PILOT², piloti, s. m. Stalp de lemn, de otel sau de beton (armat), fixat in pamant (vertical sau inclinat) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea constructiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stalp de sustinere. – Din fr. pilot.

rezemus, rezemusuri, s.n. (reg.) stalp de sustinere sau de legatura intre partile unei case.

tuiac, tuiaci, s.n. 1. par scurt, tarus. 2. stalp de sustinere. 3. unealta de gaurit fierul.

SOS s. v. barna, grinda, pop, proptea, reazem, sprijin, stalp, sustinere.

BULUMAC, bulumaci, s. m. stalp de sustinere sau grinda de lemn care se intrebuinteaza la case, la porti, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.

FOISOR, foisoare, s. n. 1. Terasa deschisa (ridicata mult deasupra pamantului), cu acoperisul sustinut de stalpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. Constructie izolata in curtea sau in gradina unei case; pavilion, chiosc. ♦ Turn. ◊ (Inv.) Foisor de foc = turn de observatie pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyoso.

PARETAR, paretare, s. n. 1. Covor mic, bucata de panza brodata, hartie cu desene etc. care se pune pe perete, in casele taranesti, in scop decorativ. 2. Polita fixata de un perete. 3. Fiecare dintre stalpii care sustin streasina casei. – Perete + suf. -ar.

ARCADA, arcade, s. f. 1. Element arhitectural format din unul sau din mai multe arce si din elementele care le sustin (coloane, stalpi, ziduri). 2. Formatie anatomica in forma arcuita; (in special) proeminenta curba la baza osului frontal, situata deasupra fiecarei orbite. – Din fr. arcade.

PONTIL, pontile, s. n. (Mar.) stalp de sustinere in interiorul compartimentelor unei nave. – Cf. fr. epontille.

SLAI, slaiuri, s. n. (Pop.) 1. Fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. Fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii. ♦ Scandura care formeaza marginea de sus a unei luntre. 3. Polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie. 4. Fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. – Et. nec.

REZEMARE s. proptire, sprijinire, sustinere. (~ cu stalpi a unei constructii.)

ARCADA ~e f. 1) Element arhitectonic format din unul sau mai multe arcuri si din elemente care il sustin (coloane, stalpi, ziduri etc.). 2) Formatie anatomica in forma de arc. ~a ochiului. [G.-D. arcadei]/<fr. arcade

BUTE buti f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strans, incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobza; a lega fedeles. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mancare. 2) Continutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. stalp care sustine tavanul unui tunel in constructie. 4) Rezervor de combustibil la lampile speciale, folosite in mine. [G.-D. butii] /<lat. buttis

CERDAC ~ce n. 1) Terasa cu balustrada si cu acoperisul sustinut de stalpi (uneori inchisa cu geamuri) situata in fata intrarii principale a unei case; pridvor. 2) inv. Constructie izolata, facuta pe o ridicatura de pamant sau pusa pe stalpi, servind ca post de observatie. 3) Acoperis facut deasupra unei fantani. [Pl. si cerdacuri] /<turc. cardak

FOISOR ~oare n. 1) Constructie usoara si pitoreasca intr-o gradina, intr-un parc sau in curtea unei case, care serveste, de regula, ca adapost; chiosc; pavilion. 2) Terasa deschisa cu balustrada, cu acoperis sustinut de stalpi, situata in fata intrarii principale a unei case; cerdac; pridvor. [Sil. fo-i-] /<ung. folyoso

PRIDVOR ~oare n. Terasa cu balustrada si acoperis sustinut de stalpi, adaugat in fata intrarii principale a unei case; cerdac; foisor. /<sl. pritvoru

PILON s.m. 1. stalp puternic de sustinere (a unei cupole, a unui arc de pod etc.). 2. Constructie masiva de o parte si de alta a intrarii unui templu sau unui monument. ♦ Element ornamental in forma de stalp, asezat la capatul unui pod, la intrarea intr-o expozitie, intr-un parc etc. 3. stalp care sustine o linie electrica aeriana, o antena electromagnetica etc. ◊ Pilon de antena = stalp pe care este montata o antena de radioemisiune. [Pl. -oni, (s.n.) -oane. / < fr. pylone, it. pilone, cf. gr. pylon].

popcie, popcii, s.f. (reg.) fiecare dintre stalpii care sustin un gard sau o poarta; pop.

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.

PONTIL s.m. stalp de sustinere in interiorul compartimentelor unei nave. [Dupa fr. epontille].

MONTANT, -A I. adj. ridicat in sus. II. s. m. 1. (constr.) bara, stalp (de sustinere) vertical; balastru. 2. pontil metalic dispus vertical pe peretele unei nave pentru rigidizarea tablelor de invelis. 3. bara care leaga intre ele aripile unui avion biplan sau aripa cu fuzelajul. ◊ element de rezistenta a fuzelajului. (< fr. montant)

PILON s. m. 1. stalp puternic de sustinere a unei constructii sau a unei parti a acesteia, a unui arc de pod etc. 2. constructie masiva de o parte si de alta a intrarii unui templu sau monument. ◊ element ornamental in forma de stalp prismatic la intrarea intr-un parc, intr-o expozitie etc. 3. stalp care sustine o linie electrica aeriana, o antena electromagnetica etc. (< fr. pylone)

ARCADA, arcade, s. f. 1. Element arhitectural format dintr-un arc si din elementele care-l sustin (coloane, stalpi, ziduri). 2. Portiune anatomica in forma arcuita; (in special) partea curbata in forma de arc a osului frontal, deasupra ochiului. – Fr. arcade.

BULUMAC, bulumaci, s. m. stalp de sustinere sau grinda de lemn care se intrebuinteaza la case, la porti etc.

BUTE, buti, s. f. 1. Butoi. ♦ Continutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzina al lampii de siguranta intrebuintate in mine. 3. Fiecare dintre stalpii principali de sustinere a esafodului unui tunel in constructie. 4. (Reg.) Butucul rotii. [Var.: (reg.) butie, butii, s. f.] – Lat. buttis.

PILON, piloni, s. m. 1. (Adesea fig.) stalp puternic care sustine o constructie sau o parte a unei constructii. ♦ Element decorativ in forma de stalp prismatic, asezat la capatul unui pod (de o parte si de alta), la intrarea intr-o expozitie etc. 2. Constructie masiva la monumente sau la temple, de o parte si de alta a intrarii. 3. Suport de metal, de beton armat sau de lemn care serveste la sustinerea conductelor si izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. – Din fr. pylone.

BUTE, buti, s. f. 1. Butoi. ♦ Continutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzina al lampii de siguranta intrebuintata in mine. 3. Fiecare dintre stalpii principali de sustinere a esafodajului unui tunel in constructie. 4. (Reg.) Butucul rotii. [Var.: (reg.) butie, butii, s. f.] – Lat. buttis.

OBRON, obroane, s. n. (Reg.) Sopron deschis (format numai dintr-un acoperis sustinut de patru stalpi), in care se tine fanul, uneltele gospodariei etc.

URSOAICA, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie (1). 2. (Reg.) Cos de soba care trage fumul de la o soba laturalnica si il transporta intr-un cos mai mare; cos de nuiele lipite cu pamant, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul pana la acoperis; ursoaie (2). 3. (Reg.) stalp sau barna de sustinere la o constructie; ursoaie (3). – Urs + suf. -oaica.

URSOAICA ~ce f. 1) Femela ursului. 2) reg. Cos de soba sau de cuptor pentru colectarea fumului produs la ardere si evacuarea lui prin hogeag. 3) Element de sustinere, de sprijin (barna, stalp) la o constructie. /urs + suf. ~oaica

CANDELA ~e f. 1) Lampa mica cu ulei care se aprinde la icoane sau la morminte. 2) Unitate de masura pentru intensitatea fluxului de lumina. 3) stalp de lemn menit sa sustina bolta unui tunel pana la turnarea betonului. /<sl. kanudilo, ngr. kandila

COLOANA ~e f. 1) stalp inalt, cilindric, servind pentru sustinere sau ca ornament al frontonului sau al partilor interioare ale unui edificiu. 2) fig. Masa a unui fluid, care este inchisa intr-un tub cilindric sau care tasneste dintr-o conducta. ~ de mercur. 3) tehn. Aparat alcatuit dintr-o manta verticala cilindrica, continand materiale absorbante, filtrante etc. 4) poligr. Fragment vertical al unei pagini tiparite, despartit printr-o linie verticala sau printr-un spatiu alb. 5) Rubrica intr-un registru etc. 6) Sir de oameni sau de masini care merg succedandu-se. ~ de manifestanti. ~ de tractoare. 7) Formatie a trupelor dispuse in adancime. ~ de mars. 8): ~ sonora ansamblul de cuvinte si muzica ce insoteste imaginile unui film. 9): ~ vertebrala totalitate a vertebrelor care formeaza axul scheletului; sira spinarii. [G.-D. coloanei; Sil. co-loa-] /<fr. colonne

PILOT² s.m. stalp infipt in pamant care sustine un pod, o cladire etc. [< fr. pilot].

CANDELA, candele, s. f. 1. Lampa cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, in trecut, la iluminat. 2. Unitate de masura pentru calcularea intensitatii unui izvor de lumina. 3. stalp rotund de lemn, intrebuintat pentru sustinerea boltilor unui tunel pana la turnarea betonului. – Din sl. kanudilo sau ngr. kandila, (2) din fr. candela.

ORGA s. f. 1. instrument muzical complex, cu claviatura, bazat pe un sistem de tuburi sonore, in care sunetele se produc prin trecerea unui curent de aer sub presiune. ♦ ~ de lumini = a) set de becuri diferit colorate, cu aprindere si intensitate comandate electronic. b) totalitatea dispozitivelor de comanda a aparatelor de iluminat intr-o sala de spectacol, intr-un platou de filmare sau de televiziune. 2. ~ geologica = ansamblu de coloane verticale in unele roci, prin fisurare. ◊ sustinerea unei lucrari miniere subterane cu stalpi asezati unul langa altul. (< fr. orgue)

CANDELA, candele, s. f. 1. Lampa primitiva cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte. 2. Unitate de masura pentru calcularea intensitatii unui izvor de lumina. 3. stalp rotund de lemn, intrebuintat pentru sustinerea boltilor unui tunel pana la turnarea betonului. – Slav (v. sl. kanudilo).

PALIMAR¹, palimare, s. n. 1. stalp de pridvor sau de prispa, care sustine streasina acoperisului. 2. Imprejmuire de scanduri la prispa unei case taranesti, la un balcon, la un pod etc.; parmaclac, balustrada (la un balcon). ♦ (Inv.) Intaritura, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foisor. – Et. nec.

PARMAC ~ci m. 1) stalp la prispa sau la pridvor care sustine streasina acoperisului; pop. 2) (in Moldova sec. XVIII) Unitate de masura pentru lungime (egala cu o jumatate de palma). /<turc. parmak

POP¹ ~i m. 1) stalp la prispa sau la pridvor care sustine streasina acoperisului; parmac. 2) Bucata de lemn in care se fixeaza batca sau nicovala. 3) Manunchi de anumite plante (canepa, in, stuf etc.) puse in picioare la uscat. /<bulg. pop

COLOANA s. f. 1. stalp cilindric de piatra, marmura etc. destinat sa sustina un antablament. ♦ formatie cu aspect de stalp aparuta in pesteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmita. ◊ coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. masa a unui fluid care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise. ♦ rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. sir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate in chimie si in industria chimica, dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge randuit in siruri paralele in adancime. ◊ coloana a cincea = grup de tradatori in slujba dusmanului, care organizeaza diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloana sonora = ansamblu de sunete care insoteste imaginile unui film. (<fr. colonne)

sustinere s. 1. proptire, rezemare, sprijinire. (~ unei constructii cu stalpi.) 2. v. proptea. 3. v. ocrotire. 4. v. intretinere. 5. servire, sprijinire. (~ cauzei revolutiei.) 6. v. pledare. 7. sprijinire. (~ propunerii cuiva.) 8. ducere, purtare. (~ unei campanii de presa.)

CATARG ~ge n. stalp vertical montat pe o nava pentru a sustine velele si instalatiile de semnalizare; arbore. /<ngr. katarti

FURCA ~ci f. 1) Unealta agricola formata din cativa dinti curbati, fixati intr-o coada de lemn, folosita la diferite lucrari. ~ de fier. 2) Cantitate de material care poate fi luata dintr-o singura data cu aceasta unealta. 3) Unealta constand dintr-o vergea de lemn la capatul careia se pune caierul, pentru a-l toarce. 4) Obiect cu o parte bifurcata. ◊ ~ca telefonului parte componenta a aparatului de telefon pe care se pune receptorul. 5) Fiecare dintre stalpii de care se fixeaza grinzile si care sustin acoperisul si peretii unei case taranesti. /<lat. furca

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

TARAC, taraci, s. m. stalp batut in pamant, care serveste ca element de sustinere pentru un pod, un zagaz, un gard etc. [Var.: taras s. m.] – Ucr. taras.

PROPTI vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) sustine, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stalp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara sa suim.)

TARAS ~i m. stalp scurt batut in pamant, servind ca element de sustinere la o constructie (pod, zagaz, gard). /<turc. tarak, ucr. taras

PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].

BALANSINA, balansine, s. f. Parama de metal sau de canepa care sustine vergile incrucisate ale catargului unei nave cu panze sau stalpii bigelor de incarcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

AMNAR² ~e n. 1) Fiecare dintre stalpii care se pun la colturile caselor taranesti pentru a sustine acoperisul. 2) Maner de lemn cu care se fixeaza si se invarteste sulul razboiului de tesut. 3) Unealta cu care se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. /a + manar[e]

COLOANA s.f. 1. stalp de piatra, de marmura etc. de forma cilindrica, destinat sa sustina o parte dintr-un edificiu. ◊ Coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ Parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. Masa a unui fluid, care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. Sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise; continutul acesteia. ♦ Rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. Sir vertical de cifre. 5. Denumire a mai multor aparate folosite in chimie si in industria chimica, alcatuite dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, materiale filtrante etc. 6. Convoi de oameni, de animale, de vehicule care merge oranduit in siruri paralele in adancime. 7. (Cinem.) Coloana sonora = ansamblul de sunete care insoteste imaginile unui film. [Cf. lat. columna, fr. colonne, it. colonna, ngr. kolona].

PILOT² s. n. stalp de fier, de beton armat etc. infipt in pamant, care sustine o constructie. (< fr. pilot)

SPALIER ~e n. 1) Sistem de sustinere a vitei de vie si a unor pomi fructiferi, format din stalpi verticali intre care sunt intinse orizontal mai multe randuri de sarma, de care se leaga aceste plante. 2) Rand de plante sau de arbusti cu ramurile tunse care formeaza un perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastica constituit dintr-o scara fixata vertical pe un perete; scara fixa. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier

CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea lata de piele, mai rar de panza, cu care se incing militarii peste mijloc si de care agata sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pana la centura = de la umeri pana la talie. ♦ Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = dispozitiv fixat in jurul taliei, care serveste la mentinerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centura de siguranta = dispozitiv de protectie a muncitorilor care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituita dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. 2. (In expr.) Cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. Centura de forturi = zona fortificata in jurul unei asezari care prezinta interes strategic. 3. (In expr.) Centura pelviana = oasele bazinului. – Fr. ceinture.

SPALIER, spaliere, s. n. 1. Suport format din stalpi intre care sunt intinse, orizontal si paralel, fire de sarma zincata pentru sustinerea anumitor plante agatatoare sau a ramurilor unor pomi a caror crestere este dirijata de om. 2. Sir de tufe sau de arbusti cu ramurile tunse dupa un anumit sistem, formand un fel de perete de verdeata de-a lungul unei alei. ♦ Alee marginita de un asemenea perete de verdeata. 3. Aparat de gimnastica in forma de scara larga, fixat de perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.

ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris

POCIUMB, pociumbi, s. m. (Inv. si pop.) 1. Fiecare dintre parii lungi care servesc la sustinerea sau la fixarea unui gard, a unui perete, a unor plante etc.; tarus, stalp. ♦ Spec. Lemnul in jurul caruia se roteste vartelnita. 2. (Inv. si reg.) Trunchi de copac ramas in pamant dupa taiere; butuc. – Et. nec.

BALUSTRU ~stri m. 1) stalp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit in partea sa medie, care sustine partea superioara a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre

CATARG, catarge, s. n. 1. stalp de lemn sau tub metalic care se monteaza vertical pe o nava pentru a sustine panzele sau antenele de telegrafie fara fir; arbore. 2. Constructie de metal care inlocuieste turnul de extractie in industria petroliera. – Din ngr. katarti.

CATARG, catarge, s. n. stalp de lemn sau tub metalic care se monteaza vertical pe o nava pentru a sustine panzele sau antenele de telegrafie fara fir. – Ngr. katarti.

stalp, stalpi, s. m. 1. Lemn lung si gros, de obicei cioplit si fixat in pamant, care serveste pentru a sustine ceva; element masiv de constructie, cu lungimea mare in raport cu dimensiunile sectiunii, confectionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveste la sustinerea unei cladiri, a unei instalatii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. stalp de cafenea = persoana care isi petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloana ornamentala la o mobila (in special la pat). 2. Portiune neexploatata dintr-un zacamant, destinata sustinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoana care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de baza pentru cineva. ◊ stalpul casei = capul familiei. – Din sl. stlupu.

PILOT² ~ti m. stalp care se bate in pamant la adancime mare pentru a consolida un teren sau pentru a sustine o constructie de mari dimensiuni. /<fr. pilot

PALEE¹ s.f. Picior intermediar de sustinere a grinzilor principale ale unui pod de lemn. [Pron. -le-e. / < fr. palee, cf. lat. palus – stalp].

sustine vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stalp ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a tine. (Vom merge cat ne-or ~ picioarele.) 3. v. ajuta. 4. v. intretine. 5. a ajuta, a servi, a sluji, a sprijini. (A ~ cauza revolutiei.) 6. v. pleda. 7. a sprijini. (A ~ propunerea facuta.) 8. v. patrona. 9. v. insufleti. 10. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a zice, (grecism inv.) a pretenderisi. (~ ca marfa e de buna calitate.) 11. v. arata. 12. a spune. (Ce ~ savantul in aceasta carte?) 13. v. demonstra. 14. v. confirma. 15. v. desfasura. 16. v. da.

PROPTEA ~ele f. 1) Bucata de lemn (par, stalp, prajina etc.) cu care se sprijina, provizoriu, ceva (ca sa nu se pravaleasca). 2) fig. mai ales la pl. sustinere nemeritata (acordata cuiva). 3) fig. Persoana care acorda asemenea sustinere. /v. a propti

stalp ~i m. 1) Element de constructie, lung si gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, serveste pentru a sustine ceva. ~ de gard. ~ de telegraf. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat. ~ de cafenea se spune despre o persoana care isi petrece timpul mai mult prin cafenele. A pune (sau a tintui) la ~ul infamiei (sau rusinii) a condamna in public faptele urate ale cuiva. ~ de hotar stalp care indica o granita. 2) fig. Persoana care constituie un sprijin pentru cineva sau ceva. ~ii societatii. ◊ ~ul casei sustinatorul (capul) familiei. /<sl. stlupu