Rezultate din textul definițiilor
D**C s. 1. aghiuta, demon, diavol, incornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.) satana, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraotchi, (pop. si fam.) michiduta, nichipercea (art.), parlea (art.), sarsaila, (pop.) faraon, idol, impelitatul (art.), mititelul (art.), nefartatul (art.), nevoia (art.), pardalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoara, cel-din-balta, duca-se-pe-pustii, uciga-l-crucea, uciga-l-toaca, (inv. si reg.) mamon, sacretul (art.), sotea (art.), (reg.) hadache, napustul (art.), spurc, spurcat, seitan, sotca, ucigan, (Transilv., Ban. si Maram.) beda, (Mold. si Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandila, (Transilv. si Mold.) mutul (art.), (prin Mold. si Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) slactrafu (art.), (inv.) impiedicatorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) pacatul (art.). 2. (IHT.) d**c-de-mare (Trachinus d**co) = dragon.
F****E s. pl. (FIZIOL.) excrement, (pop.) c***t, scarna, scapau, (reg.) scarnavie, spurc, spurcat, spurcaciune, (inv.) scremet, (fam.) caca, coco, gali, (fig.) r***t, (eufemistic) scaun.
spurcat1 s. n. 1. Faptul de a (se) spurca. 2. (Reg.; concr.) Excremente. – V. spurca.
MARSAVI, marsavesc, vb. IV.Tranz. (Reg.) A pangari, a spurca. – Din marsav.
NECURAT, -A, necurati, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. ◊ Duh necurat = spirit rau. ♦ (Substantivat, m. art.; pop.) D****l, diavolul. – Ne- + curat.
spurca, spurc, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. si refl. A (se) murdari, a (se) manji. ♦ Refl. A-si evacua excrementele sau u***a. ♦ Tranz. Fig. A pangari, a profana, a necinsti. ♦ Tranz. Fig. A injura. 2. Tranz. A atinge o mancare sau un vas de gatit de ceva murdar, scarbos sau oprit de biserica. 3. Refl. (In practicile religioase crestine) A manca de dulce in timpul postului. ♦ Fig. A se deprinde la ceva rau (sau prea bun), la ceva care nu este ingaduit; a se dedulci. – Lat. spurcare.
spurcACI, spurcaci, s. m. Pasare migratoare, inrudita cu dropia, de marimea unei gaini, bruna pe spate si albicioasa pe pantece (Otis tetrax). [Var.: sparcaci s. m.] – spurc (reg. „excremente” < lat.) + suf. -aci.
spurcARE s. f. Actiunea de a (se) spurca; murdarire; fig. profanare, pangarire. – V. spurca.
spurcat2 -A, spurcati, -te, adj. 1. Murdar; respingator, scarbos, scarnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. spurcat la gura = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scarbos, murdar si nu mai poate fi mancat; (despre vase) in care (din acelasi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserica (in posturi). 3. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Vrednic de dispret; marsav, ticalos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rau, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, pagan. ♦ (Substantivat, m. art.) D****l. – V. spurca.
SPURCACIUNE, spurcaciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), gretos; scarnavie, murdarie. ♦ Fig. Fapta sau vorba murdara; trivialitate. 2. Termen de dispret pentru o fiinta respingatoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -aciune.
ANTRAX s. (MED., MED. VET.) carbune, dalac, pustula maligna, (reg.) armurare, armurarita, buba (neagra, rea), marmura, rasfug, talan, basica rea, sange mohorat, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. si Munt.) spurcat, (inv.) serpengea.
BATJOCORI vb. 1. a ridiculiza, a zeflemisi, (inv. si reg.) a mascari, (Transilv. si Mold.) a ciufuli, (inv. si pop. fig.) a spurca. 2. v. profana. 3. v. dezonora. 4. v. viola.
CORUPT adj. 1. decazut, depravat, d*******t, destrabalat, dezmatat, imoral, nerusinat, p*******t, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) desantat, (pop. si fam.) parsiv, (pop.) desucheat, (inv. si reg.) rusinat, (reg.) sucheat, tesmenit, (inv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (fig.) putred. (Om ~.) 2. deformat, stricat. (Forme lexicale ~.)
DEDULCI vb. (pop. si fam. fig.) a se spurca. (Se ~ la un trai usor.)
DEDULCI vb. v. spurca.
D****A vb. (FIZIOL.) a iesi, (pop.) a se caca, a se cufuri, a se scarnavi, a se sparcai, (reg.) a se spurca.
DEZGUSTATOR adj. 1. dizgratios, gretos, hidos, oribil, respingator, scarbos, (livr.) imund, (reg.) marsav, (fam. fig.) borat. (~ la infatisare.) 2. gre-tos, oribil, scarbos, sinistru. (Un ranjet ~.) 3. v. ne-placut. 4. v. oribil. 5. abject, monstruos, odios, oribil, respingator, (livr.) abominabil. (O fapta ~oare.) 6. infect, respingator, scarbos, spurcat, (pop.) scarnav. (~oare treaba!)
DEZONORA vb. 1. a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (fig.) a intina, a manji, a murdari, a pata, a pangari, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricaji. (A incercat sa-i ~ memoria.) 2. v. injosi. 3. a (se) descalifica. (S-a ~ pe viata.)
DEZONORARE s. batjocorire, compromitere, necinstire, terfelire, (fig.) intinare, manjire, mur-darire, patare, pangarire, profanare, spurcare, (inv. fig.) profanatiune. (~ memoriei cuiva.)
ERETIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, pagan, (inv. si reg.) spurcat.
IMPUR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apa potabila devenita ~.)
INFECT adj. 1. v. neplacut. 2. v. viciat. 3. v. oribil. 4. dezgustator, respingator, scarbos, spurcat, (pop.) scarnav. (~ treaba!)
INJURA vb. a d****i, a ocari, (livr.) a invectiva, (inv. si pop.) a mascari, (pop.) a stropsi, a sudui, (prin Ban.) a tartai, (inv.) a mustra, (fig.) a imbala, (inv. si pop. fig.) a spurca, (arg.) a sictiri, a sictirisi. (De ce il ~ toata ziua?)
INTINA vb. v. batjocori, compromite, dezonora, impotmoli, ingloda, innamoli, namoli, necinsti, noroi, pangari, profana, spurca, terfeli.
INTINARE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, pangarire, pro-fanare, spurcare, terfelire.
INTINAT adj. v. pangarit, profanat, spurcat.
LUP s. 1. (ZOOL.; Canis lupus) (Olt., Ban. si Tran-silv., eufemistic) spurc. 2. (ZOOL.) lupul-preriilor v. coiot. 3. (IHT.) lup-de-mare v. lavrac. 4. lupul-vrabiilor v. sfrancioc.
MANJI vb. v. apreta, atinge, bate, batjocori, compromite, dezonora, lipi, lovi, mazgali, mozoli, murui, necinsti, pangari, profana, scrobi, spoi, spurca, terfeli, varui.
MANJIRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, pangarire, pro-fanare, spurcare, terfelire.
MANJIT adj. v. pangarit, profanat, spurcat.
MARSAVI vb. v. pangari, profana, slabi, spurca.
MURDARI vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, pangari, profana, spurca, terfeli.
MURDARIRE s. v. batjocorire, compromite-re, dezonorare, necinstire, pangarire, profanare, spurcare, terfelire.
MURDARIT adj. v. pangarit, profanat, spurcat.
NEDEMN adj., s. 1. adj. nevrednic, (inv.) netrebnic. (Esti ~ de aceasta demnitate.) 2. adj., s. v. ticalos. 3. adj. infam, josnic, misel, miselesc, mizerabil, marsav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rusinos, scelerat, ticalos, (livr.) ignobil, sacrileg, (inv. si pop.) parsiv, scarnav, (Mold.) chiolhanos, (inv.) blestematesc, faradelege, scarbavnic, scarbelnic, scarbit, verigas, verigasos, (fig.) murdar, spurcat. (Fapta ~.) 4. adj. v. compromitator.
OBSCEN adj. 1. desantat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerusinat, p*********c, scabros, scarbos, trivial, vulgar, (livr.) licentios, (inv. si pop.) scarnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) desucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, imbalat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O gluma ~; vorbe ~.) 2. p*********c, (fam.) p***o. (Un film ~.) 3. v. lasciv.
ORIBIL adj. 1. v. dezgustator. 2. dezgustator, gretos, scarbos, sinistru. (Un ranjet ~.) 3. dezgustator, infect, respingator, scarbos, spurcat, (pop.) scarnav. (Ce caracter ~!; ~ treaba!) 4. v. groaznic. 5. dezgustator, monstruos, odios, respingator, (livr.) abominabil. (Fapta ~.) 6. v. groaznic.
PATA vb. v. batjocori compromite, dezonora, necinsti, pangari, profana, spurca, terfeli.
PATARE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, pangarire, pro-fanare, spurcare, terfelire.
PATAT adj. v. compromis, dezonorat, discre-ditat, necinstit, pangarit, profanat, spurcat, terfelit.
PANGARI vb. 1. v. profana. 2. a profana, a spurca, (inv. si pop.) a prihani, (reg.) a marsavi, (fig.) a intina, a manji, a murdari, a pata, (inv. si pop. fig.) a scarnavi, (reg. fig.) a pricaji. (A ~ memoria cuiva.)
PANGARIRE s. 1. v. profanare. 2. profanare, spurcare, (rar) prihana, (inv. si pop.) prihanire, (inv.) prihanie, (fig.) intinare, manjire, murdarire, patare, (inv. fig.) pricajire, scarnavie. (~ memoriei cuiva.)
PRICAJIRE s v. pangarire, profanare, spur-care.
PRIHANA s. v. abatere, acuzare, acuzatie, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpa, dezaprobare, eroare, greseala, imputare, imputatie, infierare, invinovatire, invinuire, neaprobare, pacat, pangarire, profanare, reprobare, repros, respingere, spurcare, stigmatizare, vina, vinovatie.
PRIHANI vb. v. acuza, admonesta, batjocori, certa, dascali, dojeni, imputa, invino-vati, invinui, moraliza, mustra, necin-sti, pangari, profana, reprosa, spurca, viola.
PRIHANIE s. v. pangarire, profanare, spurcare.
PRIHANIRE s. v. batjocorire, necinstire, pangarire, profanare, sacrilegiu, spur-care, violare.
PRIHANIT adj. v. pangarit, profanat, spurcat.
PROFANA vb. 1. a batjocori, a necinsti, a pangari, a spurca, a viola, (inv. si pop.) a prihani. (A ~ un loc considerat sfant.) 2. v. pangari.
PROFANARE s. 1. batjocorire, necinstire, pangarire, sacrilegiu, spurcare, violare, (inv. si pop.) prihanire. (~ unui loc considerat sfant.) 2. v. pangarire.
PROFANAT adj. pangarit, spurcat, (rar) prihanit, (fig.) intinat, manjit, murdarit, patat. (Lucruri sfinte ~.)
RESPINGATOR adj. 1. v. neplacut. 2. v. urat. 3. v. dezgustator. 4. v. antipatic. 5. v. oribil. 6. dezgustator, infect, oribil, scarbos. (Ce caracter ~ !) 7. dezgustator, infect, scarbos, spurcat, (pop.) scarnav. (~oare treaba!)
REUMATISM s. (MED.) (reg.) matrice, orbalt, reuma, (Transilv.) spurc, (prin Olt.) spurcat, (inv.) revmaticale (pl.).
SCARBOS adj. 1. v. dezgustator. 2. v. antipatic. 3. gretos, (rar) parsiv. (Om ~ in comportari.) 4. v. oribil. 5. dezgustator, infect, oribil, respin-gator. (Ce caracter ~!) 6. gretos, (reg.) silos. (Lucruri ~oase.) 7. dezgustator, infect, respinga-tor, spurcat, (pop.) scarnav. (~oasa treaba!) 8. v. neplacut. 9. v. obscen.
SCARNAV adj. v. desantat, dezagreabil, dezgustator, displacut, dizgratios, gretos, greu, imoral, impudic, indecent, infam, infect, imputit, jegos, josnic, misel, miselesc, mizerabil, manjit, marsav, murdar, necuviincios, nedemn, negru, nelegiuit, nemernic, neplacut, nerusinat, nespalat, nesuferit, netrebnic, obscen, patat, p*********c, puturos, rapanos, rau, rau-mirositor, respingator, rusinos, scabros, scelerat, scarbos, slinos, soios, spurcat, ticalos, trivial, urat, vulgar.
SCARNAVI vb. v. d****a, iesi, jegosi, manji, murdari, pata, pangari, profana, spurca.
SCARNAVIE s. v. abjectie, desfrau, dezmat, excrement, faradelege, f****e, imoralitate, impudoare, indecenta, infamie, jeg, josnicie, miselie, marsavie, murdarie, necuratenie, necuviinta, nelegiuire, nemernicie, nerusinare, netrebnicie, obscenitate, o***e, pangarire, p*********e, profanare, scabrozitate, spurcare, ticalosie, trivialitate, vulgaritate.
SILUI vb. a batjocori, a necinsti, a viola, (Transilv.) a cazni, (inv.) a rusina, a sili, a spurca, (tig.) a pangari. (A ~ o femeie.)
spurc s. v. aghiuta, demon, diavol, d**c, excrement, f****e, guzgan, incornoratul, lup, naiba, necuratul, reumatism, satana, sobolan, tartor.
spurcA vb. 1. v. pangari. 2. v. profana. 3. (BIS.) (pop. si fam.) a se dedulci. (S-a ~ in timpul postului.)
spurcA vb. v. batjocori, compromite, dedulci, d****a, dezonora, d****i, iesi, injura, necinsti, ocari, ridiculiza, silui, terfeli, viola, zeflemisi.
spurcARE s. 1. v. pangarire. 2. v. profanare.
spurcARE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, terfelire.
spurcat adj. 1. v. profanat. 2. v. oribil.
spurcat adj. v. carnal, corupt, decazut, depravat, d*******t, destrabalat, dezmatat, fizic, imoral, impur, infam, josnic, misel, miselesc, mizerabil, marsav, murdar, necurat, nedemn, nelegiuit, nemernic, nerusinat, netrebnic, p*******t, rusinos, scelerat, stricat, ticalos, trupesc, vicios.
spurcat adj. v. desantat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerusinat, obscen, p*********c, scabros, scarbos, trivial, vulgar.
spurcat s. v. aghiuta, antrax, carbune, dalac, demon, diavol, d**c, excrement, f****e, incornoratul, naiba, necuratul, pustula maligna, reumatism, satana, tartor.
spurcat s., adj. v. eretic, schismatic.
SOBOLAN s. (ZOOL.) 1. (Mus decumanus) guzgan, (reg.) chitcan, chitoran, clotan, gherlan, ghiortan, grivan, guz, harciog, hart, lostun, mioarca, miogartan, mitorlan, mitorgan, pasoi, pinta, patoc, popandau, popanzac, p*****t, potoc, sobol, spurc, soacat, somac, tuscan, zezeran. 2. (Rattus norvegicus) guzgan, (reg.) clotan, mitorgan, potcan, soacat. 3. sobolan de casa v. sobolan negru; sobolan-moscat (Desmana mos-chata) = desman; sobolan negru (Rattus rattus) = sobolan de casa.
TICALOS adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, misel, mizerabil, marsav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, (pop.) becisnic, (inv. si reg.) ticait, (reg.) palavatic, proclet, (Ban.) bedas, (inv.) faradelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, misel, miselesc, mizerabil, marsav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rusinos, scelerat, (livr.) ignobil, sacrileg, (inv. si pop.) parsiv, scarnav, (Mold.) chiolhanos, (inv.) blestematesc, faradelege, scarbavnic, scarbelnic, scarbit, verigas, verigasos, (fig.) murdar, spurcat. (Fapta ~oasa.) 3. s. bandit, nemernic, talhar. (Un ~ de negustor.) 4. adj., s. afurisit, blestemat, cainos, hain, indracit, rau, (inv. si pop.) pustiu, (pop. si fam.) pardalnic, (pop.) impelitat, jurat, (inv. si reg.) urgisit, (reg.) pricajit, (Transilv.) sacret. (~ul de el!) 5. adj. mizerabil, pacatos, rau, urat. (Era o vreme ~.)
TRUPESC adj. 1. v. corporal. 2. v. s****l. 3. carnal, fizic, (inv. fig.) spurcat. (Pofte ~esti.) 4. senzual. (Placeri ~esti.) 5. fizic, pamantesc. (O iubire ~easca.)
VIOLA vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a cazni, (inv.) a rusina, a sili, a spurca, (fig.) a pangari. (A ~ o femeie.) 2. a forta, a sparge, a strica, (inv.) a silnici. (A ~ incuietoarea usii.) 3. v. profana. 4. v. contraveni.
VULGAR adj., s., adv. 1. adj., s. v. mitocan. 2. adj. v. mitocanesc. 3. adv. v. mitocaneste. 4. v. popular. 5. adj. desantat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerusinat, obscen, p*********c, scabros, scarbos, trivial, (livr.) licentios, (inv. si pop.) scarnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) desucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, imbalat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O gluma ~.)
spurca vb., ind. prez. 1 sg. spurc, 3 sg. si pl. spurca
spurcare s. f., g.-d. art. spurcarii; pl. spurcari
spurcat s. n.
A PATA ~ez tranz. 1) A face sa se pateze; a murdari; a manji. ~ cu vin. 2) fig. (onoarea, reputatia etc.) A supune unui sacrilegiu; a profana; a pangari; a spurca. /Din pata
A PANGARI ~esc tranz. 1) (lucruri sau fiinte sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a huli; a profana. 2) A pune in contact cu ceva murdar; a spurca. /Din pagan
A SE SCARNAVI ma ~esc intranz. 1) A deveni scarnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a d****a; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scarnav
spurc ~uri n. reg. Materie rezultata din digestie; materii f****e; excrement. /<lat. spurcus
A spurcA spurc tranz. 1) A pune in contact cu ceva murdar; a pangari. 2) fig. (demnitatea, onoarea, reputatia etc.) A supune unei batjocuri; a pangari; a profana; a huli. /<lat. spurcare
A SE spurcA ma spurc intranz. 1) A evacua excrementele; a se scarnavi; a d****a; a excreta. 2) fig. A se deda la ceva rau, nepermis. 3) A manca de frupt (in timpul postului). /<lat. spurcare
spurcACI ~ m. Pasare migratoare, inrudita cu dropia, dar mai mica, cu penaj brun-albui. /spurc + suf. ~aci
spurcat ~ta (~ti, ~te) 1) v. A SPURCA si A SE SPURCA. 2) Care produce dezgust; dezgustator. 3) fig. (despre persoane) Care comite fapte nedemne; marsav; josnic; ticalos; nemernic; abject; infam. /v. a spurca
SPURCACIUNE ~i f. 1) Fiinta sau lucru respingator. 2) fig. Vorba sau fapta spurcata, murdara. /a spurca + suf. ~aciune
cioaba, cioabe, s.f. (reg.) 1. vas de lemn spurcat. 2. pipa; lulea mare de lut, veche, cu ciubuc lung.
ciubanc, ciubancuri, s.n. (reg.) vas de pamant, invechit, spurcat; oala spurcata.
intinaciune s.f. (inv.) spurcare, pangarire, necinstire.
soimani, soimanesc, vb. IV 1. (pop.; despre soimane, iele) a poci, a imbolnavi; a schilodi. 2. (reg.; refl.; despre oameni) a se spurca. 3. (reg.; despre fiinte) a bate tare. 4. (reg.; refl.; despre copii) a se alinta (schimonosindu-se).
cominji (-jesc, -it), vb. – A murdari, a minji, a spurca. – Var. (Mold.) taminji. Origine expresiva, plecind de la minji. Pentru valoarea expresiva a compunerii pe baza lui co-, cf. coflesi, fata de fleasca, coplesi, fata de pleosti, si probabil de cotropi. Dupa Philippide, ZRPh., XXXI, 304, din lat. commingere „a murdari cu u****”, opinie acceptata de Puscariu, Dacor., IV, 1350 si REW 2085 si reprodusa cu rezerve in DAR. Cuvintul este rar, in Trans. – Der. cominjeala, s. f. (murdarie).
spirc (-curi), s. n. – 1. Bucata, transa, mai ales de piele sau de cartilaj. – 2. Mucos, pusti. Origine incerta, probabil expresiva, cf. sfirc, cu care are o strinsa legatura fonetica si semantica. – Der. spircui, vb. (a sfisia, a sfirtica, a rupe in bucati; inv., a distruge, a nimici; Trans., a fura; refl., inv., a se da invins, a se imprastia); spircii (var. spircai), vb. refl. (a avea diaree, a fi deranjat la stomac), var. a cuvintului anterior; spircaci (var. spurcaci), s. m. (pasare, Otis tetrax), cf. numele sau fr. canepetiere, var. prin contaminare cu a spurca; spirciitor, adj. (bolnav de diaree); spirciiala, s. f. (excremente).
spurcOAICA, spurcoaice, s. f. (Ornit.) spurcaci. – Din spurc + suf. -oaica.
spurc s. n. (Reg.) 1. Scarna. 2. Nume dat la diferite boli sau bube. – Postverbal al lui spurca.
1) jidov, jidoafca (Mold. sud, Munt. est) si jidauca (Nord.) s. (vsl. zidovuka; rus. zid, zidovka. V. jidan). Vechi. Azi mai rar si mai ironic. Jidan: strambe cai si rele la spurcatii jidovi pururi au fost si curse (Prohodu). Jidovu ratacitor, un personaj din legendele medievale numit si Ahasverus, blestemat de Hristos sa rataceasca pina la sfirsitu lumii fiindca nu l-a lasat sa se odihneasca pe prispa lui cind isi ducea crucea.
art si hart n., pl. uri, si (mai vechi) arti si harti m. pl. (prescurtat din Artivur si -urt, numele cinelui [!] caruia, dupa credinta poporului, se inchina Armenii si porecla data Armenilor, d. ngr. Artzivurtzi, mgr. Artzivurion, iar acesta d. arm. aracayork, timpu din aintea [!] postului mare. A minca de frupt Mercurea si Vinerea „ca un cine [!]” inseamna „a te spurca”, ca adoratorii cinelui). Munt. Timpu cind se maninca carne si Mercurea, si Vinerea, ca' n saptamina a zecea inainte de Paste, a brinzei (cind nu se maninca carne, dar, se maninca lapte si oua), a Pastelui, a Rusaliilor si de la Craciun pina la Boboteaza: A minca hart ori de hart, a nu tinea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Saptaminii albe sau a brinzei ii precede o saptamina in care se maninca vristat; aceasta saptamina se cheama hirta. In aintea hirtei e cirneleaga. Tot cirneleaga e si saptamina intiia dupa Craciun. Cind cislegile tin numai cinci saptamini, avem saptamina intiia cirneleaga, a doua hirta, a treia cirneleaga, a patra hirta, iar a cincea a brinzei”. – Vechi si hirt, pl. uri. In Mold. hirta, pl. e.
Harpyae, genii inaripate din generatia preolimpienilor, fiicele lui Thaumas si ale oceanidei Electra (intr-o alta varianta, ale lui Gaea). Erau considerate, in general, trei la numar: Aello, Celaeno si Ocypete si aveau infatisarea unor pasari de prada cu capete de femei. Din unirea uneia dintre ele cu Zephyrus, s-au nascut Xanthus si Balius – caii lui Achilles – precum si caii dioscurilor. Harpiile erau supranumite „rapitoarele”, deoarece se credea ca rapeau copiii si sufletele mortilor. Din porunca Herei ele au spurcat bucatele ce se aflau in fata nefericitului rege Phineus. Acesta a cerut ajutorul boreazilor (Zetes si Calais), care le-au biruit si le-au pus pe fuga. Harpiile intervin si in legenda regelui Pandareos, rapindu-i fetele (v. si Pandareos).
