MATERIALICESTE adv. Din punct de vedere material (I 2), in ceea ce priveste starea materiala; baneste, materialmente. [Pr.: -ri-a-] – Material + suf. -iceste.

AVUT, -A, (1) avuti, -te, adj. (2) avuturi s. n. 1. Adj. Care are o stare materiala foarte buna; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.

HARETISM s. n. Conceptie sociologica in care se preconiza ridicarea starii materiale si culturale a satului prin activitatea extrascolara a invatatorilor. – [Spiru] Haret (n. pr.) + suf. -ism.

A FRUCTIFICA² fructific tranz. (bunuri materiale, stari de lucruri etc.) A folosi in mod avantajos. /<fr. fructifier, lat. fructificare

OSANZA ~e f. 1) Grasime din cavitatea abdominala a unui porc. 2) inv. Untura de peste. 3) fig. stare materiala buna. /<lat. axunia

snaga s.f. sg. (reg.) 1. putere, vigoare. 2. stare materiala buna; dobanda, castig. 3. narav, obicei prost. 4. pofta, dorinta. 5. nadejde.

AVUT², -A, avuti, -te, adj. (Adesea substantivat) Care dispune de o stare materiala buna; bogat. – V. avea.

PLASTICIZA, plasticizez, vb. I. I. Tranz. 1. A face ca un material sa devina plastic, sa poata fi modelat; a aduce un material in stare plastica. 2. A exprima ceva prin imagini plastice, expresive, evocatoare; a reda realitatea in mod sugestiv. – Plastic + suf. -iza.

RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. A trata termic un material in stare solida prin incalzirea pana la o anumita termperatura, urmata de o racire (inceata), in scopul de a-i imbunatati proprietatile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operatia de recoacere. – Re¹- + coace.

materialITATE f. starea, caracterul material al lucrurilor. [Sil. -ri-a-] /<fr. materialite, germ. materialitat

SMIRGHEL s. n. 1. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule (fine) de corindon, alternand cu magnetit; emeri. 2. material abraziv in stare de pulbere, obtinut din smirghel (1) sau fabricat pe cale sintetica. ♦ Hartie acoperita cu un astfel de material, folosita pentru a freca, a curata sau a lustrui unele obiecte in industria lemnului, in lacatusarie etc. – Din germ. Schmirgel.

SARACIE, saracii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existentei; starea, viata celui sarac (1). ◊ Expr. Saracie lucie (sau cu luciu, neagra) = saracie mare, totala. A-si vedea de saracie = a-si vedea de treaba, a nu se amesteca in afacerile altuia. 2. starea unui loc sarac, neproductiv. 3. Aspect saracacios. 4. Cantitate mica, nesatisfacatoare (din ceva); lipsa. 5. (Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fara valoare. – Sarac + suf. -ie.

A MASACRA ~ez tranz. 1) A supune unui masacru; a nimici in masa; a macelari. 2) fig. (lucrul) A aduce intr-o stare dezastruoasa. 3) fig. (materiale, piese etc.) A strica involuntar in timpul executarii, dand dovada de neindemanare si brutalitate. /<fr. massacrer

A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere

PRESIUNE ~i f. 1) Forta care actioneaza pe suprafata unui corp. 2) fiz. Marime fizica egala cu raportul dintre fortele care actioneaza asupra unei suprafete. ◊ ~ atmosferica presiune exercitata de atmosfera asupra suprafetei pamantului. 3) fig. Constrangere morala sau materiala. 4) fig. rar stare de apasare sufleteasca. [G.-D. presiunii; Sil. -si-u-] /<fr. pression

RECIPIENT s.n. 1. Vas in care se tine, se transporta un material solid (in stare de granule sau de pulbere), lichid sau gazos. 2. (Biol.) Organism care primeste un organ, un tesut, o gena etc. [Pron. -pi-ent, pl. -te, -turi. / < fr. recipient, cf. lat. recipiens – care primeste].

P*********E s. f. 1. ocupatie a femeii care intretine relatii s*****e contra unei plati sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare in care membrii societatii duc o viata s*****a instabila, schimbandu-si partenerii. ♦ casa de ~ = b****l. 2. (fig.) injosire, folosire degradanta a calitatilor, a talentului. (< fr. p**********n, lat. p*********o)

RECIPIENT s. n. 1. vas pentru colectarea, pastrarea sau transportul unor materiale solide (in stare de granule sau de pulbere) ori a unor substante lichide ori gazoase. 2. (biol.) organism care primeste un organ, un tesut, o gena etc. (< fr. recipient, lat. recipiens)

MODELA, modelez, vb. I. Tranz. A executa ceva dupa un anumit model (1); a da o anumita forma unui material plastic sau adus in stare plastica; a da materialului forma dorita; a fasona. ♦ A studia un obiect sau un fenomen inaccesibil cercetarii directe, cu ajutorul unui model (1). ♦ (Fig.) A modifica dupa voie, a influenta. – Din fr. modeler, it. modellare.

COFRAJ, cofraje, s. n. Tipar (din lemn sau de metal) in care se toarna un material de constructie in stare fluida pentru a se intari dupa forma dorita. – Din fr. coffrage.

INDIVIZIUNE ~i f. stare a unui bun material asupra caruia au dreptul mai multe persoane, fara a fi determinata cota-parte a fiecareia dintre ele. [G.-D. indiviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. indivision

A PRELUCRA ~ez tranz. 1) (materii prime, materiale) A aduce in stare finita; a transforma intr-un fabricat (prin modificarea formei, a dimensiunilor, a aspectului etc.). 2) (texte, motive muzicale etc.) A supune unor modificari de forma sau/si de continut, pastrand esentialul originalului; a stiliza. 3) (continutul unei lucrari, unui document etc.) A expune explicand. 4) (persoane) A cauta sa convinga de ceva (in realizarea unei actiuni, adoptarea unei atitudini etc.). /pre- + a lucra

CONDITIONARE s.f. 1. Actiunea de a conditiona. ♦ Stabilire a unui raport de dependenta. 2. (Tehn.) Operatie prin care se aduce un material intr-o anumita stare (dorita) de umiditate, de temperatura etc. [< conditiona].

FORTA s.f. I. 1. Putere, tarie, vigoare. ◊ Tur de forta = actiune care cere multa putere, indemanare si energie; forta de munca = capacitatea de munca a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice si intelectuale datorita carora el este in stare sa produca bunuri materiale; forta de productie = categorie economica, desemnand una din laturile modului de productie, cuprinzand totalitatea mijloacelor de productie si a fortelor de productie, privite in unitatea si in interactiunea lor dialectica. ♦ Energie morala. ♦ Aptitudine, capacitate. 2. Forte armate = armata, unitati militare. II. Energie, putere naturala, element al naturii. ♦ Cauza care scoate un corp din starea de repaus sau de miscare sau care schimba directia si viteza miscarii. III. Constrangere, violenta. ◊ (Caz de) forta majora = situatie in care cineva nu poate actiona dupa vointa din cauza unor imprejurari care il domina. [Pl. -te. / < fr. force].

FORTA s. f. 1. putere fizica, tarie, vigoare. ♦ tur de ~ = actiune care cere multa putere, indemanare si energie; ~ de munca = capacitatea de munca a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice si intelectuale datorita carora el este in stare sa produca bunuri materiale; ~ de productie = categorie economica desemnand una din laturile modului de productie, care include mijloacele de productie si forta de munca atrase in procesul de productie. ◊ energie morala. ◊ aptitudine, capacitate. 2. ~ e armate = armata, unitati militare. 3. energie, putere naturala, element al naturii. 4. (fiz.) cauza care scoate, un corp din starea de repaus sau de miscare sau care schimba directia si viteza miscarii. ♦ ~ de tractiune = forta exercitata de un vehicul motor asupra unei masini sau a unui vehicul pe care il remorcheaza. 5. putere de constrangere, violenta. ♦ caz de ~ majora = situatie in care cineva nu poate actiona dupa vointa din cauza unor imprejurari care il domina; prin ~ a imprejurarilor = constrans de imprejurari. (< fr. force, it. forza)

REZISTENTA s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista fortelor (solicitarilor) exterioare care tind sa-l deformeze sau sa-l rupa. ♦ a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune si de deformatie ale corpurilor solide sub actiunea fortelor exterioare. ◊ forta care se opune efectului unei alte forte. 2. obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat, datorita abuzului de antibiotice. 3. forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boala, la oboseala etc. II. impotrivire, opozitie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedica, obstacol, greutate. ◊ miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de dusmani au luptat impotriva cotropitorilor si a politicii de colaborare cu acestia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. resistance)

IMPONDERABILITATE (‹ fr.) s. f. (FIZ.) stare a unui corp material ce se misca in camp gravitational, in care fortele de greutate ce actioneaza asupra lui sau miscarea pe care o face nu provoaca presiuni reciproce intre particulele lui. In campul gravitational terestru organismul uman percepe presiunile reciproce dintre particulele sale ca stare de i. In constructia aparatelor si agregatelor pentru navele cosmice se tine seama de i., pentru ca organismul uman sufera o serie de schimbari ale functiilor vitale (metabolism, circulatia sangelui etc.).

LIANT, lianti, s. m. 1. material fluid sau adus in stare fluida, care are proprietatea de a lega prin intarire bulgarii sau granulele unui material solid cu care a fost amestecat; aglomerant. 2. Substanta care serveste la fixarea unui pigment pe fibra textila. [Pr.: li-ant] – Din fr. liant.

REVALORIFICA, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune in valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesa uzata in starea de a putea fi folosita din nou; a readuce in stare de folosire resturi de materiale, deseuri, rebuturi, piese si organe de masini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Re¹- + valorifica.

SUBSTRAT ~uri n. 1) Strat peste care se afla alt strat. 2) filoz. Baza materiala a unor fenomene sau stari, care exista independent de calitatile lor si constituie esenta lor. 3) lingv. Ansamblu de elemente pastrate intr-o limba din limba populatiei autohtone de alta data. 4) fig. Suport adevarat, dar ascuns, al unei actiuni; cauza. [Sil. sub-strat] /<fr. substrat, lat. substratum

CONDITIONARE, conditionari, s. f. Actiunea de a conditiona. 1. Stabilire a unui raport de dependenta. 2. Operatie prin care se aduce un material, un produs etc. intr-o stare de umiditate dorita sau prin care se constata continutul lui de umiditate. [Pr.: -ti-o-].

STARE, stari, s. f. 1. Situatie in care se afla cineva sau ceva; mod, fel, chip in care se prezinta cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi in stare (sa...) = a putea, a fi capabil sa... (Rar) Faptul de a sta intr-un anumit fel; pozitie a corpului; postura. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astampar, a nu avea odihna. Spec. Situatie a unui corp sau a unui sistem determinata de structura sa, de conditiile exterioare etc. si definita prin anumite marimi sau parametri. 2. Fel in care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispozitie in care se afla cineva. 3. Situatie materiala (buna); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, instarit. 4. (Inv.) Categorie, grup sau patura sociala. ♦ Grad, ierarhie, treapta sociala. – V. sta.

BUNAstare ~ari f. Situatie materiala prospera. [G.-D. bunastarii] /buna + stare

CONFLICT ~e n. 1) Ciocnire materiala sau morala violenta; situatie controversata; stare de dusmanie; divergenta. ~ armat. ~ so-cial. ~ psihologic. 2) Ciocnire intre interesele sau intre sentimentele personajelor, care stimuleaza desfasurarea actiunii intr-o opera artistica (literara). /<lat. conflictus, fr. conflict

A IMBATRANI ~esc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni batran; a ajunge (treptat) in stare de batranete. 2) (despre masini, unelte, materiale) A pierde lent calitatile initiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face sa devina batran inainte de timp; a aduce in stare de batranete. 2) A face sa para mai batran decat este in realitate. Machiajul ~este. [Sil. -ba-tra-] /in + batran

PRELUCRA vb. I. tr. 1. A transforma, a trece de la o stare bruta la una finita (un material, o piesa etc.). 2. A reface o lucrare, o opera etc. 3. A lamuri; a expune, a explica (o idee, o carte etc.). 4. A cauta sa convingi pe cineva sa faca ceva sau sa-l determini sa inteleaga un lucru. [< pre- + lucra].

BOGATIE, bogatii, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare pret; comori. 2. starea, conditia celui bogat. 3. (Urmat de determinari) Resurse naturale ale solului si ale subsolului (unei tari). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare si variata (de lucruri concrete sau abstracte); abundenta. – Din bogat + suf. -ie.

DEZMOSTENIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DEZMOSTENI. 3) si substantival fig. (despre persoane) Care se afla in stare de saracie; lipsit (total) de bunuri materiale. 3) fig. Care este privat (total) de drepturi. /v. a dezmosteni

A SE INTARI ma ~esc intranz. 1) (de-spre substante, materiale) A deveni tare; a trece in stare solida; a se invartosa; a se solidifica. 2) (despre colectivitati) A se uni mai strans; a se consolida; a se cimenta. 3) (despre ploaie, vant) A deveni mai puternic; a creste in intensitate; a se inteti. 4) A deveni mai tare, mai puternic; a se consolida. /in + tare

OBOSEALA ~eli f. 1) stare a celui obosit; osteneala. 2) tehn. (despre materiale, piese, instalatii) Pierdere a rezistentei ca rezultat al folosirii indelungate. ~eala metalului. [G.-D. oboselii] /a obosi + suf. ~eala

PRETENSIONARE, pretensionari, s. f. Operatie prin care se realizeaza o stare initiala de intindere sau de comprimare in materialul unei piese, inainte de aplicarea sarcinilor functionale. [Pr.: -si-o-] – Dupa engl. pretension.

MIZER, -A, mizeri, -e, adj., s. m. si f. (Livr.) 1. Adj., s. m. si f. (Om) care se afla intr-o situatie (materiala) foarte proasta; (om) sarman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul in care se afla oamenii, despre obiecte etc.) Care denota o situatie foarte proasta; p. ext. saracacios. [Acc. si: mizer] – Din lat. miser, -a, it. misero.

DEGRADA, degradez, vb. I. 1. Tranz. A injosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge intr-o stare de decadere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. si refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face sa devina neproductiv. – Din fr. degrader, lat. degradare.

STENAHORIE s. f. (Grecism inv.) 1. Greutate in respiratie, naduf; astma. ♦ Fig. stare de neliniste, de plictiseala. 2. Incurcatura, stramtoare, nevoie materiala. – Din ngr. stenohoria (pop. stenahoria).

A SE INSTARI ma ~esc intranz. A deveni bogat; a acumula bunuri materiale in cantitati mari; a se inavuti. /in + stare

GALIU (‹ fr.) s. n. Element chimic (Ga; nr. at. 31, m. at. 69,72), metal alb-argintiu, foarte usor fuzibil (p. t. 29,78ºC, p. f. 2.300ºC); in natura se gaseste in cantitati foarte mici (insoteste zincul in blende si aluminiul in bauxite). Functioneaza in starile de valenta 1 si 3. Este folosit la fabricarea materialelor semiconductoare si ca lichid termometric. A fost descoperit (1875) de chimistul francez P.E. Lecoq de Boisbaudran.

APASARE, apasari, s. f. Actiunea de a apasa si rezultatul ei. ♦ stare a celui chinuit, coplesit de suferinta, de griji materiale sau morale. – V. apasa.

CONDITIONARE, conditionari, s. f. Actiunea de a conditiona. 1. Stabilire a unui raport de dependenta. 2. Operatie prin care un material, un produs etc. se aduc intr-o anumita stare de umiditate, de temperatura, de puritate etc. ◊ Conditionarea aerului = climatizare. [Pr.: -ti-o-] – V. conditiona.

INCONTINENTA f. 1) med. stare patologica constand in neputinta retinerii urinei sau a materialelor f****e. 2) fig. Lipsa de stapanire a unor dorinte sau pasiuni. ◊ ~ verbala vorba multa si inutila; limbutie. [G.-D. incontinentei] /<fr. incontinence, lat. incontinentia

MIZER ~a (~i, ~e) 1) si substantival Care nu dispune de mijloace de existenta; lipsit de mijloace materiale; sarman; sarac; nevoias. 2) Care manifesta saracie extrema; in stare de mare saracie. /<lat. miser, ~a, it. misero

DAGERMAN [da:gəman], Stig (1923—1954), scriitor suedez. Opera sa ilustreaza starea de spirit specifica „generatiei anilor '40“ confruntata cu dezastrele materiale si morale de dupa razboi. Romane („Sarpele“, „Copilul ars“), nuvele („Jocurile noptii“), piese de teatru („Condamnat la moarte“).

BOGATIE, bogatii, s. f. 1. Cantitate abundenta de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte pretioase etc. 2. starea, situatia in care se afla posesorul unei mari cantitati de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei tari, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transforma in bunuri utilizate de societate. Petrolul este o bogatie nationala. 4. Abundenta si varietate de valori spirituale. Bogatie de idei. Bogatie de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

PARTICIPA, particip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o actiune, la o discutie. ♦ Spec. A lua parte la o intreprindere economica, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obtine un castig). ♦ A impartasi starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva intr-o imprejurare data. – Din fr. participer, lat. participare.

SUPRACONDUCTOR, -OARE, supraconductori, -oare, adj., s. m. (material) care prezinta supraconductibilitate, care a fost adus in aceasta stare. – Din fr. supraconducteur.

CONSTIPATIE ~i f. stare patologica caracterizata prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materialelor f****e. /<fr. constipation

A PLASTICIZA ~ez tranz. 1) (materiale) A face sa devina plastic; a aduce intr-o stare buna pentru modelare. 2) A reda prin imagini plastice; a zugravi sugestiv. /plastic + suf. ~iza

BUNAstare s. f. Situatie materiala buna, prospera; prosperitate. [Gen.-dat.: bunastarii si (mai vechi) bunei stari] – Buna + stare (dupa germ. Wohlstand).

DENUDATIE, denudatii, s. f. 1. Proces complex de nivelare a scoartei terestre, sub actiunea agentilor geografici externi, prin dezagregarea, alterarea si erodarea rocilor, indepartarea materialelor rezultate si acumularea lor ulterioara in regiuni mai joase; denudare. 2. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din fr. denudation, lat. denudatio.

ERGOGRAFIE s. f. 1. metoda de inregistrare grafica a starii de oboseala a unui muschi. 2. descriere a elementelor si aspectelor materiale ale vietii unei comunitati etnice, a civilizatiei si tehnicii muncii. (< fr. ergographie)

ECONOMIE ~i f. 1) la sing. Ansamblul elementelor care privesc producerea, distributia si consumul bunurilor materiale. ◊ ~ nationala totalitate a ramurilor de productie dintr-o tara. 2) la sing. stare economica a unei ramuri de activitate umana. ~a industriei. 3) la sing. Stiinta care se ocupa cu studiul activitatii economice a societatii umane. 4) Chibzuinta in folosirea bunurilor materiale; masura in consum, in cheltuieli. Regim de ~. 5) mai ales la pl. Bani stransi cu un scop anumit; rezerva de bani. ◊ Casa de ~i casa unde se depun banii pentru pastrare. [G.-D. economiei] /<fr. economie, lat. economia

CIVILIZATIE s.f. Nivel de dezvoltare la care se gaseste viata sociala, materiala si spirituala a unei formatii sociale sau a unui grup social; stare a vietii sociale, economice si culturale a unui popor, a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultura materiala a unui popor, a unei societati etc. [Gen. -iei, var. civilizatiune s.f. / cf. fr. civilisation].

BRUT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre materiale) Care n-a fost inca prelucrat; netransformat inca in produs finit; in stare naturala. Petrol ~. 2) (despre greutatea unor marfuri) Care consta din greutatea propriu-zisa si greutatea ambalajului si/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fara a scadea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig. Care nu a fost supus unor operatii intelectuale. Fapte ~te. /<lat. brutus, fr. brut

ENERGIE ~i f. 1) Marime egala cu capacitatea unui sistem material de a efectua un lucru mecanic in procesul de transformare dintr-o stare in alta. ~ mecanica. ~ termica. ~ atomica. 2) Capacitate de a actiona efectiv, cu multa forta si fermitate; vitalitate fizica. 3) Hotarare si perseverenta in atitudini si in actiuni. A actiona cu ~. [G.-D. energiei] /<fr. energie, lat. energia

SITUATIE ~i f. 1) Ansamblu de imprejurari in care se afla o persoana, o colectivitate, un popor sau o tara la un moment dat; stare de fapt. ~ economica. ~ familiala. ◊ A te pune in ~a cuiva a cauta sa intelegi comportarea cuiva, inchipuindu-te in locul lui. A fi la inaltimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate; a fi la nivel. Iesire din ~ modalitate de a iesi dintr-o incurcatura; solutie. ~a obliga pozitia ocupata implica responsabilitate. 2) Pozitie sociala sau materiala. ◊ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva sa avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le poseda o persoana sau o colectivitate; avere. 4) Dispozitie spirituala; stare sufleteasca. 5) Document prin care se prezinta o stare de lucruri; scurta dare de seama. [G.-D. situatiei; Sil. -tu-a-ti-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation

REMANIA, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificari in organizarea unei institutii, in compozitia unui guvern etc. 2. A transforma partial o masina, o instalatie sau o constructie, dupa o deteriorare, cu scopul readucerii in starea de functionare sau pentru a-i imbunatati caracteristicile functionale. 3. A inlatura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescriptiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

NEAJUTORAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este lipsit de sprijin, de aparare. 2) Care nu este in stare sa se descurce in imprejurari dificile; neputincios; nepriceput. 3) Care nu dispune de resurse materiale. [Sil. ne-a-] /ne- + ajutorat

TRANSPORT ~uri n. 1) Ramura a economiei care cuprinde totalitatea mijloacelor de deplasare a bunurilor materiale si a pasagerilor. ~ rutier. ~ aerian. ~ fluvial. 2) Totalitate a bunurilor materiale sau a persoanelor care se deplaseaza la un moment dat impreuna. 3) fig. livr. stare de fericire deplina; uitare de sine; beatitudine; euforie. [Sil. trans-port] /<fr. transport, germ. Transport

UMIDITATE s. f. Proprietate a unui corp sau a unui mediu ambiant de a absorbi si de a retine o anumita cantitate de apa sau vapori de apa; insusirea, starea a ceea ce e umed; umezeala (1). ♦ Cantitatea de apa pe care o contine un material sau un mediu; spec. continutul in vapori (sau in picaturi) de apa ori in cristale de gheata al atmosferei. – Din fr. humidite, lat. humiditas, -atis.

SENSIBIL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care reactioneaza usor la actiunea factorilor externi. 2) (despre fiinte) Care reactioneaza cu usurinta la durere. 3) (despre lucruri) Care poate fi perceput cu usurinta de organele de simt sau de spirit. 4) (despre organe sau organisme) Care poate reactiona la cele mai slabe e*******i. 5) Care se vede dintr-o data; in stare a fi constatat usor; evident; vadit. Scadere ~a a temperaturii. 6) (despre instrumente, aparate sau materiale) Care reactioneaza la cele mai mici variatii ale unor factori externi. Balanta ~a. 7) (despre materiale fotografice) Care se modifica usor sub actiunea luminii. /<lat. sensibilis, fr. sensible, it. sensibile

DUROPLAST s.n. material plastic macromolecular, care, sub influenta caldurii sau a unor catalizatori, se transforma dintr-o stare plastica deformabila (la rece sau la cald) intr-o stare insolubila ce nu se topeste. [< germ. Duroplast].

DUROPLAST s. n. material plastic macromolecular care, sub influenta caldurii sau a unor catalizatori, se transforma dintr-o stare plastica deformabila intr-o stare insolubila ce nu se topeste. (< germ. Duroplast)

IMPURITATE s. f. 1. (si fig.) lipsa de puritate; starea a ceea ce este impur. 2. corp, substanta straina care se gaseste in masa unui material. (< fr. impurete, lat. impuritas)

UMIDITATE s. f. proprietate a unui corp, a unui mediu de a absorbi si a retine o anumita cantitate de (vapori de) apa; stare a ceea ce este umed; umezeala. ◊ cantitate de lichid pe care o contine un material sau un mediu. ♦ a atmosferei = continutul in vapori de apa si in cristale de gheata al atmosferei. (< fr. humudite, lat. humiditas)

A SCLIPUI ~iesc tranz. 1) (stari, avere) A aduna cu greu, putin cate putin; a injgheba. 2) pop. A face in graba din materiale aflate la indemana; a injgheba; a inchipui; a infiripa; a improviza. /Orig. nec.

CUART, cuarturi, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se gaseste in roci in stare neconsolidata (ca nisip) sau in forma de cristale hexagonale, transparente si incolore (in stare pura) sau diferit colorate (cand contin si substante straine), utilizat in tehnica, in industria optica, in industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvart s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz.

A REMANIA ~ez tranz. 1) (organe de conducere) A supune unor modificari de componenta sau de structura; a modifica. 2) (materiale, masini etc.) A face sa devina mai bun din punct de vedere calitativ sau sa revina la starea de mai inainte; a imbunatati; a ameliora; a remedia. [Sil. -ni-a] /<fr. remanier

SENZATIE s. f. 1. reflectare nemijlocita a unor insusiri izolate ale obiectelor si ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; denumire generica pentru diverse forme ale cunoasterii senzoriale. ♦ stare sufleteasca emotiva. ♦ a avea ~ a ca... = a simti, a i se parea ca... 2. impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ eveniment, stire care provoaca o impresie foarte puternica. ♦ de ~ = senzational; a face ~ = a produce o impresie foarte puternica. (< fr. sensation, lat. sensatio)

FIXA, fixez, vb. I. Tranz. 1. A aseza ceva (rar pe cineva) intr-un loc determinat, astfel incat sa nu mai poata fi miscat, clintit. ♦ A se uita tinta la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o ora, un pret etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotari, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp intr-o stare din care sa nu se mai schimbe, a impiedica sa se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la actiunea luminii. 5. A face ca un colorant sa patrunda in structura fibrei textile sau a pieii, astfel incat fibra sau pielea sa nu se mai decoloreze (usor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

OBOSEALA, oboseli, s. f. stare de slabiciune generala datorata unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneala. ♦ P. a**l. (Tehn.) Scadere a rezistentei unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri indelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eala.

A RECUPERA ~ez tranz. 1) (bunuri spirituale sau materiale pierdute etc.) A obtine din nou; a recastiga; a redobandi; a recapata. 2) (resturi sau deseuri, energie) A readuce in stare de folosinta (total sau partial). ~ fier vechi. /<fr. recuperer, lat. recuperare

DEZAGREGARE s.f. Actiunea de a se dezagrega si rezultatul ei. ♦ Transformare chimica a unui material sau a unei substante, insolubile in dizolvanti obisnuiti, in substante dintre care cel putin una este solubila. ♦ Distrugere a starii de coeziune a unei roci sub actiunea agentilor geomorfologici externi. [< dezagrega].

DEZAGREGARE s. f. 1. actiunea de a (se) dezagrega. 2. transformare chimica a unui material sau a unei substante, insolubile in dizolvanti obisnuiti, in substante dintre care cel putin una este solubila. 3. distrugere a starii de coeziune a unei roci sub actiunea agentilor geomorfologici externi. (< dezagrega)

A FIXA ~ez tranz. 1) A face sa fie fix; a intari ca sa nu se miste. 2) A stabili din timp. ~ un pret. 3) (fibre textile, materiale fotografice developate etc.) A trata cu fixator. 4) (substante chimice) A impiedica sa se volatilizeze; a face sa ramana in aceeasi stare. /<fr. fixer

stare stari f. 1) Situatie sau mod in care se prezinta cineva sau ceva la un moment dat. ~ solida. ~ lichida. ~ea sanatatii. ~ civila. ~ materiala. In ~ buna. ◊ ~ de fapt situatie reala. A fi in ~ a) a fi capabil; a putea; b) a fi in varsta, in etate. 2) Totalitate de bunuri ale unei persoane; avere; avutie. ◊ Cu ~ cu avere; bogat. A-si indrepta ~ea a deveni (mai) avut. 3) ist. Patura sau clasa sociala cu statutul reglementat de stat. [G.-D. starii] /v. a sta

SPIRITUAL adj. 1. (FILOZ.) ideal, imaterial. (Elemente materiale si elemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al...) 3. moral, sufletesc, (inv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viata ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultura ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, rational. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, ecleziastic, religios, (inv.) religionar. (Dogma ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Pastor ~.) 9. adoptiv, sufletesc. (Ei sunt parintii mei ~.) 10. destept, inteligent, (inv.) spirituos. (O conversatie ~.) 11. hazliu. (Gluma ~.)

REAL¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival Care exista in realitate; material; concret; percep-tabil; sesizabil. Lume ~a. 2) Care corespunde lumii inconjuratoare; in conformitate cu lumea inconjuratoare. Imagine ~a. 3) Care poate fi realizat; in stare sa fie transpus in viata; realizabil. 4) Care are caracter original; autentic. /<lat. realis, germ. real, fr. reel

RESTITUTIO IN INTEGRUM (lat.) restituite integrala – Repunerea unei persoane in starea anterioara uni fapt juridic care i-a lezat un drept. In sens generic, in mod obisnuit, repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva.

REVENIRE (< reveni) s. f. 1. Actiunea de a reveni; intoarcere. 2. (METAL.) Tratament termic care se aplica unei piese metalice calite, constand in obtinerea unei intoarceri partiale la starea de echilibru fizico-chimic corespunzatoare temperaturii ambiante, pentru marirea ductibilitatii si tenacitatii si pentru reducerea tensiunilor interne; se realizeaza prin incalzirea materialului la o temperatura inferioara aceleia de transformare, urmata de o racire dirijata (in general inceata). 3. Variatia in timp a deformatiei unui corp dupa suprimarea sarcinilor aplicate initial.

CUREA ~ele f. 1) Fasie lunga de piele sau din alte materiale avand diferite intrebuintari. 2) Fasie din piele sau din alt material, care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; brau; cordon; centura. ◊ A (nu)-l tine ~eaua a (nu) se simti in stare sa... 3): ~ de transmisie banda continua de piele sau de panza rezistenta, care serveste pentru transmiterea miscarii de rotatie de la un ax la altul. [Art. cureaua; G.-D. curelei; Sil. cu-rea] /<lat. corrigia

IMPURITATE, impuritati, s. f. 1. Lipsa de puritate, de curatenie. ♦ stare a unui mediu cu toxicitate ridicata, cu microbi etc. 2. Corp sau substanta straina care se gaseste in masa altui corp sau a unui material (si a carei prezenta determina modificarea proprietatilor materialului). – Din fr. impurete, lat. impuritas, -atis.

A SE DEGRADA ma ~ez intranz. 1) A ajunge in stare de declin moral; a decadea; a se corupe; a se p******i; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A inceta sa functioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-si pierde productivitatea. /<fr. degrader, lat. degradare

A SE ISTOVI ma ~esc intranz. 1) A pierde toata forta si energia, ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu mai avea puteri; a se sfarsi; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se slei. 2) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit pana nu mai ramane nimic; a se epuiza; a se consuma. /Din istov

DETINE vb. tr. 1. a avea in stapanire sau in pastrare un bun material; a poseda. 2. a fi in posesia unui titlu, unui premiu. ◊ a ocupa o functie, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a tine sub stare de arest. (dupa fr. detenir)

CARBON s. n. Element chimic, metaloid foarte raspandit in natura, component de baza al tuturor substantelor organice, care se gaseste in carbuni, in petrol, in gaze etc., iar in stare elementara in diamant, in grafit si in carbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia nastere in atmosfera si care serveste la stabilirea varstei vestigiilor materiale. (Hartie-)carbon = hartie subtire acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare inchisa, intrebuintata in dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagina. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.

MODEL s. n. 1. sistem ideal sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate, prin analogie, proprietatile si transformarile unui alt sistem mai complex. ◊ sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. 2. obiect destinat sa fie reprodus prin imitatie; tipar. ◊ reprezentare in mic a unui obiect care urmeaza a fi executat la dimensiuni normale. ◊ tipul unui obiect confectionat. 3. schema teoretica elaborata in diferite stiinte pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unor fenomene sau lucruri. 4. persoana, lucrare, opera etc. vrednica de imitat. 5. persoana care pozeaza pictorilor, sculptorilor. (< fr. modele, it. modello)

BRICHETA², brichete, s. f. 1. Produs obtinut prin brichetarea materialului marunt sau pulverulent, in forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), in vederea transportului, a folosirii sau a prelucrarii lui ulterioare. 2. (In sintagma) Bricheta furajera = furaj combinat, in stare presata, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor si ovinelor. – Din fr. briquette.

CUREA, curele, s. f. 1. Fasie lunga din piele, canepa, material plastic etc.; spec. o astfel de fasie folosita ca cingatoare. ◊ Expr. A-l tine (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi in stare (sa...). 2. (In sintagma) Curea de transmisie = a) banda de piele sau de panza continua, flexibila si rezistenta, cu ajutorul careia se poate transmite miscarea de rotatie si puterea corespunzatoare de la un scripete (sau un arbore) de masina la altul; b) fig. ceea ce serveste ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Inv. si pop.) Masura de lungime egala cu circa 16 picioare; p. ext. fasie lunga si ingusta de pamant. – Lat. corrigia.

REFORMA s.f. 1. Schimbare (de obicei in bine), modificare legala a unei stari de lucruri. 2. Miscare social-politica si religioasa impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante. 3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile. 4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situatia unei astfel de persoane. [Cf. fr. reforme, germ. Reform, it. reforma].

TITAN² (‹ fr. {i}; {s} gr. Titan) s. n. Element chimic (Ti; nr. at. 22, m. at. 47,90, p. t. 1.668ºC, p. f. 3.260ºC, gr. sp. 4,5), destul de raspandit in natura (rar in concentratii mari). Metal alb-argintiu usor, foarte stabil din punct de vedere chimic. Mineralele principale din care se extrage t. sunt ilmenitul, rutilul, loparitul s.a. T. si aliajele lui se folosesc ca materiale de constructii in ind. constructoare de avioane, rachete, nave, in ind. chimica, precum si in pictura sub forma de oxid, ca pigment alb (alb de t.). A fost obtinut in stare metalica de Berzelius in 1825, combinatiile sale fiind cunoscute inca din 1789.

YOGA s. f. Scoala filozofica indiana care urmareste adancirea cunoasterii eului in scopul eliberarii lui de viata materiala si al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exercitii care duc la stapanirea deplina a organismului uman prin incetinirea la maximum a respiratiei, a batailor inimii si prin realizarea starii de insensibilizare totala. – Din engl., fr. yoga.

VIZIUNE ~i f. 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul vazului. 2) Proprietate de a vedea in minte; reprezentare. 3) Mod de a intelege si interpreta lucrurile; conceptie. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginara a unor lucruri ireale, ca produs al unei stari patologice a psihicului; halucinatie; vedenie; fantasma. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision

INJECTIE, injectii, s. f. 1. Introducere, pe cale intravenoasa, intramusculara etc., sub presiune, a unui medicament in stare lichida in tesuturile sau in umorile organismului cu ajutorul unei seringi; p. ext. Lichidul introdus in acest mod. 2. Introducere sub presiune a unui fluid sau a suspensiilor unui corp pulverulent intr-un material sau intr-un spatiu inchis. [Var.: injectiune s. f.] – Din fr. injection.

METAL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricarui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducator de caldura si de electricitate, maleabil si ductil, de obicei solid la temperatura obisnuita; p. ext. aliaj format din doua sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente si alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se gaseste in natura in cantitati mici si care se oxideaza sau se altereaza cu greutate. Metal pretios = aurul, platina si argintul. Metal rar = metal care se gaseste in cantitati mici sau in stare dispersa in scoarta Pamantului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanta chimica. [Pl. si: (rar) metaluri] – Din fr. metal, germ. Metall.

A REVENI revin intranz. 1) A veni din nou; a se intoarce. 2) A-si recapata starea normala; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul isi revenea treptat. ◊ ~ la viata a) a scapa de o boala grea; b) a renaste. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A apartine in mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se cadea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora in bani; a costa. /re- + a veni

YOGA f. 1) Scoala filozofica indiana care urmareste eliberarea eului individual de viata materiala si contopirea cu sufletul universal, prin contemplare, imobilizare, extaz mistic etc. 2) Ansamblu de exercitii elaborat de indieni, care vizeaza obtinerea unui control asupra functiilor organismului, a unei stapaniri perfecte a lui prin incetinirea la maximum a respiratiei si prin atingerea starii de insensibilitate totala. /< fr., engl. yoga

SARCINA, sarcini, s. f. 1. Greutate, incarcatura pe care o duce un om sau un animal; povara. ♦ Apasare, greutate. ♦ Fig. Povara, balast. 2. Legatura (de lemne, de fan, de paie) care poate fi dusa in spinare sau cu bratele. 3. Obligatie, indatorire, raspundere (materiala sau morala). ◊ Expr. A da pe cineva in sarcina cuiva = a da pe cineva in grija cuiva. A pune (ceva) in sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau raspunzator (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Calitate, slujba, rol. 5. starea femeii gravide; perioada cat o femeie este gravida; graviditate. 6. Marime fizica care produce o stare de solicitare mecanica intr-un corp solid deformabil sau intr-un sistem fizic. ♦ Sarcina electrica = marime scalara ce caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi actionat atunci cand se afla in campul electric al altui corp. ♦ Putere activa data sau luata de un sistem tehnic generator, transmitator sau transformator de energie. – Lat. sarcina.

PLURALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealista care neaga unitatea materiala a lumii, sustinand ca tot ceea ce exista consta dintr-o multitudine de entitati izolate, independente una de alta si ireductibile la o baza comuna, unitara. ♦ (P. ext.) Orice conceptie care, intr-un domeniu determinant, admite o multitudine de factori echivalenti, de principii etc. ce nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta unei multiplicitati. 2. Principiu democratic potrivit caruia functionarea democratiei, garantarea drepturilor si libertatilor ar fi conditionata de existenta mai multor forte politico-sociale (partide, sindicate etc.) care sa se interpuna intre individ si stat. [< fr. pluralisme, cf. lat. pluralis – compus din mai multe elemente].

MODEL, modele, s. n. 1. Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitatii; tipar. ♦ Reprezentare in mic a unui obiect; macheta. ♦ Tipul unui obiect confectionat. Model de palarie. ♦ Obiect care, imprimat intr-un material plastic, formeaza un tipar dupa care se realizeaza alte obiecte identice. ♦ Sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si transformarile altui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezinta o analogie. 2. Persoana, realizare, opera care, prin valoare sau calitati, poate servi ca exemplu; p. ext. exemplu, pilda servita de o asemenea persoana, realizare, opera. 3. Manechin. 4. Persoana care pozeaza unui pictor sau unui sculptor. 5. (Mat.) Sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. – Din fr. modele, it. modello.

STAPAN ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana careia ii apartine un bun material. ~ul masinii. ◊ A se face ~ pe ceva a pune stapanire pe ceva. 2) (in antichitate) Proprietar de sclavi. 3) Persoana in serviciul careia se afla angajat cineva. ◊ A intra (sau a se baga) la ~ a se angaja sluga. (A fi) fara ~ a) (a fi) independent in actiunile sale; b) (a fi) fara supraveghere. 4) fig. Persoana cu puteri depline. ◊ A fi ~ pe situatie a se orienta bine intr-o situatie, ocupand o pozitie dominanta. A fi ~ pe materie a poseda un obiect. A fi ~ pe sine a fi in stare sa-si stapaneasca sentimentele, pornirile; a-si tine firea. A fi ~ pe soarta (sau pe viata) sa a dispune de propria persoana. 5) pop. Persoana care administreaza o gospodarie (privata sau publica); gospodar. ◊ ~ul casei a) capul familiei; b) gazda (luata in raport cu oaspetii). /<sl. stopanu

SENSIBILITATE, sensibilitati, s. f. 1. Facultate de a simti, de a reactiona la e*******i, de a-si schimba, intr-o anumita masura, starea initiala sub actiunea unui agent exterior; acuitate a simturilor; capacitatea de a percepe senzatii. 2. Capacitate de reactie afectiva; intensitate afectiva; emotivitate, afectivitate. ♦ (In arta si literatura) Capacitatea de a transmite, de a provoca emotii artistice; receptivitate artistica. 3. Insusire a unui instrument sau a unui aparat de a reactiona la cele mai mici variatii ale unor agenti externi (ca diferenta de temperatura sau de greutate, schimbarea presiunii etc.). 4. (Chim.) Marimea concentratiei unei solutii in substanta de analizat, care produce, in timpul reactiei de recunoastere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale. 5. Predispozitie a organismelor la diferite boli. 6. Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile (4). – Din fr. sensibilite, lat. sensibilitas, -atis.