treaz (-za), adj. – 1. Destept, in stare de veghe. – 2. Vigilent, alert. – 3. Care nu a baut, care nu s-a imbatat. – Var. inv. treazv. Sl. trezvu „cumpatat” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 420; Conev 100), cf. slov. trezen. – Der. trezi, vb. (a destepta, a insufleti, a e****a; refl., a se destepta; a se afla, a se gasi pe neasteptate; refl., a nu mai fi beat; refl., a se rasufla o bautura), inv. trezvi, din sl. trezviti se „a se reglementa, a se modera”, uz general (ALR, I, 230); trezie (var. inv. trezvie), s. f. (stare de veghe; starea cuiva nebaut).

SUGESTIE, sugestii, s. f. 1. Influenta exercitata asupra vointei cuiva; inraurire si dirijare a vointei cuiva. ♦ Spec. Influenta exercitata asupra constiintei si vointei cuiva (in stare de veghe sau de stare hipnotica), folosita in tratarea unor tulburari neuropsihice. 2. Ceea ce sugereaza cuiva; sugerare, propunere, idee. [Var.: sugestiune s. f.] – Din fr. suggestion, lat. suggestio, -onis.

TREAZ, -A, treji, -ze, adj. 1. Care se afla in stare de veghe, care nu doarme; destept. 2. Care nu este beat. 3. Fig. Care vegheaza cu atentie; vigilent. – Din sl. trezvu.

TREAZ treaza (treji, treze) 1) Care nu doarme; aflat in stare de veghe. 2) Care nu este beat. 3) fig. Care vadeste atentie si perspicacitate; vigilent. ◊ ~ la minte cu mintea clara; destept. /<sl. trezvu

DICTEU s.n. Dictare. ♦ Procedeu de creatie artistica preconizat de catre suprarealisti, prin care se ambitiona realizarea unei expresii formale a operei de arta, identica gandirii in stare de veghe, de vis etc. ◊ Dicteu muzical = muzica ce urmeaza a fi notata dupa auz. [< fr. dictee].

DICTEU s. n. reproducere fidela, automata a unui act de gandire, fara controlul ratiunii; dictare. ♦ ~ automat = procedeu de creatie artistica preconizat de catre suprarealisti, prin care se ambitiona realizarea unei expresii formale a operei de arta, identica gandirii in stare de veghe, de vis etc.; ~ muzical = muzica ce urmeaza a fi notata dupa auz. (< fr. dictee)

VIGILITATE s. f. (psih.) stare de veghe. (< vigil + -itate)

TREZIE, trezii, s. f. 1. stare a celui care nu doarme, care este treaz; veghe. 2. stare a celui care este cu mintea limpede, care nu este beat. – Treaz + suf. -ie.

NESOMN s. 1. trezie, veghe, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (stare de ~.) 2. v. insomnie.

TREZIE s. 1. nesomn, veghe, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (stare de ~.) 2. v. veghe.

PRIvegheA, priveghez, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A sta sau a face de paza; a pazi. ♦ Tranz. A pandi, a urmari. 2. Tranz. A supraveghea, a ingriji (pe cineva sau ceva); a avea grija sa... 3. Intranz. A sta treaz, a nu dormi. ♦ Tranz. Spec. A sta de veghe noaptea la mort, a sta la priveghi. [Var.: (reg.) privighea vb. I] – Lat. pervigilare.

NESOMN s. n. Lipsa de somn, insomnie; p. ext. oboseala pricinuita de starea de veghe. – Ne- + somn.

TRANSA, transe, s. f. stare psihica speciala in care se gaseste de obicei o persoana hipnotizata, deosebita atat de starea de veghe cat si de cea de somn, caracterizata prin slabirea sau disparitia atitudinii discriminatorii, critice la actiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.

A ADORMI adorm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda; a se sfarsi. 2. tranz. 1) A face sa treaca de la starea de veghe la cea de somn. ~ un copil. 2) fig. A aduce in stare de liniste; a linisti; a potoli; a alina. ~ setea. /<lat. addormire

veghe f. 1) stare a unei persoane care nu doarme; trezie. 2) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; straja; paza; garda. ◊ A sta de ~ a pazi. [Art. veghea; G.-D. veghii] /v. a veghea

vegheTOR ~oare, (~ori, ~oare) si substantival Care vegheaza; care sta de veghe. /a veghea + suf. ~ator

VIGILITATE s.f. stare de veghe, de activitate a sistemului nervos central; trezie. [< vigil + -itate].

poncai, poncai si poncaiesc, vb. IV (reg.) 1. a sta de veghe dormitand. 2. a (se) mocosi; a (se) trudi.

SECURITATE s.f. 1. stare de siguranta, de lipsa de primejdie. ♦ Protectie, aparare. ♦ Consiliu de securitate = principalul organ permanent al O.N.U., care are ca sarcina fundamentala mentinerea pacii si securitatii internationale; securitate colectiva = stare a relatiilor dintre state, creata prin luarea de masuri de aparare comuna impotriva unei agresiuni. 2. (In socialism) Organ de stat care veghea la siguranta interna a statului. [Cf. fr. securite, lat. securitas].

priveghia (ghez, – at), vb. – 1. A sta treaz, a sta de veghe. – 2. A veghea, a pazi. – Mr. privegl’u. Var. privighia si der. Lat. pervigilare (Puscariu 1391; Philippide, II, 652). – Der. priveghere, s. f. (veghe, paza; supraveghere; slujba in ajunul unei sarbatori); priveghetor, s. m. (supraveghetor; garda; barbatusul priveghetorii; Mold., subprefect, functie stabilita prin decretul lui Alexandru Cuza, in 24 ianuarie 1859); privighetoare, s. f. (femeie care privegheaza; Trans., luminare care se aprinde la capatiiul unui mort; pasare cintatoare, Erithacus luscinia); priveghiu, s. n. (veghe, paza, paza de noapte; veghere a unui mort, inainte de inmormintare). Din rom. provine rut. prewetje (Candrea, Elemente, 408), ca si sb. privek „serbare nocturna”.

ARSENI, Constantin (1912-1994, n. Dolhasca, jud. Suceava), medic roman. M. coresp. al Acad. (1974), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari in domeniul neurochirurgiei („Epilepsia in tumorile cerebrale”, „Patologia vertebromedulara neurochirurgicala”, „Epilepsiile”, „Patologia starilor de veghe si de somn”). Acad. (1991).

veghe, (rar) veghi, s. f. 1. stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (la un mort). 2. Ocrotire, paza, straja. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care executa aceasta misiune. – Din veghea (derivat regresiv).

TREZIE f. 1) stare a unei persoane care nu doarme; veghe. ◊ In ~ aievea. 2) stare de om treaz. 3) fig. stare de om cu mintea treaza; stare de om lucid. [G.-D. treziei] /treaz + suf. ~ie

strejinoapte adj. (reg.) care vegheaza noaptea; care sta de straja.

STRAJUI, strajuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A pazi, a apara. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de straja, a veghea. 3. Tranz. Fig. A margini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejui vb. IV] – Straja + suf. -ui.

A STRAJUI ~iesc 1. intranz. A sta de straja; a veghea. 2. tranz. A avea sub straja; a pazi. /straja + suf. ~ui

A vegheA ~ez 1. intranz. A sta treaz in timpul noptii din motive diferite. 2. tranz. 1) (bolnavi) A avea in grija stand noaptea la capatai. 2) (persoane, bunuri materiale) A tine in veghe; a pazi; a strajui. 3) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a ocroti; a pazi; a proteja; a apara; a supraveghea. /<lat. vigilare

pandari, pandaresc, vb. IV (reg.) 1. a astepta (cu nerabdare, cu atentia incordata). 2. a face serviciul de pandar; a jitari, a pazi, a supraveghea; a sta de straja, a veghea.

CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.

SOMNOLENTA s. f. stare intermediara intre somn si veghe, in care diverse functii si reactii ale organismului sunt diminuate; moleseala, toropeala, somnie, somnorosie. – Din fr. somnolence, lat. somnolentia.

vegheA, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta treaz noaptea, a nu dormi in timpul noptii. 2. Tranz. A ingriji un bolnav (stand noaptea la capataiul lui). 3. Tranz. A pazi, a sta de straja. ♦ A supraveghea o activitate; a fi atent la ceva. – Lat. vigilare.

PAZA s. 1. straja, strajuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) pazit, priveghi, (inv. si pop.) priveghere, (reg.) pazeala, (inv.) nazirie, pazire. (Serviciul de ~.) 2. garda, straja, veghe, (inv., in Mold.) aret. (sta de ~.) 3. v. aparare. 4. v. grija. 5. v. paznic. 6. v. santinela. 7. v. garda.

STRAJA s. 1. v. paza. 2. garda, paza, veghe, (inv., in Mold.) aret. (sta de ~.) 3. v. paznic. 4. v. santinela. 5. v. garda. 6. (PLUTARIT) (reg.) argea, laturas, podijdita.

CAPATAI ~ie n. 1) Parte a patului pe care se pune capul. ◊ A sta la ~iul cuiva a veghea langa un bolnav. 2) Obiect sub forma de sac scurt si larg umplut cu pene, lana sau vata, care se pune sub cap in timpul somnului; perna. ◊ Fara ~ fara casa; fara rost in viata. Carte de ~ a) carte fundamentala intr-un domeniu; b) carte de care nu te poti desparti. /<lat. capitaneum

SOMNOLENTA ~e f. 1) stare intermediara intre somn si veghe. 2) fig. Lipsa de activitate; inactivitate. /<fr. somnolence

A SE DESTEPTA ma destept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare constienta a vietii; a se trezi. 3) (despre natura) A incepe un nou ciclu de vegetatie; a reveni la viata. 4) fig. (despre sentimente, dorinte, idei etc.) A incepe sa capete contururi precise; a se infiripa; a inmuguri; a incolti. 5) (despre persoane) A deveni constient; a ajunge sa inteleaga realitatea. 6) A deveni (mai) destept; a capata mai multa inteligenta. /<lat. deexcitare

A SE SCULA ma scol intranz. 1) A trece de la o stare de somn la cea de veghe; a se trezi; a se destepta. ~ la ora sapte. ◊ ~ din morti a invia. 2) A lua pozitie verticala; a se ridica in picioare. ~ de pe scaun. ◊ ~ din pat (sau dupa o boala) a se insanatosi. /<ngr. excubulare

A SE TREZI ma ~esc intranz. 1) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se destepta; a se scula. ~ in zori. 2) A reveni la starea de sesizare constienta a realitatii; a se destepta. ~ din reverie. 3) fig. A-si da seama de adevar; a se dumiri. 4) A ajunge pe neasteptate (intr-un loc sau intr-o situatie); a nimeri; a se pomeni; a pica; a cadea. /<sl. trezviti

HIPNAGOGIC, -A adj. Referitor la starile care conduc la somn, intermediare intre veghe si somn. [< fr. hypnagogique, cf. gr. hypnos – somn, agogos – care conduce].

HIPNAGOGIC, -A, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la starile care conduc la somn, care sunt intermediare intre veghe si somn. – Din fr. hypnagogique.

A PRIvegheA ~ez pop. 1. intranz. v. A vegheA. 2. tranz. 1) v. A vegheA. 2) (mortul) A strajui in noptile dinaintea inmormantarii; a sta la priveghi. /<lat. pervigilare

veghe s. 1. v. nesomn. 2. priveghere, trezie, (inv. si reg.) priveghi, (reg.) privegheala. (In timpul ~ii ...) 3. v. paza. 4. garda, paza, straja, (inv., in Mold.) aret. (sta de ~.) 5. v. santinela.

DORMI, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se gasi in stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) fig. a fi incet la treaba, a se misca lenes; p. ext. a fi absent la ceea ce se petrece in jur. ♦ Fig. A fi mort. ◊ Expr. (Tranz.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel de pe urma) = a fi mort; (in imprecatii) a muri. 2. A ramane peste noapte undeva; a manea. 3. Fig. (In constructii negative) A veghea; a fi vigilent. 4. Fig. A zacea ascuns; a mocni. Acea tainica simtire care doarme-n a ta harfa (EMINESCU). [Var.: (reg.) durmi vb. IV] – Lat. dormire.