MILITARIE s. f. Serviciu, stagiu militar; viata, profesiune de militar; armata, ostasie, catanie. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la militarie = a declara pe cineva la recrutare apt pentru serviciul militar; a incorpora (pe cineva). A-si face militaria = a efectua stagiul militar. (Fam.) A face militarie cu cineva = a se purta cu cineva aspru, a struni pe cineva. A se pune cu militaria pe cineva = a crea cuiva un regim (militar) sever, a tine din scurt. – Militar + suf. -ie.

moscalie s.f. (reg.) stagiu militar (in armata ruseasca).

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

INCORPORA, incorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a impreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un tinut, o provincie la o tara. 2. A incadra recrutii intr-o unitate militara, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorpora vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.

SLUJBA, slujbe, s. f. I. 1. Indeletnicire de oarecare durata si limitata la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o intreprindere de stat sau particulara si care este remunerata cu o anumita suma de bani; serviciu, functie, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispozitia cuiva; a servi interesele cuiva sau a sustine o anumita cauza. (Inv.) A-i fi cuiva de slujba = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcina, insarcinare. ♦ (Inv.) Serviciu facut cuiva. II. Indeplinire solemna de catre preot a ritualurilor prevazute in canoanele bisericesti pentru anumite ocazii si sarbatori; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. sluzĩba.

STAGIU, stagii, s. n. 1. Perioada de timp in cursul careia un angajat incepator lucreaza pentru a dobandi experienta in profesiunea sau in specialitatea lui, pentru a-si dovedi aptitudinile profesionale si capacitatea de munca. ♦ Vechimea in munca a unui angajat (incepator). 2. (In sintagma) stagiu militar = perioada de timp in care o persoana presteaza serviciu activ in cadrele armatei, pentru a se initia in problemele militare. 3. Perioada de timp care constituie o etapa in desfasurarea unei actiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.

LIBERA, liberez, vb. I. 1. Tranz. si refl. (Pop.) A da drumul sau a pleca acasa dupa efectuarea stagiului militar, a unei concentrari etc. 2. Tranz. (Inv.) A elibera (o tara, un popor). – Din fr. liberer, lat. liberare.

militar, -A, militari, -e, s. m. si f., adj. l. S. m. si f. Persoana care face parte din cadrele armatei sau care isi face stagiul militar; ostas, ostean. 2. Adj. Care apartine armatei sau militarilor (1), privitor la armata sau la militari, specific armatei sau militarilor; facut dupa principii proprii armatei; militaresc, ostasesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligati sa-l presteze toti barbatii valizi ai unei tari. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de catre armata. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. militar.

NEINSTRUIT, -A, neinstruiti, -te, adj. 1. Care nu a urmat o forma de invatamant pentru a se instrui, care nu poseda cunostinte temeinice (in general). 2. (Despre ostasi) Care nu si-a indeplinit stagiul militar (desi a implinit varsta legala). – Ne- + instruit.

REANGAJA, reangajez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja in cadrele active ale armatei (dupa indeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. reengager.

DEZECHIPA, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua inapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unitati militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de razboi. ♦ Refl. A-si scoate echipamentul; p. gener. a se dezbraca. – Dez- + echipa. Cf. fr. desequiper.

CATANIE s. v. armata, militarie, serviciu militar, stagiu.

INSURA vb. a (se) casatori, (inv.) a (se) desholtei. (S-a ~ dupa efectuarea stagiului militar.)

OSTENIE s. v. armata, conflict, militarie, razboi, serviciu militar, stagiu.

militar² ~i m. Persoana care isi face stagiul militar sau face parte din cadrele armatei; ostas; soldat. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. militar

A SLUJI ~esc 1. intranz. 1) inv. A fi sluga; a argati; a slugarnici. 2) A lucra intr-un serviciu. 3) pop. A face stagiul militar; a catani. 4) (despre obiecte) A fi util; a fi de folos; a folosi; a servi. 5) (despre slujitori ai cultelor) A oficia serviciul divin. 2. tranz. (persoane, cauze, idealuri etc.) A sustine printr-o activitate permanenta; a servi. /<sl. sluziti

SOLDAT ~ti m. 1) Persoana care face stagiul militar sau face parte din cadrul armatei; ostas; militar. 2) fig. Luptator activ pentru o cauza; ostas; militant; combatant. /<fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat

RECRUTARE s.f. Actiunea de a recruta si rezultatul ei; (spec.) inscriere a tinerilor pentru stagiul militar. ♦ (Fig.) Alegere, angajare. [< recruta].

militar, -A adj. Care tine de armata; ostasesc. ◊ Serviciu militar = stagiu facut in armata de un cetatean. ♦ Care se bazeaza pe armata; care tine de razboi; razboinic. // s.m. Persoana care apartine cadrelor active ale armatei; ostas. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].

RECRUTA vb. I. tr. 1. A inscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja in armata soldati. ♦ intr. A se prezenta pentru inscrierea in evidenta armatei. 2. (Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (intr-o asociatie etc.). [< fr. recruter].

STAGIU s.n. 1. Timp de practica pe care trebuie sa o faca un incepator pentru a dobandi experienta in profesiunea sau specialitatea sa. ♦ stagiu militar = perioada in care cineva isi face serviciul militar. 2. Perioada, etapa, stadiu de pregatire; situatie tranzitorie. [Pron. -giu. / cf. lat. stagium, fr. stage].

INCORPORA vb. tr. 1. a absorbi, a ingloba, a cuprinde in sine. ◊ a anexa (un teritoriu). 2. a incadra intr-o unitate pentru efectuarea stagiului militar. (< fr. incorporer, lat. incorporare)

RECRUTA vb. I. tr. 1. a inscrie tineri pentru stagiul militar; a inrola. 2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (intr-o asociatie etc.) II. intr. a se prezenta pentru inscrierea in evidenta armatei. (< fr. recruter, germ. rekrutieren)

CATANIE s. f. (Reg.) stagiu, serviciu militar; militarie. – Catana + suf. -ie.

ARMATA s. (MIL.) 1. oaste, ostire, putere, trupe (pl.), (inv. si reg.) armada, sirag, tabara, (inv.) armie, ordie, ostasime, ostime, sila, tarie, (fig.) sabie. (Orasul a fost cucerit de ~ dusmana.) 2. militarie, (inv. si pop.) ostasie, (reg.) militie, (Transilv.) catanie, (inv.) voinicie. (Merge la ~.) 3. militarie, stagiu, serviciu militar, (pop. si fam.) catanie, (inv.) ostenie, soldatie. (Isi face ~ la...)

militarIE s. 1. v. armata. 2. armata, stagiu, serviciu militar, (Transilv.) catanie, (inv.) ostenie, soldatie. (Isi face ~ la artilerie.)

stagiu s. n. 1. practica pe care trebuie sa o faca un incepator pentru a dobandi experienta in profesiunea sau specialitatea sa. ◊ vechime in munca a unui angajat (incepator). ♦ ~ militar = perioada in care cineva isi face serviciul militar. 2. perioada, etapa, stagiu de pregatire; situatie tranzitorie. (< fr. stage, lat. stagium)

SOLDAT², soldati, s. m. militar care nu are nici un grad; militar care are cel mai mic grad intr-o armata; p. gener. militar care isi executa stagiul. ♦ Fig. Luptator, militant. – Din fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat.

militar, -A I. adj. care tine de armata; ostasesc. ♦ stagiu ~ = stagiu facut in armata de un cetatean. ♦ care se bazeaza pe armata; de razboi. II. s. m. cel care apartine cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. militar)

cadet m. (fr. cadet, d. gasconu capdet, pv. capdel, „cap mic”, sef, capitan. V. cadou). Odinioara, tinar nobil care-si facea stagiu de soldat ca s´ajunga ofiter. Elev dintr´o scoala militara. Membru al partidului constitutional democratic rusesc. V. iuncher.