Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
A TRANSPORTA transport tranz. 1) (obiecte sau fiinte) A cara dintr-un loc in altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomotie); a duce. 2) fig. (persoane) A aduce in stare de beatitudine, in urma unei emotii puternice. [Sil. trans-por-] /<fr. transporter, lat. transportare

KIEF s.n. 1. Repaus absolut, in mijlocul zilei, la orientali. 2. stare de beatitudine. (din fr. kief < ar. maghrebian kayf = placere, sanatate, stare de satisfactie deplina; bucurie; stare de veselie provocata de hasis; hasis > tc. keyif)

beatitudine f. stare de fericire deplina; euforie; extaz. [G.-D. beatitudinii; Sil. be-a-] /<lat. beatitudo, ~inis

beatitudine s.f. stare de fericire deplina, de incantare, stare patologica de euforie permanenta, de indiferenta fata de situatiile si intamplarile din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. beatitude].

beatitudine s. f. 1. stare de fericire deplina. 2. stare patologica de euforie permanenta. (< lat. beatitudo, fr. beatitude)

beatitudine s. f. stare de fericire deplina. [Pr.: be-a-] – Fr. beatitude (lat. lit. beatitudo, -inis).

beatitudine s. f. (Livr.) stare de fericire deplina. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. beatitude.

EUFORIE ~i f. 1) stare de buna dispozitie exagerata, provocata de folosirea excesiva a bauturilor alcoolice, de unele substante narcotice sau care apare la unele boli psihice. 2) stare de fericire deplina; beatitudine; extaz. [G.-D. euforiei; Sil. e-u-] /<fr. euphorie, gr. euphoria

EXTAZ ~e n. 1) stare psihica de mare intensitate caracterizata prin slabirea contactului cu lumea exterioara. 2) fig. stare de fericire deplina; beatitudine; euforie. /<fr. extase, lat. extasis

EUFORIE s.f. 1. (Liv.) stare de fericire, de beatitudine. 2. (Med.) Falsa senzatie de fericire, manifestata ca simptom al unor boli nervoase sau provocata de substante narcotice. [< fr. euphorie, cf. gr. euphoria < eu – bine, phorein – a se simti].

EUFORIE s. f. 1. stare de fericire, de beatitudine. 2. falsa senzatie de fericire, manifestata ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocata de substante narcotice. (< fr. euphorie, gr. euphoria)

FERICIRE s. 1. (livr.) beatitudine, (inv. si pop.) ferice, (inv.) fericie. (stare de ~.) 2. noroc, (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.)

TRANSPORT ~uri n. 1) Ramura a economiei care cuprinde totalitatea mijloacelor de deplasare a bunurilor materiale si a pasagerilor. ~ rutier. ~ aerian. ~ fluvial. 2) Totalitate a bunurilor materiale sau a persoanelor care se deplaseaza la un moment dat impreuna. 3) fig. livr. stare de fericire deplina; uitare de sine; beatitudine; euforie. [Sil. trans-port] /<fr. transport, germ. Transport

EUFORIE, euforii, s. f. stare care se manifesta printr-o senzatie de buna dispozitie exagerata, de optimism nemotivat si care apare in unele boli nervoase sau este provocata de unele substante narcotice; p. ext. beatitudine. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorie.