A DESCENTRALIZA ~ez tranz. (organe de stat centralizate) A face sa nu mai depinda de un singur centru, acordand autonomie administrativa. /<fr. descentraliser

LEGIST adj.m. Medic legist = medic specialist in medicina legala. ♦ (s.m.; rar) Jurist. // s.m.pl. 1. Adepti ai unei scoli filozofice chineze din sec. IV-III i.e.n., care preconiza, in opozitie cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe baza de legi si nu de traditii. [< fr. legiste].

LEGIST I. s. m. cel care cunoaste si studiaza legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist in medicina legala. III. s. m. pl. 1. adepti ai unei scoli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, in opozitie cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe baza de legi si nu de traditii. 2. grupare a unei scoli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalitatii laice impotriva pretentiilor de hegemonie ale papalitatii. (< fr. legiste)

BUREBISTA, rege geto-dac (c. 82-44 i. Hr.), intemeietor al statului centralizat al geto-dacilor, care se intindea din muntii Slovaciei si Dunarea mujlocie pana la Hemus si Marea Neagra. Pe plan intern, politica lui B. a fost indreptata spre unificarea formatiunilor politico-militare din Dacia si spre construirea unui sistem defensiv in zona M-tilor Orastiei. Pe plan extern, a dus o politica activa de redobandire a unor vechi tinuturi dacice si de preintimpinare a pericolului roman in Pen. Balcanica. In anul 60/59 i. Hr. i-a invins pe boii si tauriscii de la Dunarea mijlocie si din Slovenia, iar intre 50 si 48 i. Hr. a cucerit si supus influentei sale cetatile grecesti de pe tarmul de N si V al Marii Negre, precum su terit. cuprins intre Dunare si Balcani. A intervenit in conflictul dintre Cezar si Pompei (48 i. Hr.), fagaduindu-i acestuia din urma ajutor militar. Dupa moartea sa (44 i. Hr.). statul geto-dac dezmembrat temporar, s-a refacut sub conducerea lui Decebal.

AMENEMHAT, numele a patru faraoni al Egiptului antic din dinastia 12. Mai importanti: 1. A. I (2000-1970 i. Hr.), fondatorul dinastiei, a dus o politica de centralizare a statului. 2. A. III (1849-1801 i. Hr.) a amenajat oaza de la Faiyum.

BODIN [bodẽ], Jean (1530-1596), jurist, economist si ginditor francez. A sustinut ideea statului national centralizat si suveran, fiind adeptul moarhiei absolute, controlata de statele Generale („Despre republica”). Precursor al determinismului geografic.

BORIS GODUNOV, Fiodorovici, tar al Rusiei (1598-1605). A dus o politica de centralizare a statului si de inasprire a dependentei taranilor si holopilor. Relatii cu Mihai Viteazul. Personajul operei cu acelasi nume de Mussorgski.

CAROL TEMERARUL (1433-1477), ultimul duce al Burgundiei (din 1467). A purtat razboaiei impotriva regelui Frantei, Ludovic XI, suzeranul sau, opunindu-se, la inceput cu succes, politicii acestuia de unificare si de centralizare a statului. Infrint de elvetieni in 1476, la Granson si Morat, si de armata ducelui de Lorena la Nancy (1477), lupta in care a fost ucis.

centralizaRE s. f. actiunea de a centraliza; concentrare. ◊ organizare a statului in care exista o singura suveranitate, un singur parlament si guvern si un singur sistem de instante judecatoresti. ♦ a capitalului = crestere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de catre marii capitalisti, sau prin unirea mai multor capitaluri intr-unul singur. (< centraliza)

centralizaRE s.f. Actiunea de a centraliza. ♦ Forma de organizare a statului in care exista o singura suveranitate, un singur parlament si guvern si un singur sistem de instante judecatoresti; concentrare. ◊ centralizarea capitalului = proces de crestere a capitalului prin inghitirea micilor capitaluri de catre marii capitalisti si a intreprinderilor mici de catre marile intreprinderi. [< centraliza].

A CENTRALIZA ~ez tranz. 1) A concentra intr-un singur centru. ~ puterea de stat. 2) A face sa depinda de un singur centru. ~ un stat. 3) (date) A inscrie intr-un centralizator. /<fr. centraliser

SECRETAR¹, -A I. s. m. f. 1. persoana care rezolva lucrarile curente de birou intr-o intreprindere, intr-o institutie administrativa sau stiintifica. ◊ cel care redacteaza procesul-verbal asupra lucrarilor si discutiilor in cadrul unei sedinte. ♦ ~ de redactie = colaborator din redactia unei publicatii sau edituri care centralizeaza si coordoneaza materialul pregatit pentru tipar. ◊ cel care tine lucrarile cuiva, care scrie (dupa dictare) corespondenta cuiva. 2. persoana care face parte din conducerea unei organizatii politice sau de masa si care conduce munca operativ, pe baza hotararilor luate de organele colective respective. ♦ ~ general = inalt functionar insarcinat cu organizarea si conducerea unor adunari, organisme, societati etc. 3. ~ de stat = inalt functionar care conduce un departament ministerial; (in unele tari) ministru al afacerilor externe; c******l insarcinat cu relatiile externe ale Vaticanului. II. s. n. mobila in care se tin scrisori, hartii etc. (< lat. secretarius, fr. secretaire)