Rezultate din textul definițiilor
CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.
A ADORMI adorm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda; a se sfarsi. 2. tranz. 1) A face sa treaca de la starea de veghe la cea de somn. ~ un copil. 2) fig. A aduce in stare de liniste; a linisti; a potoli; a alina. ~ setea. /<lat. addormire
A SE ALINA ma alin intranz. A ajunge la o stare de liniste; a se linisti; a se calma; a se potoli. /<lat. allenare
A AROMI ~esc 1. tranz. A fi cuprins de un somn usor; a atipi. 2. intranz. 1) (fiinte) A ameti cu un miros puternic. 2) fig. (fiinte) A face sa ajunga la o stare de liniste; a linisti; a ogoi; a potoli; a calma. /Din aroma
A SE ASTAMPARA ma astampar intranz. 1) A avea astampar; a ajunge in stare de liniste; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultator; a se cuminti. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestari ale oamenilor etc.) A scadea in intensitate. Vantul s-a astamparat. /<lat. ex-temperare
A SE ASEZA ma asez intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a sedea. 2) A se pune intr-o anumita ordine. 3) (despre pasari sau insecte) A se lasa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul intr-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substante pulverulente) A se lasa pe o suprafata, formand un strat; a se asterne; a se depune. 6) (despre lichide in fermentatie) A deveni limpede. 7) A ajunge in stare de liniste; a se linisti. /<lat. assediare
CALM1 ~a (~i, ~e) 1) (despre natura) Care se caracterizeaza prin lipsa de agitatie; care se afla in stare de liniste deplina. 2) (despre persoane) Care isi stapaneste sentimentele si actiunile; stapan pe sine. 3) (despre sentimente si manifestari ale oamenilor) Care denota stapanire de sine; caracterizat prin cumpanire. /<fr. calme
CALM2 n. 1) Lipsa de agitatie in natura; stare de liniste in atmosfera. 2) Lipsa de nervozitate; stapanire de sine; sange rece. /<fr. calme
A SE CALMA ma ~ez intranz. A deveni calm; a ajunge in stare de liniste; a se linisti; a se potoli; a se astampara; a se alina. /<fr. calmer
A SE LINISTI ma ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestari ale oamenilor) A pierde din intensitate (pana la incetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniste; a recapata calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astampara. /Din liniste
A SE OSTOI ma ~iesc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge in stare de liniste; a capata (din nou) calmul; a se linisti; a se calma. 2) (despre actiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati
A SE POTOLI ma ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (pana la incetare); a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se linisti. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) A ajunge la o stare de liniste; a recapata calmul; a se linisti; a se calma; a se alina; a se astampara. /<sl. potoliti
CALM s.n. 1. Stare de lipsa a oricarei miscari; liniste deplina. ♦ Incetare a vantului. ♦ (La pl.) Zone oceanice in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe si au directii variate. 2. Stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. // adj. 1. In stare de liniste deplina, lipsit de agitatie. 2. Stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].
ATARAXIE s. f. 1. stare de liniste sufleteasca, libera de griji si temeri, urmarita ca tel suprem de mai multe scoli filozofice. 2. (med.) stare patologica de pasivitate a unui organ, a unei functii. (< fr. ataraxie)
CALM, -A I. adj. 1. in stare de liniste deplina. 2. stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. II. s. n. 1. stare de nemiscare; liniste deplina. ♦ ~ ecuatorial = zona de presiune atmosferica scazuta, a celor doua emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vantului si miscari ascendente. ◊ zona oceanica in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe. 2. stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. (< fr. calme)
ECHILIBRU s. n. 1. stare a unui corp supus actiunii unor forte sau efecte care se anuleaza reciproc fara sa-i schimbe starea de miscare sau de repaus. 2. (biol.) insusire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreinnoi. ♦ ~ ecologic = stare a unui mediu natural in care compozitia faunei si a florei ramane aproape constanta. 3. proportie, raport just intre lucruri opuse. ♦ ~ de forte = situatie in care mai multe puteri, de tarie aproximativ egala, se echilibreaza ca influenta si dominatie in lume; ~ bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzatie de ~ = senzatie care reflecta pozitia si miscarile corpului in spatiu. 5. (fig.) stare de liniste, de armonie, de stabilitate sufleteasca. (< fr. equilibre, lat. aequilibrium)
ISIHIE s. f. stare de liniste, contemplatie, extaz, iluminare. (< gr. hesykhia)
NIRVANA s. f. (in budism, in jainism si in filozofia indiana) stare de liniste desavarsita, de fericire, eliberare definitiva de suferinte, de grijile vietii, obtinuta prin contemplatie si asceza. (< fr. nirvana)
CALM2, -A, calmi, -e, adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ♦ Fig. (Despre viata omului) Care are o desfasurare linistita. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; p. ext. potolit, domol. – Fr. calme.
ECHILIBRU, echilibre, s. n. 1. Situatie a unui corp asupra caruia se exercita forte care nu-i schimba starea de miscare sau de repaus; stare stationara a unui fenomen. ◊ Echilibru dinamic = echilibru determinat de doua procese opuse care se desfasoara cu aceeasi intensitate. ◊ Expr. A-si pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cadea, de a se prabusi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forte de a nu schimba starea de miscare sau de repaus a unui corp rigid asupra caruia se exercita. ♦ Fig. stare de liniste, armonie, de stabilitate launtrica. 3. Stare a unei balante economice in care partile comparate sau raportate sunt egale. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile acopera cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanta intre elementele interdependente si toate variabilele activitatii economice si sociale. 4. Fig. Proportie justa, raport just intre doua lucruri opuse; stare de armonie care rezulta din aceasta. – Din fr. equilibre, lat. aequilibrium.
ATARAXIE f. 1) stare de liniste sufleteasca absoluta. 2) Boala care se manifesta prin pasivitatea unui organ sau a unei functii. /<fr. ataraxie, gr. ataraxia
ECHILIBRU ~e n. 1) Stare a unui corp care este supus actiunii unor forte fara a-i schimba pozitia. 2) Pozitie verticala sau atitudine stabila a unui corp in spatiu. 3) Concordanta intre lucruri opuse sau diferite. 4) fig. stare de liniste sufleteasca. [Sil. -li-bru] /<fr. equilibre, lat. aequilibrium
ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) Stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni
PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis
TIHNA ~e f. stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; odihna. ◊ In ~ netulburat; nestingherit. Fara ~ fara incetare; intruna; neincetat. [G.-D. tihnei] /v. a tihni
ATARAXIE s.f. 1. (In filozofia antica greaca) stare de liniste sufleteasca, libera de griji si temeri. 2. (Med.) Stare patologica de pasivitate a unui organ, a unei functii etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fara, taraxis – tulburare].
CALM1 s. n. 1. stare de liniste deplina. ♦ Fig. Pace sufleteasca, lipsa de framantari. 2. Stapanire de sine, sange rece. – Fr. calme.
ATARAXIE s. f. 1. (Med.) stare bolnavicioasa de pasivitate a unui organ sau a unei functiuni. 2. Conceptie filozofica idealista din antichitate care sustinea ca omul trebuie sa tinda spre o stare de perfecta liniste sufleteasca prin detasarea de framantarile lumii. – Din fr. ataraxie.
ATARAXIE s. f. 1. Conceptie filozofica idealista, in antichitate, care sustinea ca omul trebuie sa tinda spre o stare de perfecta liniste sufleteasca. 2. (Med.) stare bolnavicioasa de pasivitate a unui organ sau a unei functiuni. – Fr. ataraxie (< gr.).
PAX ROMANA, denumire data starii de relativa liniste a intregii lumi mediteraneene (inclusiv a partii de N a Africii si a Persiei) incepand cu domnia lui Augustus pana la Marcus Aurelius. Expresia ii este atribuita lui Plinius cel Tanar.
OSTOI vb. v. alina, calma, conteni, curma, domoli, imblanzi, inceta, linisti, opri, potoli, sfarsi, sta, tempera, termina, usura.
adormi (adorm, adormit), vb. – 1. A aduce pe cineva in starea de somn. – 2. A linisti, a potoli, a alina. – 3. A insela, a zapaci. – 4. A trece in starea de somn. 5. A muri, a-si da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < Lat. addormire (Puscariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormitele, s. f. pl. (deditei); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz).
pacinicie s.f. (inv.) stare de pace, de liniste.
DESTINDE, destind, vb. VI. 1. Refl. A se desface din incordare; a se relaxa, a slabi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stari de surescitare) A se linisti, a se calma, a se descarca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre fiinte, corpul sau parti ale corpului lor) A se intinde, a se indrepta (din inchircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des1- + [in]tinde (dupa fr. detendre).
MUTENIE f. 1) stare a celui mut. 2) fig. liniste totala; tacere deplina. /mut + suf. ~enie
DESTINDE, destind, vb. III. 1. Refl. A deveni mai putin incordat; a se relaxa, a slabi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stari de spirit) A se linisti, a se descarca. 2. Refl. (Despre fiinte, corpul lor sau parti ale corpului) A se intinde, a se indrepta. ◊ Tranz. Si-a destins trupul si a plecat spre iesire (G. M. ZAMFIRESCU). 3. Refl. (Neobisnuit, despre un tinut) A se intinde, a se desfasura. 4. Tranz. (Neobisnuit) A retrage. Intinse o mana... apoi o destinse repede (DELAVRANCEA). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Din des1- + [in]tinde.
stare s. v. astampar, calm, graviditate, liniste, odihna, pace, repaus, sarcina, tihna.
SENINATATE f. 1) stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plina de liniste sufleteasca; mina calma. [G.-D. seninatatii] /senin + suf. ~atate
SPIN ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele si pe fructele unor plante; ghimpe. ◊ Cununa de ~i suferinta neintrerupta; chin. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe niste) ~i a nu avea liniste; a fi nerabdator. A fi (sau a sta) ca un ~ in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva a incomoda pe cineva. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata si ghimpoasa, cu frunze adanc crestate si cu flori rosii sau albe, dispuse in inflorescente. 3) pop. Orice planta erbacee, care are asemenea prelungiri intepatoare. 4) Varful carligului de undita. /<lat. spinus, ~a
liniste s. f. 1. Lipsa de zgomot; tacere; calm, acalmie. 2. stare (sufleteasca) lipsita de zbucium, de framantari; tihna, pace, seninatate. ◊ Loc. adv. In liniste = linistit, netulburat. – Lin + suf. -iste.
AUTOLINISTI vb. IV. refl. A-si linisti propria persoana in urma unor succese, ducand la o stare de pasivitate si lipsa de vigilenta; a se linisti pe sine insusi. [< auto1- + linisti].
TACERE s., interj. 1. s. v. liniste. 2. interj. v. liniste. 3. s. v. mutenie. 4. s. v. intrerupere. 5. s. v. discretie. 6. s. acalmie, calm, liniste, pace, (inv. si reg.) paos, (inv.) lin, linistire, molcomire. (stare de ~ deplina in natura.)
liniste f. 1) Lipsa de zgomot; tacere. ◊ A pastra ~ea a nu face zgomot. ~ si pace a) acalmie; tihna; b) invoiala; buna intelegere. 2) fig. (despre starile sufletesti) Lipsa de galagie, de zbucium; pace. [G.-D. linistii] /lin + suf. ~iste
ACALMIE s. f. 1. stare de calm momentan a vantului sau a valurilor marii. 2. (fig.) liniste dupa o perioada de framantari. (< fr. accalmie)
MUTENIE, mutenii, s. f. 1. stare a celui mut, lipsa a capacitatii de a vorbi; mutism, mutie. 2. Tacere, liniste deplina. – Mut + suf. -enie.
NEMISCARE s. f. stare a ceea ce nu se misca; imobilitate, neclintire; absenta a oricarei miscari; liniste. ♦ Lipsa de actiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inertie. – Ne- + miscare.
SECURITATE s. f. 1. Faptul de a fi la adapost de orice pericol; sentiment de incredere si de liniste pe care il da cuiva absenta oricarui pericol. ♦ Protectie, aparare. * Securitate colectiva = stare a relatiilor dintre state, creata prin luarea pe cale de tratat a unor masuri de aparare comuna impotriva unei agresiuni. 2. (Iesit din uz) Totalitatea organelor de stat care aveau ca sarcina apararea sistemului social-economic si politic al statului comunist. – Din fr. securite, lat. securitas, -atis.
RANCA, statiune climaterica si de odihna, situata in m-tii Parang (jud. Gorj), la 1.600 m alt., la 63 km NE de de Targu Jiu, pe drumul national alpin Novaci-Oasa-Sebes. Partie de schi. Climat tonic, cu veri racoroase (in iul. temp. medie este de 14ºC) si ierni friguroase (in ian. media termica sub -4ºC), cu zapada abundenta. Aerul curat, lipsit de praf si alergeni, linistea deplina s.a. sunt factorii de cura indicati pentru tratarea nevrozelor, a starilor de debilitate, de surmenaj fizic si intelectual.
ADORMI, adorm, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. ♦ Intranz. Fig. (In limbaj bisericesc) A muri. 2. Tranz. Fig. A alina, a linisti, a potoli o senzatie, un sentiment etc. 3. Tranz. A face pe cineva sa doarma si sa devina insensibil cu ajutorul unui narcotic. – Lat. addormire.
ASTAMPAR s. calm, liniste, odihna, pace, repaus, tihna, (inv. si pop.) tihneala, (inv. si reg.) paos, razbun, (reg.) potol, stare, (inv.) asezare, asezamant, odihneala, paciuire, rasuflare, (fig.) destindere, senin, seninatate. (Sufletul nu-si mai afla ~.)
NEliniste, nelinisti, s. f. stare de agitatie, de framantare, de neastampar; tulburare, ingrijorare, teama, panica (nelamurita). ♦ Miscare, actiune continua; neastampar. – Ne- + liniste.
tist interj. – 1. Pst, ei: serveste pentru a impune tacerea. – 2. stai, asculta: serveste pentru a atrage atentia. – Var. tist, sst. Creatie expresiva, cf. tisti. – Der. tistui, vb. (a impune liniste, a face pe cineva sa taca; a chema); tistuitura, s. f. (actiunea de a face pe cineva sa taca).
RELAXA, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. in stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o noua stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scadea fara ca sa varieze deformatia corpului. 3. Refl. si tranz. Fig. A (se) linisti, a (se) destinde (dupa un efort sustinut); a deveni sau a face sa devina mai putin incordat. – Din fr. relaxer.
EPICURISM s.n. Doctrina filozofica materialist-ateista a lui Epicur, care imbogateste atomismul antic, iar in etica incearca sa creeze o teorie a placerii rationale, la baza careia sta un ideal individualist, de evitare a suferintei si de dobandire a unei fericiri senine, sustinand ca cel mai rezonabil lucru pentru om este repaosul, linistea si nu activitatea. [Var. epicureism s.n. / < fr. epicurisme < Epicur – filozof grec din antichitate].
CHIBZUI vb. 1. a cugeta, a gandi, a judeca, a medita, a rationa, a reflecta, (inv.) a meditarisi, a mandri, a rezona, a semui. (Vrea sa ~ in liniste.) 2. a (se) gandi, a judeca, a socoti, (inv. si reg.) a samalui, (fig.) a cantari, a cumpani, a dramui. (Sa ~ cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Sa stam si sa ~ cu atentie ce sa facem.) 4. v. considera. 5. (fig.) a cumpani, a masura. (Isi ~ cuvintele.)
liniste s., interj. 1. s. tacere, (prin Transilv. si Olt.) taca, (inv.) silentiu. (In clasa era ~ deplina.) 2. interj. pst!, st!, tacere!, (pop.) tist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tacere, (inv. si reg.) paos, (inv.) lin, linistire, molcomire. (stare de ~ in natura.) 4. s. v. astampar. 5. s. v. tihna. 6. s. v. ragaz. 7. s. v. comoditate.
INCETA vb. 1. a(-si) intrerupe, a(-si) opri, a(-si) sista, a(-si) suspenda. (Uzina si-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) intrerupe, a (se) opri, a parasi. (Au ~ lucrul in semn de protest.) 3. v. opri. 4. v. intrerupe. 5. a amuti, a disparea, a se linisti, a muti, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ in strada.) 6. a disparea, a trece, (astazi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~.) 7. v. sfarsi. 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfarsi, a sta, a se termina, (inv. si pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (inv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)
paos, paosuri, s.n. (inv. si reg.) 1. repaos, odihna; liniste, calm. 2. (fig.) decadere, declin. 3. pomana; ceea ce se da de pomana; jertfa din vin adusa mortilor. 4. vin sfintit, untdelemn sau agheasma cu care preotul stropeste mortul, inainte de a-l ingropa. 5. lumanare speciala pentru mort, din ceara curata, de lungimea mortului, care arde tot timpul cat acesta sta in casa. 6. cuvantare la o inmormantare.
tihni (-nesc, -it), vb. – 1. A se bucura de odihna, a sta linistit. – 2. A se simti bine, a profita de ceva, a-i conveni. – Var. Mold. ticni, Trans. tigni (si var.). Rezultat din confuzia sl. tichnąti „a fi odihnit” cu sl. tekniti „a se simti bine” (Cihac, II, 409). Se conjuga numai la pers. III; cu primul sens, se foloseste aproape exclusiv participiul tihnit. – Der. tihna, s. f. (liniste, odihna, repaus), postverbal; tihneala, s. f. (pace, liniste); netihna, s. f. (neliniste).
