PARAMIMIE, paramimii, s. f. (Med.) Parachinezie constand in p*********a expresiei mimice pana la lipsa concordantei dintre mimica si trairile emotionale ale bolnavului; repetare stereotipa sau perseverarea uneia si aceleiasi expresii mimice in stari emotionale diferite. – Din fr. paramimie.

POLIPNEE s. f. Crestere a frecventei respiratiei peste limitele normale in cursul unui efort fizic, al unei stari emotionale, precum si in unele boli pulmonare, c******e etc. [Pr.: -ne-e] – Din fr. polypnee.

EH interj. (se foloseste pentru a exprima stari emotionale: parere de rau, necaz, neplacere, dezamagire, dispret etc.). /Onomat.

CAPRICIU, capricii, s. n. 1. Dorinta trecatoare, adesea extravaganta, manifestata cu incapatanare; gust schimbator, neasteptat; toana¹, farafastacuri (2), bazdac. 2. Compozitie muzicala instrumentala fara forma precisa, cu caracter de improvizatie, cu treceri neasteptate de la o stare emotionala la alta. [Var.: (inv.) caprit s. n.] – Din fr. caprice, capriccio, it. capriccio.

AFECTIV adj. 1. emotiv, emotional. (stare ~; proces ~.) 2. sentimental. (O viata ~ bogata.)

AFECT ~e n. 1) stare emotionala puternica cu evolutie violenta si de scurta durata. 2) stare sau reactie afectiva. /<germ. Affekt, lat. affectus

EMOTIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de emotii; propriu emotiilor; emotional. stare ~a. 2) (despre persoane) Care poate fi emotionat cu usurinta; predispus la emotii; impresionabil. /<fr. emotif

EXTAZ s.n. 1. stare emotionala de exaltare, care se naste din contemplarea aprofundata a unor lucruri extraordinare si in care toate preocuparile si sentimentele dispar in fata unui singur sentiment dominant de admiratie. ♦ stare nervoasa in care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzatii. 2. Admiratie netarmurita; adoratie. [Pl. -ze, var. estaz s.n. / < fr. extase, cf. gr. ekstasis – incantare].

EXTAZ s. n. 1. stare emotionala de exaltare, care se naste din contemplarea unor lucruri extraordinare si in care toate preocuparile si sentimentele dispar in fata unui singur sentiment dominant de admiratie. ◊ afectiune nervoasa in care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzatii. 2. admiratie profunda, incantare. (< fr. extase, gr. ekstasis)

AFECT s.n. Reactie emotiva puternica si scurta. ♦ Denumire generica pentru starile sau reactiile afective; totalitatea starilor psihice de natura senzoriala, emotionala si sentimentala. [Pl. -te, (rar) -turi. [Cf. germ. Affekt, lat. affectus].

AFECT s. n. 1. reactie emotionala intensa si de scurta durata. 2. denumire generica pentru starile sau reactiile afective. 3. (med.) leziune. (< germ. Affekt, lat. affectus)

emotional ~a (~i, ~e) 1) Care tine de emotii; propriu emotiilor; emotiv. stare ~a. 2) Care se bazeaza pe emotii; care este provocat de emotii. Impresii ~e. 3) (despre persoane) Care vadeste emotii. Fire ~a. /Din emotie

AFECT, afecte, s. n. 1. Reactie emotionala, cu desfasurare puternica si relativ de scurta durata. 2. (In sens larg) Denumirea generica pentru starile sau reactiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus.