [< fr. pluralisme, cf. lat. pluralis – compus din mai multe elemente].

ASEDIU, asedii, s. n. Incercuire si atacare cu forte armate a unui loc intarit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit in unele state, in imprejurari considerate drept exceptionale, care consta in suspendarea libertatilor democratice si in acordarea unor drepturi speciale politiei, armatei etc. – Din it. assedio.

CENTRALISM s. n. sistem de subordonare administrativa, economica sau politica a organelor locale, directivelor sau dispozitiilor organelor centrale. ♦ ~ democratic = principiu de baza al organizarii si activitatii partidelor comuniste si al statelor socialiste. (< fr. centralisme)

ROBESPIERRE [robespie:r], Maximilien de (1758-1794), om politic francez. Avocat. Figura centrala a Revolutiei Franceze, supranumit „incoruptibilul” (credea in virtutea morala absoluta). Unul dintre conducatorii revolutiei si ai iacobinilor. Sef al guvernului revolutionar (1793-1794); a instituit dictatura iacobina, prin care urmarea sa instaureze o republica democratica si egalitara. In timpul guvernarii sale, revolutia a atins apogeul. Rasturnat in urma loviturii de stat de la 9 thermidor (27 iul.) 1794 si ghilotinat.