PLETORA s. f. 1. Cantitate de sange sau de lichide depasind valorile normale in intreg organismul sau numai in anumite parti ale lui; stare morbida provocata de aceasta supraincarcare si care se manifesta prin roseata pielii si a mucoaselor, palpitatii, puls accelerat, respiratie scurta etc. 2. Cantitate mare de obiecte sau de fiinte (lipsite de valoare). ◊ Pletora semantica = aglomerare (excesiva) de sensuri la unele cuvinte. – Din fr. plethore.

PSIHOPATIE, psihopatii, s. f. Boala psihica; spec. stare morbida caracterizata prin tulburari de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.

acces (stare morbida, izbucnire) s. n., pl. accese

PSIHOPATIE s.f. (Med.) Termen generic pentru bolile mintale; stare morbida caracterizata prin reactii neadecvate la mediu, prin ciudatenii in comportare etc. [Gen. -iei. / < fr. psychopathie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boala].

ADIPOZA s. f. stare morbida prin excesul de grasime in tesuturi. (< fr. adipose)

ENTOMOZA s. f. stare morbida determinata de insecte. (< fr. entomose)

LIPOMATOZA s. f. stare morbida prin prezenta de numeroase lipoame in organism. (< fr. lipomotose)

OBSESIONAL, -A adj. (despre o stare morbida) care se caracterizeaza printr-o obsesie. (< fr. obsessionnel)

PRECIROZA s. f. stare morbida a ficatului constand dintr-un asamblu de semne care preceda pe acelea ale cirozei. (< fr. precirrhose)

PRESCLEROZA s. f. stare morbida care preceda sclerozarea unui tesut. (< fr. presclerose)

PSIHOPATIE s. f. 1. denumire generica pentru bolile psihice. 2. stare morbida prin tulburari de afectivitate, de comportament sau de caracter. (< fr. psychopathie)

PRECIROZA, preciroze, s. f. (Med.) stare morbida a ficatului, exprimand clinic, functional si morfologic trecerea de la hepatita cronica la ciroza hepatica. – Din fr. precirrhose.

COPROFILIE, coprofilii, s. f. (Med.) stare morbida in care bolnavul se complace in murdarie de excremente. – Din fr. coprophilie.

morbidITATE f. 1) Caracter morbid; stare patologica. 2) Ansamblu de cauze care pot provoca un morb. 3) Numar care indica raportul dintre persoanele bolnave si cele sanatoase de pe un teritoriu dat intr-o perioada de timp. [G.-D. morbiditatii] /<fr. morbidite

PATOLOGIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de patologie; propriu patologiei; morbid. 2) Care este provocat de o boala; morbid. stare ~ca. /<fr. pathologique

arahnoza s.f. stare morbida provocata de arahnide. (< fr. arachnose)

ACMEE s.f. Punct culminant al unui eveniment, al unei stari morbide. [Pron. -me-e. / < fr. acme, cf. gr. akme – varf].

PATOMIMIE s.f. stare morbida caracterizata prin nevoia de a simula o boala, uneori chiar cu pretul unei automutilari. [Gen. -iei. / < fr. pathomimie, cf. gr. pathos – boala, mimeomai – imit].

PRESCLEROZA s.f. (Med.) stare morbida care preceda sclerozarea unui tesut. [< fr. presclerose].

COPROFILIE s.f. (Med.) stare morbida in care bolnavul se complace in murdaria de excremente. [Gen. -iei. / < fr. coprophilie, cf. gr. kopros – excrement, philein – a iubi].

PRECIROZA s.f. (Med.) stare morbida a ficatului constand dintr-un ansamblu de semne care preceda pe acelea ale cirozei. [< fr. precirrhose].

CICLOTIMIE, ciclotimii. s. f. stare psihica morbida in care depresiunea alterneaza cu buna dispozitie. – Din fr. cyclothymie.

IPOHONDRIE, ipohondrii, s. f. stare psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua, teama si preocupare obsesiva de starea sanatatii proprii; idee fixa a cuiva care crede ca sufera de o boala pe care in realitate nu o are. [Var.: ipocondrie s. f.] – Din fr. hypocondrie.

DISCRAZIE, discrazii, s. f. stare generala morbida care nu are o cauza bine definita. – Din fr. dyscrasie.

PUERILISM s.n. Caracter pueril al unui fapt. ♦ Intoarcere morbida a starii mintale a unui adult la nivelul psihicului unui copil. [< fr. puerilisme].

CICLOTIMIE s.f. (Med.) stare psihica morbida, caracterizata prin alternarea starilor de buna dispozitie cu cele de depresiune. [Gen. -iei. / < fr. cyclothymie, cf. gr. kyklos – cerc, thymos – stare de spirit].

PSIHASTENIE s.f. stare psihica morbida, manifestata prin nehotarare extrema, obsesii si fobii. [Gen. -iei. / < fr. psychasthenie, cf. gr. psyche – suflet, astheneia – slabiciune].

ipohondru (ipohondra), adj. – Care are o stare psihica morbida caracterizata prin neliniste continua. Fr. hypochondre, cu pronuntarea din ngr. – Der. ipohondrie (mr. ipuhondrie), s. f. (boala psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua), din ngr. ὑποχονδρία (sec. XIX); ipohondriac, adj. (hipocondriac), din gr. ὐποχονδριαϰός (sec. XVIII).

ECOFOBIE s.f. (Med.) Teama morbida de a sta singur in casa. [Gen. -iei. / cf. fr. ecophobie, it. ecofobia < gr. oikos – casa, phobos – teama].

PATOLOGIE s.f. Ramura a medicinei care studiaza natura si simptomele bolilor. ◊ Patologie forestiera = disciplina care studiaza bolile plantelor forestiere; patologie a cartii = cunoasterea si tratarea stricaciunilor care se pot ivi la o carte. ♦ (Rar) stare patologica. ♦ Totalitatea modificarilor morbide care apar in tesuturi in anumite boli. V. simptom. [Gen. -iei. / < fr. pathologie, cf. gr. pathos – boala, logos – studiu].

morbid, -A, morbizi, -de, adj. Care indica o stare bolnavicioasa sau rezulta dintr-o astfel de stare; nesanatos (din punct de vedere fizic sau moral). – Din lat. morbidus, fr. morbide.

HIPERMETAMORFOZA s. f. labilitate morbida a atentiei, insotita uneori de stari de e*******e, care se observa in psihozele organice cu tulburari de constiinta. (< fr. hypermetamorphose)

HEMATOFOBIE, hematofobii, s. f. stare patologica care consta intr-o teama morbida de sange. – Din fr. hematophobie.

HABITUS (cuv. lat.) s. n. 1. (MED.) Aspect fizic exterior, static si dinamic al unui individ, care poate da indicatii asupra starii de sanatate, a existentei unei predispozitii morbide sau a unei boli (ex. h. fizic, h. apopletic). 2. Maniera, mod de a fi; obisnuinta. 3. (SOCIOL.) Mod personal ori generic de a fi, a gandi, a actiona sau a reactiona in conformitate cu valorile normale, principiile reprezentative sau dominante dintr-o cultura sau dintr-un sistem social. 4. (MINER.) Aspect morfologic exterior, specific, pe care il capata cristalele prin dezvoltarea relativa a fetelor cristalografice (ex. h. prismatic, acicular, tabular, lamelar etc.).

CONstaNTIN, Theodor (1910-1975, n. Braila), scriitor roman. Romane politiste si de aventuri („La miezul noptii va cadea o stea”, „Fiul lui Monte Cristo”) sau descriind cazuri si personaje morbide („Casa cu neguri”, „Cel mai lung amurg”). Versuri.

morbid ~da (~zi, ~de) 1) Care tine de morb; referitor la morb; patologic; bolnavicios. stare ~da. 2) Care rezulta dintr-un morb; provocat de un morb; patologic. /<lat. morbidus, fr. morbide

MELANCOLIE, melancolii, s. f. 1. stare de tristete, de deprimare, amestecata cu visare si cu dorinta de izolare; p. gener. tristete (usoara), 2. Boala psihica care se manifesta printr-o continua depresiune, prin tristete morbida, prin apatie, delir, halucinatii, anxietate si obsesia sinuciderii. – Din fr. melancolie, lat. melancolia.