BEATITUDINE s. f. 1. stare de fericire deplina. 2. stare patologica de euforie permanenta. (< lat. beatitudo, fr. beatitude)

EUFORIE s. f. 1. stare de fericire, de beatitudine. 2. falsa senzatie de fericire, manifestata ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocata de substante narcotice. (< fr. euphorie, gr. euphoria)

BEATITUDINE s. f. (Livr.) stare de fericire deplina. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. beatitude.

NIRVANA s. f. art. (In religia budista, in filozofia indiana etc.) stare de fericire realizata prin eliberarea de grijile vietii, de suferinte si prin contopirea sufletului individual cu esenta divina, cu ajutorul contemplatiei si al ascezei. – Din fr. nirvana.

BEATITUDINE f. stare de fericire deplina; euforie; extaz. [G.-D. beatitudinii; Sil. be-a-] /<lat. beatitudo, ~inis

EDEN n. livr. 1) rel. Loc al fericirii supreme unde se crede ca nimeresc dupa moarte sufletele celor evlaviosi; rai; paradis. 2) fig. Loc care incanta si desfata; rai; paradis. 3) fig. stare de fericire absoluta; rai; paradis. /<fr. eden

EUFORIE ~i f. 1) Stare de buna dispozitie exagerata, provocata de folosirea excesiva a bauturilor alcoolice, de unele substante narcotice sau care apare la unele boli psihice. 2) stare de fericire deplina; beatitudine; extaz. [G.-D. euforiei; Sil. e-u-] /<fr. euphorie, gr. euphoria

EXTAZ ~e n. 1) Stare psihica de mare intensitate caracterizata prin slabirea contactului cu lumea exterioara. 2) fig. stare de fericire deplina; beatitudine; euforie. /<fr. extase, lat. extasis

FAST² ~sta (~sti, ~ste) rar (despre zile, evenimente, circumstante etc.) Care aduce fericire; in stare sa fie reusit; benefic. /<fr. faste, lat. fastus

NIRVANA f. art. (in religia budista, in filozofia indiana etc.) stare de fericire totala la care se ajunge prin eliberarea de grijile vietii, de suferinta si prin contopirea sufletului cu esenta divina cu ajutorul contemplatiei si al ascezei. /<fr. nirvana

PARADIS ~uri n. 1) rel. Loc al fericirii supreme, unde se crede ca ajung dupa moarte sufletele celor evlaviosi; rai; eden. 2) fig. Loc care incanta si desfata privirea si sufletul; rai; eden. 3) stare de fericire absoluta; rai; eden. ◊ Pasarea ~ului pasare exotica cu penaj multicolor. /<fr. paradis, germ. Paradies

RAI n. 1) rel. Loc al fericirii vesnice, unde se crede ca ajung dupa moarte sufletele celor cucernici; paradis; eden. 2) f. Loc care incanta si desfata; paradis; eden. 3) stare de fericire absoluta; paradis; eden. /<sl. raj

TRANSPORT ~uri n. 1) Ramura a economiei care cuprinde totalitatea mijloacelor de deplasare a bunurilor materiale si a pasagerilor. ~ rutier. ~ aerian. ~ fluvial. 2) Totalitate a bunurilor materiale sau a persoanelor care se deplaseaza la un moment dat impreuna. 3) fig. livr. stare de fericire deplina; uitare de sine; beatitudine; euforie. [Sil. trans-port] /<fr. transport, germ. Transport

BEATITUDINE s.f. stare de fericire deplina, de incantare, stare patologica de euforie permanenta, de indiferenta fata de situatiile si intamplarile din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. beatitude].

EUFORIE s.f. 1. (Liv.) stare de fericire, de beatitudine. 2. (Med.) Falsa senzatie de fericire, manifestata ca simptom al unor boli nervoase sau provocata de substante narcotice. [< fr. euphorie, cf. gr. euphoria < eu – bine, phorein – a se simti].

NIRVANA s.f. stare de fericire mistica, pe care budistii cred ca o pot obtine prin eliberarea de grijile vietii si prin contopirea individului cu esenta divina. [Cf. fr., sanscr. nirvana].

BEATITUDINE s. f. stare de fericire deplina. [Pr.: be-a-] – Fr. beatitude (lat. lit. beatitudo, -inis).

fericire, fericiri, s. f. stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de imprejurari favorabile. – V. ferici.

fericire ~i f. 1) stare de multumire sufleteasca deplina. 2) stare de satisfactie deplina. ◊ Din ~ datorita unei imprejurari favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici

NOROC ~oace n. pop. 1) Soarta, destin favorabil. ◊ La (sau intr-un) ~ la intamplare. 2) Concurs de imprejurari favorabile. ◊ A-i surade cuiva ~ocul a-i merge cuiva in viata. A-si incerca ~ocul a intreprinde ceva fara a fi sigur de reusita. Spre ~ocul cuiva din fericire. Cum a da targul si ~ocul cum va fi; dupa imprejurari. A avea ~ a reusi, a avea succes. Joc de ~ joc (de carti, de zaruri etc.) in care castigul este intamplator; joc de ha-zard. ~! formula de salut. 3) stare de satisfactie deplina; fericire. A-si gasi ~ocul. ◊ A fugi de ~ a evita inconstient ceea ce putea sa aduca fericire. /<sl. naroku

NIRVANA s. f. (in budism, in jainism si in filozofia indiana) stare de liniste desavarsita, de fericire, eliberare definitiva de suferinte, de grijile vietii, obtinuta prin contemplatie si asceza. (< fr. nirvana)

constau, a -a v. intr. (lat. con-stare. V. cost). Consist, sint: fericirea consta in moderatiune. Consist, is compus: casa consta din cinci camere.

constant, -a adj. (lat. constans, -antis, d. con-, impreuna, si stare, a sta. V. stau, consist). Statornic, stabil, invariabil: caracter constant, fericire constanta.

BEAT², -A, beti, -te, adj. 1. Care este in stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, ametit, baut² (2), cherchelit, facut², matosit. ♦ Fig. Coplesit, ametit, tulburat de o stare sufleteasca foarte placuta. Beat de amor. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

NEfericiT, -A, nefericiti, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care indura suferinte (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericita. ♦ Care este intr-o stare proasta, neprielnica, care provoaca neplaceri. Clima nefericita. – Ne- + fericit.

fericire s. 1. (livr.) beatitudine, (inv. si pop.) ferice, (inv.) fericie. (stare de ~.) 2. noroc, (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.)

BEAT ~a (beti, bete) 1) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; atins de bautura; in stare de ebrietate; baut. ~ turta. 2) fig. Care este intr-o stare sufleteasca foarte placuta (din cauza unei emotii puternice). ~ de fericire. /<lat. bibitus

FERICIT, -A, fericiti, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se afla intr-o stare de deplina multumire sufleteasca, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoaca multumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfintenie acordat cuiva de sinod sau de papa. – V. ferici.

EPICURISM s.n. Doctrina filozofica materialist-ateista a lui Epicur, care imbogateste atomismul antic, iar in etica incearca sa creeze o teorie a placerii rationale, la baza careia sta un ideal individualist, de evitare a suferintei si de dobandire a unei fericiri senine, sustinand ca cel mai rezonabil lucru pentru om este repaosul, linistea si nu activitatea. [Var. epicureism s.n. / < fr. epicurisme < Epicur – filozof grec din antichitate].

NEfericire ~i f. 1) stare a celui nefericit. 2) Intamplare care aduce suferinta, necaz cuiva. ◊ Din ~ din nenorocire; din pacate. /ne- + fericire

triste s. f. – Soarta. – Var. inv. striste, strinste. Sl. suręsta „intimplare” (Miklosich, Lexicon, 953; Cihac, II, 372), cf. bg. srestu „intimplare”, sb. sredja „soarta”, mag. szerencse „fericire”. – Der. rastriste (var. restriste), s. f. (nenorocire, nefericire, mihnire), cu pref.ras-.

COMUNISM s. n. 1. formatiune social-economica in dezvoltarea societatii, caracterizata prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de productie si prin regim totalitar de extrema stanga. ◊ ideologia, teoria infaptuirii oranduirii comuniste a unei false fericiri generale. 2. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate intemeiata pe desfiintarea proprietatii private si pe egalitatea sociala si economica. 3. ~ stiintific = socialism stiintific. (<fr. communisme)

NEfericire, nefericiri, s. f. starea, situatia celui nefericit; nenorocire; intamplare, imprejurare care aduce cuiva suferinta, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din pacate. – Ne- + fericire.

NENOROCIT, -A, nenorociti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care se gaseste intr-o situatie vrednica de plans, care este lipsita de noroc, de fericire, care are de indurat un mare necaz, o mare suferinta; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situatii) Care inspira mila, tristete; vrednic de plans, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul in care se afla cineva) Care denota o situatie foarte proasta, vrednica de plans; p. ext. sarac, saracacios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. si f. (Om) ticalos, de nimic. – V. nenoroci.

aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). Fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.

SOARE sori m. 1) astr. Astru central, incandescent si luminos, in jurul caruia se roteste Pamantul si celelalte planete ale sistemului nostru planetar. ◊ ~-apune apus; vest; asfintit. ~-rasare rasarit; est. Sub (sau pe sub) ~ pe pamant; pe lume. ~ in cruce amiaza. A se uita la cineva ca la ~ a se uita cu admiratie la cineva. A sta cu burta la ~ a nu face nimic; a se lenevi; a trandavi. A i se pune cuiva ~le drept inima a i se face cuiva foame. A fagadui cate in luna si in ~ (sau in stele) a fagadui lucruri irealizabile. A dori cate in luna si in ~ (sau in stele) a dori prea multe. A cauta (sau a gasi) pete-n ~ a cauta neajunsuri oriunde si cu tot dinadinsul. 2) Lumina si caldura care vine de la acest corp ceresc. Zi cu ~. 3) fig. Ceea ce reprezinta un izvor de fericire, de bucurie. /<lat. sol, ~is