EMOTIVITATE s. f. Faptul de a se emotiona usor; stare emotiva; insusirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. emotivite.

trac (stare emotiva) s. n.

A SE EMOTIONA ma ~ez intranz. A fi cuprins de o emotie. 2) A ajunge in stare emotiva. /<fr. emotionner

FACIES ~uri n. 1) med. Aspect caracteristic al fetei in cursul unei boli sau intr-o stare emotiva; fizionomia bolnavului. 2) geol. Aspect caracteristic al unui strat din scoarta terestra. ~ marin. 3) arheol. Ansamblu de trasaturi ale unei culturi vechi. [Sil. -ci-es] /<lat. facies, fr. facies

TRAC¹ s. n. stare emotiva de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) inainte de a aparea in fata publicului, a unor examinatori. (< fr. trac)

TREMOLO s. n. 1. ornament melodic din prelungirea unui sunet prin repetarea rapida a acestuia sau din alternarea a doua sunete nealaturate. 2. v******e, tremur al vocii, produs de o stare emotiva. (< it. tremolo, fr. tremolo)

O² interj. 1. Exclamatie (emfatica) folosita in invocatii si in apostrofe. 2. Exclamatie care exprima diverse stari emotive: mirare, admiratie, multumire, dorinta, mahnire etc. 3. Exclamatie care preceda si intareste o afirmatie, o constatare. – Onomatopee.

FACIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al fetei in cursul unei boli, al unei stari emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice in ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularitatilor mineralogice si paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizeaza conditiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. facies.

TRAC² s. n. stare emotiva de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artistii) in momentul aparitiei lor in fata publicului. – Din fr. trac.

EMOTIONAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de emotii; propriu emotiilor; emotiv. stare ~a. 2) Care se bazeaza pe emotii; care este provocat de emotii. Impresii ~e. 3) (despre persoane) Care vadeste emotii. Fire ~a. /Din emotie

EMOTIVITATE s.f. stare emotiva; insusirea de a fi emotiv. [Cf. fr. emotivite].

FACIES s. n. 1. infatisare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al fetei in timpul unei boli, al unei stari emotive etc. ◊ suprafata a unei formatii anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice si petrografice ale unei roci. ◊ aspect pe care il au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice si paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice in formele ei caracteristice. 5. cea mai mica subdiviziune a asociatiei vegetale caracterizata prin dominatia unei specii. (< lat. facies, fr. facies)

A² interj. 1. Exclamatie care exprima diferite stari emotive: surprindere; admiratie, entuziasm; placere, satisfactie; necaz, suparare; regret; indignare etc. 2. Exlamatie care insoteste reamintirea brusca a unui lucru omis.

O³ interj. 1. Exclamatie (emfatica) folosita in invocatii si in apostrofari, inaintea unui vocativ. 2. Exclamatie care exprima diverse stari emotive: admiratie, bucurie, uimire, nemultumire, revolta, regret etc.

O⁵ interj. Exclamatie care exprima diverse stari emotive (admiratie, bucurie, uimire, nemultumire etc.) sau care se foloseste in invocatii si in apostrofari, inaintea unui vocativ.

AFECTIV adj. 1. emotiv, emotional. (stare ~; proces ~.) 2. sentimental. (O viata ~ bogata.)

SENZATIE s.f. 1. Reflectare nemijlocita in constiinta omului a obiectelor si a fenomenelor lumii inconjuratoare ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; imagine subiectiva a realitatii obiective. ♦ Impresie; stare sufleteasca emotiva. ♦ A avea senzatia ca... = a simti, a i se parea ca... 2. Impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ Eveniment sau stire care provoaca o impresie foarte puternica, care surprinde. ♦ De senzatie = senzational; a face senzatie = a produce o impresie foarte puternica, a face valva. [Gen. -iei, var. senzatiune s.f. / cf. fr. sensation, lat. sensatio].

SENZATIE s. f. 1. reflectare nemijlocita a unor insusiri izolate ale obiectelor si ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; denumire generica pentru diverse forme ale cunoasterii senzoriale. ♦ stare sufleteasca emotiva. ♦ a avea ~ a ca... = a simti, a i se parea ca... 2. impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ eveniment, stire care provoaca o impresie foarte puternica. ♦ de ~ = senzational; a face ~ = a produce o impresie foarte puternica. (< fr. sensation, lat. sensatio)

RACOARE, (3) racori, s. f. 1. Temperatura usor scazuta, frig moderat; racoreala. ◊ Loc. adv. (De) la racoare = (de) la un loc umbrit, racoros. Pe racoare = pe vreme racoroasa, cand nu este inca foarte cald. ◊ Expr. (Fam.) La racoare = la inchisoare. 2. Senzatie de raceala pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzatie de frig provocata de o stare patologica sau emotiva; fior. ◊ Expr. A baga (pe cineva) in racori (sau in toate racorile) = a speria tare, a ingrozi pe cineva. – Din rece.

AFECT s.n. Reactie emotiva puternica si scurta. ♦ Denumire generica pentru starile sau reactiile afective; totalitatea starilor psihice de natura senzoriala, emotionala si sentimentala. [Pl. -te, (rar) -turi. [Cf. germ. Affekt, lat. affectus].

emotiv ~a (~i, ~e) 1) Care tine de emotii; propriu emotiilor; emotional. stare ~a. 2) (despre persoane) Care poate fi emotionat cu usurinta; predispus la emotii; impresionabil. /<fr. emotif

LIRIC, -A, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprima direct stari afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat, f.) Poezia lirica (1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care apartine poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirica. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatura lirica. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care apartine muzicii de opera, referitor la muzica de opera. ♦ (Despre voce) Care se caracterizeaza prin sonoritate dulce, lipsita de incordare, prin mobilitate; (despre cantareti) care are o astfel de voce. – Din fr. lyrique.