HAOS, haosuri, s. n. 1. Stare primitiva, de neorganizare, in care, dupa cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia inainte de aparitia universului cunoscut de om; (in unele conceptii teogonice) spatiu nemarginit, cufundat in bezna si umplut de „neguri”, in care s-ar fi gasit, intr-un amestec confuz, elementele si materia inainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordiala a materiei. ♦ Personificare a acestui spatiu nemarginit sub forma unei divinitati. 2. Stare generala de mare confuzie, dezordine mare, invalmaseala, neorganizare^{Vezi nota}. [Var.: (inv.) caos s. n.] – Din fr., lat. chaos.

ENTROPIE s.f. 1. (Fiz.) Marime termodinamica de stare care reflecta ireversibilitatea proceselor fizice macroscopice. 2. (Telec.) Cantitatea de informatie raportata la un element al mesajului transmis. ♦ Stare prin care toate simbolurile unei secvente comunicate au o probabilitate egala de a fi transmise potrivit teoriei informatiei. ◊ Entropie estetica = stare de dezordine, de repartizare intamplatoare a elementelor din care ia nastere opera de arta prin interventia creatoare a artistului. [Gen. -iei. / < fr. entropie, gr. entropia].

DEZMAT ~uri n. 1) Viata de placeri usoare; purtare d********a. 2) fig. stare de dezordine; debandada. /Din dezmatat

anarhie (-ii), s. f. – stare de dezordine, de haos. Fr. anarchie (cu pron. din ngr. ἀναρχία). – Der. (din fr.) anarhic, adj.; anarhism, s. n.; anarhist, s. m.

ANARHIE ~i f. stare de dezorganizare; dezordine generala; haos; indisciplina. ~ in productie. [G.-D. anarhiei] /<fr. anarchie

TURBULENTA s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neoranduiala, dezordine; galagie. 2. (Fiz.) stare de miscare a unui fluid in care exista vartejuri. [Cf. fr. turbulence, lat. turbulentia].

TURBULENTA s. f. 1. neoranduiala, dezordine; galagie. 2. (fiz.) stare a unui fluid in care exista vartejuri, agitatie. (< fr. turbulence, lat. turbulentia)

anarhie f. (vgr. anarhia, d. an-, fara, si arhe, domnie). Lipsa de autoritate, dezordine (intr' un stat, intr' o societate).

ANARHIE s. f. 1. stare de dezorganizare, de dezordine, de haos intr-o tara, intr-o institutie etc. 2. Atitudine de nesupunere, de indisciplina a individului fata de o colectivitate organizata. – Din fr. anarchie.

TURBULENTA s. f. 1. (Livr.) Galagie, zgomot; dezordine; nesupunere, revolta. 2. (Fiz.) stare a unui fluid in masa caruia exista vartejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.

HAOS s. n. 1. stare de neorganizare in care cei vechi presupuneau ca se afla materia inainte de aparitia universului cunoscut de om. 2. (fig.) stare de confuzie, de dezordine. (< fr., lat. chaos)

ANARHIE s. f. stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, intr-o tara, intr-o institutie etc.; nesupunere, indisciplina a individului fata de o colectivitate organizata. ♦ stare a productiei, proprie regimului capitalist, in care (din cauza proprietatii private asupra mijloacelor de productie) activitatea de productie sociala este neplanificata si nedirijata, ducand la crize periodice si la somaj. – Dupa fr. anarchie (< gr.).

MIZERIE ~i f. 1) Saracie extrema; calicie. 2) Aspect exterior care denota saracie, murdarie sau dezordine. 3) Factor care provoaca o stare mizera (greutati, griji, neplaceri, necazuri, suferinte). [G.-D. mizeriei; Sil. -ri-e] /<lat. miseria, fr. misere

DERUTA s. f. stare de zapaceala, de dezorientare, de dezordine. (< fr. deroute)

ZAPACEALA, zapaceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zapaci; stare in care se afla cel zapacit; tulburare, buimaceala, dezordine. 2. (Fam.) Galagie mare, larma, balamuc.

ZAPACEALA, zapaceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zapaci; stare in care se afla cel zapacit; tulburare, buimaceala, fastaceala, nauceala; dezordine. 2. (Fam.) Galagie mare, taraboi, larma, balamuc. – Zapaci + suf. -eala.

TURBULENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care, aflandu-se intr-o stare de e*******e sporita, atata pe cei din jur; care provoaca dezordine. 2) fiz.(despre fluide) Care formeaza vartejuri. /<fr. turbulent, lat. turbulentus

HAOS s.n. 1. stare de neorganizare in care presupuneau cei vechi ca se afla materia inainte de aparitia universului cunoscut de om. 2. (Fig.) Neoranduiala, neorganizare, dezordine. [Pron. ha-os, var. caos, chaos s.n. / < gr. chaos, cf. fr. chaos].

MIZERIE, mizerii, s. f. 1. stare de extrema saracie, situatie nenorocita, vrednica de plans. – Loc. adj. De mizerie = saracacios; sarac; cu care nu se poate trai. ♦ Aspect exterior care arata o mare saracie, murdarie ori dezordine. 2. Ceea ce provoaca neplaceri, greutati, suferinta, griji, necazuri. – Din lat. miseria, fr. misere.

A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere