DISCRIMINARE, discriminari, s. f. Actiunea de a discrimina si rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuata intre mai multe elemente. 2. Politica prin care un stat sau o categorie de cetateni ai unui stat sunt lipsiti de anumite drepturi pe baza unor considerente neintemeiate. ♦ Discriminare rasiala = segregatie. – Dupa fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

REPUBLICA, republici, s. f. Forma de guvernamant in care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; tara, stat care are o astfel de forma de guvernamant. ♦ (Rar) Populatia unei astfel de tari. – Din it. republica, fr. republique.

CUMINTE ~ti adj. si substantival 1) (despre copii) Care se poarta bine; cu purtari bune. ◊ fii ~, stai ~! sezi binisor! astampara-te. 2) Care are judecata sanatoasa; care este echilibrat. /cu + minte

OSTRACISM n. 1) (in Grecia antica) Judecata a poporului, prin care un cetatean, considerat ca fiind periculos pentru stat, era exilat pentru zece ani. 2) Decizie de excludere sau de indepartare de la putere a unei persoane sau a unei grupari politice. /<fr. ostracisme

TETRARHIE ~i f. (in Imperiul Roman) Forma de conducere in care puterea de stat era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau de guvernare. [G.-D. tetrarhiei; Sil. tetr-] /<fr. tetrarchie

REPUBLICA s.f. 1. (Ist.) stat in care puterea executiva este exercitata de organe alese public (si periodic). 2. Forma de guvernamant in care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; tara care are o forma de guvernamant de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. republique, cf. lat. respublica]

firesie s.f. (inv.) fire, stare, proprietate, insusire, natura, particularitate fireasca.

EX¹- pref. „afara de”, „trecere intr-o noua stare”, „fost”. (< fr. ex-, cf. gr. ex)

JDANOV, Andrei Aleksandrovici (1896-1948), om politic sovietic. A detinut functii importante in aparatul de partid si de stat, fiind unul dintre sustinatorii ferventi ai politicii staliniste. Promotor al realismului socialist in arta si literatura („jdanovism”).

SᾹNGLI 1. Oras in India (Maharasthra), pe raul Khrisna, la 360 km SE de Bombay; 436,6 mii loc. (2001). Ind. textila, tigarete; comert cu arahide. 2. Fost stat indian, acum inclus in statul Maharashtra.

TEAPA s. f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. stare, treapta, rang social, conditie sociala. – Et. nec.

COMANDANT, comandanti, s. m. Persoana care comanda o unitate militara, un vas, o garnizoana etc. ◊ Comandant suprem = a) functie de comandant al fortelor armate ale unui stat, indeplinita fie de ministrul fortelor armate, fie de catre seful statului; persoana care indeplineste aceasta functie; b) functie de comandant al fortelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales in timp de razboi; persoana care indeplineste aceasta functie. (Inv.) Comandant al pietei = ofiter care supraveghea desfasurarea activitatii intr-o garnizoana. – Din fr. commandant.

SOARTA s. 1. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, ursita, zodie, (livr.) fatum, (rar) predeterminatie, (inv. si pop.) striste, (pop.) data, facut, noroceala, norocire, oranda, parte, randuiala, scrisa, soroc, (inv. si reg.) sorocire, (reg.) ursa, urseala, (inv.) predestinatie, preursire, preursita, triste, ursitoare, (grecism inv.) proorizmos, (fig.) stea. (Asa i-a fost ~.) 2. situatie, stare. (Nu stie nimic de ~ lor.) 3. deznodamant, sfarsit. (~ bataliei s-a decis.)

A ATARNA atarn 1. intranz. 1) A sta suspendat fiind prins sau agatat de ceva. 2) A se apleca spre pamant (din cauza unei greutati sau a lipsei de putere). 3) A fi in stare de dependenta (fata de ceva sau de cineva). 2. tranz. A prinde in/sau de ceva, lasand sa cada liber in jos; a anina; a agata; a suspenda; a spanzura. /a + tarn

BARBAT² ~ti m. 1) Persoana adulta de s*x masculin. 2) Persoana plina de energie si de fermitate; om in toata firea. ◊ ~ de stat persoana marcanta, aflata intr-un post de conducere important. 3) Persoana de s*x masculin casatorita, considerata in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; sot. /<lat. barbatus

COMPRIMABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi comprimat; in stare sa fie comprimat; compresibil. /<fr. comprimable

COMUTABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi comutat; in stare sa fie comutat. /<fr. commutable

CONSOLABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi consolat; in stare sa fie consolat. /<fr. conso-lable

CONSUMABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi consumat; in stare sa fie consumat. /<fr. consumable

CONTAMINABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi contaminat; in stare sa fie contaminat. /<fr. contaminable

CONTEstaBIL ~a (~i, ~e) Care poate fi contestat; in stare sa fie contestat. Fapt ~. Argument ~. /<fr. contestable

CONTROLABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi controlat; in stare sa fie controlat. /<fr. controlable

CONVERTIBIL ~a (~i, ~e) Care poate fi convertit; in stare sa fie convertit. Moneda ~a. /<fr. convertible, lat. convertibilis

CORIGIBIL ~a (~i, ~e) Care poate fi corijat; in stare sa fie corijat. /<fr. corrigible

CORUPTIBIL ~a (~i, ~e) Care poate fi corupt; in stare sa fie corupt. /<fr. corruptible, lat. corruptibilis

FAST² ~sta (~sti, ~ste) rar (despre zile, evenimente, circumstante etc.) Care aduce fericire; in stare sa fie reusit; benefic. /<fr. faste, lat. fastus

FERM ~a (~i, ~e) 1) si adverbial Care denota hotarare si siguranta; neclintit; nesovaitor. Intentie ~a. 2) (despre tranzactii, contracte, acorduri etc.) Care este stabilit definitiv; fara a fi in stare sa fie schimbat. /<fr. ferme

FOTOSENSIBIL ~a (~i, ~e) (despre substante) Care este sensibil la lumina; in stare sa fie sensibil la lumina. /<fr. photosensible

MALEABIL ~a (~i, ~e) 1) (despre metale) Care poate fi transformat in foi subtiri prin forjare sau laminare. 2) Care poate fi modelat cu facilitate; in stare sa fie prelucrat usor. 3) (despre persoane) Care se adapteaza usor la situatie. [Sil. -le-a-] /<fr. malleable

MUTABIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi mutat; in stare sa fie supus mutarii. 2) Care poate fi transformat; in stare sa fie supus transformarii. /<fr. mutable, lat. mutabilis

OPERABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi operat; in stare sa fie supus unei operatii. /<fr. operable

ORIENTABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi orientat; in stare sa fie supus orientarii. [Sil. -ri-en-] /a (se) orienta + suf. ~bil

PASABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi acceptat; in stare sa fie acceptat (fara a fi suficient de bun); acceptabil; admisibil. /<fr. passabile

REAL¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival Care exista in realitate; material; concret; percep-tabil; sesizabil. Lume ~a. 2) Care corespunde lumii inconjuratoare; in conformitate cu lumea inconjuratoare. Imagine ~a. 3) Care poate fi realizat; in stare sa fie transpus in viata; realizabil. 4) Care are caracter original; autentic. /<lat. realis, germ. real, fr. reel

REDUCTIBIL ~a (~i, ~e) Care poate fi redus; in stare sa fie redus. /<fr. reductible

REMARCABIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi remarcat; in stare sa fie remarcat. 2) Care merita sa fie luat in seama; notabil; marcant; considerabil. /<fr. remarquable

REPARABIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi reparat; in stare sa fie reparat. 2) fig. Care poate fi corectat; in stare sa fie corectat; cori-gibil. Eroare ~a. /<fr. reparable

REPROBABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi reprobat; in stare sa fie reprobat; condamnabil. Atitudine ~a. /<lat. reprobabilis

REVOCABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi revocat; in stare sa fie revocat. /<fr. revocable, lat. revocabilis

SCUZABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi scuzat; in stare sa fie scuzat. /<it. scusabile

SOLUBIL ~a (~i, ~e) 1) (despre substante) Care se poate dizolva intr-un solvent. ~ in apa. 2) fig. Care poate fi solutionat; in stare sa fie solutionat; rezolvabil. /<lat. solubilis, fr. soluble

VIZIBIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi vazut; in stare sa fie vazut. 2) Care poate fi perceput, sesizat; in stare sa fie perceput; perceptibil; sesizabil. 3) fig. Care se manifesta deplin; caracterizat prin evidenta certa; manifest. /<fr. visible, lat. visibilis

A SE ZBURATACI ma ~esc intranz. 1) (despre pasari) A se imprastia ridicandu-se in aer. 2) (despre pui, copii) A deveni independent, fiind in stare sa-si castige singur mijloace pentru existenta. /v. a zbura

BAR¹ s. n. 1. local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune inalte, in fata unei tejghele. ◊ tejghea (speciala) intr-un restaurant etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ◊ mobila, separata sau montata intr-un interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. cabaret. (

BAR s.n. 1. Local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unor mese inalte in forma de tejghea. ♦ Tejghea, masa (avand uneori o instalatie speciala) intr-un restaurant, intr-o bodega etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ♦ Mobila, separata sau montata in interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzica, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar].

EMERSIUNE s. f. 1. iesire partiala a unui corp dintr-un lichid in care a fost cufundat; stare in care se afla un asemenea corp. 2. reaparitie pe bolta cereasca a unui astru eclipsat. (< fr. emersion, lat. emersio)

POSTLIMINIUM s. n. 1. (in dreptul roman) redobandire retroactiva a drepturilor cetatenesti de catre o persoana instrainata, la inapoierea in patrie. 2. drept pe baza caruia persoanele, bunurile si toate raporturile juridice, modificate prin ocuparea teritoriului de catre un stat inamic, sunt repuse, dupa incetarea acesteia, in starea de mai inainte. (< lat. postliminium)

ABDUL-HAMID, numele a doi sultani otomani. Mai important: A. II (1876-1909), supranumit si „sultanul singeros”. In timpul domniei sale a avut loc Razboiul Ruso-Romano-Turc (1877-1878) in urma caruia Romania si-a dobindit independenta de stat. A fost inlaturat, la 27 apr. 1909, de revolutia „Junilor tineri”.

ADAMS [ædəmz] 1. John A. (1735-1826), om politic american. Presedinte al S.U.A. (1797-1801); lider federalist. 2. John Quincy A. (1767-1848), om politic american. fiul lui A. (1). Presedinte al S.U.A. (1825-1829). Ca secretar de stat (1817-1825), a fost unul dintre autorii doctrinei Monroe.

BAR, baruri, s. n. 1. Local public unde consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unei mese inalte, in forma de tejghea; (prin restrictie) tejghea in localurile publice, la care se servesc bauturi. 2. Local luxos de petrecere; cabaret. – Fr. bar.

cauza f., pl. e (lat. causa si caussa, de unde vine si ac-cusare). Principiu, ceia ce face ca un lucru sa fie: Dumnezeu e cauza prima. Motiv, subiect, pricina: a lucra fara cauza. Interes, partid: a apara cauza inocentei. Proces: a scoate pe cineva din cauza. A face cauza comuna cu cineva, a te solidariza cu el. Din cauza ca, din pricina ca, fiind-ca: stau acasa din cauza ca ploua, din cauza ploii.

contrastez v. intr. (fr. contraster, it. contrastare, d. lat. contra si stare, a sta contra). Is in contrast: avaritia acestuia contrasteaza cu prodigalitatea aceluia.

fiNANTE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor banesti care se gasesc la dispozitia unui stat si care sunt necesare pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale. ◊ Om de finante = a) specialist in probleme financiare; b) detinator de capitaluri. (La sg.) Marea finanta = detinatorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor banesti ale unei intreprinderi. ♦ (Fam.) Averea in bani a unei persoane particulare. 2. Stiinta care studiaza finantele (1). [Var.: finanta s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.

LICHEfiAT, -A, lichefiati, -te. adj. (Despre corpuri gazoase) Care a fost adus in stare lichida, care a devenit lichid. [Pr.: -fi-at] – V. lichefia.

TERAPIE, terapii, s. f. Terapeutica (1). ◊ Terapie tisulara = histoterapie. Terapie intensiva = terapie prin care bolnavii imediat operati sau in stare foarte grava sunt permanent asistati de personal medical in saloane speciale; reanimare. – Din fr. therapie.

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.

RECONDITIONAT, -A, reconditionati, -te, adj. Care a fost readus in stare de functionare (prin reparatii, renovari etc.); reparat, refacut. [Pr.: -ti-o-] – V. reconditiona.

REPARAT², -A, reparati, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindca a fost readus in stare de functionare (prin reparatii, renovari etc.); reconditionat, (pop.) dres² (1). 2. fig. Indreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricaciuni, insulte etc.) Pentru care s-au platit daune. – V. repara.

DEZESUAT, -A, dezesuati, -te, adj. (Despre nave) Care a fost pus in stare de plutire dupa o esuare. [Pr.: -su-at] – V. dezesua.

SINCRONIZA, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca doua sau mai multe actiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. sa se petreaca in acelasi timp. ♦ A efectua operatiile necesare pentru ca o masina sincrona sa fie adusa in stare de a functiona in paralel cu o retea electrica de curent alternativ. ♦ A realiza intr-un film concordanta dintre imagine si sunet; a efectua montarea sincrona a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzatoare. – Din fr. synchroniser.

DEPLORABIL adj. jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prapadit, (livr.) mizer, (inv. si reg.) ticalos, (inv.) misel. (Era intr-o stare ~.)

SCULAT adj. 1. destept, treaz. (Desi dimineata, toti erau ~ti.) 2. ridicat. (sta ~, nu jos.)

BINISOR¹ adv. (diminutiv de la bine) 1) Destul de bine; satisfacator. A se simti ~. 2) Cum se cuvine; cum trebuie. ◊ Sezi ~ stai cum trebuie; fii cuminte. /bine + suf. ~isor

HABAUC ~ca (~ci, ~ce) si substantival pop. 1) Care nu poate judeca limpede fiind intr-o stare de tulburare temporara; buimac; nauc; zapacit. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tont; natarau; natang; netot. /<ung. haboka

INVENTIV ~a (~i, ~e) Care are capacitatea de a inventa; in stare sa inventeze. fire ~a. /<fr. inventif

A SE LEGA ma leg intranz. 1) A-si lua obligatia (sa faca ceva); a se angaja; a se obliga. ~ prin juramant. 2) A se apropia sufleteste (de cineva sau de ceva); a se atasa. 3) A avea pretentii (fata de cineva), atacandu-l si cerand socoteala; a se agata (de cineva). 4) (despre dulceturi, sosuri etc.) A deveni mai dens, fiind intr-o stare intermediara dintre cea lichida si cea solida; a se ingrosa. /<fr. leguer, lat. legare

NAUC ~ca (~ci, ~ce) si substantival 1) Care nu poate judeca limpede, fiind intr-o stare de tulburare temporara (din cauza fricii, somnului, bauturii etc.); buimac; zapacit; bezmetic. 2) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tamp; tont; natarau; natang; netot; nerod; stupid. /<sl. neuku

CLIMATIZARE s.f. 1. Realizarea intr-un spatiu a unei atmosfere la o temperatura si umiditate potrivite. 2. Ansamblu de masuri prin care un aparat sau o masina sunt aduse in stare de a putea functiona intr-o regiune cu o anumita clima. [< climatiza, dupa fr. climatisation].

DECUBIT s.n. Pozitie orizontala a corpului. ♦ Rana cangrenata, care apare uneori la bolnavi (pe piele) in locul pe care sunt siliti sa stea culcati mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. decubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].

REZERVATIE s.f. 1. Teritoriu cu plante, animale si formatii geologice rare, pe care este oprita prin lege orice transformare. 2. Limite teritoriale intr-un stat inauntrul carora sunt obligate sa locuiasca anumite grupuri de bastinasi. [Gen. -iei, var. rezervatiune s.f. / cf. fr. reservation].

AMONIU s.n. Radical monovalent care nu a fost obtinut in stare libera si care, in combinatiile sale, se comporta ca un metal alcalin. [Pron. -niu. / < fr. ammonium].

CONSTITUTIE s.f. I. Structura fizica a unui corp, a unui organism; alcatuire, structura. ♦ Compozitie, ansamblu de elemente care constituie un intreg. II. Lege fundamentala a unui stat, in care sunt consemnate principiile de baza ale organizarii lui, drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, sistemul electoral etc. [Gen. -iei, var. constitutiune s.f. / cf. lat. constitutio, fr. constitution, rus. konstitutiia].

IRITABILITATE s.f. stare de iritatie; fire usor iritabila; irascibilitate. ♦ Insusire a materiei vii de a reactiona la stimuli. [Cf. fr. irritabilite, lat. irritabilitas].

REPARA vb. I. tr. 1. A indrepta stricaciunile, a reface in stare buna de functionare, a readuce (un obiect) in buna stare, dupa ce fusese stricat; a drege. 2. (fig.) A indrepta, a corecta. ♦ A compensa. 3. (Jur.) A plati daune (pentru o stricaciune, pentru o insulta). [P.i. repar. / < fr. reparer, cf. lat. reparare].

CLIMATIZARE s. f. 1. operatie de mentinere a puritatii, temperaturii si umiditatii relative a aerului dintr-o incapere, independent de conditiile meteorologice exterioare. 2. ansamblu de masuri prin care un aparat, o masina sunt aduse in stare de a putea functiona intr-o regiune cu o anumita clima. (< climatiza)

ADERENTA, aderente, s. f. 1. Punct de sudura a unor tesuturi, organe etc. care in stare normala nu sunt sudate. 2. (Tehn.) Forta care mentine alaturate doua corpuri aflate in contact, care trebuie invinsa pentru a permite rularea unuia peste celalalt. Aderenta dintre rotile unui vehicul si sosea.– Fr. adherence.

TITAN² (‹ fr. {i}; {s} gr. Titan) s. n. Element chimic (Ti; nr. at. 22, m. at. 47,90, p. t. 1.668ºC, p. f. 3.260ºC, gr. sp. 4,5), destul de raspandit in natura (rar in concentratii mari). Metal alb-argintiu usor, foarte stabil din punct de vedere chimic. Mineralele principale din care se extrage t. sunt ilmenitul, rutilul, loparitul s.a. T. si aliajele lui se folosesc ca materiale de constructii in ind. constructoare de avioane, rachete, nave, in ind. chimica, precum si in pictura sub forma de oxid, ca pigment alb (alb de t.). A fost obtinut in stare metalica de Berzelius in 1825, combinatiile sale fiind cunoscute inca din 1789.

KATOWICE [katovitse], oras in S Poloniei, in Silezia, centrul ad-tiv al voievodatului omonim; 351,5 mii loc. (1996). Nod de comunicatii. Aeroport. Expl. de zinc si de huila. Centru siderurgic si al metalurgiei neferoase (zinc). Constr. de masini grele. Uzine chimice si cocsochimice. Universitate. Fundat in 1598, a capatat (1865) statutul de oras sub administratia germana. Miscari cu caracter cultural si economic impotriva dominatiei germane. Din 1922, a fost inclus noului stat polonez. Intre 1953 si 1956 s-a numit stalinograd.

LAMA² (‹ fr. {i}; {s} sp. llama, imprumutat dintr-o limba indigrna din Peru, in care toate animalele cu lana poarta acest nume) s. f. Mamifer rumegator, din familia canelidelor, inrudit cu camilele, de c. 120 cm inaltime (Lama). Genul Lama cuprinde trei specii dintre care numai una, L. guanicoe, mai exista in stare salbatica, celelalte fiind deja domesticite cand au ajuns primi spanioli in America de Sud. Traieste in zonele muntoase. Localnicii le folosesc ca animale de povara si intrebuinteaza carnea lor, blana, grasimea, parul (tesaturi, franghii), balegarul (pentru foc).

JUKOV, Gheorghi Konstantinovici (1896-1974), maresal sovietic. Unul dintre marii comandanti militari in razboiul dus impotriva Germaniei naziste. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost seful Marelui stat Major (1941), comandant al mai multor fronturi („de Rezerva”, aug.-sept. 1941; „Leningrad”, sept.-oct. 1941; „Frontul de Vest”, 1941-1942; „Frontul I Ucrainean”, mart.-mai 1944; „Frontul I Bielorus”, 1944-1945) si loctiitor al comandantului suprem (1942-1945). La 8 mai 1945 a primit si semnat capitularea Germaniei ca reprezentant al guvernului sovietic. Comandant al trupelor sovietice si guvernator militar in Germania (1945-1946), Ministru al Apararii al U.R.S.S. (1955-1957). Memorii.

CARLINGA, carlingi, s. f. 1. Cabina pentru echipajul unui avion, in care sta pilotul si unde sunt instalate comenzile de zbor, aparatele de bord etc. 2. Grinda longitudinala din osatura unei nave, care serveste la legarea diferitelor parti ale navei. – Din fr. carlingue.

ECHILIBRU, echilibre, s. n. 1. Situatie a unui corp asupra caruia se exercita forte care nu-i schimba starea de miscare sau de repaus; stare stationara a unui fenomen. ◊ Echilibru dinamic = echilibru determinat de doua procese opuse care se desfasoara cu aceeasi intensitate. ◊ Expr. A-si pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cadea, de a se prabusi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forte de a nu schimba starea de miscare sau de repaus a unui corp rigid asupra caruia se exercita. ♦ fig. stare de liniste, armonie, de stabilitate launtrica. 3. stare a unei balante economice in care partile comparate sau raportate sunt egale. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile acopera cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanta intre elementele interdependente si toate variabilele activitatii economice si sociale. 4. fig. Proportie justa, raport just intre doua lucruri opuse; stare de armonie care rezulta din aceasta. – Din fr. equilibre, lat. aequilibrium.

MONARHIE, monarhii, s. f. 1. Forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unei singure persoane (rege, imparat, tar, sah etc.) si se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absoluta = forma de conducere a statului bazata pe puterea nelimitata a monarhului. Monarhie constitutionala = forma de conducere a statului monarhic in care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitutie. 2. stat care are ca forma de guvernamant monarhia. (1) – Din ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.

PARASIT, -A, parasiti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Lasat singur; abandonat. 2. (Despre localitati, tinuturi, case etc.) Care a ajuns in stare de paragina, neingrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre obiecte, obiceiuri etc.) Care a incetat de a mai fi folosit, care nu se mai intrebuinteaza; p. ext. neglijat, uitat. – V. parasi.

TRAC² s. n. stare emotiva de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artistii) in momentul aparitiei lor in fata publicului. – Din fr. trac.

SUPRACONDUCTOR, -OARE, supraconductori, -oare, adj., s. m. (Material) care prezinta supraconductibilitate, care a fost adus in aceasta stare. – Din fr. supraconducteur.

CENTRU¹ ~e n. 1) mat. Punct interior situat la distante egale in raport cu toate punctele unei linii sau suprafete exterioare; mijloc. ~ al unui corp. 2) fiz. Punct in care actioneaza rezultanta unui sistem de forte. ~ de gravitatie. ~ de atractie. 3) Loc, punct sau parte a unui lucru (a unui spatiu sau a unei suprafete) situata la egala departare de marginile sau capetele periferice; mijloc. ~ul orasului. 4) Loc (sau localitate) unde este concentrata o anumita activitate. ~ cultural. ~ administrativ. 5) Institutie unde sunt concentrate forte in stare sa efectueze un volum mare de munca specializata. ~ de programare. 6) fig. Punct in care sunt concentrate anumite forte. ~ul raului. /<fr. centre, lat. centrum

COPIE ~i f. 1) Reproducere exacta a ceea ce este facut intr-un singur exemplar. ◊ ~ legalizata copie pe care un organ de stat o atesta ca fiind conforma cu originalul. 2) depr. Imitatie lipsita de originalitate si de valoare. 3) Inscris care reproduce intocmai un alt inscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia

NEFAST ~sta (~sti, ~ste) 1) Care are consecinte dezastruoase; cu urmari extrem de grave; funest; fatal. Influenta ~sta. 2) (la romani) Care era strict interzis de legile divine. ◊ Zile ~ste zile considerate de romani drept aducatoare de nenoroc, in care afacerile publice erau suspendate. /<fr. nefast

TEOCRATIE ~i f. inv. 1) Forma de guvernamant in care puterea religioasa si laica era exercitata de cler. 2) stat cu o astfel de forma de guvernamant. [G.-D. teocratiei; Sil. te-o-cra-] /<fr. theocratie

TRAC¹ s. n. stare emotiva de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) inainte de a aparea in fata publicului, a unor examinatori. (< fr. trac)

VARIABIL, -A I. adj. 1. care variaza; schimbator. ◊ (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil. ♦ capital ~ = parte a capitalului cheltuita pentru cumpararea fortei de munca. 2. (mat.) care variaza² (I, 2). II. s f. 1. (mat.) marime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei multimi. 2. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentand un nume care semnifica o clasa ai carei membri sunt denotatii sai posibili. 3. (stat.) caracteristica putand prezenta variatie de la un element la altul al unei colectivitati. (< fr. variable, lat. variabilis)

CERCA, cerc, vb. I. (Adesea in concurenta cu incerca). 1. Tranz. A cerceta, a examina; a iscodi. 2. Tranz. si refl. A se stradui, a se sili, a cauta sa... Biata fata... se cerca sa zica si ea ceva (ISPIRESCU). 3. Tranz. (Pop.) A proba, a cauta sa vezi daca ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Inv. si reg.) A cauta. Cercam un vad Sa ies la lumea larga (EMINESCU). 5. Tranz. (Inv.) A supune la grele incercari. Mai mult de opt zile cercara tara (BALCESCU). 6. Tranz. A vizita, a frecventa. Nici carciumaritei nu-i era tocmai urat a sta intre noi, de ne cerca asa des (CREANGA). 7. Intranz. A reveni; a da tarcoale. 8. Tranz. unipers. A fi cuprins de o anumita stare sufleteasca, de o durere fizica etc. – Lat. circare.

ORGANIZATIA UNITATII AFRICANE (O.U.A.; in engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creata la Conferinta din mai 1963 de catre 32 natiuni africane (atunci independente), in scopul promovarii unitatii si solidaritatii statelor africane, colaborarii politice si economice a statelor membre, intensificarea si coordonarea eforturilor pentru imbunatatirea standardului de viata in Africa, al apararii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statelor africane, desfiintarii oricaror forme de colonialism pe continentul african, al promovarii cooperarii internationale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu exceptia Marocului, care a parasit organizatia in 1984 in semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferinta Sefilor de stat si guvern (care se reuneste anual intr-o tara membra), Consiliul Ministrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete si comisii specializate si Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat si in iul. 2002 a fost inlocuita de Uniunea Africana.

HEZBOLLAH („Partidul lui Allah”), miscare siita libaneza, proiraniana, fundata dupa ocuparea de catre trupele israeliene a unui important teritoriu in S Libanului (1982). Organizata potrivit modelului fundamentalist iranian, constituie principalul adversar al Israelului in S Libanului, urmarind crearea unui stat libanez care sa fie guvernat dupa principiile stricte ale Islamului.

ROHM [rom], Ernst (1887-1934), om politic german. Unul dintre exponentii (1919) Partidului Nationalist-Social al Muncitorilor Germani. Participant la puciul de la Munchen (1923). A condus (din 1931) organizarea trupelor SA. Dupa preluarea puterii (1933) de catre Hitler, a fost numit sef de stat-major al trupelor SA si ministru fara portofoliu. Dorind sa integreze trupele SA in cadrul fortelor armate, si-a atras ostilitatea lui Hitler. Asasinat (30 iun., in „Noaptea cutitelor lungi”).

constitutiune f. (lat. constitutio, -onis). Compozitiune: constitutiunea aerului. Complexiune: constitutiune robusta, delicata. Lege fundamentala a unui stat: constitutiunea romaneasca a fost votata la 1866. fig. Fam. A aplica constitutiunea, a trage o bataie. – Si -utie.

VERTICAL, -A, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are directia caderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (in sus). ◊ Dreapta verticala = dreapta care uneste un punct de pe pamant cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreapta verticala; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreapta care cade perpendicular pe un plan orizontal; directia urmata de aceasta linie. ◊ Verticala locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei ceresti care intersecteaza un plan determinat de verticala locului si de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept in jos (de la inaltime). – Din fr. vertical.

LEGALITATE, legalitati, s. f. Caracterul a ceea ce este legal, conform cu legea; principiu potrivit caruia toate organizatiile de stat sau obstesti si cetatenii sunt obligati sa respecte, in activitatea lor, legea. ◊ Expr. A intra in legalitate = a se conforma legilor in vigoare. A fi in legalitate = a fi, a lucra sub ocrotirea si cu respectarea legilor in vigoare. ♦ Organizarea unui stat pe baza de legi; ansamblul legilor unei tari. – Din fr. legalite.

OMOGENIZA, omogenizez, vb. I. Tranz. A face (sa fie) omogen, a aduce in stare de omogenitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. [Var.: omogeneiza vb. I] – Omogen + suf. -iza. Cf. fr. h**********r.

LEAGAN, leagane, s. n. 1. Pat mic de lemn sau de nuiele impletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. ◊ Cantec de leagan = cantec cu care se adorm copiii. ◊ Expr. Din leagan = din frageda copilarie; de la inceput. 2. fig. Loc de origine, de bastina. 3. Institutie de stat sau asezamant filantropic unde sunt crescuti copiii abandonati sau orfani. ♦ (Impr.) Cresa. 4. Scaun sau scandura suspendata cu franghii, pe care se asaza cineva ca sa se balanseze; p. ext. scranciob. ◊ Loc. vb. A se da in leagan = a se balansa. – Din legana (derivat regresiv).

ENERVAT, -A, enervati, -te, adj. In stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.

REINstaURAT, -A, reinstaurati, -te, adj. Care a fost instaurat din nou. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.

SUPRAFUZIUNE, suprafuziuni, s. f. Situatie de racire foarte joasa a unei substante lichide care a ramas in aceasta stare de agregare, desi a fost adusa la o temperatura inferioara celei de solidificare. [Pr.: -zi-u-] – Supra- + fuziune (dupa fr. surfusion).

AZILANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Persoana care a cerut azil, fiind luata in evidentele unui stat inainte de a obtine statutul de refugiat. /<germ. Asylant

DISPOZITIE ~i f. 1) Aranjare a unor obiecte intr-o anumita ordine. 2) Precept obligatoriu (continut intr-un act normativ), emis de o persoana oficiala sau de o instanta. ◊ La ~ la indemana. A fi (sau a sta) la ~a cuiva a astepta ordinele cuiva, fiind gata sa le indeplineasca. 3) stare sufleteasca (buna sau rea). [Art. dispozitia; G.-D. dispozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. disposition, lat. dispositio, ~onis

A ETANSA ~ez tranz. (aparate, recipiente etc.) A face sa fie etans; a aduce in stare de etanseitate. /<fr. etancher

TRAC¹ n. stare de emotie de care sunt cuprinse unele persoane (de obicei actorii) cand apar in fata publicului. /<fr. trac

VERTICAL, -A adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(a) pe un plan orizontal in directia unui fir tinut intins cu ajutorul unei greutati atarnate la capat. ◊ Verticala locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei ceresti care trece prin zenit si nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – varf].

LETARGIE s.f. stare patologica caracterizata prin somn adanc si lung, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. ♦ (fig.) stare de apatie, de inactivitate totala. [Gen. -iei. / < fr. lethargie, cf. lat. lethargus, gr. lethargia < gr. lethe – uitare, argia – odihna].

DRAGON¹ s. m. I. 1. animal imaginat cu cap si aripi de vultur, gheare de leu, trup si coada de sarpe. 2. reprezentare heraldica a unui chip omenesc cu barba din serpi incolaciti. 3. soparla tropicala, pe copaci, care are de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii ca niste aripi. 4. peste marin care, in timpul zilei, sta ingropat in nisip, noaptea fiind foarte activ; d**c-de-mare. 5. ambarcatie cu doua vele de suprafata mare; vela triunghiulara suplimentara. II. cavalerist astfel echipat incat sa poata lupta si pe jos. (< fr. dragon)

LETARGIE s. f. 1. stare patologica caracterizata prin somn adanc, de lunga durata, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. 2. (fig.) stare de apatie, de inactivitate totala. (< fr. lethargie, lat. lethargia)

REGISTRU s. n. 1. condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. ♦ ~ de stare civila = condica in care sunt inregistrate nasterile, casatoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhit.) suprafata orizontala de decoratie intre doua chenare sau delimitata compozitional. 4. intindere a scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ◊ garnitura de tuburi (la orga), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. ◊ (fig.) trasaturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. ◊ ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. 6. (si s. m.) circuit, dispozitiv din organele de comanda si de calcul ale unui calculator electronic destinat memorarii. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. 8. (mar.) institutie de stat, societate care stabileste normele de constructie a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre, it. registro, germ. Register)

VERTICAL, -A I. adj., s. f. (linie) perpendicular(a) pe un plan orizontal in directia unui fir tinut intins cu ajutorul unei greutati atarnate la capat. ♦ a locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei ceresti, care trece prin zenit si nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis)

ANTONESCU, Mihai (1904-1946, n. Nucet, jud. Dimbovita), jurist si om politic roman. Prof. univ. la Bucuresti. Fruntas al Partidului National-Liberal (georgist), devenit, din sept. 1940, principalul colaborator al lui I. Antonescu. A indeplinit succesiv, intre 6 sept. 1940 si 23 aug. 1944, functiile de ministru al Propagandei Nationale, de Externe, vicepresedinte al Consiliului de Ministri. Teoretician al regimului autoritar condus de maresalul Antonescu. Din 1942 a initiat actiuni diplomatice secrete vizind scoaterea Romaniei din razboi. Arestat in urma loviturii de stat de la 23 aug. 1944, a fost preluat de Armata Rosie (sept. 1944); adus in tara in apr. 1946; a fost judecat in mai 1946 de „tribunalul poporului” din Bucuresti, condamnat la moarte si executat la Jilava (1 iun. 1946).

ANTICAMERA, anticamere, s. f. (In institutii) Camera in care stau cei care asteapta sa fie primiti. ◊ Expr. A face anticamera = a astepta (mult) pana a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.). – It. anticamera.

CHINA NOUA (HSINHUA, SINHUA), agentie de presa a R.P. Chineza, cu sediul central in Beijing. Infiintata in 1937, a fost reorganizata ca agentie de stat in 1949.

KATSINA {katsina] 1. Oras in N Nigeriei, centrul ad-tiv al statului omonim; 186,9 mii loc. (1992). Nod rutier. Piata pentru tutn, bumbac, piei si arahide. Centru cultural la populatiei hausa. Mestesuguri, artizanat. Fundat in sec. 12, a fost mult timp capitala unui stat hausa, ce a cunoscut o dezvoltare maxima in sec. 18. Cucerit de fulani (1806). 2. stat federal in parte de N a Nigeriei, la granita cu Niger; 24,2 mii km²; 3,9 mil. loc. (1991). Centru ad-tiv: Katsina. Culturi de tutun, arahide, bumbac s.a.

UNIUNEA SCRIITORILOR, organizatie a scriitorilor din Romania, constituita in mart. 1949, prin fuziunea Societatii Scriitorilor Romani (infiintata in apr. 1909) cu Societatea Autorilor Dramatici. In perioada 1949-1989 a functionat ca „organizatie obsteasca si profesionala de creatie”, fiind subordonata si finantata de stat. Dupa 1989, a devenit o asociatie de creatori neguvernamentala, nonprofit si apolitica, intretinandu-se din autofinantare. Reuneste 12 filiale regionale organizate in Romania si in filiala Chisinau. include 6 sectii, dupa genurile literare. Sustine aparitia publicatiilor literare si de cultura (saptamanalele „Romania literara” si „Luceafarul”, mensualele „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Euphorion”, „Ex-Ponto”, „Viata Romaneasca”, „Memoria”). Are doua edituri: Cartea Romaneasca si Ardealul. Organele de conducere sunt Adunarea Generala si Conferinta Nationala. Intre Adunari este condusa de un consiliu, format din reprezentatii filialelor. Acorda anual premii membrilor si debutantilor. Presedinte, din 2005, N. Manolescu.

RIPOsta (‹ fr.) s. f. Raspuns prompt si energic, replica. ♦ Actiune hotarata prin care se respinge un atac. ◊ (MILIT.) R. gradata = adoptare a caii sau mijloacelor militare pentru a raspunde descurajant la initiativele inamicului. Teoria a fost enuntata de Secretarul de stat al Apararii S.U.A., R. McNamara.

UMED, -A, umezi, -de, adj. 1. Care a stat intr-un lichid sau a fost acoperit sau stropit cu un lichid si nu s-a uscat inca; jilav; umezit. ♦ Igrasios. ♦ (Despre atmosfera, aer, mediu) incarcat cu vapori de apa. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, inlacrimat; p. ext. lucitor, stralucitor; gales, duios. – Lat. humidus.

ZACUT², -A, zacuti, -te, adj. 1. Care a stat mult intr-un loc; (despre apa) statut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de varsat. Zacuta de varsat. – V. zacea.

PRIMITIVIZA, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce in stare de primitivism, a face sa fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.

DETINUT, -A, detinuti, -te, s. m. si f. Persoana tinuta sub stare de arest (dupa ce a fost condamnata sau pentru cercetari); arestat. – V. detine.

CONDITIE s. 1. v. situatie. 2. v. clauza. 3. v. factor. 4. pozitie, situatie, stare, (inv. si pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ sociala.) 5. rang, stare, teapa, treapta, (pop.) mana, seama. (Sunt de aceeasi ~.)

A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

A TOMNA ~ez 1. intranz. (despre vite si oi) A sta toamna (intr-un loc unde sunt pasuni). 2. tranz. (oi, vite) A ingriji in timpul toamnei. /Din toamna

A TOROPI ~esc tranz. 1) A aduce in stare de toropeala; a face sa fie cuprins de moleseala; a molesi. 2) A cuprinde din toate partile; a pune stapanire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (in batai); a snopi; a stropsi; a facalui; a stalci; a tabaci. /<ucr. toropyty

POMAZUIT, -A, pomazuiti, -te, adj. (Inv.) 1. (Despre domni, mitropoliti, episcopi) Uns, miruit, investit (cu o demnitate). 2. (Rar) Uns cu pomada; pomadat. Ochii ei sticleau si era pieptanata si pomazuita, de-i sta parul lins. ISPIRESCU, U. 21.

podisor, podisoare, s.n. 1. (inv. si reg.) podet. 2. (reg.) dulap sau stelaj pentru vase. 3. fiecare dintre barnele pe care se sprijina podeaua la casa. 4. (reg.) parte a bisericii (cu balcon) unde sta corul. 5. (reg.) platforma pe care sunt fixate pietrele la moara de apa; pod. 6. (reg.) dulap de haine. 7. (reg.) nisa in zid, firida. 8. (reg.) suport de scanduri pe care se pun la uscat sau la dospit casul, branza etc. sau pe care se pastreaza oalele cu lapte; leasa, pat.

stavarie, stavarii, s.f. (reg.) 1. herghelie de cai. 2. loc unde stau noaptea vitele. 3. loc unde a fost odata o stana; stauliste, staneica, stanisoara, staniste.

PLENIPOTENTIAR adj.m. Ministru plenipotentiar = persoana care reprezinta conducerea unui stat pe langa guvernele altor state, fiind investita pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ti-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plenipotentiaire].

staT² s.n. 1. Tablou in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau ai unei institutii. ♦ Tablou, lista. 2. stat de organizare (sau de functii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutatiilor de serviciu ale unui salariat si actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. etat].

staT² s. n. 1. tabel in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau institutii. ◊ tablou, lista. 2. ~ de organizare (sau de functii) = tabel cuprinzand posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutatiilor de serviciu ale unui angajat si actele acestuia. (< lat. status, it. stato, dupa fr. etat)

CANOPUS, stea din emisfera australa, situata la c. 180 ani-lumina de Soare. Are marimea stelara -0,7, fiind, dupa Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe bolta cereasca.

BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. (Despre o materie prima) Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; (despre un produs in stare de prelucrare) care n-a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scazut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut).

ZACUT², -A, zacuti, -te, adj. 1. Care a stat mult intr-un loc; (despre apa) statut, coclit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de varsat. Zacuta de varsat (REBREANU). – V. zacea.

CONFEDERATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Uniune de state sau de unitati terit., autonome sau independente, avind anumite organe centrale ale puterii de stat in comun (parlament, guvern, sef de stat etc.). Astfel de confederatii au fost: pina in 1848, Confederatia elvetiana; intre 1778 si 1787, S.U.A.; intre 1815 si 1866, Confederatia germana. Confederatia constituie, in general, o etapa de trecere spre constituirea unui stat federal si chiar unitar. 2. Denumire data unor asociatii de organizatii obstesti (ex. Confederatia Generala a Muncii din Franta).

NIXON [niksən], Richard Milhous (1913-1994), om politic american. Membru al Partidului Republican. Vicepresedinte (1953-1961) si presedinte (1969-1974) la S.U.A. Desi atitudinea lui era manifest anticomunista, prin secretarul de stat, H. Kissinger, a promovat o politica de destindere si normalizare a relatiilor cu statele comuniste (vizite in Romania, U.R.S.S., China, semnarea tratatului de dezarmare SALT I si recunoasterea R.P. Chineza in 1972, incheierea razboiului din Vietnam in 1973 etc.). Dupa realegerea din 1972, a fost nevoit sa faca fata unor grave dificultati economice, determinate de devalorizarea dolarului. Implicat in „afacerea Watergate”, a demisionat in favoarea vicepresedintelui G. Ford.

POPOV, Sasa (1899-1976), dirijor si violonist bulgar. A organizat, in cadrul Academiei de Muzica din Sofia, orchestra simfonica devenita filarmonica de stat as carei prim-dirijor a fost (1945-1956). Numeroase turnee.

BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; care nu a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul, vasul etc. in care se afla, din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) care a fost socotit impreuna cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

IMBECILIZAT, -A, imbecilizati, -te, adj. Care a fost adus sau care a ajuns in stare de imbecilitate. – V. imbeciliza.

ATARNA, atarn, vb. I. I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cadea liber in jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agata, a suspenda de un carlig, de un cui etc., lasand sa cada liber in jos. 3. Refl. A se agata de cineva sau ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pamant sub o povara sau din lipsa de putere. Crengile atarna de rod. 2. A avea o anumita greutate (relativ mare); a cantari (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + tarn.

staT², state, s. n. 1. Lista, tabel. ♦ (In sintagma) stat de plata = tabel, lista in care sunt inscrise drepturile banesti pe care le achita o intreprindere lucratorilor ei. ◊ stat de functii = document (sub forma de tabel) in care sunt inscrise posturile, functiile, salariile etc. dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. (In sintagma) stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutatiilor de serviciu ale unui angajat si starea lui civila, sociala etc. [Var.: stat s. n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. etat). Cf. it. stato.

NEREPARAT, -A, nereparati, -te, adj. l. Care nu este refacut, readus in stare buna, care nu este repus in stare de functionare. 2. fig. Care nu a fost indreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricaciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au platit daune. – Ne- + reparat.

TARIF, tarife, s. n. 1. Taxa oficiala fixata pentru anumite prestatii de serviciu, pentru vanzarea anumitor articole, transporturi de marfuri si de persoane etc. ♦ Suma de bani data cuiva pentru o munca depusa. 2. Tabel, lista cuprinzand preturile unitare sau specifice pentru furnituri, servicii etc. (publice) si conditiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (In sintagma) Tarif vamal = tabel in care sunt inscrise taxele vamale la care sunt supuse marfurile trecute peste granita unui stat. [Pl. si: tarifuri] – Din fr. tarif.

COACE vb. 1. a se incinge, a se infierbanta. (Se ~ stand langa soba.) 2. a fierbe, a opari. (~ firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba incepe sa ~.)

A INGREUIA ~iez tranz. 1) A face sa se ingreuieze; a face sa fie greu. 2) fig. A apasa provocand o stare (fizica sau psihica) grea. [Sil. in-gre-u-ia] /in + greoi

ROMANTIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre persoane) Care manifesta sensibilitate si exaltare; inclinat sa idealizeze realitatea; romantic. fire ~oasa. 2) Care predispune la visare; in stare sa provoace melancolie. 3) (despre opere literare) Care trateaza teme sentimentale; cu note de melan-colie. [Sil. -ti-os] /roman[t] + suf. ~ios

A staRUI starui intranz. 1) A da dovada de insistenta; a insista. 2) A pastra statornicie (in actiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeasi pozitie; a persista; a persevera; a insista. 3) A-si perpetua existenta; a continua sa fie; a dainui; a persista; a dura. /stare + suf. ~ui

SUFLETESC ~easca (~esti) 1) Care tine de suflet; propriu sufletului. stare ~easca. 2) Care tine de trasaturile morale ale omului. Tarie ~easca. Multumire ~easca. [Sil. su-fle-] /suflet + suf. ~esc

A SERBI ~esc tranz. 1) ist. A aduce in stare de serb; a iobagi. Taranii liberi erau serbiti. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobagi. /Din serb

fiBRILATIE s.f. (Med.) stare caracterizata prin contractii fine si rapide ale unei grupe de fibre musculare. ◊ fibrilatie c******a = stare a inimii in care pulsatiile regulate sunt inlocuite cu tremuraturi dezordonate ale fibrelor musculare, care merg diminuandu-se pana la incetarea oricarei activitati c******e. [Gen. -iei, var. fibrilatiune s.f. / < fr. fibrillation].

ECHILIBRU s.n. 1. stare a unui corp supus actiunii unor forte sau efecte care se anuleaza reciproc fara sa-i schimbe starea de miscare. ♦ (fil.) Teoria echilibrului = conceptie potrivit careia in mecanismul procesului dezvoltarii este esentiala starea de echilibru intre obiectul in dezvoltare si mediul ambiant. 2. (fig.) stabilitate a unei situatii, a unei stari sufletesti etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. equilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanta].

POLARIZARE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capata insusirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizatie. ♦ Proces fizic prin care raza de lumina isi schimba miscarea normala ondulatorie pe mai multe planuri intr-o miscare ondulatorie pe un singur plan. 2. stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♦ stare a unui mediu ale carui proprietati sunt descrise local de marimi vectoriale; (p. ext.) marimea vectoriala care descrie o astfel de stare. 3. Diferentiere si dezvoltare in directii deosebite a sensurilor unui cuvant care avea initial un singur inteles. ♦ (fil.) Formare a unor termeni opusi polari. [< polariza].

ECHILIBRU s. n. 1. stare a unui corp supus actiunii unor forte sau efecte care se anuleaza reciproc fara sa-i schimbe starea de miscare sau de repaus. 2. (biol.) insusire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreinnoi. ♦ ~ ecologic = stare a unui mediu natural in care compozitia faunei si a florei ramane aproape constanta. 3. proportie, raport just intre lucruri opuse. ♦ ~ de forte = situatie in care mai multe puteri, de tarie aproximativ egala, se echilibreaza ca influenta si dominatie in lume; ~ bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzatie de ~ = senzatie care reflecta pozitia si miscarile corpului in spatiu. 5. (fig.) stare de liniste, de armonie, de stabilitate sufleteasca. (< fr. equilibre, lat. aequilibrium)

MODEL s. n. 1. sistem ideal sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate, prin analogie, proprietatile si transformarile unui alt sistem mai complex. ◊ sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. 2. obiect destinat sa fie reprodus prin imitatie; tipar. ◊ reprezentare in mic a unui obiect care urmeaza a fi executat la dimensiuni normale. ◊ tipul unui obiect confectionat. 3. schema teoretica elaborata in diferite stiinte pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unor fenomene sau lucruri. 4. persoana, lucrare, opera etc. vrednica de imitat. 5. persoana care pozeaza pictorilor, sculptorilor. (< fr. modele, it. modello)

ORCHESTRA s. f. 1. partea cea mai joasa a teatrelor antice grecesti, unde se executau dansurile si in care statea corul. 2. ansamblu instrumental in care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (intre scena si public) unde sta orchestra intr-un teatru etc. (< fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)

POLARIZATIE s. f. stare a unui corp care prezinta polaritate (1); polarizare. ◊ stare a unui mediu ale carui proprietati sunt descrise local de marimi vectoriale; (p. ext.) marimea vectoriala care descrie o astfel de stare. ♦ a luminii = ansamblul fenomenelor legate de producerea si de efectele luminii polarizate. (< fr. polarisation)

CADORNA, Luigi (1850-1928), maresal italian. Sef al Marelui stat Major (1914-1917). Principalele sale succese militare au fost: oprirea ofensivei militare austriece in Trentino (mai-iun. 1916), cucerirea Goriziei (aug. 1916). Din cauza dezastrului militar suferit de italieni la Caporetto (oct. 1917), C. a fost inlocuit din functia de comandant suprem al armatei.

NOTIfiCARE, notificari, s. f. Actiunea de a notifica si rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisa adresata unei persoane, prin organul competent, in scopul de a o informa ca un fapt sau un act juridic a fost indeplinit sau urmeaza sa fie indeplinit; notificatie. ♦ Instiintare oficiala facuta de un stat altor state, printr-o nota diplomatica, cu privire la pozitia sa intr-o anumita problema internationala. – V. notifica.

P*****T, -A, p******i, -te, adj. 1. Care si-a pierdut facultatile intelectuale; indobitocit. ♦ Ajuns sau adus intr-o stare de uluiala; uluit, zapacit, dezorientat. 2. Care a fost indus in eroare, amagit. – V. prosti.

DEOARECE conj. (cauzal) 1. ca, caci, fiindca. (Sa plecam ~ se face seara.) 2. cand, cum, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ tot sta aproape, ma duc pe la el.)

CARTA ~e f. livr. 1) (in evul mediu) Act emis de un suveran in care erau consemnate anumite drepturi si libertati. 2) Program care sta la baza unei organizatii sau a unui institut international. ~a ONU. ~a de la Paris. 3) Document prin care mai multe state stabilesc anumite principii pe care se obliga sa le aplice in relatiile reciproce si in relatiile cu alte state. [G.-D. cartei] /<fr. charte, lat. charta

A DESfiDE desfid tranz. 1) (persoane) A provoca la o actiune, stiind ca nu va fi in stare s-o realizeze. 2) (persoane) A declara ca fiind incapabil la o activitate concreta. 3) (persoane, actiuni periculoase, lucruri etc.) A infrunta cu dispret; a sfida. /<fr. defier, lat. diffidere

A IMBATA imbat tranz. 1) A face sa se imbete; a turmenta. ◊ ~ (pe cineva) cu apa rece (sau chioara) a amagi (pe cineva); a insela. 2) A aduce intr-o stare asemanatoare cu betia. 3) fig. A face sa fie cuprins de uimire si de admiratie; a incanta; a fascina; a vraji; a delecta. Succesul l-a imbatat. /<lat. imbibitare

UNU² una num. card. 1) (cand determina un substantiv, sunt folosite formele un, o) Primul numar care sta la baza numerotatiei si reprezinta o cantitate egala cu o unitate; trei minus doi. 2) (cu valoare de num. ord.) Care preceda pe al doilea; intai. /<lat. unus, ~a

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

TROGLOBIE s.f. stare a unei vietuitoare care traieste in pesteri, fiind adaptata la conditiile acestui mediu; vietuitoarea insasi. [Gen. -iei. / < fr. troglobie].

APOCARPIE s. f. stare a unei flori ale carei carpele nu sunt unite in pistil. (< fr. apocarpie)

rabla (rable), s. f. – 1. Hirb, obiect stricat. – 2. Gloaba, mirtoaga. Origine incerta. Trebuie sa fie pus in legatura cu sb. rabatno „in stare proasta”, rabljenje „uz”; dar lipseste veriga apropiata. Legatura cu sas. Rabel „pleava, praf” (Draganu, Dacor., IV, 773) pare mai putin probabila. – Der. rablari, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s. m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvintul anterior (dupa Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi).

ADUNAREA ELECTIVA A ROMANIEI, organ al puterii legislative, constituit la 24 ian. 1862, prin contopirea Adunarii Elective a Tarii Romanesti cu cea a Moldovei. A adoptat masuri privind unificarea legislatiilor Principatelor Unite. In cadrul A. s-a format (1862-1863) o alianta intre conservatori si liberalii radicali, in scopul detronarii lui Al. I. Cuza si inlocuirii lui cu un print dintr-o familie domnitoare straina, conform rezolutiilor Adunarilor Ad-Hoc. Neintelegerile cu guvernul l-au determinat pe Al. I. Cuza sa dizolve A. prin lovitura de stat de la 2/14 mai 1864. O noua A. a fost aleasa in toamna anului 1864. La 18 mai 1866 A. a fost dizolvata, fiind inlocuita cu Adunarea Constituanta.

BASTILIA, fortareata in Paris, construita intre 1370 si 1382, inchisoare de stat din sec. 15. Simbol al absolutismului regal, a fost luata cu asalt de masele populare pariziene la 14 iul. 1789 si demolata in 1790.

CEFEU (Cepheus), constelatie din emisfera boreala, situata intre constelatiile Casiopeea, Dragonul si Lebada. Contine o stea de marime variabila (intre 3,6 si 4,2) care a fost descoperita in 1784; este tipul clasei cefeide. Numele popular: Coasa.

Hesperus, numit in mitologia romana si Lucifer, era fiul (sau fratele) lui Atlas. Intr-o seara, in timp ce se urcase pe munte ca sa priveasca stelele, s-a iscat o furtuna si Hesperus a disparut fara urma. Oamenii si-au imaginat ca Hesperus a fost ridicat la ceruri si transformat intr-o stea, steaua inserarii, care vesteste sosirea noptii.

PLASMA s. f. 1. Parte lichida a sangelui sau a limfei formata din apa, saruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanta gazoasa puternic ionizata, ale carei proprietati fizice sunt determinate de existenta ionilor si a electronilor in stare libera. – Din fr. plasma.

ROBIE, robii, s. f. 1. stare, conditie sociala de rob (1). 2. stare de dependenta politica, sociala si economica in care sunt tinute o tara, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Mentinerea unei persoane in temnita; p. ext. inchisoare, temnita. – Rob + suf. -ie.

POLOG¹, poloage, s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarba (sau de alte plante) cosita dintr-o singura miscare de coasa; manunchi de fan sau de grau secerat (care urmeaza sa fie adunat sau legat in snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zacea, a cadea) polog = a sta (sau a zacea, a cadea) gramada. 2. (Reg.) Intoarcere sau imprastiere a fanului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarba buna de cosit. – Din bg., scr. polog.

VERVA s. f. Insufletire, avant, imaginatie, fantezie care anima pe cineva (fiind exprimata prin cuvinte); bogatie verbala rezultata din aceasta stare de spirit; volubilitate. ◊ Expr. A fi in (sau in) verva = a) a fi insufletit, volubil, avantat; b) (despre sportivi, artisti etc.) a manifesta o forma deosebit de buna. – Din fr. verve.

EXTERITORIALITATE s. f. Situatie juridica in care se considera ca se afla misiunile diplomatice (ambasadele, legatiile, persoanele etc.) ale unui stat strain, ca si cand ele ar continua sa fie situate pe teritoriul statului lor national. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. exterritorialite. Cf. germ. Exterritorialitat.

CONSULAT, consulate, s. n. 1. (In republica romana) Perioada de guvernare a unui consul (1). 2. Reprezentanta a unui stat in alt stat, condusa de un consul (2); (concr.) cladirea in care sunt instalate birourile acestui serviciu. – Din fr. consulat, lat. consulatus.

BRUT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre materiale) Care n-a fost inca prelucrat; netransformat inca in produs finit; in stare naturala. Petrol ~. 2) (despre greutatea unor marfuri) Care consta din greutatea propriu-zisa si greutatea ambalajului si/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fara a scadea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig. Care nu a fost supus unor operatii intelectuale. Fapte ~te. /<lat. brutus, fr. brut

MEMBRU² ~i m. 1) Persoana considerata ca fiind parte componenta a unei comunitati. 2) Unitate, organizatie sau stat, luat ca parte componenta (a unei organizatii, asociatii sau aliante). 3) Parte a unei ecuatii sau inegalitati matematice. /<lat. membrum, fr. membre

staPAN ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana careia ii apartine un bun material. ~ul masinii. ◊ A se face ~ pe ceva a pune stapanire pe ceva. 2) (in antichitate) Proprietar de sclavi. 3) Persoana in serviciul careia se afla angajat cineva. ◊ A intra (sau a se baga) la ~ a se angaja sluga. (A fi) fara ~ a) (a fi) independent in actiunile sale; b) (a fi) fara supraveghere. 4) fig. Persoana cu puteri depline. ◊ A fi ~ pe situatie a se orienta bine intr-o situatie, ocupand o pozitie dominanta. A fi ~ pe materie a poseda un obiect. A fi ~ pe sine a fi in stare sa-si stapaneasca sentimentele, pornirile; a-si tine firea. A fi ~ pe soarta (sau pe viata) sa a dispune de propria persoana. 5) pop. Persoana care administreaza o gospodarie (privata sau publica); gospodar. ◊ ~ul casei a) capul familiei; b) gazda (luata in raport cu oaspetii). /<sl. stopanu

ELECTRICITATE s.f. 1. Marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul de altul si apoi separate; sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul si de miscarea unei particule numite electron. 2. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. [Cf. fr. electricite < lat. electrum , gr. elektron – ambra galbena, la care s-a observat prima data fenomenul de catre Thales].

DIASTER s. n. stadiu al diviziunii mitotice, la sfarsitul anafazei si inceputul telofazei, in care cromozomii sunt grupati la polii fusului nuclear sub forma de stea. (< fr. diaster)

ELECTRICITATE s. f. 1. marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul cu altul si apoi separate; sarcina electrica. ◊ lumina electrica. 2. ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. (< fr. electricite)

PANISM s. n. adorarea naturii. ◊ stare de toropeala edenica, expresie a indiferentei senine a firii si a vitalismului expresionist. (< Pan + -ism)

BHUTTO 1. Zulfikar Ali B. (1928-1979), om de stat pakistanez. Presedinte-fondator al Partidului Poporului din Pakistan. Presedinte al republicii (din 1971); din 1973, prim-min. Rasturnat prin lovitura de stat militara a generalului Zia-ul-Haq, in 1977, a fost executat in 1979. 2. Benazir B. ( 1953-2007), om politic pakistanez. fiica lui B. (1). Din 1984, lider in exil al Partidului Poporului din Pakistan si al Miscarii pentru Renasterea Democratiei in Pakistan. Prim-min. (1988-1990).

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

ORDIN s.n. 1. Porunca; comanda. 2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin, tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. Decoratie; distinctie conferita de stat. 4. Dispozitie de plata (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar intre clasa si familie. 6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, incat sa alcatuiasca un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natura..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine].

POLIANDRIE s.f. 1. Forma istorica de organizare a familiei, in care o femeie era casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. 2. (Bot.) stare a unei flori poliandre. [Gen. -iei. / < fr. polyandrie, cf. gr. polys – numeros, aner – barbat].

QUANTUM MUTATUS AB ILLO! (lat.) cat de mult s-a schimbat! – Vergiliu, „Eneida”, II, 274. Reflectia lui Enea, caruia Hector i se aratase in vis plin de rani, cu totul altul decat stralucitorul viteaz care fusese candva. Reflectie la vederea unei persoane ajunsa intr-o stare de mare decadere fizica sau spirituala.

RESID PASA, Mustafa (1800-1858), diplomat si om politic turc. Mare-vizir al Imp. Otoman (1846-1848, 1848-1852, mart.-aug. 1852, 1854-1855, 1856-1857, 1857-1858). Unul dintre initiatorii Tanzimatului. A fost favorabil unirii Moldovei si Tarii Romanesti, urmarind crearea unui „stat-tampon” intre Turcia si Rusia. Favorabil unei apropieri de Franta si Marea Britanie.

constau, a -a v. intr. (lat. con-stare. V. cost). Consist, sint: fericirea consta in moderatiune. Consist, is compus: casa consta din cinci camere.

BATEALA bateli f. 1) Capcana speciala, folosita la prinderea soarecilor; batca. ◊ A sta cu soarecele in ~ a fi intr-o situatie incomoda, neplacuta. 2) firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obtine tesatura; batatura. [Sil. -tea-la] /a bate + suf. ~eala

A HIPNOTIZA ~ez tranz. 1) A aduce in stare de hipnoza; a adormi prin hipnoza. 2) fig. A face sa fie cuprins de uimire si admiratie; a incanta; a fermeca; a vraji; a fascina. /<fr. hypnotiser

MAIEstaTE ~ati f. 1) Caracter maiestuos; aspect maret si solemn care provoaca admiratie. 2) (folosit si ca termen de adresare) Conducator suprem al unui stat; monarh; suveran; rege; imparat; riga; tar; sultan. 3) Termen reverentios care era folosit la adresa unei persoane de rang inalt. [G.-D. maiestatiii /<lat. maiestas, ~atis, fr. majeste

NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

TEOCRATIE s.f. Forma de guvernamant in care autoritatea, fiind considerata ca emanand de la Dumnezeu, este exercitata de cler; stat care are o astfel de forma de guvernamant. [Gen. -iei. / < fr. theocratie, cf. gr. theokratia < theos – zeu, kratos – putere].

SIONISM s. n. miscare nationalista, politica si religioasa, in randurile burgheziei evreiesti din tarile europene, la sfarsitul sec. XIX, care urmarea intemeierea unui stat evreiesc autonom in Palestina. ◊ (p. ext.) conceptie a acelora care sunt pentru mentinerea si apararea statului Israel. (< fr. sionisme)

H******P s. n. 1. (sport) avantaj acordat unui concurent mai slab intr-o competitie pentru a avea sanse egale. ◊ totalitatea punctelor cu care o echipa sau un concurent a fost pus in inferioritate de adversar. 2. dezavantaj care pune pe cineva in stare de inferioritate. 3. deficienta fizica. (< engl., fr. h******p)

SOPOR s. n. stare de somnolenta patologica in care contactul cu ambianta se face dificil, fiind intrerupt de perioada de somn. (< fr., lat. sopor)

REDISTRIBUIRE (‹ redistribui) s. f. Actiunea de a redistribui si rezultatul ei. ◊ R. a veniturilor = proces de preluare cu titlu gratuit si nerambursabil a unei parti din veniturile primare ale agentilor economici si de cheltuire acestora pentru asigurarea functionarii altor agenti economici, ale caror activitati sunt absolut necesare. Principalul instrument de r. a veniturilor este bugetul de stat consolidat.

SEMIOBSCURITATE s. f. stare a unui spatiu insuficient luminat; lumina slaba, care face ca obiectele sa fie abia vizibile; penumbra, semiintuneric. ♦ fig. Lipsa de publicitate, de glorie. [Pr.: -mi-ob-] – Semi- + obscuritate.

SEPARAT, -A, separati, -te, adj. Care se gaseste izolat, care nu comunica, nu se confunda cu altii, nu e in legatura cu altii; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. * Pace separata = pace pe care o incheie un stat in mod izolat, fara aliatii sai de razboi. – V. separa.

DE conj. 1. (conditional) daca. (Doar ~ n-ar veni astazi.) 2. (consecutiv) ca, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 3. (temporal) daca. (~ va fi sa plec ...) 4. (completiv) sa, si. (stai ~ ma asteapta.)

RAMANE vb. 1. v. zabovi. 2. a sta. (~ cu noi la masa.) 3. v. supravietui. 4. (Transilv. si Ban.) a udi. (Au fost noua, au ~ opt.) 5. v. dainui. 6. v. fixa. 7. v. alege. 8. v. prisosi.

PROTEST ~e n. 1) Manifestare deschisa prin care o persoana isi exprima dezacordul fata de o actiune socotita ca fiind ilegitima sau injusta. 2) (in relatiile internationale) Atitudine oficiala de dezacord a unui stat fata de actiunile injuste sau periculoase ale altui stat. /<lat. protestum, it. protesto

PICHET³ s.n. 1. (In trecut) Punct intarit la frontiera unei tari unde sta de paza un detasament de graniceri. ♦ Mic detasament de soldati destinat sa fie folosit in primul rand in caz de pericol. ◊ Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizata in cadrul unei institutii sau intreprinderi. 2. Pichet de greva = detasament de muncitori grevisti, care, stand la poarta intreprinderilor, previn pe muncitorii din afara de declararea grevei si impiedica pe spargatorii de greva sa actioneze. [Pl. -te, -turi. / < fr. piquet, cf. germ. Pikett].

PICHET³ I. s. n. 1. (in trecut) punct intarit la frontiera unei tari unde sta de paza un detasament de graniceri. ◊ mic detasament de soldati destinat sa fie folosit in primul rand in caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizata in cadrul unei institutii sau intreprinderi. 2. ~ de greva = detasament de grevisti, care, stand la poarta intreprinderilor sau a institutiilor, previn pe cei din afara de declararea grevei si impiedica pe spargatorii de greva sa actioneze. II. s. m. tarus de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

BIRUI, birui, vb. IV. Tranz. 1. A invinge, a infrange (un dusman, un adversar etc.). ♦ fig. A(-si) infrana, a(-si) stapani un sentiment, o pasiune etc. ♦ fig. (Despre sentimente, emotii etc.) A-l coplesi. 2. A fi in stare, a putea, a ajunge (sa...). Cine biruie sa spuna toate cate-au fost? (RETEGANUL). – Magh. birni.

HO interj. 1. Strigat cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (Fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! opreste-te! ♦ (Rar) Strigat cu care se indeamna vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamatie prin care se intaresc spusele cuiva. – Onomatopee.

SOMNOLENTA s. f. stare intermediara intre somn si veghe, in care diverse functii si reactii ale organismului sunt diminuate; moleseala, toropeala, somnie, somnorosie. – Din fr. somnolence, lat. somnolentia.

IAD ~uri n. 1) Loc unde se crede ca sufletele pacatosilor sunt supuse, dupa moarte, la chinuri vesnice; infern; gheena. 2) Loc cu conditii insuportabile. 3) fig. stare de nefericire. [Monosilabic] /<sl. jadu

OPTATIV ~a (~i, ~e) Care opteaza; in stare sa exprime o dorinta. ◊ Mod ~ mod al verbului care exprima realizarea actiunii ca fiind dorita. Propozitie ~a propozitie care exprima o dorinta. /<fr. optatif, lat. optativus

PENSIE s.f. Suma de bani care se acorda (lunar) persoanelor care au iesit din productie pentru limita de varsta sau sunt ori au devenit inapte de a munci. ♦ Suma de bani acordata anual de stat, de o institutie etc. cuiva, ca recompensa pentru merite sau servicii speciale. [Gen. -iei, var. pensiune s.f. / < fr. pension].

HETAIRISM s. n. 1. stare de promiscuitate in prima faza a comunei primitive, in care raporturile s*****e nu erau supuse nici unei reglementari sociale. 2. conditia, obiceiurile hetairelor. (< fr. hetairisme)

TOTALITAR, -A adj. (despre stare, regimuri si conceptii politice) care aplica sau preconizeaza dictatura unei minoritati, majoritatea populatiei fiind lipsita de drepturi si de libertati. (< fr. totalitaire)

acasa adv. de loc si de directiune (a si casa). La domiciliu, acolo unde locuiesti: stau acasa, ma duc acasa, plec de acasa. fig. Nu mi-s boii acasa, is ingrijorat, trist. Acuma mai vii de acasa, acuma te pricep ce zici, imi convine. Acum mai vii acasa, acuma ai priceput.

DESPAGUBIRE, despagubiri, s. f. Actiunea de a (se) despagubi si rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Suma ce urmeaza a fi platita unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infractiune; desdaunare, dauna, compensatie. ◊ Despagubire de razboi = suma pe care un stat raspunzator de dezlantuirea unui razboi de agresiune este obligat s-o plateasca statului victima a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despagubi.

PASTRA vb. 1. (inv.) a scuti. (A ~ un bun ce i-a fost incredintat.) 2. a (se) conserva, a (se) mentine, a (se) tine. (A ~ ceva in buna stare.) 3. v. conserva. 4. a tine. (Unde ~ peria de haine?) 5. v. dura. 6. v. retine. 7. v. menaja. 8. v. mentine. 9. v. dainui. 10. v. perpetua. 11. a purta, a retine. (~ in suflet icoana copilariei.) 12. v. opri. 13. v. opri. 14. v. tine.

FOR ~uri n. 1) (in Roma antica) Piata publica unde era concentrata viata sociala, economica si culturala si unde se tineau procesele judiciare. 2) Organ de stat; autoritate. 3) Organ politic sau stiintific care se bucura de mare autoritate. /<lat. forum, fr. for

NEfiINTA f. (negativ de la fiinta) 1) stare a ceea ce nu exista; inexistenta. 2) inv. Lipsa din locul unde ar trebui sa fie; absenta. /ne- + fiinta

A SEDEA sed intranz. 1) (despre fiinte) A fi asezat (pe ceva); a sta jos. A sedea pe o banca. ◊ Sezi locului, sezi binisor (sau cuminte)! astampara-te! fii cuminte! A sedea la masa a lua masa. 2) A se afla intr-o anumita pozitie sau stare. ◊ A sedea la (sau de) vorba a vorbi. A sedea pe capul cuiva a deranja cu insistentele, cu durata vizitei etc. A-i sedea cuiva (ceva) la inima a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de imbracaminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ◊ A sedea cu mainile in san a nu face nimic. /<lat. sedere

EFEMERIDE s.f.pl. 1. Ordin de insecte pseudonevroptere care nu traiesc in stare adulta decat o zi; (la sg.) insecta din acest ordin. 2. Tabele astronomice in care sunt indicate pozitiile zilnice ale astrilor. ♦ Note, notite (de ziar sau de calendar) care indica evenimentele petrecute la epoci diferite in aceeasi zi. 3. (fig.) Ganduri, idei, lucruri etc. trecatoare. [Sg. efemerida. / < fr. ephemerides, lat. ephemeris].

TANGENTA s. f. 1. pozitie, stare a doua figuri geometrice tangente. ♦ linie de ~ = linie de-a lungul careia doua suprafete sunt tangente; punct de ~ = punct in care doua linii sau suprafete sunt tangente. 2. atingere, legatura, contact. ◊ (fig.) relatie trecatoare. (< fr. tangence)

ECHILIBRA, echilibrez, vb. I. Tranz. si refl. A aduce sau a fi in stare de echilibru; a (se) cumpani. ♦ Tranz. A face ca doua valori, preturi, bugete etc. sa fie in proportie justa una fata de cealalta. – Din fr. equilibrer.

DEVENI, devin, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface in..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A incepe sau a ajunge sa fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; in expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a intamplat. – Din fr. devenir.

DISPONIBIL, -A, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinatie precisa, care sta la dispozitie pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujba (putand fi rechemat la nevoie). 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o institutie, o intreprindere, o persoana etc. poate dispune, la un moment dat, fara a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.

INFERN n. 1) rel. Loc unde se crede ca sufletele pacatosilor sunt supuse, dupa moarte, unor chinuri vesnice; iad; gheena. 2) fig. Loc cu conditii insuportabile; iad. 3) fig. stare de nefericire. /<lat. infernus

MUNICIPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat oraselor supuse autoritatii Romei, care isi pastrau insa dreptul de a se administra singure si ai caror locuitori erau cetateni romani. 2. Oras mare cu administratie proprie, avand o oarecare autonomie in cadrul administratiei de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe].

EFEMERIDE s. f. pl. 1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu traiesc in stare adulta decat o zi. ◊ plante cu ciclul de viata foarte scurt. 2. tabele astronomice in care sunt indicate pozitiile zilnice ale astrilor. 3. note, notite (de ziar, de calendar) care indica evenimentele petrecute la epoci diferite in aceeasi zi. 4. (fig.) ganduri, idei, lucruri etc. trecatoare. (< fr. ephemerides)

GEMA s. f. 1. piatra pretioasa in stare cristalina pura. ♦ (adj.) sare ~ = sare de bucatarie. 2. bijuterie cu o piatra (semi)pretioasa pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. 3. (bot.) mugur. (< fr. gemme, lat. gemma)

VECINATATE, vecinatati, s. f. I. 1. starea, situatia cuiva sau a ceva care este, se afla, locuieste, traieste alaturi, in apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai multi vecini. 2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva; imprejurime. 3. Cei care sunt sau locuiesc alaturi sau in apropiere (fata de altii sau fata de un loc dat). II. stare de vecin (II); vecinie, rumanie, iobagie. – Lat. vicinitas, -atis.

AZIL ~uri n. 1) Asezamant filantropic in care sunt tinuti copiii (orfani), batranii, invalizii. 2) fig. Loc de refugiu. ~ politic.Drept de ~ acordare de catre un stat a dreptului de stabilire pe teritoriul altei tari a unor persoane urmarite in tara lor din motive politice. /<fr. asile, lat. asylum

A SE EVAPORA ma evapor intranz. 1) (despre lichide) A se transforma in vapori; a trece din stare lichida in stare gazoasa; a se vaporiza. 2) fig. fam. (despre persoane) A se face nevazut; a inceta sa mai fie in campul vizual; a disparea; a pieri; a se eclipsa. [Si evaporez] /<fr. evaporer, lat. evaporare

POST s.n. 1. Functie, slujba. ♦ Loc in care se exercita o anumita activitate. 2. Loc in care se afla o unitate militara pentru executarea anumitor operatii. ♦ Loc unde sta sentinela in timpul garzii. 3. Instalatie cuprinzand aparatele necesare pentru executarea anumitor operatii tehnice. 4. Categorie in care sunt introduse intr-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto].

SPATIU s. f. 1. forma fundamentala de existenta a materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele. 2. intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. ♦ ~ aerian = spatiul de deasupra unui stat, supus suveranitatii acestuia; ~ cosmic = spatiul in afara stratosferei Pamantului; ~ maritim = spatiu geografic cuprinzand apele marilor si oceanelor, fundul si subsolul acestora. 3. loc, suprafata, intindere limitata. ♦ (mil.) ~ de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu; ~ mort = portiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol in care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc intre doua obiecte; distanta, interval. ♦ ~ verde = teren plantat, in perimetrul unei asezari. ◊ distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ◊ (poligr.) interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (mat.) multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ◊ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. (< lat. spatium, dupa fr. espace)

LAMANTIN (‹ fr.) (ZOOL.) Gen de mamifere din ordinul sirenienilor, asemanatoare cu foca, cu corpul fusiform, vederea slaba, labele anterioare lipsa, adultii putand atinge 2,5-3 m lungime si greutatea de 700 kg (Trichechus). Traiesc in fluvii si estuare (T. inunguis – Amazon, Orinoco; T. senegalensis – rauri din V Africii) si in zonele litorale tropicale din America de Nord si de Sud (T. manatus – Oc. Atlantic). Strict ierbivore, nu au dusmani naturali, dar in unele locuri sunt vanate pentru carnea, grasimea si pielea lor sau ucise de paletele barcilor cu motor; intalnite singure, in mici grupuri familiale sau in carduri de 15-20; au fost introduse in canale de navigatie pentru combaterea proliferarii vegetatiei subacvatice. Sunetele scoase de aceste mamifere au stat la baza legendei sirenelor.

TAP, tapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre si al caprioarei. ◊ Tap ispasitor = a) (in Biblie) tap (1) pe care marele preot il incarca la sarbatorirea ispasirii cu toate pacatele neamului lui Israel si care era apoi alungat in desert; b) fig. persoana asupra careia se arunca vina pentru greselile altora. ◊ Expr. A sta ca un tap logodit = a sta teapan, p*****t, aiurit. 2. Pahar special de bere, cu toarta, avand capacitatea de 300 ml; continutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelatii in care intra Soarele la solstitiul de iarna. – Cf. alb. cap, cjap, scr. cap.

PLACINTA, placinte, s. f. 1. Preparat de patiserie facut din foi de aluat intre care se pune o umplutura de branza, de carne, de fructe etc. ◊ Expr. A-i veni (sau a-i pregati) (cuiva) o placinta = a-i veni (sau a-i pregati) cuiva o surpriza neplacuta, un necaz. A gasi placinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata. Se vinde ca placinta calda = se vinde repede, este foarte cautat. A numara foile la (sau din) placinta = a-si face prea multe socoteli, a despica firul in patru. A astepta (pe cineva) cu placinte calde = a astepta (pe cineva) cu mare bucurie. A sta ca o placinta = a fi pasiv, comod, nesimtit. 2. (Bot.; in compusul) Placinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum). – Lat. placenta.

DESPARTIRE, despartiri, s. f. Faptul de a (se) desparti. 1. Separare; momentul cand cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cat cineva sta despartit; despartit¹. 2. Divort. 3. Diviziune, impartire, segmentare. ♦ (Concr.) Despartitura. ♦ (Inv.) Circumscriptie (politieneasca sau administrativa); p. ext. localul unde erau instalate birourile unei circumscriptii. – V. desparti.

CURSA¹, curse, s. f. 1. Distanta parcursa regulat de un vehicul pe acelasi itinerar si conform unui orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanta. 2. Distanta parcursa de o piesa intre punctele extreme intr-o miscare rectilinie alternativa. 3. (Fam.) Drum, alergatura. 4. (Sport) Intrecere care consta in parcurgerea rapida a unei anumite distante, pe un traseu dinainte stabilit, alergand pe jos, calare, cu bicicleta, cu automobilul etc. ♦ Intrecere in cadrul careia sunt programate mai multe alergari de cai. 5. (In sintagma) Cursa inarmarilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat in vederea unui razboi. – Din fr. course.

BUZUNAR ~e n. Saculet cusut la o haina, mai ales pe partea ei interioara, pentru a tine diferite obiecte mici de uz personal (batista, pieptene, portmoneu etc.) sau in scopuri decorative. ◊ De ~ care incape in buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poarta in buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hot de ~e hot de lucruri marunte. A da (sau a pune, a plati) din ~ a plati din banii proprii o paguba pentru care nu esti vinovat. A avea (sau a baga) pe cineva in ~ a avea pe cineva in puterea sa. A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari

MEMORIU ~i n. 1) Expunere in care se prezinta, in mod amanuntit si argumentat, opinia autorului asupra unor probleme sau a unei activitati. 2) la pl. Colectie de conferinte, comunicari si discutii, publicate de o societate stiintifica. 3) la pl. Scriere beletristica in care sunt evocate evenimente din timpul vietii autorului. 4) Cerere scrisa, mai ales colectiva, adresata unui organ al puterii de stat, prin care se formuleaza o revendicare; petitie. /<lat. memorium, fr. memoire

AUTOCRATIE, (2) autocratii, s. f. 1. Forma de guvernare in care toate puterile statului sunt concentrate in mana unei singure persoane, care exercita o putere absoluta, despotica, nesocotind interesele si vointa poporului. 2. stat care are forma de guvernare descrisa mai sus. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autocratie (< gr.).

KANEM-BORNU, vechi regat african, situat intr-o regiune sub-sahariana; ingloba teritorii din actualele state Ciad, Camerun, Niger, Nigeria. Intemeiat, probabil, de cavalerii berbero-saharieni, impinsi spre sud (sec. 9) de expansiunea araba. Dubla denumire provine din faptul ca, initial, nucleul statului s-a aflat in reg. Kanem, de unde populatia a fost nevoita sa se stramute, la sfarsitul sec. 14, in V L. Ciad, unde a pus bazele unui nou stat – Bornu. In sec. 11 a adoptat islamul. A cunoscut o prima perioada de inflorire (pana la sfarsitul sec. 14), bazata pe comertul de sclavi, si apoi, mai tarziu, sub Idris Aloma (c. 1580-c. 1617), dupa reorganizarea sa in V regiunii Bornu. Amenintat de cresterea influentei populatiilor hausa (sec. 18) si fulbe (sec. 19), a fost cucerit si impartit intre Africa Ecuatoriala Franceza si colonia britanica Nigeria.

IMPERIUL ROMAN DE APUS, stat de creat prin impartirea definitiva a Imp. Roman, la moartea lui Theodosiu cel Mare (395), intre cei doi fii ai acestuia, Honoriu si Arcadiu. I.R. de A., condus de Honoriu (395-423), grupa provinciile din V si centru Europei si din N Africii. A dainuit pana in 476, cand ultimul imparat roman, Romulus Augustulus, a fost detronat de Odoacru, conducatorul mercenarilor germani.

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

FOR, (2) foruri, s. n. 1. Piata publica in Roma antica, unde era concentrata viata social-politica, religioasa si economica a orasului si unde se judecau procesele. 2. Autoritate, instanta, organ de stat. 3. (In sintagma) For interior = constiinta. – Din lat. forum, (3) fr. for.

LIANT, lianti, s. m. 1. Material fluid sau adus in stare fluida, care are proprietatea de a lega prin intarire bulgarii sau granulele unui material solid cu care a fost amestecat; aglomerant. 2. Substanta care serveste la fixarea unui pigment pe fibra textila. [Pr.: li-ant] – Din fr. liant.

DEZMOSTENIT, -A, dezmosteniti, -te, adj. 1. Care a fost inlaturat de la o mostenire. 2. fig. (Adesea substantivat) Lipsit de bunurile, de bucuriile vietii; care se afla in stare de saracie, de mizerie. – V. dezmosteni.

SIMTIRE, simtiri, s. f. 1. Faptul de a simti; sensibilitate (1). 2. Traire afectiva, afect, sentiment. 3. stare normala a organismului in care omul este pe deplin constient de ceea ce se petrece in jurul lui, fiind stapan pe simturile si pe facultatile lui intelectuale. ◊ Loc. adj. Fara simtire = fara cunostinta; lesinat. ◊ Expr. A-si pierde simtirea (sau simtirile) = a lesina. A-si veni in simtire (sau in simtiri) = a-si reveni din lesin; a-si veni in fire; a-si recapata stapanirea de sine. ♦ (Rar) Simt (1). 4. (Inv. si pop.; si in sintagma simtire de sine) Bun-simt, buna-cuviinta. – V. simti.

EMOTIONAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de emotii; propriu emotiilor; emotiv. stare ~a. 2) Care se bazeaza pe emotii; care este provocat de emotii. Impresii ~e. 3) (despre persoane) Care vadeste emotii. fire ~a. /Din emotie

A PERSIsta persist intranz. 1) A manifesta statornicie (in actiuni, atitudini, conceptii, sentimente etc.); a sta cu fermitate pe aceleasi pozitii; a starui; a persevera; a insista. 2) A-si perpetua existenta; a continua sa fie; a dainui; a starui; a dura. Mirosul mai persista. /<fr. persister, lat. persistere

staT³ ~e n. 1) la pl. Efectivul permanent al unei intreprinderi, institutii, organizatii etc. A reduce ~ele. 2) Lista in care sunt indicate posturile si categoriile de salarii de care dispune o intreprindere, institutie etc. /<lat. status, fr. etat

ASTERISC s.n. Semn tipografic in forma de stea (*), care, pus intr-un text, indica prezenta unei note la subsol sau, inaintea unor elemente lexicale, faptul ca sunt neatestate si reconstituite. [Pl. -curi. / < fr. asterisque, cf. lat. asteriscus, gr. asteriskos – steluta].

CALM s.n. 1. stare de lipsa a oricarei miscari; liniste deplina. ♦ Incetare a vantului. ♦ (La pl.) Zone oceanice in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe si au directii variate. 2. stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. // adj. 1. In stare de liniste deplina, lipsit de agitatie. 2. stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].

astept, a -a v. tr. (lat. ex-spectare. V. destept, aspect). stau atent pina vine cineva sau se intimpla ceva: astept invierea mortilor. Am rabdare: nu mai pot astepta. fig. Is gata de: armata asteapta, prinzu asteapta. V. refl. Prevad, ma tem sa nu se, ori doresc sa se intimple: ma asteptam la un atac, la una ca asta.

CONSTITUTIONAL, -A, constitutionali, -e, adj. In conformitate cu constitutia (2) unui stat, prevazut in constitutie, bazat pe constitutie. ◊ Comisie constitutionala = comisie insarcinata cu elaborarea textului unei constitutii si cu exercitarea controlului legilor ce se elaboreaza. Drept constitutional = a) totalitatea normelor fundamentale care reglementeaza relatiile privitoare la oranduirea social-economica si de stat; b) ramura a dreptului care studiaza drepturile si datoriile cetatenilor decurgand din constitutie (2). Monarhie constitutionala = monarhie ale carei prerogative sunt limitate prin constitutie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. constitutionnel.

ORDINE f. 1) stare de oranduiala si de sistematizare; organizare armonioasa. 2) Succesiune regulata a lucrurilor. ◊ ~ de zi program de chestiuni ce trebuie sa fie discutate intr-o sedinta sau adunare. La ~ea zilei de actualitate; important. 3) Regula sau norma dupa care se infaptuieste ceva. ◊ A chema (pe cineva) la ~ a obliga pe cineva sa respecte anumite norme (de comportare), pe care le-a incalcat. 4) Mod de organizare a vietii politice, eco-nomice si sociale a unui stat; regim. ◊ ~ publica stare care asigura activitatea normala a organelor de stat si a celor publice, respectarea drepturilor cetatenilor si paza proprietatii obstesti. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate si finalitate a lumii. [G.-D. ordinii] /<lat. ordo, ~inis, it. ordine

staTOCIST s.n. (Biol.) Organ, in forma de vezicula, la nevertebrate, compus dintr-un lichid in care sunt inglobate statolite si avand un rol important in mentinerea pozitiei corpului. V. otocist. [< fr. statocyste, cf. gr. statos – care sta, kystis – vezica].

AZIL s.n. 1. (In trecut) Institutie cu caracter filantropic in care erau tinuti copii, batrani, invalizi, bolnavi incurabili. 2. (fig.) Loc de refugiu inviolabil; adapost, refugiu. ◊ Azil politic = acordare de catre un stat a dreptului de intrare si de stabilire pe teritoriul sau unei persoane straine persecutate in tara sa din motive politice. [Pl. -luri, -le. / < fr. asile, cf. it. asilo < lat. asylum – loc inviolabil, gr. asylos < a – fara, syle – jefuire].

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.

GERMANIU (‹ fr. {i}; {s} Germania) s. n. Element chimic (Ge; nr. at. 32, m. at. 72,59), semimetal alb-argintiu cu luciu metalic. In natura se gaseste in argirodit (in care a fost descoperit de chimistul german C. Winkler, in 1886) si germanit. Functioneaza in combinatii in starile de valenta 2 si 4. G. in stare foarte pura este folosit ca seconductor, la fabricarea diodelor de comutatie, tranzistorilor, detectoarelor de radiatii, iar oxidul de g. la confectionarea instrumentelor optice.

NON EST PRINCEPS SUPRA LEGES, SED LEGES SUPRA PRINCIPEM (lat.) nu conducatorul sta deasupra legilor, ci legile deasupra conducatorului – Principiu atribuit lui Pliniu cel Tanar. Toti oamenii, indiferent de rangul lor social, sunt datori sa respecte legea. V. si Caesar non supra grammaticos.

KOCHAB (in araba „Steaua Nordului”), stea apartinand Carului Mic, de marimea 2,2. Denumita astfel in perioada cand s-a aflat in locul actual al Stelei Polare, fiind folosita in navigatie pentru determinarea pozitiei navelor.

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

ECHIVALENTA, echivalente, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificatie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalenta = examen pe care trebuie sa-l treaca acela care cere recunoasterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea sa treaca de la un tip de scoala la altul. ♦ (Log.) Raport existent intre doua enunturi care sunt adevarate sau false impreuna. 2. (Med.) Denumire data unei crize de natura epileptica, care se manifesta sub alta forma decat cea convulsiva. 3. (Mat.) Relatie simetrica, reflexiva si tranzitiva intre elementele unei multimi. – Din fr. equivalence.

DIVULGA, divulg, vb. I. Tranz. A face ca o taina sa fie cunoscuta de cineva sau de multa lume; a da in vileag, a da pe fata. ♦ Spec. A transmite secrete de stat unei persoane neindreptatite sa le cunoasca. – Din fr. divulguer, lat. divulgare.

fiR ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana. ◊ ~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) Ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. Haina cusuta cu ~. 4) fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum

COLOID (‹ fr. {i}; {s} gr. kolla „clei” + eidos „aspect”) s. m., adj. 1. s. m., adj, (CHIM.) 1. S. m. Sistem eterogen format din doua faze: faza dispersata si faza dispersanta, prima fiind constituita din particule a caror marime este cuprinsa intre 10^-7 si 10^-5 cm. 2. Adj. (Despre substante) Ale carei particule se afla in stare de dispersie si nu difuzeaza prin membrane; coloidal.

aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.

HERCULE 1. V. Herakles. 2. Constelatie din emisfera boreala, situata intre constelatiile Lyra si Coroana Boreala. Este vizibila mai ales primavara si vara. In H. se afla apexul solar. Cea mai importanta stea din constelatie este giganta rosie α-Herlis sau Ras Algethi. Contine mai multe stele duble si roiuri globulare, cel mai cunoscut fiind M-13 (descoperit, in 1714, de E. Halley), vizibil chiar si cu binoclul. Numele popular: Omul.

TRANSPORT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramura a economiei nationale cuprinzand totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene si navale care asigura circulatia bunurilor si a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat si in conditii determinate. 3. fig. (Livr.) Uitare de sine cauzata de emotie, de entuziasm, de placere; stare de contemplatie. – Din fr. transport.

GALERIE s.f. 1. Forma de relief carstic reprezentata printr-o cavitate subterana, ingusta si alungita, sapata prin eroziune. ♦ Excavatie miniera (in forma de tunel) executata pentru a permite accesul la un zacamant. 2. Canal de legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidroelectrice. 3. Muzeu, sala unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de arta. 4. Ultimul balcon (cel mai de sus) al salilor de spectacol. ♦ (Fam.) Spectatorii care stau la galerie; (p. ext.) publicul care participa la un meci, la un spectacol. ◊ A face galerie = a manifesta zgomotos la un spectacol. 5. Platforma de dimensiuni mici aflata la prora sau la pupa unei nave. [Gen. -iei. / cf. fr. galerie, lat. galeria, germ. Galerie].

BRUT, -A adj. 1. care se gaseste in stare naturala, neprelucrat, inca netransformat intr-un produs finit. 2. (despre greutatea marfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scazute cheltuielile de productie, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

podmet (podmeturi), s. n. – Nada, momeala. Sl. podumetu, atestat numai cu sensul de „plasa”, dar care trebuie sa fi insemnat si „ceea ce este depus”, din podumesti „a sta intins”, cf. rus. podmet „actiunea de a arunca” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 189; Conev 98). De aici si pogmata, s. f. (Maram., fir care inchide gitul camasii), in loc de *podmata, cf. sb. podmetaca „zavor, ivar”.

carbune m. (lat. carbo, -onis, it. carbone, pv. carbo, fr. charbon, sp. carbon, pg. carvão). Lemn aprins care nu mai arde cu flacara. (Stins in aceasta stare, se numeste tot carbune sau mangal, iar daca mai are lemn nears, se numeste taciune). fig. Iron. Carbune acoperit (de cenusa), om care face dragoste pe ascuns. Carbune de pamint sau de peatra [!] (numit si huila), carbune fosil intrebuintat ca combustibil. (Din el se scoate gazu de iluminat, coxu s. a. Principalele zacaminte si mine is in Anglia, Belgia, Francia, Germania si statele Unite). Med. Dalac (pustula). Agr. (fr. charbon). Taciune, o boala a grinelor. – In stare nativa, carbunele. numit de chimisti si carbon, exista ca diamant si ca grafit. Animalele si plantele contin foarte mult carbune. E tetravalent si are o greutate atomica de 12. V. scinteie.

RICKETSIOZA (‹ fr.) s. f. Boala infectioasa provocata de o bacterie din genul Rickettsia. R. se manifesta prin febra foarte mare, stare de prostratie si aparitia de eruptii cutanate caracteristice, netratate avand o evolutie grava ce poate duce la moarte. De obicei, r. sunt localizate geografic si apar sub forma de cazuri izolate, dar unele (mai ales tifosul exantematic) pot afecta colectivitati mari.

CLOSCA, closti, s. f. 1. Gaina (sau, p. gener., pasare) care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = incubator. ◊ Expr. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. (Adverbial) A sedea (sau a sta) closca = a sta nemiscat sau inactiv. 2. Compus: Closca-cu-Pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; Pleiadele, Gainusa, Pastorul-cu-Oile. – Din bg. klocka.

LINISTE s., interj. 1. s. tacere, (prin Transilv. si Olt.) taca, (inv.) silentiu. (In clasa era ~ deplina.) 2. interj. pst!, st!, tacere!, (pop.) tist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tacere, (inv. si reg.) paos, (inv.) lin, linistire, molcomire. (stare de ~ in natura.) 4. s. v. astampar. 5. s. v. tihna. 6. s. v. ragaz. 7. s. v. comoditate.

REstaURA vb. I. 1. tr. A reface, a aduce intr-o stare asemanatoare cu cea originara (o cladire, o pictura, un tablou etc.). 2. tr. A reintrona (un suveran, o dinastie); a readuce (dupa ce fusese inlaturata) o forma de guvernamant. 3. refl. (fig.; frantuzism) A-si restabili fortele, a se intrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].

PARABIOZA s. f. (biol.) 1. situatie in care doi indivizi sunt legati intre ei prin nastere. 2. grefa in care doi indivizi sunt uniti artificial printr-o circulatie sangvina comuna, pentru observatii fiziologice. 3. pierdere a conductibilitatii normale a unui nerv ca urmare a unei vatamari locale. 4. stare a unui organism la limita conditiilor vitale. (< fr. parabiose)

PASIVITATE s. f. 1. dispozitie, stare a celui pasiv; inactivitate, delasare; pasivism. 2. proprietate a unor metale sau aliaje de a nu putea fi atacate de unii acizi decat cand sunt diluati. (< fr. passivite, germ. Passivitat)

POZITIE s. f. 1. mod in care este asezat sau situat ceva sau cineva; (p. ext.) loc unde se gaseste ceva sau cineva. ◊ (muz.) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul in care sunt tinute mainile in timpul cantatului la instrumentele muzicale. ◊ locul pe care il ocupa un sunet intr-un cuvant. 2. teren, loc pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de razboi pe mare, servind ca baza de atac sau de aparare. 3. atitudine a corpului; tinuta. 4. situatie, stare in care se gaseste cineva sau ceva. ◊ situatie sociala, rang. (< fr. position, lat. positio, germ. Position)

GEstaPO (prescurtare de la Geheime staatpolizei), politia secreta politica in Germania nazista, creata de Goring, in 1933 si reorganizata de Himmler in 1936. Desfiintat in 1945, G. a fost declarat, prin sentinta Tribunalului International de la Nurnberg (1946), organizatie criminala.

CURCAN (‹ curca) s. m. (ZOOT.) Pasare din ordinul galiformelor, care traieste in stare salbatica in S.U.A. si Mexic, de c. 45-70 cm, cu coada lata, ce o desfasoara sub forma de evantai (Meleagris gallopavo); a fost singura pasare domesticita de azteci, iar europenii l-au adus, la c. 1500, pe vechiul continent, ca pasare domestica; este crescut pentru productia de carne; p. restr. masculul curcii.

TRANZIT s.n. Trecere (fara stationare) de marfuri sau de persoane printr-o tara straina; scutire de taxe vamale acordata de un stat unor marfuri care trec prin teritoriul sau in alta tara; tranzitare. ◊ Bilet de tranzit = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere prin tara; drum de tranzit = drum public care ocoleste localitatile; in tranzit (despre calatori, vagoane etc.) = in trecere. ♦ Trecere a unui material organic printr-un organ. ♦ (In telefonie si radiofonie) Operatia de receptionare a unei convorbiri sau a unui mesaj si de retransmitere a lui la un alt post. [Pl. -turi, -te. / < fr. transit, it. transito, cf. lat. transitus – trecere].

DISPONIBILITATE s. f. 1. insusirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezerva. ♦ ~ati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie; ~ monetara = cash. ◊ principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ◊ situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ♦ a pune in ~ = a concedia dintr-o functie, dintr-un post. 3. stare sufleteasca in care sentimentele si ratiunea se manifesta neingradit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvant de a indeplini o functie, de a intra in raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilite)

Charybdis, fiica monstruoasa a lui Poseidon si a lui Gaea, care salasluia odinioara pe coasta Siciliei, in apropiere de Messina. Lacoma si nesatioasa din fire, Charybdis se spunea ca ar fi devorat cirezile lui Heracles, fapt pentru care, drept pedeapsa, a fost lovita de trasnetul lui Zeus si transformata intr-un monstru marin. Charybdis inghitea de trei ori pe zi apa marii si o data cu ea, navele corabierilor nesabuiti care s-ar fi aventurat prin partea locului. Insusi Odysseus era sa fie inghitit de ea, dar a scapat ca prin minune de moarte, agatindu-se de ramurile unui smochin care se afla la intrarea pesterii unde statea ascuns monstrul. In fata Charybdei, de cealalta parte a strimtorii care despartea Italia de Sicilia, se afla un alt monstru, Scylla (v. si Scylla).

staRE s. 1. v. situatie. 2. v. dispozitie. 3. situatie, soarta. (Nu stie nimic de ~ lor.) 4. situatie, (inv.) stepena. (~ infloritoare.) 5. v. conditie. 6. conditie, rang, teapa, treapta, (pop.) mana, seama. (Sunt de aceeasi ~.) 7. v. ierarhie. 8. rost, situatie. (Avea si el acum o ~.) 9. v. posibilitate. 10. avere, avut, avutie, bogatie, bun, mijloace (pl.), situatie, (inv. si reg.) bogatate, prilej, prindere, (reg.) blaga, prinsoare, (prin Transilv.) apucatura, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. si Transilv.) vlaga, (inv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~; om cu ~.)

VARsta¹ ~e f. 1) Durata de timp socotita de la nasterea unei fiinte pana la un anumit moment din viata ei; etate. ◊ In ~ batran. Intre doua ~e nici tanar, nici batran. In floarea ~ei tanar. 2) Numar de ani care se cer pentru ca o persoana sa fie supusa unor obligatii sau sa se bucure de anumite drepturi. ~ scolara. ~ de recrutare. 3) fiecare dintre perioadele determinate istoric; epoca; ev. [G.-D. varstei; Sil. var-sta] /<sl. vrusta

toropala (-le), s. f. – Ciomag, bita. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (maciuca), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu gramada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipani, vb. (a aduce in stare de ameteala, a lasa fara simtire; a cuprinde, a coplesi, a invinge; a strivi, a zdrobi; refl., inv., a se exalta, a-si iesi din fire), probabil de aceeasi origine (dar cf. rus. toropiti „a se zori”, sl. utrupeti „a ameti”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeala, s. f. (moleseala; somnolenta).

SAN JOSE [sæn houzei], oras in V S.U.A. (California), situat la poalele m-tilor Santa Cruz si Santa Clara, pe raurile Coyot si Guadalupe, la 80 km SE de San Franscisco; 894,9 mii loc. (2000). Aeroport. Nod feroviar. Constr. aeronautice, de automobile, motoare electrice, masini agricole, masini pentru ind. alim., computere, componente electronice si aerospatiale; ind. chimica (mase plastice, vopsele), de prelucr. a cauciucului, textila (tesaturi), hartiei si alim. (conserve de fructe, vin, bere, panificatie). Fabrica de covoare. Universitatea de stat California (1857). Galerie de arta. Planetarium. Muzeu de istorie. Fundat de spaniolul Jose Joaquin Moraga, sa 29 nov. 1777, cu numele Puebla de San Jose de Guadalupe. A fost prima capitala capitala a statului California (1849-1851). Afectat de cutremurul din 17 oct. 1989. ◊ Paduche de S.J. v. paduche testos.

HIPNOZA, hipnoze, s. f. stare asemanatoare cu somnul sau cu somnambulismul, provocata artificial prin sugestie, in timpul careia controlul constient asupra propriei comportari si contactul cu realitatea slabesc, actiunile celui hipnotizat fiind supuse vointei hipnotizatorului. ♦ fig. Fascinatie. – Din fr. hypnose.

REVENI², revin, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se intoarce. ♦ A aparea iar; a se manifesta din nou. 2. A se intoarce la o stare anterioara (obisnuita); a-si recapata echilibrul sufletesc, forta etc. ◊ Expr. A reveni la viata = a scapa cu viata dintr-o boala grea. A-si reveni in fire (sau in sine) = a-si recapata cunostinta in urma unui lesin, a unei crize, a unei emotii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunta la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

PLAN⁴ ~uri n. 1) Distanta la care sunt situate persoanele sau lucrurile in raport cu cel care priveste. ~ secund. ◊ Primul ~ parte a scenei care este cea mai apropiata de public. A fi (sau a sta) pe primul ~ a avea importanta primordiala. A trece pe ~ul al doilea a-si pierde rolul principal. 2) Departare a obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ Prim-~ reprezentare pe pelicula a capului si a bustului unui personaj. 3) Unghi de vedere; aspect. In ~ stiintific. Pe ~ social. /<fr. plan, lat. planus

IMN s. n. 1. (in Grecia antica) poezie, cantec solemn in care erau preamariti zeii sau eroii legendari. ◊ specie a liricii cetatenesti in care e celebrat un erou, un eveniment deosebit etc. ◊ cantec solemn care reprezinta simbolul unitatii de stat sau de clasa. 2. cantec de lauda festiv sau ocazional; (p. ext.) cantec religios de slavire a divinitatii. (< fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos)

BUGETAR, -A, bugetari, -e, adj. Care apartine bugetului¹, privitor la buget¹, prevazut in buget¹, de buget 1. ◊ Institutie bugetara = institutie ale carei cheltuieli sunt acoperite in intregime sau partial de la buget¹. An (sau exercitiu) bugetar = perioada de timp (de un an) pentru care se intocmeste si se executa bugetul¹ unui stat. [Var.: (rar) budgetar, -a adj.] – Din fr. budgetaire.

GHEM¹, gheme (ghemuri), s. n. 1. Obiect de forma (relativ) sferica, rezultat prin depanarea unor fire (de ata, de lana etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depana in forma de ghem¹ (1); b) a face mototol (1). Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegatoarelor (2). – Lat. *glemus (= glomus).

DIVERSIUNE ~i f. 1) Operatie militara efectuata pentru a abate atentia inamicului de la zona in care urmeaza sa fie atacat. 2) Manevra politica intreprinsa pentru a abate atentia populatiei de la interesele vitale. 3) Scoatere din circulatie a unor obiecte militare sau economice de importanta majora pentru un stat de catre agentura altui stat, ostil acestuia. [Art. diversiunea; G.-D. diversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. diversion, lat. diversio, ~onis

TRANSPORT s.n. 1. Faptul de a transporta; transportare. ♦ (La pl.) Ramura a economiei nationale care cuprinde totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 2. Totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate impreuna. 3. (Poligr.) Transpunere a imaginii de pe o forma pe alta a copiei originalului de pe cliseu pe piatra litografica. 4. (fig.; liv.) Uitare de sine, emotie, stare de contemplatie. [< fr. transport].

INCANDESCENTA s. f. (Adesea fig.) stare a unui corp care, datorita temperaturii ridicate, emite lumina (si radiatii infrarosii). ◊ Lampa cu incandescenta = lampa electrica in care lumina este produsa cu ajutorul incalzirii electrice a unui fir metalic la temperaturi inalte si intr-un spatiu vid. – Din fr. incandescence.

comoara f., pl. ori (vsl. sirb. rut. komora, camara [vistirriii], d. lat. camara, camera, camera, camara). Vechi. Ascunzatoare. Azi. Tezaur, lucruri pretioase (mai ales bani) ascunse in pamint ori aiurea. Cel de pe comoara, d***u (dupa credinta poporului ca fie-care comoara e pazita de un d**c): parca-i cel de pe comoara (de ridicul ce e imbracat). fig. Lucru pretios: munca, sanatatea e o comoara. Comoara (lui Iov), steaua lui Poluce, din constelatiunea Gemenilor. V. gherghir.

INCHISOARE, inchisori, s. f. 1. Cladire, loc in care sunt inchisi cei condamnati la pedepse privative de libertate sau cei detinuti preventiv; temnita, puscarie. penitenciar, arest, prinsoare. ♦ (Rar) Loc inchis sau ingradit (unde se tin vitele). 2. Faptul de a sta inchis; sedere in temnita. – Inchis² + suf. -oare.

BRUT, -A adj. (Despre materii) In stare naturala; (despre compuse) netransformat intr-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei marfi) Din care nu s-a scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].

COMPENSA vb. I. tr. 1. A inlocui ceva (consumat, deteriorat etc.) prin altceva egal (in valoare etc.); a da un echivalent; a despagubi. 2. A determina valoarea mijlocie sau cea mai probabila a unui sir de masuri, ale caror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale. 3. (fiz.) A micsora sau a anula efectul unei actiuni. ♦ A inlatura erorile de deviatie ale unei busole. 4. (si refl.; med.) A(-si) reveni la o stare de echilibru, de functionare normala. [< fr. compenser, cf. it., lat. compensare].

astatic, -a adj. (d. vgr. astatos, instabil). fiz. Care e in stare de echilibru indiferent: sistema astatica. Acele astatice ale galvanometrului, sistema a doua [!] ace magnetizate egal, legate intre ele si asezate asa in cit polii de nume contrar sa fie fata´n fata, ceia ce face ca magnetizmu pamintului sa n´aiba nici o actiune asupra sistemei.

consider, a -a v. tr. (lat. considero, -are, a contempla, a observa, d. con-, impreuna si sidus, sideris, stea, constelatiune. V. deziderat, sideral. Cp. cu contemplu). Ma uit la, iau in sama [!], apreciez: a considera foloasele. Stimez: il consider mult. Tin de, socotesc de, iau drept: a fost considerat visator (de, drept ori ca visator).

ATINE, atin, vb. III. Refl. 1. A sta in calea cuiva, a pandi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mandrei atinui, O floricica de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se tine dupa cineva; a urmari. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care incearca sa scape); a baga bine de seama. Grauntele pocnesc si sar inflorite, albe. Baietii s-atin sa le prinda (VLAHUTA). ◊ Expr. Atine-te! = fii gata! tine-te bine! [Var.: atinea vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).