PETRIFICA, petrific, vb. I. Refl. si tranz. 1. A capata sau a face sa capete aspect de piatra, de mineral, a deveni sau a face sa devina piatra, mineral; a (se) acoperi cu o crusta de piatra, de mineral; spec. a deveni sau a face sa devina fosila. ♦ Fig. A ramane sau a face sa ramana (mereu) neschimbat; a incremeni sau a face sa incremeneasca. 2. (In basme) A (se) preface in stana de piatra; a (se) impietri. [Prez. ind. acc. si: petrific. – Var.: pietrifica vb. I] – Dupa fr. petrifier, germ. petrifizieren.

A SE PETRIFICA pers. 3 se petrifica intranz. 1) A se transforma in piatra (sau in alt mineral); a deveni piatra (sau alt mineral). 2) fig. A deveni tare ca piatra. 3) fig. A ramane mereu neschimbat; a incremeni intr-o anumita forma. 4) (in basme) A se preface in stana de piatra. /<fr. petrifier, germ. petrifizieren

clont, clonturi, s.n. (pop.) 1. cioc, plisc, clobant, flisc, pipura. 2. gura, fleoanca, fleura, bot. 3. dinte. 4. stana de piatra ascutita; brus. 5. inima semintei; germene. 6. cocosul pustii.

DOCHIA (BABA DOCHIA) (in mitologia romaneasca), semidivinitate meteorologica. Dupa mitul principal, D. era o batrana care a plecat cu oile la munte imbracata in noua cojoace. Vremea incalzindu-se, ea si-a lepadat in fiecare zi cate un cojoc, dar in ultima zi un inghet brusc a transformat-o in stana de piatra impreuna cu turma. In conceptia populara, cele noua zile, numite Zilele Babei sau Babele (corespunzand perioadei 1-9 martie) sunt capricioase si fac trecerea de la iarna la primavara.

Anaxarete, fecioara de familie nobila, din insula Cyprus. Tratindu-l cu aroganta si indiferenta pe Iphis, tinar de origine umila care o iubea nebuneste, l-a determinat in cele din urma sa-si puna singur capat zilelor. Iphis s-a spinzurat de pragul usii ei. Nici moartea lui nu a miscat-o insa pe Anaxarete. Singurul gest pe care l-a facut a fost sa se aplece pe fereastra ca sa priveasca, din pura curiozitate, multimea care alcatuia convoiul mortuar al nefericitului tinar. Indignata de nepasarea ei, Aphrodite a transformat-o pe Anaxarete intr-o stana de piatra.

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.

stana, stane, s. f. Bloc, bolovan mare de piatra; p. ext. stanca. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a fi etc.) (ca o) stana (de piatra) = a ramane (sau a sta, a fi etc.) incremenit, nemiscat. [Var.: (reg.) stan, stean s. n.]

A INMARMURI ~esc 1. intranz. 1) A-si pierde capacitatea de a se misca (din cauza unei emotii puternice); a ramane nemiscat; a incremeni; a inlemni; a impietri. ~ de groaza. 2) A deveni stana (de piatra). 2. tranz. pop. A preface in stana (de piatra). /in + marmura

stana ~e f. Bolovan mare si greu. ~ de piatra. ◊ A ramane (sau a sta, a fi) ca o ~ de piatra a ramane (a sta, a fi) inlemnit. /<sl. stanu

STANCA, stanci, s. f. 1. Bloc mare de piatra (in munti), de obicei cu peretii drepti si colturosi; stana. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec.

ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. Vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. Loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) Loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]

SPANAC s. (BOT.) 1. (Spinacia oleracea) (reg.) dragavii (pl.). 2. spanac-porcesc (Chenopodium hybridum) = (reg.) cione, loboda, papela, tamaioara, tamaita, buruiana-de-bubarea, frunze-de-piatra (pl.), iarba-zgaibii, piciorul-gastii, talpa-gastei; spanac-salbatic (Chenopodium album) = (reg.) loboda, piciorul-caprei, spanac-alb; spanacul-ciobanilor (Cheno-podium bonus-henricus) = (reg.) dalac, buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tatarului, iarba-infainata, loboda-alba, spanac-porcesc, spanacul-oilor, spanacul-porcilor, spanacul-stanelor.