BEAT², -A, beti, -te, adj. 1. Care este in stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, ametit, baut² (2), cherchelit, facut², matosit. ♦ Fig. Coplesit, ametit, tulburat de o stare sufleteasca foarte placuta. Beat de amor. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

BETIE, betii, s. f. 1. Stare in care se afla omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulata de alcool in mari cantitati; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (In sintagmele) Betie rece (sau cu stupefiante) = stare de ameteala, de hiperexcitatie sau de halucinatie provocata de introducerea stupefiantelor in organism. Betie alba = toxicomanie. Betia adancurilor = stare de euforie provocata de cresterea azotului in sange la persoane care coboara la mari adancimi in mari sau oceane. 4. Fig. Stare sufleteasca de tulburare, de uitare de sine. ♦ Betie de cuvinte = insirare bombastica de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.

BAUT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A BEA. 2) (despre persoane) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; in stare de ebrietate; beat; turmentat. [Sil. ba-ut] /v. a bea

BEAT ~a (beti, bete) 1) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; atins de bautura; in stare de ebrietate; baut. ~ turta. 2) fig. Care este intr-o stare sufleteasca foarte placuta (din cauza unei emotii puternice). ~ de fericire. /<lat. bibitus

A SE IMBATA ma imbat intranz. 1) A deveni beat; a ajunge in stare de ebrietate (in urma consumarii excesive de alcool); a se turmenta. 2) fig. A ajunge intr-o stare asemanatoare cu betia (din cauza unor emotii puternice); a se tulbura profund sufleteste. M-am imbatat de bucurie. /<lat. imbibitare

A SE TURMENTA ma ~ez intranz. A ajunge in stare de ebrietate in urma consumului excesiv de alcool; a deveni beat; a se imbata. /<fr. tourmenter

BEAT, -A, beti, -te, adj. Ametit de bautura, in stare de ebrietate. ♦ Fig. Imbatat, coplesit de o emotie puternica; ametit; zapacit. – Lat. bibitus.

ebrietate f. stare provocata de consumul excesiv de alcool; betie. [G.-D. ebrietatii; Sil. e-bri-e-ta-te] /<fr. ebriete, lat. ebrietas, ~atis

ebrietate s. f. stare de betie in urma consumului (excesiv) de bauturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ebriete, lat. ebrietas, -atis.

CLAMPA ~e f. Maner care, prin apasare, face sa actioneze mecanismul de inchidere/deschidere a usii; clanta. ◊ A fi (beat) ~ a fi intr-o stare inaintata de ebrietate. /v. a clampani

A SE PILI ma ~esc intranz. fam. A ajunge intr-o stare de (usoara) ebrietate; a se imbata (usor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. tig. pilo

TUSCA² ~ti f. reg. Ardei mic, iute. ◊ A se face ~ a ajunge in stare de maxima ebrietate. /Orig. nec.

ebrietate s. f. stare de betie. (< fr. ebriete, lat. ebrietas)

BETIE ~i f. 1) stare provocata de consumul excesiv de alcool; ebrietate. ◊ ~ rece (sau cu stupefiante) stare de intoxicatie a organismului, provocata de consumarea unor stupefiante. 2) Patima pentru bauturile alcoolice. A suferi de ~. 3) Petrecere cu multa bautura. 4) fig. stare de uitare de sine, provocata de un anumit factor; exaltare cauzata de un factor, in special pozitiv. 5) fig. Cantitate foarte mare (de ceva), care vadeste lipsa de masura; exces. ~ de cuvinte. [Art. betia; G.-D. betiei; Sil. -ti-e] /beat + suf. ~ie

ebrietate s. betie, (prin Transilv.) sumeneala. (stare de ~.)