Rezultate din textul definițiilor
AFECTIUNE, afectiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste fata de cineva. 2. Boala, stare patologica a unui organ. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis.
ALCOOLISM s. n. Abuz permanent de bauturi alcoolice; stare patologica determinata de consumul excesiv de alcool; intoxicatie alcoolica cronica; etilism. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcoolisme.
CONFUZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; incurcatura; lipsa de orientare (in diverse probleme). ◊ Confuzie mintala = stare patologica ce se caracterizeaza prin tulburari de perceptie, orientare, rationament, memorie etc., insotite uneori de agitatie. 2. (Jur.; in forma confuziune) Stingere a unei obligatii prin intrunirea, in aceeasi persoana, a calitatilor de creditor si debitor. [Var.: confuziune s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis.
INSUFICIENTA, insuficiente, s. f. Stare, situatie a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate functionala a unui organ sau scadere, stare deficitara a unei functiuni complexe a organismului. ◊ Insuficienta c******a = stare patologica manifestata prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit c*****c suficient in raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it. insufficienza.
PERSECUTIE, persecutii, s. f. Urmarire nedreapta si perseverenta a cuiva, cu intentia de a-i provoca un rau, un neajuns; prigoana; (cu sens atenuat) nedreptate repetata cu insistenta; persecutare. ◊ Mania persecutiei = stare patologica manifestata prin ideea fixa a cuiva ca este persecutat de toata lumea. – Din fr. persecution.
TENSIUNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este intins; incordare. ♦ Fig. Situatie incordata; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forta interioara care ia nastere intr-un corp supus unor forte exterioare. 2. Diferenta de potential intre doua puncte ale unui camp electric. 3. Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 4. (Fiziol.; in sintagmele) Tensiune arteriala = presiune cu care circula sangele in artere, echivalenta cu presiunea pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali; presiune mai mare decat cea normala, constituind o stare patologica. Tensiune oculara = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.
NARCISISM s. n. Admiratie si dragoste exagerata fata de propria persoana fizica, care constituie adesea o stare patologica. – Din fr. narcissisme.
RACOARE, (3) racori, s. f. 1. Temperatura usor scazuta, frig moderat; racoreala. ◊ Loc. adv. (De) la racoare = (de) la un loc umbrit, racoros. Pe racoare = pe vreme racoroasa, cand nu este inca foarte cald. ◊ Expr. (Fam.) La racoare = la inchisoare. 2. Senzatie de raceala pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzatie de frig provocata de o stare patologica sau emotiva; fior. ◊ Expr. A baga (pe cineva) in racori (sau in toate racorile) = a speria tare, a ingrozi pe cineva. – Din rece.
SENILITATE s. f. Caracterul a ceea ce este senil; stare patologica provocata de imbatranire si caracterizata prin modificari structurale si functionale de involutie, fizice si psihice, ale organismului uman. – Din fr. senilite.
CONFUZIE ~i f. 1) Caracter confuz; stare confuza; lipsa de claritate; incurcatura. 2) Eroare rezultata din confundarea lucrurilor sau a fiintelor. ◊ ~ mintala stare patologica pasagera sau persistenta constand in pierderea claritatii gandirii. [Art. confuzia; G.-D. confuziei; Sil. -zi-e] /<fr. confusion, lat. confusio, ~onis
MORBIDITATE f. 1) Caracter morbid; stare patologica. 2) Ansamblu de cauze care pot provoca un morb. 3) Numar care indica raportul dintre persoanele bolnave si cele sanatoase de pe un teritoriu dat intr-o perioada de timp. [G.-D. morbiditatii] /<fr. morbidite
SINDROM ~oame n. Complex de simptome asociate, caracteristic pentru o anumita stare patologica a organismului. [Sil. sin-drom] /<fr. syndrome
SOMN1 ~uri n. 1) Stare fiziologica normala de repaus, care este necesara fiintelor pentru reinnoirea fortelor vitale. ~ adanc. ◊ ~ letargic stare patologica manifestata printr-un somn de durata foarte lunga. ~ hibernal stare de amorteala a unor animale in timpul iernii. 2) Stare a celui care doarme. ◊ ~ usor formula adresata cuiva inainte de culcare. A trage un pui de ~ a dormi bine. A-l (cu)prinde (sau a-l fura) ~ul a adormi; a atipi. A dormi ~ul de veci (sau cel lung) a fi mort. /<lat. somnus
ZAHARAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care con-tine zahar; cu zahar in continut. 2): Diabet ~ stare patologica provocata de insuficienta de insulina in organism si manifestata prin cresterea concentratiei de glucoza din sange si prin aparitia ei in u***a. /zahar + suf. ~at
BEATITUDINE s.f. Stare de fericire deplina, de incantare, stare patologica de euforie permanenta, de indiferenta fata de situatiile si intamplarile din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. beatitude].
MORFOPATOLOGIE s.f. Ramura a morfologiei (1) care studiaza forma si structurile diferitelor organe in stare patologica. [Gen. -iei. / < fr. morphopathologie].
AEROPATIE s. f. stare patologica provocata de schimbarile presiunii atmosferice. (< engl. aeropathy)
AFECTIUNE s. f. 1. dragoste, simpatie, atasament. 2. stare patologica a unui organ; boala. (< fr. affection, lat. affectio)
AGONIE s. f. 1. stare patologica foarte grava a organismului, care preceda moartea. 2. (fig.) decadere, declin. (< fr. agonie)
ANXIETATE s. f. stare patologica de neliniste, de teama. (< fr. anxiete, lat. anxietas)
ASTENIE1 s. f. stare patologica de slabiciune si oboseala anormala a organismului. (< fr. asthenie, gr. astheneia)
ATARAXIE s. f. 1. stare de liniste sufleteasca, libera de griji si temeri, urmarita ca tel suprem de mai multe scoli filozofice. 2. (med.) stare patologica de pasivitate a unui organ, a unei functii. (< fr. ataraxie)
AUTOAGRESIUNE s. f. stare patologica in care organismul produce substante nocive impotriva unora dintre propriile sale celule, tesuturi sau organe. (< fr. autoagression)
BAROTRAUMATISM s. n. stare patologica provocata de o variatie brusca de presiune. (< fr. barotraumatisme)
BEATITUDINE s. f. 1. stare de fericire deplina. 2. stare patologica de euforie permanenta. (< lat. beatitudo, fr. beatitude)
CATALEPSIE s. f. stare patologica manifestata prin suprimarea sensibilitatii si a motricitatii. (< fr. catalepsie, lat. catalepsis)
CETOZA s. f. 1. monozaharid care contine o grupare cetonica in molecula. 2. stare patologica datorata unui exces de cetona in organism. (< fr. cetose)
CLONISM s. n. stare patologica cu manifestari de convulsii clonice. (< fr. clonisme)
CONSTIPATIE s. f. stare patologica prin incetineala in evacuarea continutului intestinului gros; coprostaza. (< fr. constipation)
DECOMPENSARE s. f. actiunea de a (se) decompensa; decompensatie. ◊ stare patologica in care tulburarile datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentara a partilor neafectate sau a unui organ cu functie analoaga. (< decompensa)
DEPRESIUNE s. f. 1. intindere de teren inconjurata de inaltimi; adancitura de teren de intindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul cand statia este amplasata la inaltime. 3. presiune mai mica decat cea de referinta. ♦ ~ atmosferica = presiune atmosferica inferioara valorii normale a presiunii dintr-o anumita zona. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologica de tristete intensa; depresivitate, deprimare. 5. scadere a valorilor, a actiunilor etc., cauzata de o criza. (< fr. depression, lat. depressio)
DIPSOPATIE s. f. stare patologica pe fondul careia apar accese de dipsomanie. (< fr. dipsopathie)
DISERGIE s. f. tulburare functionala. ◊ stare patologica a sugarului prin scaderea tolerantei digestive si diminuarea rezistentei fata de infectii. (< fr. dyssergie)
ENDOCRINIE s. f. stare patologica, cauzata de dereglarea secretiei endocrine. (< fr. endocrinie)
ETERISM s. n. stare patologica provocata de absorbtia de eter. (< fr. etherisme)
HALUCINOZA s. f. stare patologica caracterizata prin halucinatii a caror semnificatie este recunoscuta de bolnav. (< fr. hallucinose)
HIPERSOMNIE s. f. stare patologica de somn cu durata si profunzime anormale. (< fr. hypersomnie)
HIPERSPLENISM s. n. stare patologica functionala datorita hipertrofiei splinei. (< fr. hypersplenisme)
HIPOBAROPATIE s. f. stare patologica provocata de scaderea presiunii atmosferice. (< engl. hipobaropathy)
HOLOPATIE s. f. 1. stare patologica generala exteriorizata prin modificari locale. 2. teorie potrivit careia orice tulburare sau boala este consecinta unei stari patologice generale. (< fr. holopathie)
INSOLATIE s. f. 1. afectiune provocata de radiatiile solare asupra organismului si manifestata prin dureri de cap, febra etc. 2. stare patologica a plantelor datorita excesului de lumina sau de caldura solara. 3. iluminare a unei suprafete de catre razele solare. ◊ tratament prin expunere la soare. (< fr. insolation, lat. insolatio)
LETARGIE s. f. 1. stare patologica caracterizata prin somn adanc, de lunga durata, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. 2. (fig.) stare de apatie, de inactivitate totala. (< fr. lethargie, lat. lethargia)
MICROANGIOPATIE s. f. stare patologica a vaselor capilare. (< fr. microangiopathie)
MONOMANIE s. f. stare patologica manifestata prin obsesia unei singure idei. (< fr. monomanie)
MORFOPATOLOGIE s. f. ramura a morfologiei (1) care studiaza forma si structurile diferitelor organe in stare patologica. (< fr. morphopathologie)
NEUROPLEGIE s. f. stare patologica prin scaderea sau disparitia tonusului sistemului nervos. (< fr. neuroplegie)
OBEZITATE s. f. stare patologica manifestata printr-o ingrasare anormala. (< fr. obesite, lat. obesitas)
OLIGOFRENIE s. f. stare patologica a omului caracterizata prin dezvoltarea incompleta si intarziata a facultatilor psihice; debilitate mintala. (< fr. oligophrenie)
PARADIABET s. n. stare patologica asemanatoare diabetului. (< fr. paradiabete)
PATOLOGIE s. f. 1. ramura a medicinei care studiaza cauzele, simptomele si evolutia bolilor, precum si mijloacele de prevenire si tratare a acestora. 2. stare patologica. ◊ totalitatea manifestarilor unei boli. (< fr. pathologie)
PROSTRATIE s. f. stare patologica de totala indiferenta fata de ceea ce se petrece in jur, cauzata de oboseala excesiva a nervilor; depresiune morala, apatie. (< fr. prostration, lat. prostratio)
SENILITATE s. f. 1. stare patologica provocata de imbatranire, cu modificari structurale si functionale involutive, fizice si psihice. 2. (geol.) stadiu de batranete al ciclului de eroziune. (< fr. senilite)
SOMNAMBULISM s. n. stare patologica manifestata prin diferite actiuni inconstiente in timpul somnului; lunatism, noctambulism. (< fr. somnambulisme)
SUBNUTRITIE s. f. 1. nutritie insuficienta; subalimentatie. 2. stare patologica cronica datorata unei alimentari insuficiente, tulburarii absorbtiei intestinale sau cresterii cheltuielilor energetice ale organismului. (dupa fr. sous-nutrition)
SUPRAANTRENAMENT s. n. (sport) stare patologica in urma unor eforturi exagerate, incorect dozate. (dupa fr. surentrainement)
TETANIE s. f. stare patologica manifestata prin contractii musculare spasmodice si intepenirea membrelor. (< fr. tetanie)
UROPATIE s. f. stare patologica a cailor u*****e. (< fr. uropathie)
V********E s. f. stare patologica a v****i. (< fr. v*********e)
ACROMICRIE s. f. stare patologica manifestata prin oprirea din crestere a capului si a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al hipofizei. – Din fr. acromicrie.
AMIMIE s. f. stare patologica constand in incapacitatea de exprimare a starilor afective prin mimica. – Din fr. amimie.
AUTISM s. n. stare patologica manifestata prin ruperea legaturilor psihice cu lumea exterioara si intensa traire a vietii interioare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autisme.
BULIMIE s. f. stare patologica manifestata prin foame excesiva, continua. – Din fr. boulimie.
CATALEPSIE s. f. stare patologica care apare in unele boli psihice si care se caracterizeaza printr-o rigiditate brusca a muschilor si printr-o tulburare a functiilor cerebrale. – Din fr. catalepsie, lat. catalepsis.
CETOACIDOZA s. f. stare patologica caracterizata prin scaderea rezervei alcaline a sangelui, datorita acumularii de acetona, acid acetilacetic etc. [Pr.: -to-a-] – Din fr. cetoacidose.
HALUCINOZA, halucinoze, s. f. (Med.) stare patologica caracterizata prin halucinatii recunoscute de bolnav ca stari anormale. – Din fr. hallucinose.
HEMATOFOBIE, hematofobii, s. f. stare patologica care consta intr-o teama morbida de sange. – Din fr. hematophobie.
HIDROFTALMIE, hidroftalmii, s. f. stare patologica care consta in intinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.
HIPOTIROIDIE, hipotiroidii, s. f. stare patologica datorita reducerii secretiei tiroide si manifestata clinic prin mixedem la adulti si c*******m la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroidie.
HIPOTIROIDISM s. n. stare patologica datorita reducerii secretiei tiroide si manifestata clinic prin mixedem la adulti si c*******m la copii; hipotiroidie. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroidisme.
ICTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronuntarii in versificatia antica, care marca partea cea mai reliefata a unei masuri metrice. 2. (Muz.) Note puternic accentuate care se gasesc in primele masuri. 3. (Med.) stare patologica, manifestata brusc si intens, insotita de cadere; soc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criza de epilepsie, manifestata prin pierderea brusca a cunostintei si prin convulsii. – Din lat., fr. ictus.
IMPOTENTA s. f. Lipsa de vigoare; neputinta. ♦ Spec. stare (patologica) a unui barbat inapt pentru savarsirea actului s****l. – Din fr. impotence, lat. impotentia.
INANITIE s. f. stare patologica a organismului, manifestata prin pierdere in greutate, scaderea fortei fizice, ameteli etc. si cauzata de lipsa cronica de hrana. – Din fr. inanition, lat. inanitio.
INCONSTIENT, -A, inconstienti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este constient, care nu stie ce face, care si-a pierdut cunostinta (ca urmare a unei stari patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine constienta fata de realitatea inconjuratoare; fara minte, fara judecata. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapa constiintei, de care omul nu-si da seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihica a omului de care el nu-si da seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapa constiintei. [Pr.: -sti-ent] – Din fr. inconscient (dupa constient).
INCOORDONARE s. f. 1. Lipsa de coordonare (1); necoordonare. 2. (Med.) Lipsa de coordonare a miscarilor, cauzata de leziuni ale sistemului nervos sau de stari patologice ale aparatului locomotor; necoordonare. – Din fr., engl. incoordination.
INFESTATIE, infestatii, s. f. 1. Contaminare a unui organism cu paraziti vegetali sau animali, ducand la aparitia unei stari patologice specifice; infestare. 2. Patrundere a unor insecte daunatoare in cereale si in produsele rezultate din prelucrarea acestora, provocand degradarea produselor. – Din fr. infestation.
INSOLATIE, insolatii, s. f. 1. stare patologica provocata de expunerea indelungata a corpului la actiunea razelor solare si care se manifesta prin febra, dureri de cap, ameteli, greata, delir etc. (putand duce la moarte). ♦ Vatamare provocata pomilor tineri prin excesul de caldura. 2. Iluminare a unei suprafete de razele solare. 3. Tratament prin expunere la soare. – Din fr. insolation, lat. insolatio.
SOPOR s. n. (Med.) stare patologica de somnolenta. – Din fr. sopor.
ZOOFOBIE, zoofobii, s. f. stare patologica manifestata printr-o frica de animale. – Din fr. zoophobie.
COMPLICATIE, complicatii, s. f. Faptul de a (se) complica; stare complicata, greu de descurcat; incurcatura, lucru care complica. ♦ stare patologica noua (agravanta) care apare in cursul evolutiei unei boli. [Var.: (inv.) complicatiune s. f.] – Din fr. complication.
SIMPTOMATIC, -A, simptomatici, -ce, adj. Care indica existenta unei stari patologice in organism; care este simptomul acestei stari patologice; care se refera la simptom. ◊ Tratament simptomatic = tratament care urmareste vindecarea unei boli prin inlaturarea simptomelor si nu a cauzelor care o provoaca. ♦ Fig. Care indica existenta unei anumite stari de lucruri; semnificativ. – Din fr. symptomatique.
SUBNUTRITIE s. f. 1. Subalimentare. 2. stare patologica cronica datorita reducerii ratiei alimentare, tulburarilor de absorbtie intestinala sau cresterii cheltuielilor energetice ale organismului. – Sub1- + nutritie.
FOBIE, fobii, s. f. stare patologica de neliniste si de frica obsedanta, lipsita de o cauza obiectiva sau precisa. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. – Din fr. phobie.
LIMFATISM s. n. stare patologica (frecventa la copii) caracterizata prin marirea volumului organelor limfatice si insotita de paloare, lipsa de energie, slaba rezistenta la infectii. – Din fr. lymphatisme.
ANHIDROZA s. f. stare patologica congenitala sau dobandita, caracterizata prin reducerea sau suprimarea secretiei sudorale. – Din fr. anhydrose.
NOSOFOBIE s. f. (Rar) stare patologica manifestata printr-o teama exagerata de boli. – Din fr. nosophobie.
PIURIE, piurii, s. f. stare patologica provocata de infectia cailor u*****e si caracterizata prin prezenta puroiului, a leucocitelor si a germenilor microbieni in u***a. [Pr.: pi-u-] – Din fr. pyurie.
PROSTRATIE s. f. stare (patologica) de indiferenta totala fata de lumea inconjuratoare, cauzata de o slabire extrema a fortei fizice si psihice; imposibilitate de a reactiona la e*********e externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration.
PUERILISM s. n. stare patologica in care bolnavul se afla la nivelul psihicului unui copil. [Pr.: pu-e-] – Din fr. puerilisme.
OLIGOFRENIE s. f. stare patologica caracterizata prin ramanerea in urma a dezvoltarii facultatilor psihice, insotita uneori de tulburari ale dezvoltarii fizice si de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferinte cerebrale, survenite in perioada intrauterina, in cursul nasterii sau in perioada copilariei. – Din fr. oligophrenie.
ZAHARAT2, -A, zaharati, -te, adj. 2) Diabet ~ = stare patologica provocata de insuficienta de insulina in organism si manifestata prin cresterea concentratiei de glucoza din sange si prin aparitia ei in u***a.
OSTEOPOROZA, osteoporoze, s. f. stare patologica caracterizata prin rarefierea oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. osteoporose.
LETARGIE, (rar) letargii, s. f. stare patologica caracterizata printr-un somn adanc, de lunga durata, si prin pierderea cunostintei si a capacitatii de miscare. ♦ Fig. Apatie, amorteala, inactivitate totala. – Din fr. lethargie.
METEOROPATOLOGIE s. f. Ramura a medicinii care se ocupa cu studiul starilor patologice provocate sau influentate de unii factori meteorologici. [Pr.: -te-o-] – Din fr. meteoropathologie.
MONOFOBIE s. f. stare patologica in care bolnavul se teme de singuratate. – Din fr. monophobie.
MONOMANIE, monomanii, s. f. stare patologica in care bolnavul este obsedat de un singur gand; idee fixa. – Din fr. monomanie.
N********E s. f. (Med.) stare patologica la femei si la animalele femele, manifestata printr-o e*******e s*****a exagerata. – Din fr. nymphomanie.
NISTAGMUS s. n. stare patologica manifestata prin miscari oscilatorii ritmice ale globilor oculari in toate directiile, din cauza contractiilor muschilor ochilor. – Din fr. nystagmus.
E********E s. f. stare patologica care se caracterizeaza prin predominarea obsesiilor s*****e; obsesie s*****a. – Din fr. e********e.
DISTROFIE, distrofii, s. f. stare patologica constand in alterarea structurii unui tesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, in urma tulburarilor de nutritie. – Din fr. dystrophie.
TALASOFOBIE s. f. stare patologica manifestata prin teama de mare; fobie a marii. – Din fr. thalassophobie.
TRANSSUDAT, transsudate, s. n. Plasma care trece din sange in tesuturi sau in cavitati naturale ale organismului, in unele stari patologice. – Din fr. transsudat.
DIAREE s. f. stare patologica manifestata prin eliminarea frecventa de materii f****e moi sau lichide. [Pr.: di-a-] – Din fr. diarrhee, lat. diarrhoea.
KENOGLOSIE s.f. (Med.) stare patologica caracterizata prin redarea de cuvinte fara nici un proces de gandire. [g.-d. art. kenoglosiei] (din keno- = gol + -glosie = vorbire; cf. fr. kenoglossie)
SITOFOBIE, sitofobii, s. f. stare patologica care consta in frica de mancare si care apare in unele boli mintale. [Var.: sitiofobie s. f. ] – Dupa fr. sitiophobie.
SITOMANIE, sitomanii, s. f. stare patologica manifestata prin dorinta de a manca continuu. [Var.: sitiomanie s. f.] – Dupa fr. sitiomanie.
AGONIE ~i f. 1) stare patologica a organismului care preceda moartea. ◊ In ~ pe moarte. 2) fig. Framantare sufleteasca; zbucium. [G.-D. agoniei] /<fr. agonie, lat. agonia
ALBEATA f. 1) Culoare alba. ~a zapezii. 2) stare patologica constand in aparitia pe cornela ochiului a unor pete albe; leucom. [G.-D. albetii; Sil. -bea-] /alb + suf. ~eata
AMAUROZA f. stare patologica caracterizata prin slabirea sau pierderea vederii, cauzata de atrofierea nervului optic. /<fr. amaurose
AMBLIOPIE f. stare patologica caracterizata prin slabirea vederii, cauzata de o boala, de batranete sau de excese. /<fr. amlbyopie
AMETEALA ~eli f. stare patologica caracterizata prin pierderea echilibrului. A avea ~eli. [G.-D. ametelii] /a ameti + suf. ~eala
AMIGDALITA ~e f. stare patologica caracterizata prin inflamarea amigdalelor. /<fr. amygdalite
AMONIURIE f. med. stare patologica caracterizata prin prezenta amoniacului in u***a. /<fr. ammoniurie
ANALGEZIE f. stare patologica caracterizata prin pierderea sensibilitatii la durere. /<fr. analgesie
ANARTRIE f. stare patologica caracterizata prin imposibilitatea de a articula cuvintele, in cazul unor boli nervoase. /<fr. anarthrie
ANHIDROZA f. stare patologica a organismului cauzata de incetarea secretiei sudorale. /<fr. anhydrose
ANOSMIE f. med. stare patologica care consta in pierderea (partiala sau totala) a simtului mirosului. /<fr. anosmie
ANOXIE f. stare patologica provocata de lipsa cantitatii necesare de oxigen in tesuturile organismului. /<fr. anoxie
ANURIE ~i f. stare patologica care consta in incetarea secretarii urinei de catre rinichi. [G.-D. anuriei] /<fr. anurie
AORTITA f. stare patologica care consta in inflamarea aortei. /<fr. aortite
APENDICITA ~e f. stare patologica care consta in inflamarea apendicelui intestinal. /<fr. appendicite
APLAZIE f. stare patologica care consta in atrofierea unui tesut sau a unui organ. /<fr. aplasie
APOPLEXIE ~i f. stare patologica care consta in pierderea brusca a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala. [G.-D. apoplexiei; Sil. -po-ple-] /<fr. apoplexie, lat. apoplexia
ARAHNOIDITA f. stare patologica care consta in inflamarea arahnoidei. /<fr. arachnoidite
ARGIRISM n. med. stare patologica care consta in intoxicatia cu saruri de argint. /<fr. argyrisme
ASCITA f. med. stare patologica care consta in acumularea de lichid in peritoneu. /<fr. ascite
ASISTOLIE f. med. 1) stare patologica caracterizata prin stabilirea contractiilor inimii. 2) Boala care consta in insuficienta c******a. /<fr. asystolie
ASTENIE ~i f. stare patologica manifestata prin oboseala intensa si slabiciune; lipsa de putere fizica si psihica. [G.-D. asteniei] /<fr. asthenie
ATETOZA f. med. stare patologica caracterizata prin miscari lente, involuntare, localizate mai ales la maini si picioare, observate in unele boli nervoase. /<fr. athetoze
ATONIE f. stare patologica care consta in slabirea elasticitatii tesuturilor; lipsa de putere; slabiciune fizica. ~ a muschilor. /<fr. atonie
ATREPSIE f. med. stare patologica manifestata prin grava tulburare de nutritie specifica unor s****i. /<fr. athrepsie
AUTISM n. med. stare patologica caracterizata prin pierderea contactului psihic cu realitatea si trairea intensiva a unei vieti interioare. /<fr. autisme
BULIMIE f. stare patologica manifestata prin senzatie de foame exagerata. [Art. bulimia; G.-D. bulimiei; Sil. -mi-e] /<fr. boulimie
CALCULOZA ~e f. stare patologica manifestata prin formarea de calculi intr-un organ sau intr-un canal excretor; litiaza. /<fr. calculose
CATALEPSIE f. stare patologica a organismului caracterizata printr-o rigidizare brusca a muschilor si o tulburare a functiilor cerebrale. [Art. catalepsia; G.-D. catalepsiei; Sil. -si-e] /<fr. catalepsie, lat. catalepsis
CHELBE f. stare patologica a organismului care provoaca caderea partiala a parului de pe cap; pelada. /Din chelbas
CHERATITA ~te f. stare patologica a organismului care provoaca o inflamatie acuta sau cronica a corneei ochiului. /<fr. keratite
CIROZA ~e f. stare patologica constand in distrugerea celulelor functionale ale unor organe (ficat, plamani, rinichi) si inlocuirea acestora cu un tesut conjunctiv. ~ biliara. ~ infectioasa. [G.-D. cirozei] /<fr. cirrhose
C**********E f. stare patologica rezultata din introducerea excesiva in organism a c******i. [Sil. -ca-i-no-ma-ni-e] /<fr. c**********e
CONSTIPATIE ~i f. stare patologica caracterizata prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materialelor f****e. /<fr. constipation
DALTONISM n. stare patologica constand in incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales rosul de verde); cecitate cromatica. /<fr. daltonisme
DAMBLA ~le f. pop. 1) stare patologica constand in afectarea sistemului nervos, manifestata prin incapacitatea de a face miscari voluntare; paralizie. 2) Acces de manie nestavilita; nabadai. 3) fam. Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; chef; gust; pofta. ◊ A-si face ~ua a-si face cheful. [Art. damblaua; G.-D. damblalei] /<turc. dambla
DEPRESIUNE ~i f. 1) geogr. Forma de relief concava, aflata la un nivel mai jos in comparatie cu regiunile din jur; adancitura a reliefului. ◊ ~ atmosferica zona atmosferica cu presiune scazuta, favorabila formarii ciclonilor. 2) fig. stare (patologica) de apasare sufleteasca profunda si persistenta; deprimare; dezolare. [Art. depresiunea; G.-D. depresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. depression, lat. depressio, ~onis
DIAREE f. stare patologica manifestata prin eliminarea frecventa de materii f****e cu consistenta moale sau apoasa. [Art. diareea; G.-D. diareei; Sil. di-a-re-e] /<fr. diarrhee, lat. diarrhoea
DIPLOPIE f. med. stare patologica, care consta in vederea dubla a obiectelor. /<fr. diplopie
DIPSOMANIE f. stare patologica constand in dorinta nestapanita de a consuma bauturi alcoolice. [Art. dipsomania; G.-D. dipsomaniei; Sil. -ni-e] /<fr. dipsomanie
DISLALIE f. med. stare patologica care se manifesta prin greutatea de a articula cuvintele. [Art. dislalia; G.-D. dislaliei; Sil. -li-e] /<fr. dyslalie
DISOPSIE f. med. stare patologica constand in slabirea vazului. [Art. disopsia; G.-D. disopsiei; Sil. -si-e] /<fr. dysopsie
DISOSMIE f. med. stare patologica con-stand in slabirea simtului olfactiv. [Art. disosmia; G.-D. disosmiei; Sil. -mi-e] /<fr. dysosmie
DISPEPSIE ~i f. med. stare patologica constand in tulburarea functionala a digestiei, care se manifesta prin diaree, varsaturi, ridicarea temperaturii etc. [Art. dispepsia; G.-D. dispepsiei; Sil. -si-e] /<fr. dispepsie, lat. dispepsia
DISPNEE f. med. stare patologica constand in tulburari respiratorii cauzate de insuficiente c******e sau de stari nervoase. [Art. dispneea; G.-D. dispneii; Sil. -ne-e] /<fr. dispnee, lat. dyspnoea
DISTENSIE ~i f. med. stare patologica constand in intinderea sau umflarea excesiva a unor organe. [Art. distensia; G.-D. distensiei; Sil. -si-e] /<fr. distension, lat. distensio
DISTONIE ~i f. med. stare patologica constand in dereglarea functionala a sistemului nervos vegetativ. [Art. distonia; G.-D. distoniei; Sil. -ni-e] /<fr. distonie
DISTROFIE ~i f. med. stare patologica constand in dereglarea functiilor organismului in urma tulburarilor de nutritie. [Art. distrofia; G.-D. distrofiei; Sil. -fi-e] /<fr. dystrophie
DROPICA f. pop. stare patologica constand in acumularea de lichid seros in tesuturi; hidropizie. /<bulg. dropikas
ELEFANTIAZIS n. stare patologica caracterizata prin dezvoltarea exagerata a unor parti ale corpului. /<fr. elephantiasis
EMFIZEM ~e n. stare patologica constand in umflarea unui tesut intern datorita infiltrarii aerului in spatiul intercelular. ◊ ~ pulmonar dilatare a alveolelor pulmonare, cauzata de pierderea elasticitatii tesutului. /<fr. emphyseme
ENCEFALOPATIE f. stare patologica a encefalului. /<fr. encephalopathie
ENDOCARDITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea endocardului. /<fr. endocardite
ENDOMETRITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea mucoasei cavitatii uterine. /<fr. endometrite
ENTERITA ~e f. stare patologica care consta in inflamarea acuta sau cronica a intestinului subtire. /<fr. enterite
ENTEROCOLITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea acuta sau cronica a intestinului subtire si a colonului. /<fr. enterocolite
ERITEM ~e n. stare patologica manifestata prin aparitia petelor rosii pe piele. /<fr. erytheme
ETILISM n. stare patologica, constand in consumarea abuziva a alcoolului; alcoolism. /<fr. ethylisme
EXOFTALMIE f. stare patologica constand in iesirea in afara orbitelor a globurilor oculari. /<fr. exophtalmie
FARINGITA ~e f. med. stare patologica constand in inflamarea faringelui. /<fr. pharyngite
FIBRILATIE ~i f. stare patologica, manifestata prin contractii spontane si rapide ale fibrelor musculare miocardice. [Art. fibrilatia; G.-D. fibrilatiei; Sil. -ti-e] /<fr. fibrillation
FLEBITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea peretilor unor vene. /<fr. phlebite
FLUOROZA ~e f. stare patologica constand in intoxicarea organismului cu fluor. [Sil. flu-o-] /<fr. fluorose
FOLICULITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea purulenta a foliculilor. /<fr. folliculite
FOSFORISM n. stare patologica constand in intoxicarea organismului cu fosfor. /<fr. phosphorisme
FURUNCULOZA ~e f. stare patologica constand in aparitia furunculelor pe suprafata pielii, determinata de o infectie cu stafilococ. /<fr. furonculose
GASTRALGIE ~i f. stare patologica manifestata prin dureri acute in regiunea stomacului. /<fr. gastralgie
GASTRITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea mucoasei stomacului. /<fr. gastrite
GASTROENTERITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea simultana a mucoasei stomacului si a mucoasei intestinului subtire. /<fr. gastro-enterite
GALBINARE ~ari f. 1) pop. stare patologica constand in acumularea excesiva a fierii in sange si a depunerii ei in tesuturi, manifestata, mai ales, prin coloratia galbena a pielii; icter. 2) bot. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze dintate si cu flori purpurii, din care se extrage o substanta de culoare galbena. /galben + suf. ~are
GIGANTISM n. 1) Caracter gigantic. 2) stare patologica constand intr-o dezvoltare fizica exagerata. /<fr. gigantisme
GINGIVITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea gingiilor. /<fr. gingivite
GLAUCOM ~uri n. stare patologica constand in cresterea tensiunii intraoculare care provoaca slabirea vederii. [Sil. glau-] /<fr. glaucome, lat. glaucoma
GLICEMIE f. 1) stare patologica constand in acumularea glucozei in sange. 2) Cantitate de glucoza prezenta in sange. /<fr. glycemie
GLOSITA ~e f. med. stare patologica constand in inflamatia limbii. /<fr. glossite
HEMATOM ~oame n. stare patologica, constand in acumularea de sange in tesuturi, provocata de o hemoragie. /<fr. hematome
HEMICRANIE f. stare patologica manifestata prin dureri a unei jumatati de cap. /<fr. hemicranie
HEPATITA ~e f. stare patologica, constand in inflamarea ficatului. ~ infectioasa. /<fr. hepatite
HERNIE ~i f. stare patologica constand in iesirea (totala sau partiala) a unui organ intern din cavitatea sa naturala. [G.-D. herniei] /<fr. hernie, lat. hernia
HERPES ~uri n. stare patologica constand in aparitia pe piele a unor grupuri de basicute pline cu lichid mai ales in jurul gurii, al nasului si al organelor genitale. /<fr. herpes, lat. herpes, ~etis
HIDRARGIRISM n. stare patologica constand in intoxicarea organismului cu hidrargir. /<fr. hydrargyrisme
HIDROCEFALIE f. stare patologica constand in acumularea excesiva a lichidului cefalorahidian in cutia craniana. [G.-D. hidrocefaliei] /<fr. hydrocephalie
HIDROMANIE f. stare patologica manifestata prin tendinta impulsiva de a se arunca in apa, de a se sinucide prin inec. /<fr. hydromanie
HIDROPIZIE f. stare patologica constand in acumularea de lichid seros in tesuturi. [G.-D. hidropiziei] /<fr. hydropisie, lat. hydropisia
HIPEREMIE f. stare patologica constand in cresterea excesiva a acumularii de sange intr-un organ sau intr-un tesut; congestie. /<fr. hyperemie
HIPERESTEZIE f. stare patologica manifestata printr-o sensibilitate exagerata a unui organ de simt. /<fr. hyperesthesie
HIPERGLICEMIE f. stare patologica, constand in cresterea excesiva a cantitatii de glucoza in sange. /<fr. hyperglycemie
HIPERTIROIDIE f. stare patologica constand in secretia excesiva a hormonilor tiroidieni. /<fr. hyperthyroidie
HIPERTONIE f. 1) stare patologica constand in cresterea excesiva a tonusului tesuturilor. 2) Tensiune arteriala superioara celei normale; hipertensiune. /<fr. hypertonie
HIPERTROFIE f. 1) stare patologica constand in dezvoltarea exagerata a unui organ sau tesut. 2) fig. Dezvoltare excesiva, anormala. [G.-D. hipertrofiei] /<fr. hypertrophie
HIPOESTEZIE f. stare patologica constand in scaderea gradului de sensibilitate a unui organ de simt. /<fr. hyppoesthesie
HIPOFUNCTIE f. stare patologica constand in scaderea activitatii unui organ sau unui tesut. /<fr. hypofunction
HIPOPLAZIE f. stare patologica constand in dezvoltarea insuficienta a unui tesut sau a unui organ. /<fr. hypoplasie
HIPOSECRETIE f. stare patologica constand in scaderea secretiei glandulare sub limitele normale. [G.-D. hiposecretiei; Sil. -se-cre-ti-e] /<fr. hyposecretion
HIPOTONIE ~i f. 1) stare patologica constind in scaderea tonusului tesuturilor. 2) Tensiune arteriala inferioara celei normale; hipotensiune. [G.-D. hipotoniei] /<fr. hypotonie
HIPOTROFIE f. stare patologica constand in dezvoltarea insuficienta a unui organ sau tesut. [Sil. -po-tro-] /<fr. hypotrophie
HIPOXEMIE f. stare patologica constand in scaderea cantitatii de oxigen in sangele arterial. /<fr. hypoxemie
HIPOXIE f. stare patologica constand in scaderea cantitatii de oxigen in tesuturi. /<fr. hypoxie
ICTER ~e n. stare patologica constand in acumularea excesiva a fierii in sange si a depunerii ei in tesuturi, manifestata, mai ales, prin coloratia galbena a pielii. /<fr. ictere, lat. icterus
IDIOTIE ~i f. stare patologica constand in debilitate mintala maxima, provocata de dezvoltarea insuficienta a glandei tiroide si a creierului; c*******m; imbecilitate. [G.-D. idiotiei] /<fr. idiotie
IMBECILITATE f. 1) stare patologica constand intr-o debilitate mintala maxima, provocata de dezvoltarea insuficienta a glandei tiroide si a creierului; c*******m; idiotie. 2) Fapta sau vorba de om imbecil; c*******m; idiotie; neghiobie; stupiditate. /<fr. imbecillite, lat. imbecilitas, ~atis
INCONSTIENTA f. 1) stare patologica constand in pierderea constiintei. 2) Lipsa de constiinta clara, de judecata (in ceea ce face). [G.-D. inconstientei; Sil. -con-sti-en-] /<fr. inconscience
INCONTINENTA f. 1) med. stare patologica constand in neputinta retinerii urinei sau a materialelor f****e. 2) fig. Lipsa de stapanire a unor dorinte sau pasiuni. ◊ ~ verbala vorba multa si inutila; limbutie. [G.-D. incontinentei] /<fr. incontinence, lat. incontinentia
INDURATIE ~i f. stare patologica constand in intarirea anormala a unui tesut organic. [G.-D. induratiei] /<fr. induration
INFEstaTIE ~i f. Contaminare a unui organism cu paraziti animali sau vegetali (care provoaca anumite stari patologice). /<fr. infestation
INTOXICATIE ~i f. stare patologica cauzata de introducerea (involuntara) in organism a unor substante toxice, manifestata, mai ales, prin ameteli, vome, diaree. ~ medicamentoasa. [G.-D. intoxicatiei; Sil. -ti-e] /<fr. intoxication
IPOHONDRIE ~i f. stare patologica caracterizata printr-o teama exagerata si obsesiva de boli. [G.-D. ipohondriei; Sil. -hon-dri-e] /<fr. hypocondrie
IRASCIBILITATE f. 1) Caracter irascibil. 2) Stare irascibila. 3) med. stare patologica manifestata prin reactii intense si violente la incordari psihice minime. [G.-D. irascibilitatii] /<fr. irascible, lat. irascibilis
ISCHEMIE ~i f. stare patologica constand in diminuarea circulatiei sangvine intr-un organ, provocata de un spasm arterial sau de astuparea unui vas. [G.-D. ischemiei; Sil. is-che-] /<fr. ischemie
LACTOZURIE f. stare patologica caracterizata prin prezenta lactozei in u***a. /<fr. lactosurie
LALOPATIE f. stare patologica constand in tulburarea vorbirii. /<fr. lalopathie
LARINGITA ~e f. stare patologica caracterizata prin inflamatia acuta sau cronica a laringelui. /<fr. laryngite
LAUZIE f. 1) stare fiziologica a unei femei in primele sase saptamani de dupa nastere; stare de lauza. ◊ ~ fiziologica stare a unei lauze care evolueaza normal. ~ patologica stare a unei lauze care evolueaza anormal. 2) Perioada de timp cat o femeie este lauza. [G.-D. lauziei] /lauza + suf. ~ie
LETARGIE f. 1) stare patologica manifestata printr-un somn foarte adanc, in timpul caruia pulsul si respiratia devin abia perceptibile; somn patologic; moarte aparenta. 2) fig. Lipsa totala de interes fata de orice activitate; apatie. [G.-D. letargiei] /<fr. lethargie
LEUCODERMIE f. stare patologica care consta in decolorarea pielii, cauzata de lipsa pigmentului melanic si manifestata prin paliditate. /<fr. leucodermie
LEUCOM ~oame n. stare patologica care consta in aparitia pe corneea ochiului a unor pete albe; albeata. /<fr. leucome
LIMFANGITA ~e f. stare patologica care consta in inflamatia vaselor limfatice. /<fr. lymphangite
LIMFATISM n. stare patologica constand in marirea volumului organelor limfatice, moleseala, paliditate si rezistenta slaba la infectii. /<fr. lymphatisme
LITIAZA ~e f. stare patologica manifestata prin formarea unor calculi intr-un organ sau intr-un canal excretor; calculoza. [G.-D. liteazei; Sil. -ti-a-] /<fr. lithiase
LOGOREE f. 1) stare patologica constand in predispozitia de a vorbi mult. 2) fig. Tendinta de a vorbi mult si fara rost. [Art. logoreea; G.-D. logoreei; Sil. -re-e] /<fr. logorrhee
MANIE ~i f. 1) stare patologica caracterizata prin diverse tulburari mintale (exaltare euforica, instabilitate, incoerenta de idei si de activitate motrice). 2) Tulburare a spiritului, manifestata prin prezenta unei idei fixe. 3) Obisnuinta exagerata si obsedanta; purtare ciudata. /<ngr. mania, fr. manie
MEGALOMANIE ~i f. 1) stare patologica caracterizata prin delir de grandoare si prin delir de persecutie. 2) Orgoliu excesiv. /<fr. megalomanie
MELANCOLIE ~i f. 1) Stare sufleteasca apasatoare, care predispune la visare si izolare. 2) stare patologica caracterizata prin tristete profunda, prin pesimism general si prin obsesia sinuciderii. /<fr. melancolie, lat. melancholia
MELANODERMIE f. stare patologica manifestata printr-o pigmentare anormala a pielii ca urmare a unor afectiuni. /<fr. melanodermie
MELENA f. stare patologica constand in eliminarea unui scaun cu sange; hemoragie intestinala. /<fr. melaena
METRITA f. stare patologica constand in inflamarea acuta sau cronica a uterului. /<fr. metrite
MICROCEFALIE f. stare patologica congenitala, caracterizata prin dezvoltarea insuficienta a cutiei craniene si a creierului. /<fr. microcephalie
MIOZITA ~e f. stare patologica constand in inflamatia muschilor striati. [Sil. mi-o-] /<fr. myosite
MITOMANIE f. stare patologica constand in tendinta de a denatura adevarul; mania de a minti. /<fr. mythomanie
MONOFOBIE f. stare patologica in care bolnavul se teme de singuratate. /<fr. monophobie
MORBIDETE f. livr. stare patologica constand in moliciune, lipsa de vitalitate, de energie. [G.-D. morbidetii] /<it. morbidezza, fr. morbidesse
MORFINISM n. stare patologica constand in folosirea abuziva a morfinei; intoxicatie cronica cu morfina. /<fr. morphinisme
MUTISM n. 1) stare patologica constand in lipsa capacitatii de a vorbi. 2) rar Nedorinta incapatanata de a vorbi. /<fr. mutisme
NANISM n. 1) stare patologica caracte-rizata prin statura mica in raport cu varsta si specia sau rasa respectiva. 2) Crestere sub limitele normale ale unor plante (ca urmare a unor conditii nefavorabile). /<fr. nanisme
NARCOMANIE f. stare patologica con-stand in atractia permanenta pentru nar-cotice. /<fr. narcomanie
NECROMANIE f. stare patologica a psihicului, care se manifesta prin preocupare obsedanta de cei morti sau de moarte in ge-neral. /<lat. necromania
NEFRITA f. stare patologica constand intr-o inflamare acuta sau cronica a rinichilor. /<ngr. nefritis, fr. nephrite
NEFROPATIE f. stare patologica constand intr-o afectiune a rinichilor. /<fr. nephro-pathie
NEFROPTOZA ~e f. stare patologica constand in deplasarea rinichilor. /<fr. nephroptose
NEFROZA f. stare patologica constand in-tr-o afectiune cronica a rinichilor, care se manifesta prin formarea de calculi; litiaza renala; nefrolitiaza. /<fr. nephrose
NEURASTENIE f. stare patologica constand intr-o afectiune functionala a sistemului nervos, care se manifesta prin oboseala, dureri de cap, insomnie etc. [Sil. ne-u-] /
NEVRALGIE ~i f. stare patologica constand in durere acuta, localizata pe traiectul nervilor periferici. ~ sciatica. /<fr. nevralgie
NEVRITA ~e f. stare patologica constand intr-o afectiune inflamatoare a nervilor periferici, care se manifesta prin scaderea sau pierderea sensibilitatii si chiar prin paralizii partiale. /<fr. nevrite
NEVROPATIE f. (denumire generica) stare patologica constand intr-o afectiune a sistemului nervos; dereglare functionala a sistemului nervos. /<fr. nevropathie
NICTALOPIE f. stare patologica constand intr-o afectiune a vazului, care se manifesta prin proprietatea de a vedea mai bine noaptea sau la lumina slaba. /<fr. nyctalopie
NOCTAMBULISM n. stare patologica a psihicului, care se manifesta prin executarea automata si inconstienta, in timpul somnului, a unor actiuni complicate, de care bolnavul nu-si aminteste la trezire; somnambulism. /<fr. noctambulisme
OFTALMIE ~i f. (denumire generica) stare patologica constand in inflamarea membranelor globului ocular; aprindere de ochi. ~ de zapada. ~ purulenta. /<fr. ophtalmie
OLIGURIE f. stare patologica manifestata prin eliminare de u***a in cantitati anormal de mici si cauzata de anumite afectiuni renale. [Art. oliguria; G.-D. oligurei] /<fr. oligurie
OSTEALGIE ~i f. stare patologica constand in durere localizata in oase. [G.-D. ostealgiei; Sil. -te-al] /<fr. ostealgie
OTALGIE f. stare patologica constand in durere localizata in regiunea urechilor. /<fr. otalgie
OTITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea urechii. /<fr. otite
OVARITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea ovarelor. /<fr. ovarite
PANCREATITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea pancreasului. [Sil. -cre-a-] /<fr. pancreatite
PANFOBIE f. stare patologica manifestata prin frica fata de tot ce se petrece in jur. /<fr. panphobie
PARALALIE ~i f. med. stare patologica constand in tulburarea vorbirii, care se manifesta prin dificultatea de a gasi cuvantul potrivit. /<fr. paralalie
PARALIZIE ~i f. stare patologica provocata de anumite leziuni ale sistemului nervos si manifestata prin incapacitatea de a face miscari voluntare. /<fr. paralysie
PARAMNEZIE ~i f. stare patologica constand in tulburari ale memoriei, in confundarea evenimentelor reale cu cele imaginare sau a trecutului cu prezentul. /<fr. paramnesie
PARANOIA f. stare patologica constand in afectarea psihicului, care se manifesta prin delir sistematic (de grandoare, de persecutie, de gelozie etc.), decurgand fara halucinatii si schimbari pronuntate ale personalitatii. /<fr. paranoia
PANTECARIE f. reg. stare patologica constand in eliminarea deasa de f****e cu consistenta apoasa; diaree. /v. a pantecari
P********E f. stare patologica manifestata prin atractie s*****a intre barbati; amor socratic; h*************e. [G.-D. p*********i] /<fr. p********e
PEDICULOZA f. stare patologica provocata de paduchi pe pielea corpului omenesc. /<fr. pediculose
PELADA ~e f. stare patologica care provoaca caderea partiala a parului, mai ales din cap; chelbe. /<fr. pelade
PERIARTRITA ~e f. stare patologica manifestata prin inflamarea tesuturilor din jurul unei articulatii. [Sil. -ri-at-] /<fr. periarthrite
PERICARDITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea pericardului. /<fr. pericardite
PERIOSTITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea periostului. [Sil. -ri-o-] /<fr. periostite
PERITONITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea peritoneului. /<fr. peritonite
PIELONEFRITA ~e f. stare patologica, acuta sau cronica, constand in inflamarea rinichilor, provocata de o infectie. [Sil. pi-e-] /<fr. pyelonephrite
PIROMANIE f. stare patologica a psihicului, care se manifesta prin tendinta de a provoca incendii. [G.-D. piromaniei] /<fr. pyromanie
PLETORA ~e f. 1) Supraabundenta de sange in organism sau intr-o parte a lui. 2) stare patologica provocata de o supraabundenta de sange (sau de alt lichid). 3) fig. Cantitate mare; abundenta. ~ a produselor pe piata. /<fr. plethore
PLEUREZIE ~i f. stare patologica constand in inflamarea pleurei, insotita de secretie abundenta de lichid. [G.-D. pleureziei; Sil. ple-u-] /<fr. pleuresie
PLEURITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea pleurei pulmonare. [Sil. ple-u-] /<fr. pleurite
PNEUMOCONIOZA ~e f. stare patologica cronica, de obicei profesionala, constand intr-o afectiune pulmonara, provocata de inspirarea indelungata a unui praf nociv (de carbune, de silice etc.). [Sil. pne-u-mo-co-ni-o-] /<fr. pneumoconiose
PNEUMOTORAX ~uri n. 1) stare patologica constand in acumularea de aer sau de gaze in cavitatea pleurala (ca urmare a unor leziuni). 2) Metoda de tratare a tuberculozei pulmonare, care consta in comprimarea plamanului (in vederea cicatrizarii leziunii) prin introducerea artificiala a aerului in cavitatea pleurala. [Sil. pne-u-] /<fr. pneumothorax
POLIARTRITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea mai multor articulatii. [Sil. -li-ar-] /<fr. polyarthrite
POLICITEMIE ~i f. stare patologica constand din cresterea peste limitele normei a numarului de globule rosii in sange; poliglobulie; eritrocitoza. [G.-D. policitemiei] /<fr. polycythemie
POLIGLOBULIE ~i f. stare patologica constand in cresterea peste limitele normei a numarului de globule rosii din sange; policitemie; eritrocitoza. /<fr. polyglobulie
POLINEVRITA f. stare patologica constand in inflamarea nervilor periferici. /<fr. polynevrite
POLIPNEE f. stare patologica constand in cresterea anormala a frecventei respiratiei, ca urmare a unor boli pulmonare sau c******e. [Sil. -ne-e] /<fr. polypnee
PORFIRIE ~i f. stare patologica manifestata prin prezenta peste limita a porfirinei in sange si excretarea ei in u***a. /<fr. porphyrie
PREINFARCT ~e n. stare patologica manifestata prin insuficienta coronariana care preceda infarctul miocardic. /<germ. Prainfarkt
PROCTITA f. med. stare patologica constand in inflamarea anusului. /<fr. proctite
PROSTATITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea prostatei. /<fr. prostatite
PROSTRATIE ~i f. stare (patologica) manifestata prin indiferenta totala fata de cele din jur, provocata de o slabire fizica sau psihica extrema; lipsa de interes pentru orice activitate; apatie. /<lat. prostratio, ~onis, fr. prostration
PRURIT n. stare patologica constand in mancarime intensa a pielii sau a mucoasei, provocata de tulburari functionale ale nervilor pielii. /<fr. prurit, lat. pruritus
PSIHASTENIE f. stare patologica a psihicului care se manifesta prin nesiguranta, nehotarare si fobii. /<fr. psychasthenie
PSIHOPATIE f. (nume generic) stare patologica constand in aparitia unor fenomene psihice discordante. /<fr. psychopathie
PSIHOZA ~e f. 1) (nume generic) stare patologica constand in tulburari profunde ale activitatii psihice. 2) Tulburare a sistemului nervos manifestata prin aparitia involuntara in constiinta a unor idei sau temeri obsedante. /<fr. psychose
PULPITA f. stare patologica constand in inflamarea pulpei dentare. /<fr. pulpite
RAHIALGI/E ~i f. stare patologica carac-terizata prin durere in regiunea coloanei ver-tebrale. [G.-D. rahialgiei; Sil. -hi-al-] /<fr. rachialgie
RAHITISM n. stare patologica cauzata de insuficienta vitaminei D in organism, carac-terizata prin deformatii ale sistemului osos. /<fr. rachitisme
RAST ~uri n. pop. stare patologica constand in inflamarea splinei (cauzata, de obicei, de malarie); splenita. /<sl. rastu
RETINITA ~e f. stare patologica con-stand in inflamarea retinei. /<fr. retinite
RINITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea acuta a mucoasei nazale. /<fr. rhinite
SAFISM n. stare patologica constand in atractie s*****a intre femei; h*************e feminina; l********m; tribadism. /<fr. saphisme
SCIATICA f. stare patologica constand dintr-o afectiune a nervului sciatic, care se manifesta prin dureri in regiunea salelor (cu iradieri in alte parti ale corpului). [G.-D. sciaticei] /<fr. sciatique
SCLERODERMIE f. stare patologica, manifestata prin ingrosarea si intarirea pielii. /<fr. sclerodermie
SCLEROZA ~e f. stare patologica constand in modificarea structurii normale a unui organ sau tesut ca urmare a proliferarii unui tesut conjunctiv. /<fr. sclerose
SCROFULOZA ~e f. inv. stare patologica de natura tuberculoasa, frecventa la copii, care se manifesta prin inflamarea ganglionilor limfatici. /<germ. Scrofulose
SIDEROZA ~e f. 1) Carbonat natural de fier; siderit. 2) stare patologica, constand intr-o afectiune pulmonara cauzata de inhalarea prafului metalic din aer. /<fr. siderose
SILICOZA f. stare patologica constand in-tr-o afectiune pulmonara cauzata de inspirarea prafului de siliciu. /<fr. silicose
SINOVITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea membranei sinoviale, impiedicand functionarea articulatiei pe care o captuseste membrana respectiva. /<fr. synovite
SINUZITA ~e f. stare patologica con-stand in inflamarea mucoasei sinusurilor nazale. /<fr. sinusite
SOMNAMBULISM n. stare patologica care se manifesta prin executarea automata si inconstienta, in timpul somnului, a unei activitati, de care bolnavul nu-si aminteste la trezire. /<fr. somnambulisme
SPASMOFILIE ~i f. med. stare patologica care se caracterizeaza printr-o sensibilitate exagerata a sistemului neuromuscular, predispunand la spasme. /<fr. spasmophilie
SPLENITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea splinei. /<fr. splenite
SPLENOMEGALIE f. stare patologica constand in marirea splinei. /<fr. splenomegalie
STENOZA ~e f. med. stare patologica constand in ingustarea unui canal sau a unui orificiu anatomic (ceea ce produce tulburari in functionarea organismului). ~ intestinala. ~ aortica. /<fr. stenose
STOMATITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea mucoasei cavitatii bucale. /<fr. stomatite
STRES ~uri n. stare patologica constand in supraincordarea unui organism viu, cand asupra lui actioneaza factori negativi puternici. /<engl., fr. stress
STUPOARE f. 1) v. STUPEFACTIE. 2) stare patologica caracterizata prin deprimare si insensibilitate completa. [G.-D. stuporii] /<fr. stupeur, lat. stupor, ~oris
TABAGISM n. stare patologica constand in intoxicarea cronica a organismului cu nicotina; nicotinism. /<fr. tabagisme
TAHIPNEE ~ f. stare patologica constand in accelerarea anormala a ritmului de respiratie cauzata de unele boli respiratorii, c****o-vasculare sau nervoase. /<fr. tachypnee
TANATOFOBIE f. stare patologica a psihicului, care se manifesta prin teama obsedanta de moarte; fobie de moarte. /<fr. thanatophobie
TEBAISM n. stare patologica constand in intoxicarea organismului cu opiu. /<fr. thebaisme
TEISM2 n. stare patologica, provocata de consumul abuziv al ceaiului de mare concentratie. /<fr. theisme
TERMOESTEZIE f. stare patologica constand in sensibilitate marita la variatiile de temperatura (caracteristica pentru unele boli de nervi). /<fr. thermo-esthesie
TETANIE f. med. stare patologica constand in accese de contractii musculare spasmodice ale membrelor si ale trunchiului, ca urmare a unor boli sau a insuficientei calciului din organism. /<fr. tetanie
TIMPANISM n. med. 1) Crestere a sonoritatii pulmonare cauzata de o aerisire pu-ternica. 2) stare patologica constand in balonarea abdomenului (in cazul unui surplus de gaze in intestine sau in stomac); meteorism. /<fr. tympanisme
TIREOTOXICOZA ~e f. stare patologica constand in secretia excesiva de hormoni tiroidieni; hipertiroidie. /<fr. thyreotoxicose
TONSILITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea amigdalelor; amigdalita. /<fr. tonsilite
TOXICOZA ~e f. stare patologica manifestata prin diaree, vome etc., cauzate de tulburarile de nutritie la sugari. ◊ ~ de sarcina denumire generica pentru tulburarile care apar in perioada sarcinii. /<fr. toxicose
TRAHEITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea mucoasei traheale. /<fr. tracheite
TREAPAD n. 1) Mers al calului intre pas si galop; trap. 2) Zgomot produs de cal cand merge in acest fel. 3) Umblatura continua incolo si incoace. ◊ La ~ la fuga; repede. 4) pop. stare patologica manifestata prin eliminare frecventa de f****e cu consistenta apoasa; diaree. /v. a trepada
TRICHIAZA f. stare patologica constand in inflamarea permanenta a conjunctivei din cauza genelor prea lungi care irita globul ocular. /<fr. trichiasis
TROFOPATIE ~i f. stare patologica constand in dereglarea nutritiei organelor si tesuturilor /<fr. tropopathie
UREMIE ~i f. stare patologica constand in intoxicatia generala a organismului, provocata de cresterea excesiva a cantitatii de uree din sange. [G.-D. uremiei] /<fr. uremie
URETRITA ~e f. stare patologica constand in inflamarea mucoasei uretrei. /<fr. uretrite
VARICOCEL n. med. stare patologica constand in largirea venelor cordonului s*******c. /<fr. varicocele
VASOCONSTRICTIE ~i f. stare patologica constand in ingustarea vaselor sangvine. [G.-D. vasoconstrictiei; Sil. -con-stric-ti-e] /<fr. vaso-constriction
VASODILATATIE ~i f. stare patologica constand in largirea vaselor sangvine, cauzata de slabirea fibrelor musculare din peretii lor. [G.-D. vasodilatatiei; Sil. -ti-e] /<fr. vaso-dilatation
VEDENIE ~i f. 1) Reprezentare imaginara a unor lucruri ireale ca produs al unei stari patologice a psihicului; halucinatie; fantasma; viziune. A avea ~i. 2) (in superstitii) Fiinta imaginara, produs al fanteziei, care provoaca spaima; fantoma; naluca; aratare; duh; stafie; spirit. /<sl. videnije
VIZIUNE ~i f. 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul vazului. 2) Proprietate de a vedea in minte; reprezentare. 3) Mod de a intelege si interpreta lucrurile; conceptie. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginara a unor lucruri ireale, ca produs al unei stari patologice a psihicului; halucinatie; vedenie; fantasma. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision
AFECTIUNE s.f. 1. Dragoste, sentimente bune pentru cineva, atasament, iubire, caldura. 2. (Med.) stare patologica a unui organ; maladie, boala. [Var. afectie s.f. / cf. fr. affection, lat. affectio].
AUTISM s.n. (Med.) stare patologica caracterizata prin ruperea contactului cu realitatea exterioara si prin trairea excesiva a unei vieti interioare, unul din simptomele fundamentale ale schizofreniei. [< fr. autisme].
AUTOAGRESIUNE s.f. stare patologica in care organismul produce substante nocive impotriva unora dintre propriile sale celule, tesuturi sau organe. [Pron. a-u-. / < fr. autoaggression].
BAROTRAUMATISM s.n. (Med.) stare patologica provocata de o variatie brusca de presiune. [< fr. barotraumatisme].
CLONISM s.n. stare patologica cu manifestari de convulsii clonice. [< fr. clonisme].
DECOMPENSARE s.f. Actiunea de a (se) decompensa si rezultatul ei; decompensatie. ♦ stare patologica in care tulburarile datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentara a partilor neafectate sau a unui organ cu functiune analoga. [< decompensa].
DIDACTOGENIE s.f. (Med.) stare patologica de anxietate si depresiune, intalnita la unii elevi ca urmare a greselilor didactice ale educatorilor. [< didactic, dupa iatrogenie].
ENDOCRINIE s.f. (Med.) stare patologica cauzata de deranjarea secretiei endocrine. [< fr. endocrinie].
ENZIMOPATIE s.f. (Med.) stare patologica datorata dereglarii functionale a unei enzime sau a unui sistem enzimatic. [Gen. -iei. / < fr. enzymopathie].
ETERISM s.n. (Med.) stare patologica provocata de vaporii de eter. [< fr. etherisme].
FEMINISM s.n. 1. Miscare sociala care urmareste dobandirea egalitatii in drepturi a femeilor cu barbatii. ♦ Doctrina care propaga emanciparea femeii si extinderea drepturilor ei. 2. stare patologica caracterizata prin dezvoltarea la barbat a caracterelor s*****e feminine. [Cf. fr. feminisme].
HIPERSPLENISM s.n. (Med.) stare patologica datorita hipertrofiei splinei. [< fr. hypersplenisme].
MENISCITA s.f. (Med.) stare patologica, avand drept cauza o inflamatie a meniscurilor (2) [in DN]. [< fr. meniscite].
NEUROPLEGIE s.f. stare patologica manifestata prin scaderea sau disparitia tonusului sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neuroplegie, cf. gr. neuron – nerv, plege – lovire].
OLIGOFRENIE s.f. (Med.) stare patologica a omului, caracterizata prin dezvoltarea incompleta si intarziata a facultatilor psihice; debilitate mintala. [Gen. -iei. / < fr. oligophrenie, cf. gr. oligos – putin, phren – minte].
PARADIABET s.n. stare patologica asemanatoare diabetului, dar avand alte cauze. [Pron. -di-a-. / < fr. paradiabete].
PATOLOGIE s.f. Ramura a medicinei care studiaza natura si simptomele bolilor. ◊ Patologie forestiera = disciplina care studiaza bolile plantelor forestiere; patologie a cartii = cunoasterea si tratarea stricaciunilor care se pot ivi la o carte. ♦ (Rar) stare patologica. ♦ Totalitatea modificarilor morbide care apar in tesuturi in anumite boli. V. simptom. [Gen. -iei. / < fr. pathologie, cf. gr. pathos – boala, logos – studiu].
BULIMIE s.f. stare patologica manifestata prin foame excesiva; hiperorexie; poliorexie. [Gen. -iei. / < fr. boulimie, cf. gr. boulimia].
SPASMOFILIE s.f. stare patologica caracterizata prin faptul ca sistemul nervos si cel muscular raspund la orice infectie prin convulsii. [Gen. -iei. / < fr. spasmophilie, cf. gr. spasmos – contractie, philos – prieten].
SUPRAANTRENAMENT s.n. (Sport) stare patologica rezultata in urma unor eforturi exagerate, incorect dozate. [< supra- + antrenament, dupa fr. surentrainement].
TETANIE s.f. stare patologica manifestata prin contractii musculare spasmodice si intepenirea membrelor; tetanism. [Gen. -iei. / < fr. tetanie].
AGONIE s.f. stare patologica a organismului care preceda moartea. V. coma. ◊ In agonie = pe moarte. ♦ (Fig.) Neliniste, violenta; zbucium puternic. [< fr. agonie, cf. gr. agonia – lupta].
ANXIETATE s.f. stare patologica de neliniste, de teama; (frantuzism) neliniste. [Pron. -xi-e-. / cf. fr. anxiete, lat. anxietas].
ATARAXIE s.f. 1. (In filozofia antica greaca) Stare de liniste sufleteasca, libera de griji si temeri. 2. (Med.) stare patologica de pasivitate a unui organ, a unei functii etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fara, taraxis – tulburare].
CATALEPSIE s.f. stare patologica manifestata prin intepenirea brusca a muschilor si prin incetarea unor functii cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. catalepsie, cf. gr. katalepsis – atac].
CETOACIDOZA s.f. stare patologica a organismului, caracterizata prin scaderea rezervei alcaline a sangelui ca urmare a acumularii de acetona. [Pron. -to-a-. / < fr. cetoacidose].
COLAPS s.n. stare patologica foarte grava, manifestata printr-o scadere brusca a puterii si incetarea treptata a functiilor c******e, insotita de pierderea cunostintei. ♦ Prabusire a peretilor celulelor vegetale ca urmare a eliminarii apei libere din golurile celulare. [Pl. -suri. / < fr., lat. collapsus].
COMPLICATIE s.f. Complicare; stare complicata; incurcatura. ♦ Agravare a unei boli prin aparitia unor noi stari patologice. [Var. complicatiune s.f. / cf. fr. complication, lat. complicatio].
DISTROFIE s.f. (Med.) stare patologica constand in dezorganizarea nutritiei tesuturilor sau a organelor. ♦ Tulburare de nutritie cronica la sugari. [Gen. -iei. / < fr. dystrophie, cf. gr. dys – dificil, trophe – hrana].
HALUCINOZA s.f. (Med.) stare patologica caracterizata prin halucinatii recunoscute de bolnav ca stari anormale. [< fr. hallucinose].
LETARGIE s.f. stare patologica caracterizata prin somn adanc si lung, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. ♦ (Fig.) Stare de apatie, de inactivitate totala. [Gen. -iei. / < fr. lethargie, cf. lat. lethargus, gr. lethargia < gr. lethe – uitare, argia – odihna].
MONOMANIE s.f. stare patologica manifestata prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusiva. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie].
OBNUBILARE s.f. (Liv.) Actiunea de a (se) obnubila si rezultatul ei. ♦ (Med.) stare patologica manifestata prin ameteli, prin pierderea temporara a constiintei; obnubilatie. [< obnubila].
OBEZITATE s.f. stare patologica manifestata printr-o ingrasare anormala. [Cf. fr. obesite, lat. obesitas].
SOMNAMBULISM s.n. stare patologica manifestata prin diferite actiuni inconstiente in timpul somnului; lunatism, noctambulism. [< fr. somnambulisme].
COMPLICATIE s. f. 1. faptul de a (se) complica; stare complicata; incurcatura. 2. agravare a unei boli prin aparitia unor noi stari patologice. (< fr. complication, lat. complicatio)
HISTOLIZA s. f. distrugere a tesuturilor organice vii, care se observa la inceputul metamorfozei sau in numeroase stari patologice. (< fr. histolyse)
INCOORDONARE s. f. 1. necoordonare. 2. (med.) lipsa de coordonare in miscari, consecinta a unor leziuni ale sistemului nervos sau a unor stari patologice ale aparatului locotomotor. (dupa fr., engl. incoordination)
NEUROARTRITISM s. m. predispozitie constitutionala catre stari patologice articulare, nervoase, de nutritie etc. (< fr. neuro-arthritisme)
PUSEU s. n. 1. manifestare brusca, violenta a unei stari patologice, acces al unei boli. 2. (fig.) crestere subita, izbucnire, elan. (< fr. poussee)
TAUROCOLIC adj. acid ~ = acid biliar din acid colic si taurina, prezent in sange in stari patologice. (< fr. taurocholique)
AKINEZIE (‹ gr.) s. f. (MED.) stare patologica constind in incapacitatea de a efectua anumite miscari.
AGORAFOBIE s. f. stare patologica caracterizata prin frica de spatiu pe care o au unii oameni cand traverseaza o piata, un pod etc. – Fr. agoraphobie (< gr.).
CATALEPSIE s. f. stare patologica caracterizata printr-o rigiditate brusca a muschilor si printr-o tulburare a functiilor cerebrale. – Fr. catalepsie (lat. lit. catalepsis).
DEPRESIUNE, depresiuni, s. f. I. 1. Forma de relief situata la un nivel mai jos decat regiunile inconjuratoare. 2. Vartej de aer in care presiunea aerului este mai mica decat in regiunile vecine si care aduce timp nefavorabil in locurile pe unde trece. II. Fig. stare sufleteasca (patologica) de tristete (asociata cu neliniste); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Faza a ciclului economic, posterioara crizei economice, in care productia se mentine la un nivel scazut, marfurile se vand greu si la preturi scazute, in conditiile in care ramane redusa si puterea de cumparare a populatiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. depression, lat. depressio, -onis.
MEGALOMANIE, megalomanii, s. f. 1. Faptul de a fi megaloman (1). 2. stare psihica patologica intalnita in unele boli mintale si manifestata prin delir de grandoare, asociat cu delir de persecutie. – Din fr. megalomanie.
TRAUMATISM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferita de un organism viu prin loviri violente, taieturi, intepaturi etc.; trauma (1); p. ext. ansamblul tulburarilor de ordin local si general care apar in urma actiunii unui agent extern violent; p. restr. soc traumatic. 2. stare psihica patologica a unui organism care, nemaiputand sa suporte o e*******e excesiva, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reactioneaza in nici un fel, devenind insensibil la orice alt e******t. – Din fr. traumatisme.
CONFABULATIE f. stare psihica patologica, manifestata prin tendinta de a prezenta drept reale unele fapte sau realitati imaginare; mitomanie. [Sil. -ti-e] /<fr. confabulation
HALUCINATIE ~i f. 1) stare psihica patologica manifestata prin perceperea unor lucruri inexistente in realitate. 2) Imagine vizuala bizara, produsa de o asemenea stare; iluzie; himera; vedenie. [G.-D. halucinatiei; Sil. -ti-e] /<fr. hallucination, lat. hallucinatio, -ionis
MORBID ~da (~zi, ~de) 1) Care tine de morb; referitor la morb; patologic; bolnavicios. stare ~da. 2) Care rezulta dintr-un morb; provocat de un morb; patologic. /<lat. morbidus, fr. morbide
GLICOZURIE ~i f. 1) stare fiziologica sau patologica constand in prezenta glucozei in u***a. 2) Cantitate de glucoza prezenta in u***a. /<fr. glycosurie
AMENOREE s.f. Lipsa a m**********i, provocata de stari fiziologice sau patologice. [Pron. -re-e. / < fr. amenorrhee, cf. gr. a – fara, men – luna, rhein – a curge].
ECOFOBIE s. f. teama patologica de a sta singur in casa. (< fr. ecophobie)
RITMOTERAPIE s. f. procedeu terapeutic prin exercitii la refacere a ritmului functional perturbat patologic, in balbaiala, stari spastice, ticuri etc. (< ritmo2- + -terapie2)
SOPOR s. n. stare de somnolenta patologica in care contactul cu ambianta se face dificil, fiind intrerupt de perioada de somn. (< fr., lat. sopor)
SENSIBILIZARE, sensibilizari, s. f. Actiunea de a (se) sensibiliza si rezultatul ei. ♦ Scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii (celula, tesut, organ, organism) fata de un anumit agent. ♦ stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent (fizic, chimic sau biologic). ♦ Marire a sensibilitatii unui instrument de masura, a unui aparat, a emulsiilor fotografice etc. – V. sensibiliza.
ANGOASA ~e f. livr. stare de neliniste; (adesea patologica); tulburare; ingrijorare. [G.-D. angoasei] /<fr. angoisse
SENSIBILIZARE s.f. Actiunea de a (se) sensibiliza si rezultatul ei. ♦ stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent. ♦ Marire a sensibilitatii unui instrument sau aparat de masura a emulsiilor fotografice etc. [< sensibiliza].
CHEROMANIE s. f. stare de e*******e euforica patologica. (< fr. cheromanie)
SENSIBILIZARE s. f. actiunea de a (se) sensibiliza. ◊ scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii fata de un anumit agent; stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent. ◊ marire a sensibilitatii unui instrument sau aparat de masura a emulsiilor fotografice etc. (< sensibiliza)
FOBOFOBIE s. f. teama patologica de a nu avea stari obsesive de frica. (< engl. phobophobia)
ALITERATIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiasi sunet (consoana) sau grup de sunete in cuvinte care se succeda; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe in stari de puternica e*******e psihica. ◊ tendinta patologica, obsedanta spre rima, realizata prin repetarea de silabe. (< fr. alliteration)
REABILITA vb. I. 1. tr., refl. A(-si) restabili prestigiul stirbit. 2. tr. A repune, a reintegra pe cineva in drepturile pierdute (printr-o condamnare). 3. tr. A readuce in stare activa unele functii alterate in urma unor procese patologice. [Pron. re-a-. / < fr. rehabiliter].
AMIMIE s. f. pierdere patologica a capacitatii de exprimare prin mimica a unor stari afective, idei etc. (< fr. amimie)
REABILITA vb. I. tr., refl. a(-si) restabili buna reputatie, onoarea, prestigiul stirbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce in stare activa unele functii alterate in urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-si indrepta situatia scolara, obtinand o nota buna, dupa note insuficiente. (< fr. rehabiliter)
SANOGENEZA s.f. Ramura a medicinii care se ocupa cu asigurarea starii de sanatate a populatiei, studiind mediul social ca factor patologic, influenta locuintei si a conditiilor de munca, fenomenele de urbanizare, de poluare etc. [Cf. fr. sangenese < lat. sanus – sanatos, gr. genesis – nastere].
SANOGENEZA s. f. ramura a medicinei care se ocupa cu asigurarea starii de sanatate a populatiei, studiind mediul social ca factor patologic, influenta locuintei si a conditiilor de munca. (< fr. sanogenese)
TOPOFOBIE s.f. Teama patologica de anumite locuri (paduri, piete etc.), care apare in anumite stari astenice. V. agorafobie. [Gen. -iei. / < fr. topophobie, cf. gr. topos – loc, phobos – teama].
TOPOFOBIE s. f. teama patologica de anumite locuri (paduri, piete etc.), care apare in anumite stari astenice. (< fr. topophobie)
POLIMERIE s.f. starea unui corp polimer. ♦ Ereditate in care fiecare dintre caracterele normale sau patologice este determinat de actiunea mai multor gene. [Gen. -iei. / < fr. polymerie].
ANGOASA s. f. 1. neliniste, tulburare cauzata de o teama puternica fara obiect real, concret, adesea patologica. 2. (fil.) sentimentul instrainarii omului; constiinta conditiei umane de fiinta muritoare. 3. (med.) stare provocata de contractia regiunii epigastrice, insotita de mari dificultati respiratorii si de tristete excesiva. (< fr. angoisse)
patologic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de patologie; propriu patologiei; morbid. 2) Care este provocat de o boala; morbid. stare ~ca. /<fr. pathologique
FOBIE s.f. stare de frica bolnavicioasa, obsedanta si nemotivata. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „teama (patologica) de”, „aversiune fata de ceva”, „fobie”. [Gen. -iei. / < fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos – frica].
TEMPERATURA, temperaturi, s. f. Gradul, starea de caldura a unui mediu, a unui corp etc. ◊ Temperatura absoluta = temperatura care se masoara pornind de la zero absolut. ♦ stare fiziologica constanta a corpului animal, reprezentand echilibrul dintre caldura produsa si cea pierduta. ♦ Gradul de caldura ridicata a corpului omenesc, reprezentand un simptom patologic; fierbinteala, febra. – Din fr. temperature, lat. temperatura.
ANAFILAXIE (< fr., {s} gr. ana- „contrar” + phylaxis „aparare”) stare de hipersensibilizare specifica a organismului mamiferelor la actiunea unui antigen, astfel incat o a doua injectare a aceluiasi antigen, chiar intr-o doza foarte mica, determina aparitia unor manifestari patologice care pot duce la moarte (soc anafilactic).
AGENT, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)
GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial
