FRICA, (rar) frici, s. f. Stare de adanca neliniste si tulburare, provocata de un pericol real sau imaginar; lipsa de curaj, teama, infricosare. ◊ Loc. adj. Fara frica = neinfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frica = cu teama, temandu-se. Fara (nici o) frica = cu curaj. Nici de frica = nicidecum, deloc, o data cu capul. ◊ Expr. A baga (cuiva) frica in oase = a infricosa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teama de cineva sau de ceva; b) a-i fi teama sa nu i se intample cuiva ceva rau. A fi cu frica in spate (sau in san) = a fi intr-o continua stare de neliniste, de teama. A sti de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frica de el. – Cf. gr. phrikē.

GHEATA gheturi f. 1) Apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia

ANGOASA vb. I. tr. (Frantuzism) A da o stare de neliniste; a nelinisti. [< fr. angoisser].

AGITATIE s. f. 1. miscare prelungita; clatinare. 2. stare de neliniste, de tulburare, de enervare. ◊ tumult, zarva, rascoala. (< fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitatiia)

ANGOASA vb. tr. a da o stare de neliniste; a nelinisti (profund). (< fr. angoisser)

PESIMISM s. n. Atitudine a omului care priveste cu neincredere viata si pe semenii sai si care considera ca toate situatiile au un deznodamant fatal; conceptie filozofica, opusa optimismului, potrivit careia raul, iluzia, suferinta predomina in lume si nu pot fi inlaturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristete, de amaraciune si de neliniste; stare sufleteasca de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ. Pessimismus.

AGITATIE, agitatii, s. f. 1. Miscare intensa incoace si incolo de oameni, de vehicule etc. 2. stare de neliniste excesiva, de tulburare, de tensiune nervoasa (manifestata prin miscari grabite si dezordonate). 3. (Si in sintagma agitatie politica) Mijloc de inraurire a constiintei publice folosit de un partid in scopuri imediate, prin mass-media, intruniri etc. [Var.: (inv.) agitatiune s. f.] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis (3) rus. aghitatiia.

ZBUCIUM, (rar) zbuciume, s. n. 1. stare de neliniste sufleteasca; framantare, zbuciumare, neastampar. 2. Miscare grabita, agitata si zgomotoasa; agitatie, tumult, invalmaseala. – Din zbuciuma (derivat regresiv).

FRIG, (2) friguri, s. n. 1. Temperatura scazuta a mediului ambiant, care da senzatia de rece. ♦ Senzatie de rece provocata de temperatura joasa a mediului. 2. (La pl.) Temperatura ridicata a unui bolnav; tremur cauzat de senzatia de rece, care preceda uneori o stare febrila; frisoane. ♦ Malarie. ♦ Fig. stare de neliniste, de agitatie puternica; emotie. [Var.: (pop., 2) frigura s. f.] – Lat. frigus, -oris.

ANXIETATE s. f. stare de neliniste, de asteptare incordata, insotita de palpitatii, jena in respiratie etc., intalnita in unele boli de nervi. [Pr.: -xi-e-] – Din fr. anxiete, lat. anxietas, -atis.

TEAMA s. f. stare de neliniste si de tulburare provocata de un pericol care te ameninta, de un rau care ti se poate intampla; frica, teamat. – Din teme (derivat regresiv).

STENAHORIE s. f. (Grecism inv.) 1. Greutate in respiratie, naduf; astma. ♦ Fig. stare de neliniste, de plictiseala. 2. Incurcatura, stramtoare, nevoie materiala. – Din ngr. stenohoria (pop. stenahoria).

AGITATIE f. 1) stare de neliniste sufleteasca; ingrijorare. 2) Activitate de mobilizare a maselor in scopul atragerii lor la realizarea unor idealuri. [G.-D. agitatiei; Sil. -ti-e ] /<fr. agitation, lat. agitatio, ~onis

ANGOASA ~e f. livr. stare de neliniste; (adesea patologica); tulburare; ingrijorare. [G.-D. angoasei] /<fr. angoisse

ANXIETATE f. stare de neliniste, de teama nedeterminata (insotita de tulburari fiziologice). [G.-D. anxietatii; Sil. -xi-e-] /<fr. anxiete, lat. anxietas, ~atis

EFERVESCENTA ~e f. 1) Degajare rapida si zgomotoasa a unui gaz intr-un lichid in procesul reactiilor chimice sau fizice. 2) fig. stare de neliniste. ~a maselor. 3) fig. Emotie vie, dar trecatoare. [G.-D. efervescentei] /<fr. effervescence

FRICA ~ci f. stare de neliniste sufleteasca cauzata de un pericol; teama. [G.-D. fricii] /cf. gr. phrike

FURTUNA ~i f. 1) Vant puternic insotit (uneori) de ploaie, grindina si descarcari electrice; vantoasa; vantoaica; vijelie. 2) fig. stare de neliniste puternica. [G.-D. furtunii] /< ngr. furtuna

INGRIJORARE ~ari f. 1) v. A INGRIJORA si A SE INGRIJORA. 2) stare de neliniste sufleteasca; zbucium; framantare; agitatie. /v. a (se) ingrijora

TEAMA f. stare de neliniste sufleteasca cauzata de un pericol adevarat sau inchipuit; frica. ◊ A avea (sau a-i fi) ~ de cineva sau de ceva a se teme de cineva sau de ceva. Mi-e ~ ca... mi se pare ca ...; e posibil sa ... [G.-D. temei] /v. a se teme

ZBUCIUM ~uri n. 1) stare de neliniste sufleteasca; framantare; ingrijorare. 2) Agitatie zgomotoasa; invalmaseala galagioasa; tumult. /v. a (se) zbuciuma

AGITATIE s.f. 1. Miscare prelungita (in sensuri diferite); clatinare, fluturare. 2. stare de neliniste, de tulburare, de enervare. 3. Mijloc de mobilizare a maselor si de atragere a lor la realizarea unor scopuri revolutionare, progresiste sau reactionare, retrograde, si obiective imediate, exprimate si difuzate cu ajutorul unor variate forme de influentare politica. ◊ Punct de agitatie = centru in care un grup de agitatori duc munca de lamurire cu cetatenii in unele probleme de actualitate. [Var. agitatiune s.f. / cf. lat. agitatio, rus. agitatiia, fr. agitation].

AGITATIE², agitatii, s. f. stare de neliniste, de tulburare, de enervare (manifestata prin miscari grabite si dezordonate). [Var.: (inv.) agitatiune s. f.] – Fr. agitation (lat. lit. agitatio, -onis).

PARPARA, parpare, s. f. 1. Foc, caldura. ♦ Fig. stare de neliniste, de neastampar; agitatie. 2. Ropot, aversa (de ploaie, de zapada etc.); rafala (de vant). [Var.: pilpara s. f.] – Sb. prpor.

ZBUCIUM s. n. 1. stare de neliniste sufleteasca; framantare, zbuciumare. 2. Miscare grabita, agitata si zgomotoasa; agitatie, tumult, invalmaseala. – Postverbal al lui zbuciuma.

FOBIE, fobii, s. f. stare patologica de neliniste si de frica obsedanta, lipsita de o cauza obiectiva sau precisa. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. – Din fr. phobie.

neliniste, nelinisti, s. f. stare de agitatie, de framantare, de neastampar; tulburare, ingrijorare, teama, panica (nelamurita). ♦ Miscare, actiune continua; neastampar. – Ne- + liniste.

ANXIETATE s.f. stare patologica de neliniste, de teama; (frantuzism) neliniste. [Pron. -xi-e-. / cf. fr. anxiete, lat. anxietas].

ANXIETATE s. f. stare patologica de neliniste, de teama. (< fr. anxiete, lat. anxietas)

FIERBERE, fierberi, s. f. Actiunea de a fierbe si rezultatul ei. ♦ Fig. stare de agitatie, de neliniste puternica, de asteptare incordata. – V. fierbe.

AGITATIE s. 1. clocot, framantare, freamat, involburare, talazuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, ( rar) zbuciumeala. (~ apelor iesite din matca.) 2. v. turbulenta. 3. framantare, neastampar, neliniste, zbucium, (livr.) impacienta. ( stare de ~ sufleteasca.) 4. framantare, tulburare, valva, zarva. (Din nimic s-a starnit o ~.) 5. v. infrigurare. 6. v. forfota.

PREOCUPARE s. f. 1. faptul de a (se) preocupa; interes deosebit, grija pentru ceva sau cineva; (p. ext.) activitate sustinuta intr-un anumit domeniu. 2. stare de ingrijorare, de neliniste. (< preocupa)

IMPACIENTARE, impacientari, s. f. (Rar) stare a celui impacientat; nerabdare. ♦ neliniste, impacienta. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta.

IPOHONDRIE, ipohondrii, s. f. stare psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua, teama si preocupare obsesiva de starea sanatatii proprii; idee fixa a cuiva care crede ca sufera de o boala pe care in realitate nu o are. [Var.: ipocondrie s. f.] – Din fr. hypocondrie.

INGRIJORARE, ingrijorari, s. f. starea omului ingrijorat; grija; temere, neliniste, ingrijare. – V. ingrijora.

NESIGURANTA s. f. 1. stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranta; incertitudine, indoiala; p. ext. lucru, situatii nesigure, indoielnice, supuse hazardului; lipsa de securitate (personala). 2. Sovaiala, ezitare; indoiala, dubiu; p. ext. stare de agitatie, de framantare, neliniste. – Ne- + siguranta.

FRIG ~uri n. 1) stare atmosferica ce se caracterizeaza prin temperatura joasa a aerului. 2) Senzatie de rece cauzata de o astfel de stare atmosferica. 3) la pl. Boala molipsitoare introdusa in organism prin intepatura unui tantar, care se manifesta prin temperatura inalta si frisoane, repetate la intervale regulate de timp; malarie. 4) stare de emotie puternica, de neliniste, de agitatie. /<lat. frigus, ~oris

PESIMISM n. (in opozitie cu optimism) 1) Viziune asupra vietii dominata de deznadejde, de neincredere in viitor si in oameni. 2) Conceptie filozofica conform careia in lume predomina raul ca trasatura inerenta. 3) stare sufleteasca de deprimare, de neliniste si amaraciune. /<fr. pessimisme, germ. Pessimismus

ipohondru (ipohondra), adj. – Care are o stare psihica morbida caracterizata prin neliniste continua. Fr. hypochondre, cu pronuntarea din ngr. – Der. ipohondrie (mr. ipuhondrie), s. f. (boala psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua), din ngr. ὑποχονδρία (sec. XIX); ipohondriac, adj. (hipocondriac), din gr. ὐποχονδριαϰός (sec. XVIII).

NEASTAMPAR s. n. Faptul de a fi neastamparat; starea celui neastamparat; lipsa de astampar; neliniste, impacienta, agitatie. [Pr.: ne-as-] – Ne- + astamparat.

DEPRESIUNE, depresiuni, s. f. I. 1. Forma de relief situata la un nivel mai jos decat regiunile inconjuratoare. 2. Vartej de aer in care presiunea aerului este mai mica decat in regiunile vecine si care aduce timp nefavorabil in locurile pe unde trece. II. Fig. stare sufleteasca (patologica) de tristete (asociata cu neliniste); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Faza a ciclului economic, posterioara crizei economice, in care productia se mentine la un nivel scazut, marfurile se vand greu si la preturi scazute, in conditiile in care ramane redusa si puterea de cumparare a populatiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. depression, lat. depressio, -onis.

TENSIUNE s. 1. v. incordare. 2. (FIZ.) intensitate. (~ intr-un conducator.) 3. (FIZ.) tensiune de vapori = presiune de vapori. 4. (FIZIOL.) (rar) presiune. (~ arteriala.) 5. v. hipertensiune. 6. (fig.) dramatism. (~ unei situatii.) 7. incordare, nervozitate. (stare de ~.) 8. agitatie, febrilitate, incordare, infrigurare, neastampar, neliniste, nerabdare. (~ dinaintea plecarii la drum.)

FEBRA ~e f. 1) stare maladiva caracterizata prin ridicarea anormala a caldurii corpului; temperatura. 2) Boala caracterizata prin temperatura ridicata. ~ cerebrala. 3) fig. stare de tensiune sau de agitatie; emotie; neliniste. /<lat. febris, it. febbre

ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) nelinisti, a (se) ingrijora. ♦ Tranz. A pune in stare de alerta, de pregatiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.

TORTURA vb. tr. 1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui. ◊ (fig.; despre stari sufletesti) a obseda, a framanta mintea, a nelinisti. 2. (fig.) a forta (sensul), a stalci (limba, stilul etc.). (< fr. torturer)

ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) nelinisti, a (se) speria. ♦ Tranz. A pune in stare de atentie mare, de pregatiri. A alarmat tabara. – Fr. alarmer.

APASARE, apasari, s. f. Actiunea de a apasa si rezultatul ei; presiune; fig. asuprire, oprimare. ♦ stare de deprimare. De cateva zile aveam o neliniste, o apasare, o frica nelamurita (VLAHUTA).

A SE ZVARCOLI ma ~esc intranz. 1) A face miscari bruste si convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scapa dintr-o stransoare); a se zbate; a se smuci. 2) A se rasuci in asternut de neliniste. 3) A se misca incolo si incoace (de neastampar); a nu sta locului; a se framanta; a se agita. 4) fig. A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenta; a se nelinisti; a se zbuciuma; a se ingrijora; a se framanta. /<bulg. vargaljan

neliniste s. 1. v. ingrijorare. 2. v. agitatie. 3. (MED.) (livr.) angoasa, anxietate. (Are periodic stari de ~.) 4. v. infrigurare.

INFRIGURARE, infrigurari, s. f. stare de incordare nervoasa, de nerabdare, de emotie. ◊ Loc. adv. Cu infrigurare = cu neliniste, cu emotie. – Infrigur[at] + suf. -are.

A SE FRAMANTA ma framant intranz. 1) A se misca incolo si incoace (din neastampar); a nu sta locului; a se zvarcoli; a se agita. 2) fig. A fi cuprins de neliniste; a se ingrijora; a se agita; a se nelinisti. /<lat. fragmentare

AGONIE, agonii, s. f. stare a organismului care precede moartea. ◊ Loc. adj. In agonie = pe moarte; muribund. ♦ Fig. neliniste puternica, zbucium, zbatere. – Din fr. agonie, lat. agonia.

FEBRA s. f. 1. Temperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic etc.; temperatura, caldura, arsita, fierbinteala. ♦ (Urmat de determinari aratand felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifesta prin temperatura ridicata. ◊ Febra aftoasa v. aftoasa. Febra recurenta v. recurent. Febra musculara = stare de oboseala generala care apare in urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emotie, neliniste, incordare (inaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre.

AGONIE s.f. stare patologica a organismului care preceda moartea. V. coma. ◊ In agonie = pe moarte. ♦ (Fig.) neliniste, violenta; zbucium puternic. [< fr. agonie, cf. gr. agonia – lupta].

ALARMA vb. I. 1. refl., tr. A (se) nelinisti. ♦ A (se) infricosa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune in stare de alarma. [< fr. alarmer].

FEBRA s. f. 1. temperatura ridicata a corpului cauzata de o boala; pirexie. ♦ ~ musculara = stare de oboseala generala la cineva neantrenat in urma unor eforturi fizice. 2. (fig.) emotie, neliniste, incordare. (< lat. febris, it. febbre)

FEBRA s.f. 1. Temperatura ridicata a corpului cauzata de o boala. V. hipertermie. ◊ Febra musculara = stare de oboseala generala care apare la cineva neantrenat in urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emotie, neliniste, incordare; pirexie. // (In forma febri-) Element prim de compunere savanta cu sensul de „febra”. [< it. febbre, cf. lat. febris].

ANGOASA s.f. 1. (Frantuzism) neliniste, tulburare cauzata de o teama puternica. ♦ Sentimentul instrainarii omului in viziunea filozofiei existentialiste; constiinta conditiei umane de fiinta muritoare. 2. (Med.) stare provocata de contractia regiunii epigastrice insotita de mari dificultati respiratorii si de tristete excesiva. [< fr. angoisse].

ANGOASA s. f. 1. neliniste, tulburare cauzata de o teama puternica fara obiect real, concret, adesea patologica. 2. (fil.) sentimentul instrainarii omului; constiinta conditiei umane de fiinta muritoare. 3. (med.) stare provocata de contractia regiunii epigastrice, insotita de mari dificultati respiratorii si de tristete excesiva. (< fr. angoisse)

JENA f. 1) Situatie sau factor care cauzeaza o stare (fizica sau morala) neplacuta, penibila; constrangere suparatoare. ◊ ~ financiara lipsa de bani; criza financiara usoara. 2) Sentiment cauzat de asemenea situatie sau factor; sfiala; timiditate. 3) Comportare de om stapanit de un sentiment de incomoditate. Fara ~ fara a se nelinisti de opinia sau de comoditatea cuiva. 4) Durere organica usoara; senzatie dureroasa, neplacuta. [G.-D. jenei] /<fr. gene

tihni (-nesc, -it), vb. – 1. A se bucura de odihna, a sta linistit. – 2. A se simti bine, a profita de ceva, a-i conveni. – Var. Mold. ticni, Trans. tigni (si var.). Rezultat din confuzia sl. tichnąti „a fi odihnit” cu sl. tekniti „a se simti bine” (Cihac, II, 409). Se conjuga numai la pers. III; cu primul sens, se foloseste aproape exclusiv participiul tihnit. – Der. tihna, s. f. (liniste, odihna, repaus), postverbal; tihneala, s. f. (pace, liniste); netihna, s. f. (neliniste).