Rezultate din textul definițiilor
INNEBUNI, innebunesc, vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie, de dementa; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-si pierde calmul, stapanirea de sine. ◊ Tranz. Durerea l-a innebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu ma-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neincrederea fata de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva sa-si piarda stapanirea de sine; a agasa, a enerva. – In + nebun.
FURIE, furii, s. f. Stare de extrema iritare in care se pierde stapanirea de sine; manie nestapanita; violenta. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestavilita. ♦ Fig. (Rar) Dorinta puternica, patima, pornire nestapanita. [Acc. si: furie] – Din fr. furie, lat. furia.
NABADAI1 s. f. pl. 1. (Pop. si fam.) Acces de furie, de manie. ◊ Loc. adj. Cu nabadai = nabadaios (1). ◊ Expr. A baga (pe cineva) in nabadai = a) a inspaimanta; b) a face sa-si piarda calmul, stapanirea de sine. 2. (Pop.) Criza epileptica. – Et. nec.
RABDARE, rabdari, s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale; putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-si) pierde rabdarea sau a-si iesi din rabdare (ori din rabdari) = a-si pierde calmul, stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara, a enerva, a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumet). A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare si tutun, se spune cuiva care are de asteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Asteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferinte, lipsuri. 3. Perseverenta, tenacitate, staruinta. – V. rabda.
SIMTIRE, simtiri, s. f. 1. Faptul de a simti; sensibilitate (1). 2. Traire afectiva, afect, sentiment. 3. Stare normala a organismului in care omul este pe deplin constient de ceea ce se petrece in jurul lui, fiind stapan pe simturile si pe facultatile lui intelectuale. ◊ Loc. adj. Fara simtire = fara cunostinta; lesinat. ◊ Expr. A-si pierde simtirea (sau simtirile) = a lesina. A-si veni in simtire (sau in simtiri) = a-si reveni din lesin; a-si veni in fire; a-si recapata stapanirea de sine. ♦ (Rar) Simt (1). 4. (Inv. si pop.; si in sintagma simtire de sine) Bun-simt, buna-cuviinta. – V. simti.
RABDARE ~ari f. 1) v. A RABDA. ◊ A scoate pe cineva din ~ (sau din ~ari) a face pe cineva sa-si piarda stapanirea de sine; a scoate din sarite. A-si iesi din ~ (sau din ~ari), a-si pierde ~area a-si pierde stapa-nirea de sine; a-si iesi din sarite. A manca ~ari prajite (sau fripte) a indura foame. Ai ~! asteapta! 2) Staruinta manifestata in executarea unui lucru. ◊ ~ area trece marea (sau cu ~area se trece marea) perseverenta te ajuta sa reusesti in cele mai grele impre-jurari. /v. a rabda
CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniste deplina a atmosferei. 2. stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.
IMPERTURBABIL, -A, imperturbabili, -e, adj. Care nu poate fi tulburat de nimic; care denota stapanire de sine; linistit, calm, f*******c, placid. – Din fr. imperturbable, lat. imperturbabilis.
INARMA, inarmez, vb. I. Tranz. si refl. A(-si) procura arme; a (se) pregati pentru lupta prin inzestrare cu armament; a (se) intrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se inarma cu rabdare = a-si impune rabdare, a astepta cu stapanire de sine desfasurarea faptelor. – In + arma.
F*******C, -A, f********i, -ce, adj. Cu caracter nepasator, cu sange rece; imperturbabil, calm, linistit, placid. ◊ Tip f*******c = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin echilibru, stapanire de sine si lipsa de mobilitate; persoana cu sistem nervos puternic, echilibrat, lucid, rece. – Din fr. f*********e.
stapanire, stapaniri, s. f. Actiunea de a (se) stapani si rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominatie. ◊ Expr. A avea stapanire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezinta aceasta autoritate. 3. Fig. Infranare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. stapanire de sine = calm, sange rece, cumpat. – V. stapani.
STAPANI, stapanesc, vb. IV. Tranz. A detine un bun in calitate de proprietar, a avea ceva in proprietate, a poseda. 2. Tranz. A cunoaste foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrina; a poseda cunostinte temeinice (teoretice si practice) intr-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stapani o limba (straina) = a vorbi corect si curent o limba (straina). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se retine (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se infrana, a se domina; a avea stapanire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a inabusi o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a impiedica pe cineva de la ceva; a tine in frau, a struni. 4. Intranz. A domni intr-o tara, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A tine pe cineva sub influenta sau stapanirea sa; a domina. – Din stapan.
CUMPAT, s. n. 1. Echilibru sufletesc, judecata dreapta, stapanire de sine; cumpatare. 2. (Rar) incercare grea la care este supus cineva. 3. (Inv.; in expr.) Pe sub cumpat = pe ascuns; cu viclesug. – Lat. compitus (= computus „socoteala”).
CALM1 ~a (~i, ~e) 1) (despre natura) Care se caracterizeaza prin lipsa de agitatie; care se afla in stare de liniste deplina. 2) (despre persoane) Care isi stapaneste sentimentele si actiunile; stapan pe sine. 3) (despre sentimente si manifestari ale oamenilor) Care denota stapanire de sine; caracterizat prin cumpanire. /<fr. calme
CALM2 n. 1) Lipsa de agitatie in natura; stare de liniste in atmosfera. 2) Lipsa de nervozitate; stapanire de sine; sange rece. /<fr. calme
CUMPAT n. stapanire de sine; echilibru sufletesc; sange rece. ◊ A-si pierde ~ul a se pierde cu firea. A-si tine ~ul a-si pastra sangele rece. /<lat. compitus
IMPERTURBABILITATE s.f. Stare a celui imperturbabil; stapanire de sine, netulburare. [Cf. fr. imperturbabilite].
CALM s.n. 1. Stare de lipsa a oricarei miscari; liniste deplina. ♦ Incetare a vantului. ♦ (La pl.) Zone oceanice in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe si au directii variate. 2. stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. // adj. 1. In stare de liniste deplina, lipsit de agitatie. 2. Stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].
nemanie s.f. (inv.) calm, stapanire de sine.
CALM, -A I. adj. 1. in stare de liniste deplina. 2. stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. II. s. n. 1. stare de nemiscare; liniste deplina. ♦ ~ ecuatorial = zona de presiune atmosferica scazuta, a celor doua emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vantului si miscari ascendente. ◊ zona oceanica in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe. 2. stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. (< fr. calme)
RETINERE s. f. actiunea de a (se) retine. ◊ stapanire de sine, prudenta, rezerva. ◊ oprire a unei parti din drepturile cuvenite cuiva. ◊ detentiune. (< retine)
VIOLENTA s. f. 1. insusirea a ceea ce este violent; tarie, intensitate; vehementa; acuitate. 2. lipsa de stapanire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire. 3. folosirea fortei in relatiile interumane sau interstatale. ♦ teoria ei = teorie sociologica potrivit careia inegalitatea sociala isi are geneza in folosirea, pe o anumita treapta a dezvoltarii, a violentei de catre unii oameni impotriva altora. 4. (jur.) orice constrangere a liberei vointe; incalcare a ordinii legale. (< fr. violence, lat. violentia, it. violenza)
CALM1 s. n. 1. Stare de liniste deplina. ♦ Fig. Pace sufleteasca, lipsa de framantari. 2. stapanire de sine, sange rece. – Fr. calme.
MENS AEQUA IN ARDUIS (lat.) judecata cumpanita in clipe grele – Adagiu de nuanta stoica, recomandand stapanire de sine in toate imprejurarile. Exista si la Horatiu, „Ode,” II, 3, 1-2: „Aequam memento rebus in arduis servare mentem” („Tine minte: pastreaza-ti spiritul calm in vremurile grele”).
A RAPI~esc tranz. 1) (fiinte) A lua cu forta, ducand cu sine si tinand in stapanirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgand dintre cei vii). ◊ ~ viata (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri materiale) A-si insusi prin abuz de putere; a lua cu forta, insusindu-si in mod ilegal; a fura. ~ teritorii straine. 4) A face sa nu mai posede. ~ linistea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atentia si seducand. Lectura l-a rapit complet. ◊ ~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire
stapanire ~i f. 1) v. A STAPANI si A SE STAPANI. ◊ ~ de sine retinere de la manifestarea sentimentelor sau a pornirilor; cumpat. 2) pop. Conducere, autoritate de stat. /v. a (se) stapani
ACAPARA, acaparez, vb. I. Tranz. A cumpara toate marfurile sau o anumita categorie de marfuri de pe piata (pentru specula); a pune stapanire (in mod silnic, necinstit) pe... ♦ P. ext. A-si insusi totul pentru sine in dauna altora. – Din fr. accaparer.
A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere
STAPAN ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana careia ii apartine un bun material. ~ul masinii. ◊ A se face ~ pe ceva a pune stapanire pe ceva. 2) (in antichitate) Proprietar de sclavi. 3) Persoana in serviciul careia se afla angajat cineva. ◊ A intra (sau a se baga) la ~ a se angaja sluga. (A fi) fara ~ a) (a fi) independent in actiunile sale; b) (a fi) fara supraveghere. 4) fig. Persoana cu puteri depline. ◊ A fi ~ pe situatie a se orienta bine intr-o situatie, ocupand o pozitie dominanta. A fi ~ pe materie a poseda un obiect. A fi ~ pe sine a fi in stare sa-si stapaneasca sentimentele, pornirile; a-si tine firea. A fi ~ pe soarta (sau pe viata) sa a dispune de propria persoana. 5) pop. Persoana care administreaza o gospodarie (privata sau publica); gospodar. ◊ ~ul casei a) capul familiei; b) gazda (luata in raport cu oaspetii). /<sl. stopanu