cleant, cleanturi si clente, s.n. (reg.) 1. stramtoare intre dealuri cu drumuri taiate in stanca; trecatoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stanca prapastioasa, rapa stancoasa, stanca ascutita; stean, jant, catin.

clontan, clontane, s.n. (reg.) stanca ascutita, tuguiata.

STEI ~uri n. 1) stanca ascutita. 2) Bucata compacta dintr-o materie oarecare (de piatra, de sare etc.). [Monosilabic] /Orig. nec.

TICLAU ~ri n. reg. stanca ascutita pe varful unui munte sau deal. /<ung. szikla

TICLAU, ticlauri, s. n. (Reg.) stanca foarte ascutita si inalta; varf de munte sau de deal; pisc. – Din magh. szikla.

STEI, steiuri, s. n. Colt (ascutit) de stanca. ♦ (Rar) Bolovan de piatra, de sare etc. – Cf. scr. stenje.

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

MESA s.f. (Geol.) Platou inalt si lat, cu costise ascutite de stanca ce coboara abrupt spre campiile inconjuratoare. [< engl., sp., it. mesa, cf. lat. mensa – masa].

TANC³ ~uri n. reg. Varf ascutit al unei stanci. /<germ. Zinken

TANC³, tancuri, s. n. (Reg.) Varf ascutit si inalt de stanca. – Din germ. Zinken (dial. Zanken).

ticlui, ticlus, ticman, ticman, ticui, s.n.; ticma, s.f. (reg.) varf ascutit de deal, de stanca.

VIGIE s. f. stanca marina uriasa si ascutita, cu varful sub suprafata marii, care prezinta un mare pericol pentru navigatie. (< fr. vigie)

VIGIE s.f. stanca in forma de coloana ascutita, al carei varf nu iese la suprafata marii. [< fr. vigie].

MUCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersectie a doua fete ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limita, la extrema. 2. Margine, dunga a unui lucru, a unei suprafete. ◊ Expr. Batuti pe muchie = (despre o suma de bani) din care nu lipseste nimic, care este intreaga, exacta. 3. Marginea din afara, portiune laterala a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusa taisului unor unelte de taiat. ♦ Expr. (Ca sau cat) (de) o muchie de cutit = foarte ingust, foarte subtire; foarte putin. Pe muchie de cutit = intr-o situatie critica, in primejdie. 4. Partea cea mai inalta, ascutita si prelungita, a unui munte, a unui deal, a unei stanci; creasta, coama, culme; p. ext. coasta a unui munte sau a unui deal; panta, povarnis. [Pr.: -chi-e. – Var.: muche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).

COLTAR, (1, 2, 3, 4, 5) coltare, s. n., (6) coltari, s. m. 1. S. n. Polita asezata in coltul dintre doi pereti ai unei camere; dulapior in forma de prisma triunghiulara, asezat intr-un colt al camerei. 2. S. n. (Reg.) Soba de caramida, cu coloane, instalata in coltul unei camere. 3. S. n. Piesa metalica sau din lemn, cu doua aripi sau laturi asezate in unghi drept, utilizata la consolidarea si la protejarea unor imbinari de colt. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul inaltimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alama sau de plumb, folosit la formarea coltului unui chenar. 6. S. m. Rama metalica prevazuta cu cuie lungi si ascutite, care se ataseaza la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a impiedica alunecarea pe stanci, pe gheata, pe busteni. – Colt + suf. -ar.