KLIPPA s.f. Bloc de roca de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. (cf. fr., engl. klippe < germ. Klippe = stanca in mare < oland. medie clippe = stanca in mare sau pe malul marii; panta abrupta a unei coaste stancoase < sued. klippa = a taia) [def. MDN, et. Wahrig, MW]

scopel, scopeli, s.m. (inv.) varf de stanca in mare, iesit la suprafata.

budur s.n. (reg.) stanca mare, adapost pentru capra neagra.

BUDUR, budure, s. n. (Pop.) 1. stanca mare cu vegetatie saraca. 2. Buduroi (3).

CANARA, canarale, s. f. 1. stanca (in mare). 2. (Reg.) Pasune grasa (unde pasc oile batrane). – Din bg. kanara.

COLTAN, coltani, s. m. (Rar) Colt mare de stanca; loc inaccesibil. – Colt + suf. -an.

STRIDIE, stridii, s. f. Specie de molusca lamelibranhiata comestibila, cu valvele inegale, care traieste fixata pe stanci in marile calde si temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. stridhi.

ERATIC ~ca (~ci, ~ce) Care vadeste lipsa de stabilitate. ◊ Bloc (sau stanca) ~ bucata mare de piatra, adusa de ghetari, a carei structura geologica difera radical de cea a terenului din jur. Teren ~ acumulare de materiale de alta natura decat a solului din jur. /<fr. erratique, lat. erraticus

stancaRAIE f. (colectiv de la stanca) Ingramadire mare de stanci; multime de stanci. /stanca + suf. ~raie

CANARA, canarale, s. f. 1. stanca (in mare). 2. (Reg.) Pasune grasa (unde pasc oile batrane). – Bg. kanara.

FUCUS s. m. Denumire data algelor brune din genul Fucus, al caror tal este prins de stancile din apa marilor prin crampoane fixatoare. – Cuv. lat.

catan, catani, s.m. (inv.) 1. farfurie, strachina. 2. covata, postava, troaca pentru paine. 3. balta mica. 4. grupa de stanci plesuve; bolovan mare. 5. (la pl.) jepi. 6. padure mica din tufe.

ACTINIE s. f. animal marin inferior, din increngatura celenteratelor, cu gura inconjurata de tentacule frumos colorate, fixat pe stanci; anemona-de-mare. (< fr. actinie)

YMER (YMIR) (in mitologia scandinava), primul gigant, format din picaturi de apa, gheata topita si insufletita de vantul din Sud. Hranit de vaca primordiala Audhumla. Este stramosul gigantilor, al oamenilor. Omorat de zeii Odin, Vili si Ve. Corpul sau a servit ca materie primordiala la crearea lumii. Din piele a aparut Pamantul, din oase stancile, din sange marea, din par norii si din craniu Cerul.

O’CONNOR, Roderic (1860-1940), pictor si gravor olandez. Stabilit la Paris (1883). Influentat de Van Gogh si Gaugain, a devenit unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai postimpresionismului („Stanci rosii si marea”, „Cupa cu trandafiri”).

stanca, stanci, s. f. 1. Bloc mare de piatra (in munti), de obicei cu peretii drepti si colturosi; stana. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec.

stanca ~ci f. Bloc mare de piatra in munti, cu pereti abrupti si cu varfuri colturoase. ~ de granit. ~ submarina. [G.-D. stancii] /Orig. nec.

STANA, stane, s. f. Bloc, bolovan mare de piatra; p. ext. stanca. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a fi etc.) (ca o) stana (de piatra) = a ramane (sau a sta, a fi etc.) incremenit, nemiscat. [Var.: (reg.) stan, stean s. n.]

ACTINIE, actinii, s. f. Animal de mare din increngatura celenteratelor, fixat pe stanci, variat colorat, cu aspect de floare si cu orificiul bucal inconjurat de tentacule; anemona-de-mare, deditel-de-mare (Actinia) – Din fr. actinie.

scala, scale, s.f. (reg.) 1. strat sau aglomerate de stanci sau de piatra de dimensiuni foarte mari. 2. cascada.

stolohan, stolohani, s.m. (reg.) 1. bucata mare de piatra, de pamant etc.; bolovan, stanca. 2. bulgare sau cocolos (de branza, de cas, de unt, de sare etc.). 3. portiune intarita la pulpa animalelor.

RECIF ~e n. geol. stanca calcaroasa formata din ramasitele organismelor acvatice in marile calde si putin adanci. ~ coralier. /<fr. recif

BURETE bureti, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mancat bureti = doar n-am innebunit! 2. (In sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Increngatura de nevertebrate marine, fixate de stanci, cu forma variata si cu scheletul constituit din spicule si bastonase silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (si la sg.) animal din aceasta increngatura; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorita proprietatii de a absorbi lichidele, se intrebuinteaza la stersul tablei de scris, la spalat etc. – Lat. *boletis sau refacut din bureti (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

VIGIE s. f. stanca marina uriasa si ascutita, cu varful sub suprafata marii, care prezinta un mare pericol pentru navigatie. (< fr. vigie)

CRISTAL, (2) cristale si (1) cristaluri, s. n. 1. Sticla de o fabricatie speciala, transparenta si perfect incolora, cu insusirea de a refracta puternic lumina, intrebuintata pentru fabricarea lentilelor optice si a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanta minerala solida, omogena, cu o structura interna regulata, care se prezinta sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stanca = varietate transparenta, incolora, de cuart, care se prezinta in cristale mari si care este folosita in industria optica, in radiotehnica, ca piatra semipretioasa etc. 3. (In sintagma) Cristale lichide = substante mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afisare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.

VIGIE s.f. stanca in forma de coloana ascutita, al carei varf nu iese la suprafata marii. [< fr. vigie].

ACTINIE s.f. (Zool.) Animal inferior de mare din increngatura celenteratelor, cu gura inconjurata de tentacule frumos colorate, care traieste lipit de stanci. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < fr. actinie, cf. gr. aktis – raza].

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formatie de stanci submarine, cladite de organisme (corali, alge etc.) care traiesc sub forma de colonii in apele marilor calde si care secreteaza carbonat de calciu. [Pl. si: recifuri] – Din fr. recif.

pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.

PADUREA DE PIATRA (SHI LIN), formatiuni stancoase izolate sau grupate, sub forma unor piloni inalti de c. 30 m, situate intr-o regiune carstica din S Chinei (prov. Yunnan), la c. 120 km SE de orasul Kumming. Este una dintre cele mai spectaculoase „paduri de piatra”, extinsa pe c. 260 km², care a luat nastere in urma actiunii erozive a apelor din precipitatii asupra rocilor carstice, stancile rezultate capatand forme ciudate, cum sunt leul urias, bivolul, rinocerul, pasarea Phoenix s.a. Este cea mai mare si cea mai spectaculoasa padure de piatra de pe Glob. Turism.

SCORBURA, scorburi, s. f. 1. Scobitura (mare) in trunchiul unui copac putrezit pe dinauntru; p. ext. trunchi de copac gaunos, putrezit. 2. Gaura, vagauna mica intr-un mal, in stanca etc.; pestera; p. gener. cavitate, gaura, scobitura. – Et. nec.

BURETE ~ti m. 1) Specie de ciuperci. ~-alb. ~-pucios. ◊ Doar n-am mancat ~ti doar n-am innebunit. 2): ~-de-mare animal marin, nevertebrat, avand scheletul format dintr-o retea de fibre elastice, care isi duce viata in colonii masive, prins de stancile subacvatice. 3) Obiect spongios, facut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc poros), servind la spalat, la sters tabla si in alte scopuri. /<lat. boletis

FATA fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac