COACERVAT s.n. (Biol.) Formatie speciala gelatinoasa macromoleculara, in stare coloidala, nascuta din amestecul solutiilor de albuminoide in compusi organici asemanatori, reprezentand prima faza de organizare a materiei vii. [Pron. co-a-. / < fr. coacervat, cf. lat. coacervatus – gramadit].

COLOIDOTERAPIE s.f. (Med.) Tratare a unor boli cu substante in stare coloidala. [Pron. -lo-i-. / < fr. colloidotherapie].

COLOIDOTERAPIE s. f. tratare a unor boli cu substante in stare coloidala. (<fr. colloidotherapie)

COACERVAT s. n. formatie speciala gelatinoasa macromoleculara, in stare coloidala, prezentand fenomene de metabolism, de crestere si de inmultire, forma intermediara intre substantele organice si primele organisme. (< fr. coacervat, lat. coacervatus)

COLOIDAL, -A, coloidali, -e, adj. (Chim.) Care are aspectul si proprietatile unui coloid (2). ◊ stare coloidala = stare de diviziune a materiei, in care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse intre aceea a moleculelor si aceea a suspensiilor. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. colloidal.

COLOIDAL, -A adj. Cu aspect si proprietati de coloid. ◊ stare coloidala = stare de diviziune a materiei, in care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse intre aceea a moleculelor lor si aceea a suspensiilor. [Cf. fr. colloidal].

PEPTIZARE, peptizari, s. f. (Chim.) Trecere a unei substante coloidale din stare de gel in stare de dispersie coloidala. – Dupa fr. peptisation.

COACERVATIE s. f. (Chim., Fiz.) stare instabila a unei solutii coloidale intre starea de dizolvare si cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation.

PEPTIZARE s.f. Trecerea unei substante coloidale din stare de gel in stare de dispersie coloidala. [Dupa fr. peptisation].

PEPTIZARE s. f. trecere a unei substante coloidale din stare de gel in stare de dispersie coloidala. (dupa fr. peptisation)

COACERVATIE s. f. stare instabila a unei substante coloidale, intermediara intre starile de dizolvare si de precipitare. (< fr. coacervation)

coloidal, -A adj. coloid. ♦ stare ~a = stare de diviziune a materiei in care particulele constitutive au dimensiuni intre aceea a moleculelor lor si aceea a suspensiilor. (<fr. colloidal)

COLOID (‹ fr. {i}; {s} gr. kolla „clei” + eidos „aspect”) s. m., adj. 1. s. m., adj, (CHIM.) 1. S. m. Sistem eterogen format din doua faze: faza dispersata si faza dispersanta, prima fiind constituita din particule a caror marime este cuprinsa intre 10^-7 si 10^-5 cm. 2. Adj. (Despre substante) Ale carei particule se afla in stare de dispersie si nu difuzeaza prin membrane; coloidal.

COLOID, -A adj., s. m. (substanta) in stare de dispersie, cu aspect de gelatina, care nu poate trece printr-o membrana de pergament; coloidal (<fr. colloide)