JURAMANT, juraminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, fagaduiala solemna facuta de o persoana (adesea printr-o anumita formula in care este invocata divinitatea) de a spune adevarul in legatura cu anumite fapte; jur³. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumita formula, prin care cineva se obliga sa-si faca datoria (fata de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, fagaduiala ferma de a face ceva. – Din lat. juramentum.

VERIDIC, -A, veridici, -ce, adj. Care este (sau pare ca este) conform cu adevarul; adevarat, real. ♦ Care spune adevarul. – Din fr. veridique, lat. veridicus.

DIRECT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care duce la tinta fara cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~ta. 2) fig. Care se exprima sau spune adevarul deschis, fara ascunzisuri. 3) Care asigura o legatura nemijlocita. Comunicatie ~ta. 4) Care se face sau are loc fara trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~ta. 5): Complement ~ parte secundara a propozitiei, care determina un verb tranzitiv si indica obiectul asupra caruia trece actiunea. 6): Vorbire ~ta reproducere intocmai a formei si a continutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus

A SPUNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevarul. ~ pe de rost. ◊ ~ drept a spune adevarul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut sa creada. A nu ~ nici carc a nu scoate nici o vorba. ~ verde in fata (sau in ochi) a da adevarul pe fata, fara ocolisuri. A-i ~ cuiva inima a presimti. Dupa cum se ~ cu alte cuvinte. ~ povesti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a canta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de infaptuirea unor actiuni reprobabile tinute in taina, dand in vileag cu intentii rele; a pari; a denunta. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum iti ~? /<lat. exponere

VERDE² adv. : A spune ~ in ochi (sau in fata) a spune adevarul curat; in mod direct; fara ascunzisuri; sincer. /<lat. vir[i]dis

rafta s.f. (reg.) parte de contributie, cota; (in expr.) a fi rafta = a se achita, a fi chit; a spune rafta = a spune adevarul, a vorbi drept.

DETECTOR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substantelor toxice de lupta, a radiatiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. ♦ ~ de proximitate = aparat electronic care detecteaza apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zona controlata; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat in practica organelor de urmarire penala pentru a detecta, prin inregistrarea efectelor fiziologice si a emotiilor provocate de intrebari, daca cel interogat spune adevarul sau nu. (< fr. detecteur)

ADICA adv. 1. Si anume, cu alte cuvinte, va sa zica; adicalea, adicatelea. 2. La urma urmei, in definitiv; mai bine zis. ◊ Expr. (Substantivat) La (o) adica sau (reg.) la dica = a) la drept vorbind; ca sa spun adevarul; b) in momentul hotarator, la nevoie. [Acc. si: adica. – Var.: (reg.) adeca, dica adv.] – Et. nec.

DEZMINTI vb. IV. tr. 1. A declara (cuiva sau despre cineva) ca nu a spus adevarul, ca a mintit. 2. A declara fals (un zvon, o stire etc.). 3. A nu raspunde asteptarilor, sperantelor. [P.i. dezmint. / < dez- + minti, dupa fr. dementir].

ADICA adv. 1. Si anume, cu alte cuvinte, va sa zica. 2. La urma urmei, in definitiv; mai bine zis, dar. ♢ Expr. (Substantivat) La o adica sau (reg.) la dica = a) la drept vorbind; ca sa spun adevarul; b) in momentul hotarator, la nevoie. [Acc. si: adica. – Var.: (reg.) adeca, dica adv.] – Lat. adde... quod.

RIDENTEM DICERE VERUM (lat.) sa spui adevarul razand – Horatiu, „Satirae”, I, 1, 24.

MINTI, mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmatii care denatureaza in mod intentionat adevarul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de sta soarele-n loc, de-ti sta ceasul, de-ngheata apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce in eroare pe cineva; a insela. ◊ Expr. A-si minti foamea = a-si potoli temporar foamea cu mancare putina. ♦ Spec. A insela in dragoste pe cineva. – Lat. mentiri.

SUPARARE, suparari, s. f. Faptul de a (se) supara. 1. Neplacere, necaz, suferinta; nevoie, neajuns, lipsa. ◊ Expr. Sa nu-ti (sau sa nu va) fie cu suparare sau daca (sau de) nu ti-ar (sau v-ar) fi cu suparare, formula de politete prin care se exprima teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fara suparare! formula de politete prin care cineva arata ca nu se considera jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva sa nu se supere cand i se spune un adevar (neplacut). ♦ Greutate, povara, piedica. ♦ (Pop.) Paguba, stricaciune, deranj. 2. Intristare, amaraciune, tristete. 3. Furie, iritare, manie. – V. supara.

DENATURA vb. 1. v. stalci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a maslui, a mistifica, a rastalmaci, (fig.) a silui, (inv. fig.) a sminti, a stramba. (~ sensul, adevarul celor spuse de cineva.)

DUBITATIE s.f. Figura retorica prin care oratorul arata ca se indoieste de adevarul celor spuse de el pentru a preveni obiectiile; addubitatie. [Gen. -iei, var. dubitatiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio].

DEPUNE vb. I. tr. 1. a pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ♦ a ~ bani = a incredinta bani spre pastrare (unei institutii); a ~ mandatul = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini; a ~ juramant = a) a spune tot adevarul intr-un proces; b) (despre unii functionari, despre militari) a jura in mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfasura, a executa, a presta (o munca, un efort). II. tr., refl. a cadea, a lasa sa cada la fund (substante solide in stare de suspensie sau dizolvare intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depozitie. (< lat. deponere, dupa fr. deposer)

DUBITATIE s. f. 1. exprimare a unei indoieli, incertitudini, nesigurante in gandire. 2. figura retorica prin care oratorul arata ca se indoieste de adevarul celor spuse de el, pentru a preveni obiectiile; addubitatie. (< fr. dubitation, lat. dubitatio)

adevar ~uri n. 1) Ceea ce corespunde realitatii. A spune ~ul. ◊ Intr-adevar sau in ~ de fapt; in realitate. 2) filoz. Reflectare fidela a realitatii obiective in constiinta omului. ◊ ~ obiectiv reflectare a realitatii existente, independent de constiinta omului. ~ relativ reflectare justa, dar limitata, aproximativa a realitatii. /<lat. ad de verum

MINCIUNA ~i f. 1) Afirmatie prin care se denatureaza in mod intentionat adevarul; neadevar. A spune ~i. ◊ ~ gogonata, ~ incornorata neadevar exagerat. A se prinde cu ~a a (se) descoperi, a lasa sa (se) descopere un neadevar. 2) Plasmuire rauvoitoare pusa in circulatie; scornitura; nascocire. ◊ Ce-i in mana nu-i ~ nu te bizui pe promisiuni, ci multumeste-te cu ce ai in mod sigur. [G.-D. minciunii] /<lat. mentio, ~onis

DREPT² adv. 1) Fara inconjur; direct. A merge ~ inainte. 2) In conformitate cu adevarul; adevarat; just; cinstit. A spune ~. /<lat. directus

NECREDINCIOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede in cineva sau in ceva; ne-increzator; incredul. ◊ Toma ~osul se spune despre o persoana care nu da crezare celor spuse pana nu se convinge de adevarul lor. 2) pop. Care este de alta religie (decat cea crestina). 3) Care incalca dogmele unei religii. /ne- + credincios

GRIV, -A, grivi, -e, adj. (Pop.; despre caini, pasari etc.) Patat cu alb si negru; pestrit, grivei. ♦ (Substantivat) Caine sau catea cu blana de culoare pestrita. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se afla departe de adevar. – Din bg. griv.

AFLA vb. 1. v. gasi. 2. a se auzi, (fig.) a rasufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a banui. ( Ai ~ ce am vrut sa spun.) 4. a cunoaste, a sti. (Vrei sa ~ adevarul?) 5. a auzi, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 6. a gasi, a prinde. (Voia sa-l ~ singur ca sa-i poata vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se gasi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 9. a fi, a se gasi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut.) 10. a fi, a figura, a se gasi, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.

JUDECATOR, -OARE, judecatori, -oare, s. m. si f. 1. Functionar de stat, numit sau ales, care solutioneaza pe calea justitiei procesele prin pronuntarea unei hotarari; judet (I, 2), jude (4). 2. Persoana solicitata sa-si spuna parerea intr-o chestiune in vederea stabilirii adevarului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ator.

IN VINO VERITAS (lat.) adevarul este in vin – Pliniu cel Batran, „Naturalis historia”, 14, 141. Dupa cateva pahare de vin, omul, devenit expansiv, este mai putin discret ca de obicei, si-si dezvaluie ganduri (adevaruri) pe care nu are curajul sa le spuna cand este treaz.

A MINTI mint 1. tranz. A induce in eroare (recurgand la minciuni); a face sa ia un neadevar drept adevar; a insela; a pacali; a amagi. 2. intranz. A spune minciuni; a fi mincinos; a amagi. /<lat. mentiri

ANUME² adv. 1) (se foloseste pentru a preciza ceva) ~ asa. ~ atat. ~ el. 2) (inaintea unei enumerari precedat de si) Iata care; adica. 3) In mod intentionat; inadins; special. A spus ~ ca sa auda si altii. 4) Care corespunde intru totul adevarului; in totala conformitate; exact; precis. Unde ~? Cine ~? ◊ Un ~ un oarecare. /a + nume

AFIRMATIE ~i f. 1) Declaratie prin care se spune sau se sustine ceva. 2) la pl. Spusele cuiva (care exprima un adevar). [G.-D. afirmatiei; Sil. -ti-e] /<fr. affirmation, lat. affirmatio,~onis

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.

REAL adj., s., adv. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv. (Lumea ~.) 2. s. v. adevar. 3. adj. concret, palpabil. (Fenomene ~.) 4. adj. v. adevarat. 5. adv. aievea. (Tot ce ti-a spus este ~.) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. efectiv, incontestabil, indiscu-tabil. (A adus servicii ~.)

COLEA adv. (Pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, in apropiere, alaturi. Sta colea. ◊ Expr. Ici (si) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (si) din alta parte, dintr-un loc in altul. Colea si colea = rar, putin; pe ici pe colo. Ba ici, ba colea = in toate partile, pretutindeni. De colea pana colea = dintr-un loc intr-altul, incoace si incolo. Mai colea de... = ceva mai departe de... 2. (Cu sens temporal) Atunci, in timpul cand..., in momentul cand... ◊ Expr. Cand colea, se spune pentru a pregati pe ascultator ca urmeaza ceva neasteptat. 3. (Cu sens modal) Cu adevarat, intr-adevar. Castiga colea, nu gluma. ◊ Expr. Stii, colea = zdravan; de soi; asa cum trebuie; extraordinar. [Acc. si: colea] – Din acolea.

adevar s. 1. (FILOZ.) real, realitate. (Notiunea de ~.) 2. realitate, veridicitate, (livr.) veracitate, (inv.) veritate. (Exista mult ~ in acest roman.) 3. autenticitate, exactitate, exactitudine, justete. (S-a confirmat ~ul celor spuse de el.)

EXACT, -A, exacti, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este in deplina concordanta cu adevarul. ◊ Stiinte exacte = stiinte in care formularile se pot prezenta in forma matematica. ♦ Care reproduce intocmai un model, care reda intocmai originalul. 2 Punctual. II. Adv. 1. In concordanta cu realitatea. spune exact ce s-a intamplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact noua sute. 2. In conformitate cu un program, fara abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus.

MINCIUNA, minciuni, s. f. 1. Denaturare intentionata a adevarului avand de obicei ca scop inselarea cuiva; neadevar. ◊ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciuna sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi ca cineva a spus un neadevar. A purta (sau a duce, a tine) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fara a se tine de cuvant; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minti. ♦ Inselaciune, viclesug. ♦ Fictiune, nascocire, plasmuire. ♦ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunica (2). – Lat. mentio, -onis.

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.

Eos, la greci, zeita diminetii, corespunzatoare Aurorei din mitologia romana. In fiecare dimineata ea cobora din ceruri si alerga printre nouri intr-un car tras de cai iuti, vestind ivirea zorilor si rasaritul primelor raze de soare. Era fiica lui Hyperion si a Theiei si sora cu Helius si cu Selene. Cu Astraeus a avut mai multi copii, printre care vinturile, pe nume: Boreas, Notus si Zephyrus. Se spunea ca Eos si-ar fi atras minia Aphroditei, care a surprins-o odata cu zeul Ares. Ca sa se razbune, zeita dragostei a facut din Eos o vesnica indragostita. Intr-adevar, existenta ei este plina de episoade amoroase: l-a rapit pe Orion si l-a dus cu ea in insula Delos, l-a rapit pe Cephalus si l-a dus cu ea in Syria, unde i-a daruit un fiu – Phaethon, l-a rapit, in sfirsit, pr Tithonus si l-a dus cu ea in Aethiopia, unde i-a daruit doi fii, Emathion si Memnon. La rugamintea ei, Zeus l-a facut pe Tithonus nemuritor, uitind insa sa-i daruiasca si tinerete vesnica. Tithonus a devenit intr-adevar nemuritor, dar a imbatrinit atit de rau incit Eos, rusinata, l-a zavorit in palatele ei, de unde n-a mai iesit niciodata.

ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tainui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) matrasi, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (inv.) a (se) supune. (S-a ~ in padure.) 2. a se baga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tainui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevarul.) 8. a masca, a tainui, (inv. si reg.) a tagadui, (inv.) a retacea, (fig.) a acoperi. (Isi ~ ignoranta.) 9. a tainui, (fig.) a inabusi. (Si-a ~ durerea.)

DEZMINTI, dezmint, vb. IV. 1. Tranz. A declara ca un fapt, o afirmatie etc. nu corespunde adevarului; a nega, a contesta. ♦ A arata ca ceva este altfel decat pare; a fi in dezacord cu... ♦ A contrazice pe cineva. 2. Refl. A se arata altfel decat se credea ca este, a dovedi nestatornicie in fapte sau in idei; a insela asteptarile. ♦ A reveni asupra celor spuse inainte; a retracta. – Dez- + minti (dupa fr. dementir).

adeveresc v. tr. (din adevar sau din mai vechiu adeverez, din care a ramas azi numai adj. adevarat). Dovedesc ca adevarat: a adeverit ca e asa, stirea s' a adeverit. Vechi. Asigur, promit: le adeverea ca se va face catolic, numai sa-l primeasca sa le fie crai (Nec.). V. refl. Ma incredintez, ma asigur: m' am adeverit ca nu spunea cu direptate [!] (Dos.). Ma oblig: se adeveri cu juramint ca nu se va marita (Moxa).