PANFOBIE s. f. stare de anxietate fata de tot ceea ce se petrece in jur. (< fr. panphobie)

PANFOBIE s. f. (Med.) stare de anxietate extrema fata de tot ceea ce se petrece in jur, deseori insotita de dezorientare. – Din fr. panphobie.

anxietate f. stare de neliniste, de teama nedeterminata (insotita de tulburari fiziologice). [G.-D. anxietatii; Sil. -xi-e-] /<fr. anxiete, lat. anxietas, ~atis

BAZEDOVISM s. n. criza acuta, in timpul bolii bazedov, dupa o tiroidectomie, caracterizata prin cresterea starii de anxietate, agitatie, tahicardie etc. (< fr. basedowisme)

anxietate s. f. stare de neliniste, de asteptare incordata, insotita de palpitatii, jena in respiratie etc., intalnita in unele boli de nervi. [Pr.: -xi-e-] – Din fr. anxiete, lat. anxietas, -atis.

NELINISTE s. 1. v. ingrijorare. 2. v. agitatie. 3. (MED.) (livr.) angoasa, anxietate. (Are periodic stari de ~.) 4. v. infrigurare.

DIDACTOGENIE s.f. (Med.) stare patologica de anxietate si depresiune, intalnita la unii elevi ca urmare a greselilor didactice ale educatorilor. [< didactic, dupa iatrogenie].

anxietate s.f. stare patologica de neliniste, de teama; (frantuzism) neliniste. [Pron. -xi-e-. / cf. fr. anxiete, lat. anxietas].

anxietate s. f. stare patologica de neliniste, de teama. (< fr. anxiete, lat. anxietas)

RAPTUS s.n. (Med.) Tulburare mintala constand din trecerea brusca de la o stare de inhibitie, produsa de o anxietate puternica, la o stare de agitatie psihomotorie, insotita de obicei de impulsuri agresive. [< fr., lat. raptus].

TRANCHILIZANT, -A adj., s.n. (Medicament) cu actiune deconectanta, reducand starea de tensiune psihica, anxietatea, fara a produce somn; calmant. [< fr. tranquillisant].

RAPTUS s. n. tulburare mintala constand din trecerea brusca de la o stare de inhibitie, produsa de o anxietate puternica, la o stare de agitatie psihomotorie, insotita de obicei de impulsuri agresive. (< fr., lat. raptus)

MELANCOLIE s. f. 1. stare de tristete, de deprimare, insotita de dorinta de visare si singuratate. 2. boala psihica manifestata prin tristete, apatie, delir, anxietate si obsesia sinuciderii. (< fr. melancolie, lat. melancholia)

MELANCOLIE, melancolii, s. f. 1. stare de tristete, de deprimare, amestecata cu visare si cu dorinta de izolare; p. gener. tristete (usoara), 2. Boala psihica care se manifesta printr-o continua depresiune, prin tristete morbida, prin apatie, delir, halucinatii, anxietate si obsesia sinuciderii. – Din fr. melancolie, lat. melancolia.